Tema 6.

Marxismul

1. Originile gândirii marxiste. Contextul socio – economic.

2. Viața lui Karl Marx
3. Filosofia social – istorică marxistă
4. Filosofia economică marxistă
5. Teoria economică marxistă
6. Continuatorii lui Marx
 1.Originile gândirii marxiste
 Perioada 1840-1880, în care se încadrează opera lui Marx, a reprezentat una din
cele mai învolburate din Europa:
 Monarhiile începuseră să aibă un concurent în forma democraţiilor
 Economiile începuseră să funcţioneze tot mai eficient şi industrializarea devenise un proces de
neoprit care spulbera vechile relaţii feudale.
 Tradiţiile începuseră să devină învechite atât sub forma comportamentelor de producţie cât şi a
concepţiilor despre viaţă.
 Pe plan economic producţia creştea atât datorită creşterii productivităţii muncii cât şi datorită
construirii de noi unităţi de producţie.
 Schimburile comerciale cunoşteau o creştere deosebită, atât pe plan intern cât şi extern iar piaţa
mondială devenea tot mai mult un factor de care trebuiau să ţină seama cu toţii.
 Creşterea nivelului de trai era o realitate dar era lentă, fluctuantă, crizele economice erau frecvente.
 În schimb aspiraţiile creşteau mult mai rapid. Tocmai din acest decalaj rezulta frustrarea care
caracterizează atât de bine mişcările sociale ale timpului şi nu neapărat dintr-o înrăutăţire a situaţiei.
 1.Originile gândirii marxiste
 Schimbările căpătaseră un ritm prea rapid pentru ca echilibrul social să mai
funcţioneze. Conflictele erau inevitabile ca mijloc de reechilibrare socială ceea
ce făcea atmosfera socială extrem de tensionată, lucru reflectat şi în conştiinţa
oamenilor.
 Era o nevoie acută de noi ideologii care să canalizeze această nemulţumire,
care să-i ofere o ţintă concretă. Astfel modelele socialiste care promiteau
tocmai dispariţia surselor de frustrare, adică a inegalităţilor sociale şi a
lipsurilor materiale, erau extrem de populare printre cei nemulţumiţi.
 Tocmai datorită acestei atmosfere specifice a timpului Marx pune în centrul
sistemului său teoretic conflictul.
 1.Originile gândirii marxiste
Ideologia generată de Karl Marx
și Friederich Engels la creată în
secolul al XIX –lea s-a bazat pe 3
curente deterministe extrem de
constroversate în acea epocă:

 Socialismul utopic francez

 Filozofia clasică germană
Karl Marx Friedrich Engels
(1818-1883) (1820-1895)  Economia politică classică.
 2. Viaţa lui Karl Marx
 Karl Heinrich Marx s-a născut într-un oraş de pe râul Mossele, în
Prusia, parte din actuala Germanie, într-o familie din clasa de mijloc,
de origine evreiască, dar al cărui tată s-a convertit la protestantism
pentru a-şi păstra slujba de avocat.
 La 17 ani se înscrie la Facultatea de Drept din Bonn, pe care o
părăseşte anul următor pentru a se muta la cea din Berlin, mult mai
serioasă. Aici îşi va petrece următorii patru ani, timp în care studiază
dreptul, filozofia şi istoria.
 Tot aici devine editor al unui ziar liberal, ziar sprijinit de industriaşi,
ziar care manifesta împotriva autocraţiei din Prusia acelor vremuri.
 Articolele lui Marx, mai ales acelea legate de problemele economice
conduc la închiderea ziarului şi la emigrarea lui Marx în Franţa.
 2. Viaţa lui Karl Marx
 La Paris, în 1843, ia legătura cu socialiştii francezi şi germani şi devine
comunist.
 Tot aici se dezvoltă şi parteneriatul cu Friedrich Engels (1820-1895). familia
căruia era foarte prosperă datorită activităţii de prelucrare a bumbacului,
având fabrici la Manchester. Datorită acestui fapt Engels a putut să-l
sprijine şi material, care prea adesea nu avea venituri din care să trăiască
cu nevasta şi copiii.
 La sfârşitul anului 1844 Marx este expulzat şi din Paris şi ajunge la
Bruxelles. Aici se ocupă intensiv de studiul istoriei şi elaborează ceea ce va
fi cunoscută sub denumirea de concepţia materialistă asupra istoriei. Aici
trasează istoria diferitelor moduri de producţie şi prezice colapsul modului
capitalist de producţie şi înlocuirea acestuia cu comunismul.
 2. Viaţa lui Karl Marx
 Cu puţin înaintea izbucnirii revoluţiei din 1848 publică, împreună cu Engels,
Manifestul Partidului Comunist. După înăbuşirea revoluţiei se refugiază la
Londra şi acolo îşi va petrece restul vieţii.
 E convins că o nouă revoluţie este posibilă doar ca urmare a unei noi crize. De
aceea se ocupă intensiv de studiul economiei politice pentru a determina cauzele
şi condiţiile unei noi crize.
 În 1867 publică primul volum al Capitalului, singurul publicat în timpul vieţii sale.
Aici, el elaborează propria versiune a teoriei valorii- muncă.
 În timpul ultimei decade a vieţii sale sănătatea sa s-a şubrezit şi nu a mai fost
capabil de eforturile susţinute care i-au caracterizat activitatea anterioară.
 Moare la 14 martie 1883 şi e îngropat în cimitirul Highgate din nordul Londrei.
 3. Filosofia social – istorică marxistă
 Filosofia marxistă pune în centrul vieții sociale activitatea economică. Astfel,
diferența între diversele societăți şi tipuri de societăți e dată de diferitele
moduri de producție, iar evoluția societății este determinată de schimbările
în modul de producție.

 Modul de producție este analizat prin două componente: forțele de

producție şi relațiile de producție.
 Forțele de producție realizează actul productiv şi se compun din forța de muncă
şi din mijloacele de producție.

 Relațiile de producție reprezintă relațiile ce se stabilesc în procesul de producție.

 3. Filosofia social – istorică marxistă
 Marx formulează legea concordanţei dintre forţele de producţie şi a
relaţiilor de producţie. Primele evoluează mai repede, în timp ce relaţiile
de producţie sunt mult mai încete în transformări. De aici apare conflictul
ca factor generator al schimbării sociale.
 Marx spune că în orice societate, oamenii se diferenţiază în funcţie de
raporturile lor cu mijloacele de producţie. Apar astfel cele două clase
fundamentale, proprietarii şi ne-proprietarii.
 Pentru a-şi argumenta şi întări modelul, Marx analizează evoluția
modurilor de producţie. Astfel apare o societate imaginară, „comuna
primitivă”, în care nu exista proprietate asupra bunurilor de producţie.
 3. Filosofia social – istorică marxistă
 Societatea este văzută de Marx ca fiind formată din două clase cu interese opuse.
O clasă de exploatatori şi una de exploatați, care se află în conflict fundamental.
Iar sursa răului o constituie proprietatea.
 Dar încercarea sa de a prezenta un model credibil al societăților istorice ca fiind
formate în special din exploatați şi exploatatori eșuează de asemenea. Sclavii şi
proprietarii de sclavi nu au reprezentat decât o parte redusă a populației în
antichitate, cu excepția unor scurte perioade în Grecia şi Roma antică.
 În feudalism exista o clasă suplimentară fată de feudali şi țăranii liberi şi de
meseriași. Și clerul reprezenta o categorie socială importantă care rămâne în afara
explicației marxiste, nefiind nici nobili, nici aserviți.
 Cel mai mult se apropie de realitate Marx în descrierea capitalismului, ca fiind
format din capitaliști şi din muncitori.
 4. Filosofia economică marxistă
 În doctrina marxistă, teoria economică reprezintă un apendice al filozofiei
asupra capitalismului, opera lui Marx fiind una de esenţă filosofică şi nu
ştiinţifică.
 El studiază realitatea ca un filosof şi nu trece prin eforturile de validare
empirică pe care le-ar implica o tratare ştiinţifică a problemei.
 Cu toate acestea, actualitatea operei marxiste se datorează poate tocmai
preocupării pentru acurateţe, pentru logică şi pentru veridicitate care au
diferenţiat clar lucrările marxiste de cele ale utopicilor care l-au precedat.
 Marx se ocupă nu atât de programe utopice, de scenarii alternative
pentru societatea contemporană lui, cât de argumentarea ştiinţificităţii
unor astfel de scenarii pe baza analizei mecanismelor de funcţionare ale
capitalismului şi descoperirii legilor sale fundamentale.
 4. Filosofia economică marxistă

 Gândirea economică a lui Marx s-a construit pe baza ideilor şi conceptelor

teoriei economice liberale clasice, dar a fost fundamental influenţată de
lucrările socialiştilor utopici care îl precedaseră.
 El a încercat să prelucreze aceste teorii pentru a putea să argumenteze pe
baza lor prăbuşirea modelului capitalist de societate şi să dovedească
validitatea unui nou model de societate.
 Pentru Marx istoria e determinată de fapte obiective. La rândul lui, Marx a
fost criticat de către alţi economişti.
 În teoria marxistă oamenii sunt sclavii sistemului social de producţie.
 4. Filosofia economică marxistă

 Fetişismul, dezumanizarea şi exploatarea sunt consecinţe inevitabile

ale diviziunii muncii şi a dezvoltării proprietăţii private. Dezumanizarea
se referă la pierderea de către individ a controlului asupra utilizării
propriei forţe de muncă, iar exploatarea conduce la pierderea
controlului muncitorului asupra produsului muncii sale.
 Capitalul reprezintă un concept cheie al operei marxiste. Pe plan social,
capitalul exercită un rol de comandă, prin deţinătorii săi, în ceea ce
priveşte deciziile economice cotidiene, folosirea resurselor, organizarea
producţiei şi repartiţia venitului naţional. Capitalul apare aici ca o
relaţie de exploatare, iar sporirea capitalului ca o sporire exploatării
muncitorului. Astfel capitalul e privit nu în forma sa fizică, ci ca o relaţie
de producţie.
 5. Teoria economică marxistă
 Punctul de plecare al gândirii economice marxiste este teoria valorii. Marx
consideră valoarea ca expresie a cantităţii de muncă socială cuprinsă într-
un produs. O perspectivă care supraevalua munca manuală a proletarului.
Teoria valorii muncă nu este extrem de originală, ci valorifică contribuţiile
economiştilor clasici.
 Un alt concept fundamental este capitalul. Capitalul este, în doctrina
marxistă, valoare acumulată. Originea capitalului este plusvaloarea. Dar
între plusvaloare şi capital există o legătură chiar mai strânsă. Capitalul ia
naştere şi se sporeşte pe baza plusvalorii dar şi plusvaloarea se formează
pe baza capitalului. Noţiunea de plusvaloare, reprezentând ceea ce rămâne
în urma plăţii muncii, a fost folosită şi de economiştii clasici sub denumiri
ca rentă, profit, etc., reprezentând formele concrete pe care le putea lua
plusvaloarea în sfera repartiţiei.
 5. Teoria economică marxistă
 Marx construieşte o întreagă teorie a plusvalorii şi descoperă formele ei
concrete, totul în cadrul procesului repartiţiei venitului naţional. Această idee
arată că muncitorii primesc sub formă de salariu numai o parte din valoarea
pe care ei o creează cealaltă parte fiind însuşită pe nedrept de capitalişti. La
Marx plusvaloarea reprezintă diferenţa între valoarea creată de muncitor şi
salariul de subzistenţă, necesar consumului muncitorului şi familiei sale
pentru ca forţa de muncă să se reproducă.
 Marx distinge între muncă (activitatea de creare de bunuri), şi forţa de
muncă, (capacitatea fizică şi intelectuală a muncitorului de a presta această
muncă). Ceea ce vinde muncitorul capitalistului este forţa sa de muncă şi nu
munca, primind pentru aceasta un preţ numit salariu. Dar prin utilizarea
mărfii forţă de muncă aceasta este capabilă să creeze valori mai mari decât
propria ei valoare.
 5. Teoria economică marxistă

 O altă distincţie importantă face Marx între valoarea de întrebuinţare şi

cea de schimb. Din punctul de vedere al valorilor de întrebuinţare,
mărfurile sunt diferite unele de altele şi sunt deci incomparabile. Ceea ce
le diferenţiază este calitatea. Dar ca să poată fi măsurate şi echivalate în
cadrul schimbului ele trebuie să aibă numai deosebiri cantitative. Prin
urmare în schimb valoarea de întrebuinţare nu are nici o importanţă.
 5. Teoria economică marxistă
Teoria capitalului
 În primele două volume ale „Capitalului”, Marx analizează producţia, circulaţia
mărfurilor şi a capitalului, repartiţia şi consumul.
 În cel de-al treilea volum al lucrării este examinat procesul de ansamblu al
producţiei capitaliste, cu o observare atentă a interdependenţelor din diversele
sfere ale vieţii economice, arătând că la cârma economiei se află capitalul, atât
la nivel micro cât şi macroeconomic.
 La nivelul macroeconomic Marx realizează teoria reproducţiei capitalului şi
schemele reproducţiei simple şi lărgite.
 Circulaţia capitalului cuprinde trei etape. Prima e reprezentată de asigurarea cu
mijloace de producţie şi forţă de muncă. Marx, diferenţiază componentele
capitalului, după rolul îndeplinit în procesul de producţie, în capital fix, format
din mijloacele materiale şi capital variabil.
 5. Teoria economică marxistă
 A doua etapă este cea de producţie, când se consumă factorii de producţie
şi se obţin mărfuri de o valoare mai mare decât cea a elementelor
consumate.
 A treia etapă a circulaţiei capitalului o reprezintă vânzarea produselor
obţinute. Undeva în acest proces de circulaţie, capitalul se multiplică.
 Încercarea de a prezenta schimbul ca sursă a plusvalorii se bazează pe
confuzia între valoarea de întrebuinţare şi valoarea de schimb.
 O creştere a valorii capitalului în cadrul procesului de producţie se obține
datorită plusvalorii apărute în urma folosirii forţei de muncă. Astfel valoarea
obţinută în urma producţiei este egală cu valoarea capitalului avansat iniţial
cumulată cu plusvaloarea. Acesta este procesul reproducţiei capitalului, prin
care se explică şi acumularea continuă de capital.
 5. Teoria economică marxistă
 Schema reproducţiei simple a capitalului presupune ca rata plusvalorii să
fie zero, adică salariul muncitorului să cuprindă în el întreaga valoare
realizată de el în timpul producţiei.
 Reproducţia lărgită este bazată pe exploatarea proletariatului, unde rata
plusvalorii este ridicată, reprezentând gradul de exploatare a forţei de
muncă.
 Datorită concurenţei din sistemul capitalist are loc înlocuirea forţei de
muncă cu capital fix, adică cu maşini pentru ieftinirea mărfurilor.
 Pe măsură ce societatea capitalistă se dezvoltă, are loc o sporire cantitativă
a capitalului total. Dar pe măsură ce creşte capitalul total creşte şi
ponderea capitalului fix şi scade cea a capitalului variabil, cuprinzând şi
munca vie.
 5. Teoria economică marxistă

 Dar dacă capitalul total şi compoziţia sa organică cresc iar capitalul variabil
şi rata plusvalorii rămân constante, atunci rata profitului scade dar masa
lui creşte, în acelaşi raport cu creşterea masei plusvalorii.
 Singura posibilitate a capitalismului de a lupta împotriva tendinţei de
scădere continuă a ratei profitului este mărirea ratei plusvalorii, adică a
gradului de exploatare. La sfârşitul capitalismului, lumea ar fi trebuit să
fie compusă dintr-o pătură subţire de capitalişti şi mari mase de proletari
flămânzi şi desculţi, care vor răsturna opresorii şi vor lua în propriile mâini
conducerea economiei.
 5. Teoria economică marxistă

Critica teoriei valorii-muncă

 Marx avea credința fermă că singura sursă a valorii este munca, utilizată în
procesele de repartiție și schimb. Pentru a argumenta acest punct de
vedere care îi apare ca evident, Marx exclude implicit din rândul bunurilor
care se schimbă cele care nu sunt rodul muncii ci sunt daruri ale naturii,
precum solul, lemnul din pădure sau puterea apei.
 Eliminarea lor nu poate fi făcută fără a greși grav, deoarece aceste bunuri
sunt obiecte importate ale proprietății şi schimbului. Dar în cazul acestora,
cantitatea de muncă depusă pentru producerea lor nu mai poate fi sursa
valorii acestora.
 6. Continuatorii lui Marx

 Marxismul a cunoscut o înflorire spectaculoasă ca influenţă în secolul

XX. Dezvoltări şi aplicaţii ale gândirii economice marxiste au fost
construite după moartea lui Marx de către militanţii revoluţionari.
Doctrina lor economică devine acum una concretă, indicând paşii care
trebuiau făcuţi pentru a transforma societatea, pierzându-se caracterul
ştiinţific pe care Marx încercase să-l dea operei sale economice.
 Marxiştii erau acum mai mult ca niciodată, politicieni şi nu oameni de
ştiinţă. Obiectivul lor nu era căutarea adevărului ci puterea.
 Rosa Luxemburg (1871-1919), o revoluţionară germană devine
marxistă. Dobândind cetăţenie germană în urma căsătoriei ea devine
unul dintre liderii Partidului Social Democratic German. Ideea sa de
bază este eliminarea capitalismului.
 6. Continuatorii lui Marx
 Eduard Bernstein (1850-1932) s-a făcut remarcat prin faptul că, deşi
marxist a criticat multe dintre concluziile marelui filozof, în cartea sa din
1898, Socialismul evoluţionist. Criticându-l pe Marx, Berstein nega ideea
colapsului iminent al capitalismului şi afirma că burghezia nu era în
întregime parazitară. Tot el spunea că socialismul este rezultatul final al
liberalismului şi nu al revoluţiei. Astfel de idei au provocat vii controverse
printre marxiştii acelor vremuri.
 Principalul marxist al perioadei este însă Vladimir Ilici Lenin. Climatul
socio-economic în care trăieşte Lenin este modificat faţă de cel
contemporan cu Marx.
 6. Continuatorii lui Marx
 Monopolurile care apar în acea perioadă la scară mondială înlocuiesc
capitalismul liberei concurențe cu un capitalism monopolist. În acest context,
Lenin creează un nou capitol al economiei politice marxiste, respectiv teoria
imperialismului şi a crizei generale a capitalismului
 Pentru Lenin starea de la începutul secolului poartă denumirea de imperialism.
Aceasta era o formă a capitalismului ajuns în stadiul de dezvoltare, când
dominația monopolurilor şi a capitalului financiar a fost statornicită, când
exportul de capital capătă însemnătate primordială, când a început împărțirea
lumii între trusturile internaționale şi când s-a terminat împărțirea între tarile
capitaliste cele mai mari a întregului teritoriu al globului pământesc.
 Lenin dezvoltă şi teoria exploatării oamenilor muncii în imperialism, care nu
mai e făcută numai de către exploatatorii din propria țară ci şi de către străini,
burghezia imperialistă.
 6. Continuatorii lui Marx
 În ceea ce priveşte revoluţia socialistă, Lenin apreciază că aceasta nu mai
trebuie să izbucnească simultan în toate ţările capitaliste, ci există
posibilitatea să înceapă chiar într-o singură ţară, nu neapărat una
capitalistă dezvoltată, ci în cea care reprezintă lanţul veriga slabă a
lanţului imperialist.
 Lenin încearcă, să fundamenteze ştiinţific prăbuşirea capitalismului. Ceea
ce face de fapt Lenin e să prezinte contradicţiile capitalismului pentru a
afirma apoi că imperialismul este ultimul stadiu al capitalismului, a cărui
prăbuşire este iminentă. Doctrina lui Lenin a devenit însă ideologia
sistemului sovietic şi din această cauză absurdităţile sistemului teoretic nu
au mai rămas puncte de interes doar pentru academicieni, ci au afectat
miliarde de oameni.