Karl Heinrich Marx (n. 5 mai 1818, Trier, Regatul Prusiei – d.

14 martie 1883, Londra, Regatul

Unit al Marii Britanii și Irlandei) a fost un filozof, istoric, economist, sociolog și jurnalist evreu-
german[23] întemeietor împreună cu Friedrich Engels al teoriei socialismului științific, teoretician și
lider al mișcării muncitorești.[24] A avut o influență importantă asupra istoriei politice a secolului al
XX-lea.[25] Karl Marx împreună cu Friedrich Engels a scris și a publicat în 1848: Manifestul
Partidului Comunist[26]. Abordarea sa este vizibilă din prima linie a primului capitol al Manifestul
Partidului Comunist: "Istoria tuturor societăților cunoscute este istoria luptei de clasă". Apelând la
ideea de luptă de clasă Marx nu făcea totuși decât să preia un concept folosit de mult timp deja
de către istoricii burghezi în studiile lor.[27] Marx a argumentat că sistemul capitalist, la fel ca și
sistemele socio-economice precedente, produce tensiuni interne care îl conduc la distrugere. Așa
cum capitalismul a înlocuit feudalismul, capitalismul va fi înlocuit de comunism, o societate fără
clase, care urmează unei perioade de tranziție în care statul va fi un instrument al dictaturii
proletariatului. Pe de altă parte, Marx a argumentat că schimbările socio-economice se produc
prin intermediul activității revoluționare organizate. În acest model, capitalismul va lua sfârșit prin
activitatea organizată a clasei muncitoare internaționale. Ideile lui Marx au început să exercite o
influență majoră asupra mișcării muncitorești la scurt timp după moartea sa. Această influență a
crescut impetuos odată cu victoria Revoluției din Octombrie din Rusia, revoluție datorată
bolșevicilor, care erau marxiști, ca și restul partidelor rusești cu orientare de stânga - menșevicii
(social-democrații) și socialist-revoluționarii.

Citate despre români

 „Poarta renunță la Basarabia. Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i aparținea, pentru că
Poarta otomană n-a fost niciodată suverană asupra țărilor române. Poarta însăși
recunoscuse acest lucru, când la Carlovitz, presată de poloni să cedeze Moldo-
Valachia, ea răspunsese că nu are dreptul de a face vreo cesiune teritorială,
deoarece capitulațiile nu-i confereau decât un drept de suzeranitate.” (K.
Marx, Însemnări despre români (Manuscrise inedite), București, 1964)
 „Limba română e un fel de italiană orientală. Băștinașii din Moldo-Valahia se numesc
ei înșiși români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi…”
 „Moldova nu va plăti nici un tribut Rusiei (art. 2); Rusia nu se va amesteca în afacerile
țării și nici unui rus nu-i va fi permis să se căsătorească și să dobândească moșii în
Moldova…”

Marxism și marxianism
Termenul de marxism se referă la ideile lui Marx așa cum au fost interpretate de Vladimir Ilici
Lenin și de ideologiile oficiale ale statelor socialiste. Termenul de marxianism se referă la
punctele de vedere ale lui Marx însuși, ceea ce ar fi crezut și afirmat el însuși, fără distorsionarea
produsă de către interpretarea leninistă.
Principiile filosofice

Iniţial Marx a fost influenţat de Hegel, de care însã se va dezice. Hegel considera
istoria drept o succesiune de evenimente cu sens, care se înşiruie în conformitate cu
dialectica internã . Spiritul lumii sau spiritul absolut intervine în istorie şi prin ea îşi
realizeazã devenirea şi dobândirea conştiinţei de sine. Realitatea nu este de
neînteles, cum era pentru Kant care susţinea imposibilitatea cunoaşterii esenţelor, ci
dimpotrivã , în acord perfect cu raţiunea. Pentru Marx însã subiectul istoriei sunt
oamenii, nu realitatea divinã care pentru el este un misticism. Realitatea concretã
trebuie sã primeze şi pornind de aici trebuie sã se elaboreze o filosofie a existenţei
umane care recunoaşte rã dã cina omului în om. Departe de idealismul Hegelian,
pentru Marx, adeptul pragmatismului, omul îşi demonstreazã puterea şi realitatea în
convieţuirea cu alţii. Existenţa socialã determinã conştiinţa umanã şi nu invers.
Societatea nu înseamnã în primul rand conştiinţã colectivã , ci muncã colectivã ,
omul fiind mai înainte de toate un animal economic care îşi dezvoltã gândirea pe
baza forţelor de producţie şi relaţiilor economice. Existã desigur şi o suprastructurã
ideologicã ce cuprinde ideile, statul, familia, morala, religia, dar legile istoriei nu
sunt aici, ci în baza economicã , o bazã în care funcţioneazã dialectica relaţiilor prin
conflictul dintre clasele sociale. Se întrevede aici şi marea înrâurire a
darwinismului:omul este un animal, luptã pentru supravieţuire, supravieţuieşte cel
mai adaptabil, progresul se realizeazã doar pe calea conflictului.