Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tensiunea arterială reprezintă presiunea din interiorul arterelor corpului uman și are două
componente: cea sistolică, din timpul contracției inimii, care este prima sau cea mai mare
valoare și cea diastolică, din timpul relaxării inimii, care este a doua valoare, evident mai
mică decât cea sistolică.
Există mai multe tipuri de hipertensiune arterială, cea mai frecvent întâlnită în practică fiind
cea esențială sau primară. Aceasta apare fără o cauză anume, după vârsta de 40 de ani și
poate fi rezultatul moștenirii genetice, dacă unul dintre părinți sau dintre rudele apropiate
suferă de hipertensiune arterială, a stilului de viață și a dietei.
Hipertensiunea arterială secundară are o cauză definită, precum afectarea unui alt organ
sau utilizarea unor medicamente care au ca rezultat creșterea valorilor tensiunii peste cele
stabilite ca fiind normale. Deseori, tratarea organului afectat sau sistarea medicamentelor are
ca efect scăderea și chiar normalizarea tensiunii arteriale.
O situație frecvent întâlnită de medici (până la aproape o treime din cazuri) o constituie
hipertensiunea de halat alb, adică înregistrarea de valorilor crescute ale tensiunii în
cabinetul medical, în timp ce în afara acestuia, de exemplu la domiciliu, pacientul are valori
normale de tensiune. De aceea, se recomandă repetări ale măsurătorilor pe parcursul
consultației, cât și auto-măsurători făcute de pacient la domiciliu înaintea instituirii unui
tratament medicamentos.
Grade de hipertensiune
Există mai multe grade de hipertensiune arterială, în funcție de valorile sistolice și diastolice.
Hipertensiunea în sarcină
Valorile normale ale tensiunii la copii depind de vârstă, sex, greutate și trebuie interpretate în
funcție de nomograme specifice. Hipertensiunea arterială la copii este în strânsă legătură cu
afecțiuni ale altor organe, cum ar fi rinichii, glandele suprarenale, glanda tiroidă și necesită
măsurători efectuate cu manșete adecvate vârstei copilului, pentru a evita înregistrarea de
valori fals crescute.
Cauze
Hipertensiunea arterială nu are o cauză bine delimitată. Ea poate apărea în anumite situații
fiziologice sau patologice:
sarcină;
febră;
consum excesiv de alcool;
stări de anxietate;
dereglări hormonale;
utilizarea de medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene, decongestionante nazale,
medicamente utilizate în tratamentul răcelii).
Factori de risc
HTA este asociată cu un număr important de factori de risc, dintre care unii sunt modificabili,
iar alții nemodificabili.
Printre factorii de risc modificabili pe care îi putem influența cu ajutorul schimbării stilului de
viață se numără:
obezitatea;
fumatul;
consumul excesiv de sare și de alcool;
nivelul ridicat al colesterolului;
sedentarismul;
stres-ul;
anxietatea;
apneea de somn.
vârsta;
sexul;
rasa;
moștenirea genetică de la rudele apropiate.
Simptome
În cele mai multe cazuri, hipertensiunea arterială nu prezintă simptome notabile. Frecvent este
descoperită incidental, la un consult de rutină la medicul de familie, internist sau cardiolog.
Tratament
Schema de tratament a HTA cuprinde utilizarea uneia sau mai multor clase de medicamente:
inhibitori de enzimă de conversie, blocante ale receptorilor de angiotensină, betablocante,
blocanți de receptori de calciu, diuretice, blocante ale receptorilor alfa. Scopul tratamentului
medicamentos este de a reduce valorile tensionale sub 140/90 mmHg.
Complicații
Printre complicațiile cele mai importante se numără accidentul vascular cerebral - fie el
ischemic sau hemoragic și infarctul miocardic acut. Însă, hipertensiunea are complicații care
de obicei se instalează lent, în timp: îngroșarea pereților inimii care în final duce la
insuficiență cardiacă, afectarea rinichilor cu insuficiență renală, afectarea arterelor de la
nivelul ochiului cu retinopatie hipertensivă, afectarea creierului cu declin cognitiv.
Prevenție
Prevenția hipertensiunii arteriale se face prin acționarea asupra factorilor de risc modificabili -
consumul de alimente bogate în potasiu, în special fructe și legume, menținerea unei greutăți
normale, evitarea sedentarismului și efectuarea de activitate fizică moderată zilnică și
controlul nivelului de stress.
Dacă suferiți de simptomele descrise mai sus sau ați observat că valorile tensionale depășesc
valorile de 140/90 mmHg, nu mai amânați și programați-vă la un consult cardiologic.