5.

Planul de îngrijire al pacientului cu HTA

Hipertensiunea arterială este un sindrom caracterizat prin creșterea presiunii sistolice și diastolice peste valori
normale (139/89 mm Hg).
Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai răspândite boli.

La polul opus, se află hipotensiunea arterială (sindrom clinic caracterizat prin scăderea valorilor tensionale sub
100/65 mmHg).
Factori de risc pentru hipertensiunea arterială
 stres;

 fumat;

 obezitate;

 menopauză;

 sedentarism;

 ereditate;

 alimentație;

 sare în exces.

Tipuri
o Esentială – fără o cauză organică.
Este cea mai frecventă, reprezentând 80-90% din totalul hipertensiunilor și apare de obicei după 30 de ani, cu
maximum de frecvență între 40-50 ani. Incidența este mai mare la femei, dar formele mai grave apar la barbați.
Menopauza, obezitatea, viața încordată, stresul și ereditatea joacă un rol important.

o Secundară – din cauze renale, endocrine, neurologice, cardiovasculare.

Semne și simptome în hipertensiunea arterială
 sunt diferențiate în funcție de stadiul HTA;

 cefalee frecvent dimineața, cu localizare occipitală sau fronto-occipitală;

 are caracter pulsatil;

 are caracter matinal; la trezire;

 amețeli/ vertij;
 semne care apar la examenul arterelor, artere sinuoase si rigide, puls bine bătut;

 semne de fragilitate capilară; diverse manifestări hemoragice: epistaxis, metroragii, uneori hematemeze;
 tulburări de vedere:

 așa-zisele „muște zburătoare”;

 vedere încețoșată;
 oboseală fizică;

 astenie;
 tulburări de memorie si concentrare;

 tulburări trecătoare de conștiență și limbaj;

 insomnia;

 durere precordială;

 palpitații;

 parestezii;

 furnicături la nivelul extremităților, senzația de “deget mort”;

 diferite grade de dispnee.

Complicații
Modificările fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sunt vasoconstricția arterială și creșterea
conținutului peretelui arteriolar în apa și sare. Mai târziu apar leziuni organice și ateroscleroză, care grăbesc
evoluția și întunecă prognosticul prin complicații.
În ultimul stadiu al formei benigne – care se instalează după mulți ani de evoluție – apar complicații: insuficiența
cardiacă stângă sau totală, cardiopatie ischemica, complicații cerebrale sau renale.
Diagnostic și examinări paraclinice
 Examenul de urină;
 Examenul sângelui (hematocritul, creatinina, uree sanguina, potasiu seric, glicemie, colesterol, acid uric și
trigliceride);
 Examenul fundului de ochi (oftalmoscopia);

 Radiografia toracică;

 Ecografia cardiacă;
 Electrocardiograma;
 Probele funcționale renale.

Tratament
 tratamentul trebuie să fie complex, igieno-dietetic, medicamentos, individualizat;

 hipotensive, diuretice;

 stil de viață sănătos, alimentație sănătoasă, dietă săracă în grăsimi;

 reducerea consumului de sare;

 renunțarea la fumat;

 exerciții fizice, mersul pe jos, gimnastică medicală, efort fizic dozat în funcție de posibilitățile și capacitatea
bolnavului.

Problemele pacientului cu HTA

 scăderea debitului cardiac legată de scăderea forței de contracție a ventriculului stâng (insuficiență
ventriculară stângă);

 alterarea perfuziei tisulare legata de scăderea debitului cardiac;

 potențial de accident (vulnerabilitate fata de pericole) legat de tulburările de vedere;

 diminuarea toleranței la efort legată de slăbiciune, oboseală;

 potențial de complicații.

Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu hipertensiune arterială

Vizează:
– scăderea valorilor TA in limite acceptabile;
– asigurarea confortului ;
– prevenirea accidentelor;
– prevenirea complicațiilor.
Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu hipertensiune arterială
 asigurarea repausului fizic si psihic;

 combaterea factorilor de risc;

 măsurarea si înregistrarea funcțiilor vitale: T.A.,puls, respirație,etc ;

 supravegherea bolnavului (funcții vitale, stare generală, comportament, apariția unor complicații) ;

 administrarea tratamentului medicamentos prescris și urmărirea efectului acestuia;

 efectuarea bilanțului hidric (intrări- ieșiri) pentru prevenirea depleției de potasiu, care provacă aritmii;

 asigurarea unei alimentații echilibrate, ținând cont și de afecțiunile existente:

– hipocaloric – în obezitate;
– hipolipidic – în ateroscleroză;
– reducerea aportului de sodiu;
– lichide administrate fracționat pentru a evita creșterea bruscă a T.A.;
 educația pacientului:
– regim de viață echilibrat (alterarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus);
– evitarea stresului psihic (stări conflictuale, surmenaj intelectual);
– suprimarea fumatului;
– combaterea obezității ;
– recomandarea exercițiilor fizice, plimbărilor ;
– alimentație echilibrată;
– control periodic.

2. Măsurarea și notarea TA
Tensiunea arterială (T.A.) reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra pereților arteriali.
Scopul măsurării T.A.
 evaluarea funcției cardiovasculare
 aprecierea efectului tratamentului cu fluide și/sau medicamente

 aprecierea forței de contracție a inimii

 aprecierea rezistenţei determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor

Valorile normale ale presiunii arteriale la adult sunt de până la 139/89 mmHg.
Tensiune arterială sistolică reprezintă valoarea presiunii atunci când inima se contractă (valori normale cuprinse
între 100 mmHg și 130 mmHg), iar tensiune arterială diastolică atunci când inima se relaxează .
Loc de măsurare
 Artera humerală

 Artera radială

 Artera pedioasă

Materiale necesare pentru măsurarea tensiunii arteriale

 ensiometru cu manșetă (1)

 Sfigmomanometru (1)

 Stetoscop biauricular (2)

 Tava medicală (4)

 Alcool sanitar (5)

 Comprese (6)

 Foaie de temperatură (7)

 Pix roșu (8)

Măsurarea se poate efectua și cu un tensiometru electronic .

Pregatirea pacientului pentru măsurarea tensiunii arteriale
Pregătirea psihică
 Se informează pacientul cu privire la efectuarea și scopul tehnicii;

 Se obține consimțământul pacientului;

 Se lasă pacientul în repaus 10 minute înainte de efectuarea tehnicii pentru a nu influența valoarea tensiunii
arteriale din cauza emoțiilor;

 Se atenționează pacientul să nu vorbească în timpul efectuării tehnicii, deoarece acest lucru poate modifica
rezultatele;

 Se măsoară tensiunea arterială fie pe nemâncate, fie la 2-3 ore distanță de la servirea mesei, deoarece
postprandial, valorile pot fi modificate;

Pregătirea fizică
 Așezați pacientul în decubit dorsal, sezând, semișezând sau ortostatism, în funcție de indicația medicului;
 Asigurați-vă ca pacientul nu a fumat și nu a consumat înainte cafea sau stimulente adrenergice;
 Dacă nu există o indicație, se poziționează pacientul pe un scaun, în funcție de capacitatea acestuia de
mobilizare;

 Se descoperă brațul pacientului prin ridicarea mânecii sau prin dezbrăcare (dacă mâneca este prea strâmtă);

 Evitați folosirea unui braț care are patologie locală, cum ar fi limfedemul post-mastectomie.

 naţi măsurarea T. A. dacă pacientul este tulburat emoţional sau dacă are dureri.

Tehnica – măsurarea tensiunii arteriale

 Asistentul medical se spală pe mâini cu apă și săpun;
 Se verifică dacă manșeta conține aer și se elimină deschizând ventilul de siguranță, dacă este necesar.

 Se închide bine ventilul înainte de aplicarea manșetei;

 Se aplica manseta pneumatică pe brațul în extensie al pacientului, în zona arterei radiale sau humerale (palpați
artera exercitând o ușoară presiune cu degetele pentru a o localiza);

 Manșeta se aplică circular, în jurul braţului, bine întinsă, la 2,5 -5 cm deasupra plicii cotului și se fixează;

 Se fixează membrana stetoscopului sub marginea inferioară a manșetei la nivelul arterei;

 Se introduc olivele stetoscopului în urechi (în prealabil, dacă este necesar, se sterg și se dezinfectează cu alcool
sanitar olivele și părțile metalice ale stetoscopului);

 Braţul pacientului trebuie să fie susţinut la nivelul inimii şi palma îndreptată în sus;

 Se pompează aer în manșeta pneumatică prin intermediul pompei de cauciuc până la dispariția zgomotelor
pulsatile;

 Se decomprimă progresiv aerul din manșeta prin deschiderea supapei;

 Apariția primului zgomot reprezintă valoarea tensiunii sistolice;

 Înregistraţi mental cifra indicată de acul manometrului în oscilaţie în momentul în care auziţi prima bătaie clară
(sunet Korotkoff);

 Continuați decomprimarea, iar ultimul zgomot reprezintă valoarea tensiunii diastolice;

 Îndepărtaţi manşeta și si înregistraţi valorile măsurate, notând numele pacientului, data și valoarea obținută
(Exemplu: T.A. = 130/70 mmHg).

 Spălați-vă pe mâini la încheierea tehnicii.

Foaia de temperatură
Pe foaia de temperatură, T.A. se poate nota:
 cifric în rubrica rezervata acestui scop;
 grafic prin hașurarea cu creion roșu între valoarea maximă și cea minimă – un pătrațel este egal cu o unitate.