John Stuart Mill (n. 20 mai 1806 – d.

8 mai 1873) a fost un filosof britanic al epocii

victoriene, unul dintre cei mai influenți gânditori liberali ai secolului XIX, care a adus
contribuții la dezvoltarea utilitarismului.

Biografie

Essays on economics and society, 1967

Născut la Pentonville, Londra în 1806 este fiul economistului și filosofului scoțian James Mill
și al Harrietei Mill. John Stuart a fost educat de tatăl său, cu sfaturile și ajutorul filosofului
utilitarist Jeremy Bentham. A primit o educație riguroasă și, în mod deliberat, a fost crescut
complet separat de alți copii; a început să învețe greaca la vârsta de trei ani, latina la șapte ani,
logica la doisprezece și un curs de economie politică la treisprezece ani.

Prima publicație a sa o reprezintă două scrisori apărute într-un ziar în 1822. În 1823 a format
Societatea Utilitaristă (care s-a destrămat în 1826) și a devenit funcționar la „East India
Company”, compania unde lucra tatăl său.

Rezultatul educației primite de Mill a fost ambiguu: John a absorbit utilitarismul lui Bentham
și al tatălui său, dar a trecut și printr-o criză profundă la vârsta adolescenței (declanșată în
1826). Acest eveniment l-a inițiat pe Mill în devenirea sa ca filosof, a lăsat la o parte ceea ce
el numea "un adevarat sectarianism interior", și a început să se elibereze de tatăl său, de
Bentham și de raționalismul secolului al XVIII-lea pe care ei îl reprezentau.

În 1831 a publicat o serie de articole în Examiner și l-a întâlnit pe Carlyle. În 1835 va fi

responsabil de pierderea manuscrisului primului volum al lucrării lui Carlyle, "French
Revolution". Va face, apoi, recenzia volumului I al cărții lui Alexis de Tocqueville,
Democracy in America. S-a retras de la East India House în 1858, iar în 1859 a publicat
Toughts on Parlamentary Reform, și Dissertations and Discussions, volumul I și II.

În 1851 se căsătorește cu Harriet Taylor, care s-a dovedit a fi un adevărat sprijin, inclusiv în
ceea ce privește munca sa intelectuală.
În 1865 a publicat An Examination of Sir William Hamilton’s Philosophy, în același an fiind
ales membru al Parlamentului (unde apără dreptul la vot și la emancipare al femeii) și, apoi,
devenind Lord Rector la St. Andrew’s University. În același an a mai publicat The Subjection
on Women și o nouă ediție a lui James Mill Analysis of the Phenomena of the Human Mind
(1869). Post-mortem i-au fost publicate lucrarile: Autobiography, Nature, Utility of Religion
(1873); Theism (1874) și Dissertations and Discussions, volumul IV (1875).

Mill a fost o personalitate multilaterală: a scris tratate de economie și logică, a dezvoltat

filosofia utilitaristă și filonul tradiției empiriste engleze și a fost cel mai important dintre
liberalii secolului al XIX-lea. A fost un admirator înfocat al scrierilor lui Auguste Comte,
chiar înainte de a-l întâlni personal. A început prin a coresponda cu acesta pentru ca mai apoi,
peste câțiva ani, să devină un reprezentant marcant al pozitivismul sociologic, afirmându-se
ca un propagator al ideilor comtiste în Anglia, în confruntarea cu doctrina organicistă
promovată de Herbert Spencer. Începând cu anul 1842, Mill introduce termenul de sociologie
în circuitul sociologic din Anglia.

În logică, a dezvoltat o teorie a inducției și procedee de experimentare. În morală, John Stuart

Mill a adaptat utilitarismul lui Jeremy Bentham într-un utilitarism care consideră fericirea ca
scop final al moralei. În politică, a avut poziția unui liberal care nu cerea intervenția statului
decât în beneficiul celor slabi și, în special, a femeii.