Conceptia lui Karl Marx despre perspectivele

economiei moderne de piata

UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS
FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERII
STUDENT:BUJOR CRISTINA
DIMOFTE GEORGIANA
NITA ANAMARIA
SPECIALIZARE:A.I.,AN:III

PROFESOR INDRUMATOR
LECT.DR. MANEA D.
Karl Marx
Karl Marx (5 mai 1818, Trier - 14 martie 1883, Londra), fondator alsocialismului tiinific,
al materialismul dialectic i istoric i al economiei politice tiinifice.
Marx s-a nscut la 5 mai 1818 n oraul Trier din Prusia (Germania). A studiat dreptul la
Universitatea din Bonn i apoi istoria i filozofia la Universitatea din Berlin. n 1841 i-a susinut
teza de doctorat intitulatDeosebirea dintre filozofia naturii la Democrit i filozofia naturii la
Epicur.
Marx a mbinat munca tiinific cu o intens activitate revoluionar, militnd consecvent
pentru unitatea micrii muncitoreti internaionale. A fost creatorul teoriei i tacticii revoluiei
proletare. mpreun cu Engels, a elaborat concepia revoluionar despre lume - materialismul
dialectic. Extinznd aceast nou concepie despre lume vieii sociale, Marx i Engels au
elaborat materialismul istoric - tiina legilor de dezvoltare a societii. Crearea materialismului
dialectic i a materialismului istoric a nsemnat o adevrat revoluie n filozofie. Descoperind
legile obiective ale dezvoltrii sociale, a creat economia politic tiinific. Pornind de la
imposibilitatea de a se mpca interesele de clas ale proletariatului cu cele ale burgheziei, a artat
rolul istoric al proletariatului de creator al unei societi noi, fr exploatare uman. Marx a creat
teoriasocialismului tiinific, n opoziie cu diferitele teorii ale socialismului utopic, care au existat
pn la el.

Opere

Karl Marx a combinat, a topit i sintetizat, ntr-o manier original, Economia Politic
Englez, Filosofia Clasic German i Socialismul Utopic Francez, crend un sistem de gndire i
aciune practic unitar i cu o structur intern de o logic riguroas (dei unii adversari nu-I
accept construcia).
Unii l consider pe Marx creatorul socialismului tiinific, admiratorii si l-au declarat cel
mai mare ideolog, Mai recent, Marx a fost reinterpretat ca un filosof existenialist i critic moral
radical, alii au vzut n el un amrt de emigrant, trind n lumea iluzorie a cercurilor
revoluionare ori un student venic alienat cu viziuni grandioase despre edificarea uneiSocieti
Umane sau un fervent profet evreu, denunnd opresiunea, injustiia, dependena bneasc, n
timp ce propovduia inevitabila venire a mpriei Omului. Alii l-au considerat pe Marx drept
unul dintre fondatorii sociologiei moderne, ntemeiat de Auguste Comte (17981857) n anul
1829.
El s-a preocupat, mai puin dect predecesorii si, de nfiarea unor scenarii alternative la
societatea contemporan lui (mai mult sau mai puin fanteziste), dar a analizat mecanismele de
funcionare ale societii capitaliste, pentru descoperirea legii ei fundamentale i a indica
direcia necesar a micrii acesteia, precum i cu scopul de a prevedea etapa urmtoare a
evoluiei: socialismul.
Conceptia lui K. Marx despre sistemul categoriilor economiei
de piata si legile obiective care guverneaza miscarea acesteia.



La prima vedere, economia de piata (mai veche sau mai noua) apare ca o imensa ingramadire
de marfuri, ceea ce 1-a determinat pe K. Marx sa considere ca intelegerea anatomiei (structurii) si
fiziologiei (mecanismului de functionare ale) economiei de piata este conditionata de analiza
marfii ca celula de baza a acestei economii.

Functionarea economiei de piata presupune miscarea bunurilor materiale si a serviciilor
(marfurilor), dar in spatele lucrurilor stau producatorii acestora, in spatele raportului dintre
marfuri, respectiv dintre marfuri si bani, stau relatiile dintre agentii economici, implicati in
producerea si circulatia lor, ceea ce-l determina pe Marx sa considere ca obiectul propriu-zis al
stiintei economice il constituie tocmai aceste relatii sociale dintre agentii economici denumite
relatii de productie, care nu sint eterne, ci se modifica in decursul istoriei.
Proiectul ambitios de cercetare a lui K. Marx a ramas, din pacate, neterminat. El a reusit sa
definitiveze si sa publice numai partea din manuscrisele elaborate care se refera la prima sfera
economica mentionata si anume productia, sub forma volumului I al "Capitalului". Restul
manuscriselor au fost pregatite pentru tipar de colaboratorii sau urmasii lui (F. Engels si K.
Kautsky), iar partea referitoare la mondoanaliza (piata mondiala) a fost abia schitata.Intr-o
prezentare sumara, ca cea de fata, a viziunii originale a lui K. Marx despre economia moderna de
piata si sarcinile economiei politice ca stiinta este necesar sa avem in vedere cel putin cinci
aspecte:
- conceptia lui K. Marx despre sistemul categoriilor economiei de piata si legile obiective care
guverneaza miscarea acesteia;
- trecerea lui K. Marx de la- microanaliza la macroanaliza, respectiv teoria reproductiei simple
si largite a capitalului, precum si a ciclitatii economice;
- conceptia lui K. Marx despre concurenta de pe piata mondiala si despre caracterul neechilent
al schimburilor economice dintre economiile nationale inegal dezvoltate;
- viziunea lui K. Marx despre perspectivele economiei moderne de piata,
respectiv ipoteza ineviilitatii inlocuirii capitalismului, subminat de contradictii interne, cu
socialismul;
- analiza facuta de K. Marx unor secvente reprezentative din istoria moderna a gindirii
economice: de la mercantilist] si primii liberali clasici la virfurile acestui curent (Fiziocratii, A.
Smith si D. Ricardo) si vulgarizatorii lor.
Punctul de pornire al investigatiilor lui Marx cu privire la sistemul de categorii economice l-a
constituit marfa si categoriile economice legate de ea: banii si pretul. Pentru prima oara studiul
acestora este realizat in mod istoric, semnaland metamorfozele pe care acestea le cunosc in
trecerea de la productia simpla de marfuri (forma initiala a economiei de piata) la capitalism
(forma moderna a economiei de piata).
Pe aceste baze teoretice noi, Marx face distinctia intre munca si forta de munca,
aprofundeaza analiza capitalului, analizeaza plusvaloarea, explica salariul ca pret al fortei de
munca si nu ca pret al muncii, etc.
Punctul de plecare al gandirii economice marxiste este teoria valorii. Marx
considera valoarea ca expresie a cantitatii de munca sociala cuprinsa intr-un produs. O perspectiva
care supraevalua munca manuala a proletarului. Teoria valorii munca nu este extrem de originala,
ci valorifica contributiile economistilor clasici. Dar Marx vede dincolo de marfa oamenii si
relatiile dintre ei, relatiile dintre clase. Astfel intre oameni ceea ce se schimba este de fapt munca
cristalizata, materializata in marfa.
Capitalul
Un concept fundamental este capitalul. Capitalul este, in doctrina marxista, valoare
acumulata. Originea capitalului este plusvaloarea. Dar intre plusvaloare si capital exista o legatura
chiar mai stransa.
Capitalul ia nastere si se sporeste pe baza plusvalorii dar si plusvaloarea se
formeaza pe baza capitalului. Notiunea de plusvaloare, reprezentand ceea ce ramane in urma platii
muncii, a fost folosita si de economistii clasici sub denumiri ca renta, profit, supravaloare etc,
reprezentand formele concrete pe care le putea lua plusvaloarea in sfera repartitiei.
Marx construieste o intreaga teorie a plusvalorii si descopera formele ei concrete, totul in
cadrul procesului repartitiei venitului national. Pe scurt aceasta idee arata ca muncitorii primesc
Sub forma de salariu numai o parte din valoarea pe care ei o creeaza cealalta parte fiind insusita
pe
nedrept de capitalisti.
La Marx plusvaloarea reprezinta diferenta intre valoarea creata de muncitor si salariul de
subzistenta, necesar consumului muncitorului si familiei sale pentru ca forta de munca sa se
reproduca.
Valoarea
Plusvaloarea
Valoarea
Mrimea valorii este determinat de cantitatea de munc socialmente necesar, sau de timpul
de munc socialmente necesar pentru producerea unei anumite mrfi, a unei anumite valori de
ntrebuinare. Prin faptul c n procesul schimbului ei (oamenii) consider produsele lor diferite
ca fiind egale ntre ele ca valori, ei consider muncile lor diferite ca fiind egale ntre ele ca munc
omeneasc. Ei nu tiu acest lucru, dar l fac
Plusvaloarea
Pe o anumit treapt de dezvoltare a produciei de mrfuri, banii se transform n capital.
Formula circulaiei mrfurilor era: M (marf) B (bani) M (marf), adic vnzarea unei mrfi
pentru cumprarea alteia. Formula general a capitalului este, dimpotriv BMB, adic
cumprare pentru vnzare (cu profit). Marx numete creterea valorii iniiale a banilor pus n
circulaie plusvaloare.
Sporirea plusvalorii este posibil prin dou ci principale: prin prelungirea zilei de munc
(plusvaloarea absolut) i prin reducerea zilei de munc necesar (plusvaloarea relativ).
Salariul
K. Marx a definit salariul ca pretul fortei de munca si a considerat ca legea plusvalorii este
legea generala absoluta a economiei capitaliste, respectiv a economiei moderne de piata. Legat de
analiza raportului dintre salariu si plusvaloare, K. Marx imparte ziua de munca in doua parti
distincte: timpul de munca necesar, in care muncitorul creaza o valoare noua egala cu valoarea
fortei sale de munca, si timpul de munca suplimentar in care muncitorul presteaza supramunca din
care rezulta plusvaloarea .
La aparitia societatii burgheze salariul unui muncitor apare ca pret al muncii,ca o cantitate
determinata de bani care se plateste in schimbul unei cantitati determinate de munca.Se vorbeste
aici de valoarea munci si se considera expresia ei in bani ca pret necesar sau natural al ei.Se
vorbeste aici pe de alta parte ,de preturile de piata ale muncii,adica de preturi osculand in juru
pretului ei necesar.
Miscarea reala a salariului prezinta fenomene care par sa dovedeasca ca ceea ce se plateste nu
este valoarea fortei de munca ci valoare functiei ei, adica a muncii insasi.
Fora de munc

Ceea ce vinde muncitorul nu este direct munca lui, ci fora lui de munc, pe care o pune
vremelnic la dispoziia capitalistului. Dac s-ar ngdui s se vnd fora de munc pe un timp
orict de lung, atunci sclavia ar fi imediat restabilit. Dac o astfel de vnzare s-ar face, de pild,
pe ntreaga durat a vieii muncitorului, el ar deveni prin aceasta dintr-o dat sclavul pe via al
patronului su.
Unul dintre cei mai vechi economiti i mai originaili filozofi ai Angliei, Thomas Hobbes, a
sesizat n mod instinctiv n Leviathanulsu acest fapt, care n-a fost observat ns de nici unul
dintre urmaii si. El spune:

Valoarea unui om, ca i a tuturor celorlalte lucruri, este preul su, adic ceea ce se d
pentru folosirea forei lui.

Ca i valoarea oricrei alte mrfi, valoarea forei de munc este determinat de cantitatea de
munc necesar pentru producerea ei. Fora de munc a unui om nu exist dect n personalitatea
sa vie. Pentru a putea crete i a se menine n via, omul trebuie s consume o anumit cantitate
de mijloace de subzisten. Dar omul, ca i maina, este supus uzurii i trebuie s fie nlocuit
printr-un alt om.
Teorii ale lui Karl Marx
Pe planul schimburilor internationale, Marx acrediteaza ca valida teoria inechitatii,
argumentand ca tarile preponderent agrare, care exportau marfuri intensive in munca erau
dezavantajate deoarece primeau marfuri pentru care s-a cheltuit mai putina munca. Ceea ce e
interesant e ca pentru Marx nici protectionismul nu era o solutie viabila deoarece nu facea altceva
decat sa sprijine alte categorii de capitalisti dezavantajand in egala masura masele populare.

Marx utilizeaza si in aceasta problema a relatiilor internationale schema jocului cu suma
nula,unde ceea ce castiga cineva pierde celalalt, singura interrelationare posibila fiind
conflictul. Astfel antagonismele dintre partenerii ilegal dezvoltati sunt completate de lupta pentru
impartirea sferelor de influenta dintre marile puteri. Aceasta tendinta spre expansiune a tarilor
capitaliste dezvoltate ar fi datorata tocmai contradictiilor capitalismului la scara nationala.
Teoria marxista a schimbului neechivalent a cautat sa demonstreze ca in relatiile dintre state,
in acea perioada, avea loc o scurgere de venit national din tarile agrare catre cele industriale,
proces care s-a aflat timp de mai multe secole la baza capitalismului, stimuland dezvoltarea tarilor
bogate, concomitent cu franarea dezvoltarii celor sarace.
Teoria a fost imbratisata de ganditorii de orientare contestatara si eterodoxa, inclusiv de
radicali si aspru criticata de neoclasici si neoliberali.
Contributia lui Marx in studiul economiei:



a) A adus tiinei economice notiunea de clase sociale.
b) A adus tiinei economice analiza dinamic, mai ales in studiul structurilor institutionale.
c) Dupa aparitia capitalismului ideiile clasice preivind ordinea sau legiile naturale nu au mai putut
fi susinute.
d) A generat si noi modalitati de cercetare economica, teoreticienii vor incerca s rspunda la
probleme pe care pana atunci le-au ignorat:
1. Descoperirea si separarea legilor economice valabile pentru toate regimurile juridice si
perioadele istorice
2. Cercetarea modalitatiilor de actiune individuala pentru toate a realiza noi structuri mai ales
in domeniul raportarii veniturilor.
3. Cercetarea evolutiei in timp a structurilor economice.Dupa Marx punctul de vedere al
istoriei este pregnant in economia politica.


Pornind de la analiza statica si istorica a capitalismului, Marx continua investigatiile cu
incercarea de a descoperi legile economice de functionare, de miscare si dezvoltare a
capitalismului din timpul sau. In urma acestor analize, el concluzioneaza ca:
- scopul si stimulentul dezvoltarii productiei capitaliste il constituie obtinerea de cat mai multa
plusvaloare de catre proprietarii capitalului;
- singurii producatori sunt muncitorii exploatati de proprietarii capitalului;
- salariul platit muncitorului reprezinta doar o parte din valoarea creata de el, iar cea mai mare
parte (plusvaloarea) e insusita de cei care nu munceau, sub forma de profit, dobanda, renta
funciara.
Toate acestea, considera el, reprezinta sursa luptei de clasa in plan social politic si justifica pe
deplin idealul socialist.
Bibliografie
www.creeaza.com
www.stiucum.com
www.eumed.net
www.marxists.org
www.scribd.com