SCOALA POSTLICEALA F.E.G.

BRASOV
CLASA 1-G (AMG)

REFERAT

ELEV: BALAN MADALINA LOREDANA

 KARL MARX(1818-1883)

Astãzi este greu sã te pronunţi în privinţa lui Marx fãrã sã cazi în

capcana de a-l considera autorul moral al crimelor comunismului. Marx
a polarizat admiraţia şi furia tuturor, fiind în acelaşi timp eliberatorul
celor asupriţi şi profetul mincinos.
În 1968 gânditorul francez Roger Garaudy considera cã “Pentru prima
oarã în istoria gândirii omeneşti, marxismul-filosofie, teorie economicã,
politicã, concepţie despre lume, despre perspectivele şi speranţele de viitor
ale acesteia-a pãtruns în mintea şi inima acelora care au fost cândva sclavi
sau iobagi, a acelora a cãror muncã li se prezenta ca o ursitã şi care nu aveau
dreptul sã gândeascã”. Marx era profetul care propovãduia o lume mai bunã
sub auspiciile comunismului, în fapt sub auspiciile uneri teorii a conflictului
preluatã din darwinismul de care filosoful era fascinat. Dupã cãderea
totalitarismelor, iatã ce scrie Valentin Mureşan în 1995:“România post-
comunistã a oferit spectacolul arderii publice a “Capitalului” lui Marx alãturi
de discursurile lui Ceauşescu precum şi isteria satanizãrii marxismului,
filosoful german-considerat o minte genialã pânã mai ieri-e acum doborât
fãrã menajamente de pe soclu şi gratulat cu cele mai jignitoare epitete, de la
“prost” la “imbecil” şi “criminal”. Publicul larg şi majoritatea intelectualilor
vãd în el autorul moral al tragicului experiment al “socialismului real”.
Prin urmare s-a trecut dintr-o extremã într-alta, fenomenul marxist
primind rapid etichetãri total opuse în funcţie de regimul care îl valorificã.
Dacã în timpul “orânduirii socialiste” era cel mai mare gânditor al tuturor
timpurilor, dupã ’89 trece la periferia istoriei filosofiei. De la filosofia
oficialã, punctul de trecere spre viitorul luminos, ideologia revoluţionarã
menitã sã schimbe în bine umanitatea, la doctrina demonizatã şi trimisã la
index…Nu ideile lui Marx au fost criminale, ci modul lor de întrebuinţare.
Nu putem demola o filosofie care pânã la urmã aparţine unui gânditor
marcant încercând sã-i demonstrãm falsitatea pentru cã nu suntem pe terenul
ştiinţelor exacte.
Nãscut la 5 mai 1818 la Trier, în Renania Germanã, Marx intrã la 17 ani
la Universitatea din Bonn, pentru a studia dreptul. Din cauza
comportamentului sãu dezordonat, tatãl sãu îl trimite la Berlin, unde continuã
în aceeaşi notã, cu prezenţã slabã la cursuri. În 1841 îşi susţine la Jena teza de
doctor în filosofie cu titlul “Deosebirea dintre filosofia naturii la Democrit şi
filosofia naturii la Epicur”. Nereuşind sã obţinã un post de conferenţiar, se
apucã de gazetãrie, ajungând redactor-şef la Gazeta Renanã, ziar liberal din
Köln care este suprimat la scurt timp. Marx colaboreazã la Analele germano-
franceze, care promova idei revoluţionare, motiv pentru care Marx nu se mai
poate întoarce în ţarã în condiţiile emiterii de cãtre Prusia  a mandatelor de
arestare pentru redactori. Se împrieteneşte cu Friedrich Engels, cu care va
colabora pânã la sfârşitul vieţii. În 1847 participã la congresul Ligii
Comuniste în Londra, a cãrei doctrinã o expun în “Manifestul Partidului
Comunist” din 1848. Marx se instaleazã cu familia la Londra din cauza
ideilor sale revoluţionare, unde va suferi numeroase lipsuri materiale şi va
trãi în condiţii deplorabile, izbutind însã sã realizeze principala opera,
“Capitalul”, despre care recenziile vremii lipsesc aproape complet. Moare la
14 martie 1883. Alte lucrãri demne de amintit ar fi:“Manuscrise economico-
filosofice”, “Mizeria filosofiei”, “Contribuţii la critica economiei politice”,
“Teze despre Feuerbach”.

Principiile filosofice

Iniţial Marx a fost influenţat de Hegel, de care însã se va dezice. Hegel

considera istoria drept o succesiune de evenimente cu sens, care se înşiruie în
conformitate cu dialectica internã. Spiritul lumii sau spiritul absolut intervine
în istorie şi prin ea îşi realizeazã devenirea şi dobândirea conştiinţei de sine.
Realitatea nu este de neînteles, cum era pentru Kant care susţinea
imposibilitatea cunoaşterii esenţelor, ci dimpotrivã, în acord perfect cu
raţiunea. Pentru Marx însã subiectul istoriei sunt oamenii, nu realitatea divinã
care pentru el este un misticism. Realitatea concretã trebuie sã primeze şi
pornind de aici trebuie sã se elaboreze o filosofie a existenţei umane care
recunoaşte rãdãcina omului în om. Departe de idealismul Hegelian, pentru
Marx, adeptul pragmatismului, omul îşi demonstreazã puterea şi realitatea în
convieţuirea cu alţii. Existenţa socialã determinã conştiinţa umanã şi nu
invers. Societatea nu înseamnã în primul rand conştiinţã colectivã, ci muncã
colectivã, omul fiind mai înainte de toate un animal economic care îşi
dezvoltã gândirea pe baza forţelor de producţie şi relaţiilor economice. Existã
desigur şi o suprastructurã ideologicã ce cuprinde ideile, statul, familia,
morala, religia, dar legile istoriei nu sunt aici, ci în baza economicã, o bazã în
care funcţioneazã dialectica relaţiilor prin conflictul dintre clasele sociale. Se
întrevede aici şi marea înrâurire a darwinismului:omul este un animal, luptã
pentru supravieţuire, supravieţuieşte cel mai adaptabil, progresul se
realizeazã doar pe calea conflictului.
Teoria lui Marx nu rãmâne doar în stadiul de teorie, pentru cã Marx aspirã sã
schimbe lumea. El observã cã omul s-a îndepãrtat de sine, s-a alienat, dar
motiveazã devalorizarea sa doar prin prisma economicã:omul este separate de
produsul muncii sale, care devine marfã în capitalism şi îl face pe om
dependent de sistem. Munca salariatã este şi ea doar un mijloc de
supravieţuire, forţa de muncã fiind comercializatã şi omul ajungând el însuşi
marfã. Banii, “târfa universalã”, îl înstrãineazã şi pe om de om, ei sunt
adevãratul spirit universal. “Puterea divinã a banilor rezidã în esenţa lor, ca
esenţã genericã înstrãinatã, care alieneazã şi se alieneazã, a omului”. Dar
proletariatul poate schimba aceastã condiţie odatã ce devine constient de ea.
Capitalismul însemna pentru Marx sãrãcirea şi asuprirea muncitorilor, care de
fapt îi îmbogãţesc pe cei bogaţi prin munca lor. Dar odatã cu instaurarea
“orânduirii socialiste” situaţia se va schimba pentru cã mijloacele de
producţie vor deveni proprietate comunã. Egalitarismul s-a realizat însã în
sãrãcie…pentru cã imperiul necesitãţii nu a dispãrut nicidecum, iar ştim cât
de umanã a devenit societatea în comunism…Lenin considera doctrina ca
fiind succesoarea legitimã a concepţiilor celor mai importante ale omenirii
veacului al XIX-lea:filosofia germanã, economia politicã englezã şi
socialismul francez, care se încheagã împreunã în materialismul
dialectic/istoric.
Marx a vrut sã-l elibereze pe om de condiţia sa, dorind fericirea pentru cei
mulţi, asemenea unui Prometeu. Viziunea sa revoluţionarã a dorit nu sã
schimbe o stare socialã sau un regim, ci politica însãşi, sã schimbe temeliile
lumii din care trebuie sã disparã religia, statul, clasele, omul depinzând doar
de el însuşi şi de legile sociale pe care le va conştientiza. Paradoxal, partidele
şi statele socialiste care se revendicã de la doctrina marxistã au produs un stat
omnipotent care a urmãrit totala absorbţie a societãţii civile. Dupã cum îl
descrie şi Orwell, este sistemul capabil sã transforme oamenii în roboţi lipsiţi
de doza minimalã de conştiinţã. Este Marx autorul moral al experimentului
înfiorãtor numit comunism? În aceeaşi mãsurã în care Nietzsche este vinovat
de genocidul nazist. Dintr-un punct de vedere am putea spune cã ideile sale
pericuoloase i-au fãcut pe mulţi sã creadã cã fenomenele sociale sunt perfect
determinabile prin prisma profeţiilor istorice. Prin faptul cã i-a negat omului
orice altã dimensiune în afara celei economice. Prin faptul cã introduce
concepţia darwinistã în prim-plan, susţinând conflictul ca singura cale de
dezvoltare. Prin faptul cã absolutizeazã planul cezarului şi nu atribuie omului
niciun fel de aspiraţii morale sau spirituale. Prin faptul cã sistemul sãu a fost
izvor de argumentare şi credinţã oarbã pentru dictatori. Cu toate acestea,
Marx a rãmas un om al ideii. A cãutat un adevãr în onestitate intelectualã,
dupã cum opineazã Karl Popper, iar ca savant a fost un economist remarcabil.
În universitãţile occidentale este vãzut ca unul dintre marii cugetãtori ai
lumii, textele sale fiind recunoscute ca parte din moştenirea noastrã culturalã.
Poate chiar şi-a dorit fericirea semenilor, doar cã utopia sa, numita de Popper
romantism, nu a reuşit decât sã transforme raiul visat într-un iad materializat.
Dar materializat nu de Marx.