Hipertensiunea arterială

Definitie : este un sindrom caracterizat prin creșterea presiunii arteriale, atât sistolice, cât și
diastolice, peste valorile optime. Această creștere persistentă a tensiunii arteriale, în timp,
poate provoca afectarea gravă a inimii sau ale altor organe, cum ar fi rinichii, creierul și ochii.
Conform studiilor,  HTA este  principalul factor de risc al bolilor cardiovasculare, la nivel
mondial.

În SUA, aproximativ 46% dintre adulții americani prezintă creșteri ale  tensiunii arteriale1. În
România, potrivit studiului SEPHAR III, prevalența HTA este de 45,1% în rândul populaţiei
adulte. Măsurarea TA ia în considerare presiunea sângelui arterial, măsurat în milimetri
coloană de mercur (mm Hg). Presiunea sistolică TAS descrie forța exercitată asupra pereților
vasculari arteriali, atunci când inima pompează sânge oxigenat către țesuturi și organe (în
sistola cardiacă).

Presiunea diastolică (TAD) reflectă presiunea de la nivel vascular arterial, în perioada scurtă
de timp în care cordul primește sânge venos, provenit de la țesuturile periferice (în diastola
cardiacă). Ca exemplu, o tensiune arterială de 120/80 mm Hg sau 120 peste 80 corespunde
unei presiuni sistolice de 120 și unei presiuni diastolice de 80.

Potrivit ultimului Ghid de hipertensiune arterială  ESC/ESH din 2018, valorile optime ale
tensiunii arteriale ar trebui să fie  <120 mmHg (TAS), respectiv <90 mmHg (TAD).
Valorile ţintă ale TAS  la pacienții aflați sub tratament, ar trebui să fie sub 140 mmHg.
Valorile țintă ale TAS la pacienţii vârstnici aflați sub tratament (65-80 ani), ar trebui să fie
cuprinse între 140-150 mmHg iar la pacienţii cu vârsta peste 80 ani, ar trebui să fie cuprinse
între 130-139 mm Hg. O valoare ţintă a TAD <80 mmHg ar trebui luată în considerare
pentru toţi pacienţii hipertensivi, independent de nivelul de risc şi comorbidități3.

Validarea diagnosticului de HTA nu este posibilă în urma unei singure  măsurători a tensiunii
arteriale. Pentru un screening corect sau în scop diagnostic, se recomandă măsurători repetate
şi monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (MATA) sau automonitorizarea tensiunii
arteriale la domiciliu (ATAD). TA trebuie să fie măsurată iniţial la ambele braţe, utilizând o
manşetă cu o mărime adaptată la circumferinţa braţului. O diferenţă persistentă şi
semnificativă a TAS între braţe (adică >15 mmHg) este asociată cu un risc crescut de boală
CV, cel mai probabil datorat aterosclerozei.

Simptome : HTA este o condiție cronică și în general este asimptomatică sau asociată cu
simptomatologie nespecifică. Atunci când apar simptomele, tensiunea arterială a atins valori
foarte ridicate sau a demonstrat o creștere bruscă, situație considerată urgență medicală. În
cazul pacienților care manifestă simptome, acestea sunt descrise ca: cefalee, amețeală,
hemoragii nazale, palpitații.

Factorii de risc pentru hipertensiunea arterială pot fi clasificați în:

 factori de risc care nu pot fi modificați (nemodificabili) – din această categorie fac
parte: vârsta, rasa și ereditatea.
  factori de risc modificabili – sunt acei factori care țin de comportament și stil de
viață. În această categorie se încadrează alimentația nesănătoasă, fumatul,
sedentarismul, consumul excesiv de alcool și obezitatea.

Diagnosticare: se poate face de medicul cardiolog, medicul de familie sau internist prin
măsurări ale tensiunii arteriale în cabinet. Uneori, pot fi necesare măsurători repetate pentru a
confirma sau infirma diagnosticul.

Medicul specialist cardiolog poate recomanda efectuarea unei electrocardiograme,

ecografii cardiace, ecografii Doppler arteriale și a unor analize de sânge și urină pentru a
verifica afectarea organelor țintă.

Tratament : HTA cuprinde utilizarea uneia sau mai multor clase de medicamente: inhibitori
de enzimă de conversie, blocante ale receptorilor de angiotensină, betablocante, blocanți de
receptori de calciu, diuretice, blocante ale receptorilor alfa. Scopul tratamentului
medicamentos este de a reduce valorile tensionale sub 140/90 mmHg.

Complicații

Printre complicațiile cele mai importante se numără accidentul vascular cerebral - fie el
ischemic sau hemoragic și infarctul miocardic acut. Însă, hipertensiunea are complicații care
de obicei se instalează lent, în timp: îngroșarea pereților inimii care în final duce la
insuficiență cardiacă, afectarea rinichilor cu insuficiență renală, afectarea arterelor de la
nivelul ochiului cu retinopatie hipertensivă, afectarea creierului cu declin cognitiv.

Bibliografie:

Dorobantu M. et al, Perspectives on hypertension's prevalence, treatment and control in a high

cardiovascular risk East European country: data from the SEPHAR III survey, J Hypertens 2018
Mar;36(3):690-700. doi: 10.1097/HJH.0000000000001572, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/