Marxismul este o teorie economico-socială bazată pe lucrările lui Karl Marx, un filozof,

economist, jurnalist și revoluționar german de origine evreiască, din secolul al XIX-lea, care a
colaborat în elaborarea sus-numitei teorii cu Friedrich Engels. Marx s-a inspirat din filozofia lui Hegel,
din economia politică a lui Adam Smith, din teoria economică Ricardiană și din socialismul francez din
secolul al XIX-lea, pentru a dezvolta o cercetare critică a societății care se dorea atât științifică cât și
revoluționară. Această critică este cel mai bine conturată în lucrarea sa Capitalul: O cercetare critică
a economiei politice.
In primul rand, Economia lui Marx este influențată puternic de scrierile lui Ricardo, autorul
Capitalului însușindu-și elementele esențiale ale teoriei ricardiene, în special în ceea ce privește
teoria valorii.
Obiectivul lui Marx a fost acela de a descoperi legile care pun în mișcare un sistem economic
precum capitalismul, denunțând faptul că toți marii economiști clasici, dinaintea sa, nu s-au aplecat
câtuși de puțin asupra proceselor dinamice, ci și-au concentrat analizele doar pe echilibrul static al
economiei.
Mesajul care reiese din întreaga operă a lui Marx este acela că un sistem economic precum
capitalismul conține forța propriei sale distrugeri, iar odată cu dispariția acestuia, care este inevitabilă,
va apărea un nou set de relații sociale în care proprietatea mijloacelor de producție va fi în mâinile
muncitorilor, exploatați în capitalism de către clasa burgheziei.
In al doilea rand, Prin elaborarea și dezvoltarea teoriei plusvalorii, Marx își propune o analiză
din punct de vedere economic care să-i permită plasarea modului de producție de capitalist în
contextul său istoric și, totodată, să demonstreze contradicțiile sistemului și dispariția sa inevitabilă.
Într-o scrisoare adresată lui F. Engels, Marx consideră teoria plusvalorii cea mai importantă
contribuție a sa din cadrul gândirii economice.
Importanța plusvalorii reiese din faptul că prin ea însăși se explică existența claselor sociale și
relației conflictuale dintre ele (clasa conducătoare și clasa muncitoare sau burghezi și proletari).
Asadar, La baza acumulării de capital se află circulația capitalului, desfășurată în două faze
succesive: transformarea sumei de bani în mijloace de producție și transformarea acestora din urmă
în marfă, a cărei valoare depășește valoarea capitalului avansat inițial. Pentru Marx este importantă
distincția dintre muncă și forța de muncă.
Marfa pe care muncitorul o vinde nu este munca, ci forța sa de muncă. Această
distincție de termeni este esențială, deoarece prin ea însăși se explică relația de exploatare a
muncitorului de către capitalist.
In conluzie, marxismul pledează pentru o răsturnare revoluționară a capitalismului care ar
duce la socialism, înainte de a se transforma în comunism după ce statul ar înceta să mai existe.