Bartiş Mădălin-Alexandru

Clasa XII-B Colegiul Tehnic Aurel

Vlaicu – Baia Mare
» Utopia, în sensul cel mai larg al termenului se referă
la tentativa umană de a crea o societate perfectă,
care nu există (încă). Ideile care ar putea schimba
radical lumea noastră sunt denumite, adesea,
utopice. "Utopia" în sens peiorativ desemnează orice
idee prea avansată, prea optimistă sau lipsită de
realism, care pare la un moment dat imposibil de
realizat. Termenul se referă la agregări de indivizi
care s-au strâns împreună pentru a crea asemenea
societăți (societăți utopice, secte, falansteruri).
•
Termenul de socialism deriva din latinescul
sociare care înseamna a combina sau a
împartasi. Termenul corelativ, mai tehnic,
societas trimitea la ideea de comunitate,
asociatie, sau întovarasire, si are chiar conotatie
juridica desemnând o uniune contractuala între
oameni liberi. Astfel cuvântul social are atât o
semnificatie contractualista, cât si una
subiectiva/emotionala – se refera la relatii de
comuniune si camaraderie. O implicatie
imediata este legatura conceptului de social cu
cel de popor (suveran).
•

• Conceptul politic de socialism apare pentru prima data în 1832 în

jurnalul La Globe editat de urmasii lui Saint-Simon (1760-1825),
desi este mentionat succint câtiva ani mai devreme (1827) în revista
britanica Co-operative Magazine. Este perioada în care urmasii lui
Robert Qwen (1771-1858) si Saint-Simon încep sa se refere la
convingerile lor ca la unele socialiste, iar termenul se raspândeste
în Franta, Belgia, si Statele Germane.
• „Utopia” este considerată premergătoarea speciei utopiei literare, în
care diferite „societăţi ideale” sau oraşe perfecte sunt descrise mai
mult sau mai puţin amănunţit de autor. Deşi a fost o mişcare tipică
Renasterii, bazată pe redescoperirea conceptelor clasice de
societate perfectă, precum în operele lui Platon si Aristotel ,şi
combinată cu fineţea retorica a oratoriei epidictice a lui Cicero sau
Quintilian, utopianismul a continuat şi după intrarea în Epoca
Luminilor.
 • Primele teorii comunist-
• Socialism utopic, utopice închegate apar
ansamblul concepţiilor în perioada formării
socialiste care se referă capitalismului, ca o
la instaurarea orînduirii
expresie a aspiraţiilor
socialiste ca o cerinţă a
raţiunii, ca o maselor ţărăneşti şi ale
concretizare a unui sărăcimii oraşelor către
ideal moral; o societate echitabilă,
dreaptă şi lipsită de
exploatare
• Principalii socialişti şi comunişti utopici au fost, în perioada
Renaşterii, Thomas Morus (termenul socialism utopic provine de la
titlul cărţii Utopia, în care Thomas Morus descria viitoarea societate
ideală) şi Campanella, în sec. 17-18, Meslier, Mably, Morelly,
Babeuf în Franţa, Winstanley în Anglia. 
• Thomas Morus, (n. 7 februarie 1478, Londra - d. 6 iulie 1532, Londra) a
fost un avocat, scriitor și om de stat englez. Pe durata vieții sale și-a
câștigat reputația de important erudit umanist, ocupând mai multe posturi
publice, incluzându-l pe acela de Lord Cancelar , din 1529 până în 1532.
Morus a introdus termenul de „utopie” (greaca „niciun loc”, dar similar cu eu
topos - „loc fericit”), numele dat de el unei națiuni insulare ideale, imaginare,
a cărui sistem politic a fost descris în cartea lui, publicată în 1516. Este
cunoscut în special pentru refuzul său de a-l recunoaște pe Henric al VIII-
lea drept cap al Bisericii Angliei, nefiind dispus să renunțe la principiile sale
și la religia sa catolica, acel refuz având drept consecințe terminarea
carierei sale politice, închiderea sa în Turnul Londrei, și apoi executarea lui
pentru înaltă trădare.

• În 1515 Morus a scris cea mai faimoasă și controversată operă a sa,

„Utopia”, un roman în care un călător imaginar, Raphael Hythloday (al cărui
prenume este o aluzie la Arhanghelul Rafael, purtătorul adevărului, și al
cărui nume înseamnă „cel care vorbește fără sens” în greaca), descrie
organizarea politică a unei națiuni insulare imaginare, Utopia (joc de cuvinte
între grecul ou-topos, „niciun loc”, și eu-topos, „loc bun”) sieși și lui Peter
Giles.
 Principalii Socialisti

Morelly
Winstanley

Campanella
Babeuf

Thomas More

Mablier
Meslier
 • După revoluţiile burgheze, în perioada postrevoluţionară,
a evidenţierii contradicţiilor capitalismului, s-au afirmat
cei trei mari socialişti utopişti:

* Saint-Simon
* Charles Fourier
* Robert Owen

• Ei au conceput socialismul în mod idealist, nu ca un rezultat

necesar al dezvoltării istorice, impus de cerinţele vieţii materiale a
societăţii ci, după cum a spus Engels, ca o întruchipare a
„adevărului absolut, a raţiunii şi a dreptăţii eterne“; ei au elaborat
proiecte fictive despre societatea viitoare şi au crezut că socialismul
se va putea instaura prin simpla propagare a ideilor socialiste, prin
reformele generoase ale claselor posedante sau ale conducătorilor
de stat, respectiv prin forţa exemplului unor colonii comuniste pe
care au încercat să le întemeieze
• Întemeietorii socialismului ştiinţific au prelucrat în
mod critic şi au preluat elementele valoroase ale
socialismului utopic, care a devenit astfel unul
dintre izvoarele concepţiei Iui Marx.
 În ţările române, ideile socialismului utopic
au fost răspîndite în prima jumătate a sec.
19 de către Teodor Diamant, organizatorul
falansterului de la Scăieni (1835-1836).
Ideile socialismului utopic au influenţat şi
pe unii revoluţionari paşoptişti, ca Ion
Heliade-Rădulescu, Cezar Bolliac
• Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă“ a fost
întocmită din trei capitole ale lucrării „Anti-Dühring“, scrisă
de F. Engels în 1876-1878
• La rugămintea lui P. Lafargue, Engels a prelucrat, în 1880, trei capitole din
„Anti-Dühring“ (capitolul I din „Introducere“ şi capitolele I şi II din secţiunea
a treia) ca lucrare aparte, pe înţelesul maselor, care a fost publicată la
început în revista socialistă franceză „La Revue socialiste“ sub titlul
„Socialisme utopique et socialisme scientifique“, iar apoi, în acelaşi an, a
apărut sub formă de broşură. Ediţia franceză a stat la baza ediţiei poloneze
şi a celei italiene. În 1883 lucrarea a apărut în limba germană, sub îngrijirea
lui Engels, sub titlul „Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă“ (pe
copertă figurînd anul 1882). Încă în timpul vieţii lui Engels, lucrarea a fost
tradusă într-o serie de limbi europene şi a cunoscut o largă răspîndire
printre muncitori, jucînd un rol imens în propagarea ideilor marxiste. Ultima
ediţie germană (a patra) a lucrării a apărut sub îngrijirea lui Engels, la
Berlin, în 1891. Ea se deosebeşte de capitolele respective din „Anti-Dühring“
prin felul în care este dispus materialul şi cuprinde completări şi unele
modificări faţă de textul din „Anti-Dühring“.
 În limba română lucrarea lui Engels „Dezvoltarea
socialismului de la utopie la ştiinţă“ a apărut în 1890, în
traducerea lui Panait Muşoiu, şi a fost publicată în revista
„Munca“ nr. 44 din 23 decembrie, nr. 45 din 1 ianuarie,
nr. 47 din 13 ianuarie, nr. 48 din 20 ianuarie, nr. 49 din
27 ianuarie, nr. 50 din 3 februarie. Aşa cum reiese din
scrisoarea adresată lui Engels de către P. Muşoiu la 24
februarie 1894, traducerea a fost făcută după versiunea
franceză „Socialisme utopique et socialisme scientifique“
a Iui Paul Lafargue din 1880. P. Muşoiu a tradus, de
asemenea, prefaţa la ediţia întîi, din 1882, şi prefaţa la
ediţia a patra, din 1891, a lucrării „Dezvoltarea
socialismului de la utopie la ştiinţă“.
„Introducere“. - Această introducere a fost scrisă de Engels pentru ediţia
engleză a lucrării sale „Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă“
(vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, vol. 19, Bucureşti, Editura politică,
1964, p. 191-235), apărută la Londra în 1892, în traducerea lui E.
Aveling, sub titlul „Socialism utopian and scientific“ („Socialism utopic şi
socialism ştiinţific“). În anexa la această ediţie, Engels a inclus şi studiul
său „Marca“, scris în 1882 (vezi K. Marx şi F. Engels. Opere, vol. 19,
Bucureşti, Editura politică, 1964, p. 339-357).
În iunie 1892 Engels a tradus în germană textul acestei introduceri, iar
în iulie l-a trimis revistei „Die Neue Zeit“, care l-a publicat în nr. 1 şi 2 din
1892 sub titlul „Despre materialismul istoric“. Publicînd introducerea,
redacţia revistei a omis primele şapte alineate, menţionînd într-o notă de
subsol că în Germania conţinutul lor este cunoscut şi ca atare n-ar
prezenta interes pentru cititorul german. Pentru volumul de faţă a fost
verificată din nou traducerea primelor şapte alineate şi a fost comparată
partea publicată în „Die Neue Zeit“ cu ediţia engleză din 1892.
• Sub titlurile „Trei bătălii ale burgheziei împotriva feudalismului“ şi
„Partidul muncitoresc“ unele părţi din această introducere au fost
publicate în limba franceză în „Le Socialiste“ nr. 115, 116 şi 118 din
4, 11 şi 25 decembrie 1892 şi nr. 119 şi 120 din 1 şi 9 ianuarie
1893. Fără primele opt alineate introducerea a fost publicată şi în
limba bulgară, în revista „Soţial-Demokrat“ nr. 3 din 1892. În limba
română introducerea a fost publicată în „Critica socială“ nr. 8 din
1892 sub titlul „Asupra materialismului istoric“. (Traducere din „Die
Neue Zeit“). - Nota red. Editurii Politice
Amănunte
despre Reprezentanţii Socialismului Utopic

• François Marie Charles Fourier (n. 7 aprilie 1772-d.10 octombrie 1837)

a fost un filosof socialist de tendință utopistă și economist francez.
Opera
• Tratat despre asociația domestică și agricolă
• Teoria celor patru mișcări și a destinelor generale
• Fourier, Charles. Oeuvres complètes, 12 vols. Paris: Anthropos, 1966-1968
• Robert Owen (14 mai 1771, Newtown - 17 noiembrie 1858, Newtown),socialist
utopic englez. A criticat proprietatea privată, relaţiile burgheze de familie şi religia,
preconizînd crearea unei societati noi, pe care discipolii lui, pentru prima oară, au
numit-o „socialistă“. Concepută de Owen ca o federaţie de colonii comuniste
autonome, ea urma să desfiinţeze proprietatea privată şi să înfăptuiască egalitatea
socială ca şi îmbinarea muncii fizice cu cea intelectuală, a învăţămîntului cu munca
productivă, în vederea dezvoltării multilaterale a personalităţii.
• Continuator al iluminismului sec. 18, Owen a criticat societatea capitalista în numele
„raţiunii“, a văzut izvorul relelor sociale în ignoranţă şi a considerat educaţia, cultura,
autodesăvîrşirea morală, ca factori hotărîtori ai progresului social. De aceea, el n-a
înţeles necesitatea luptei politice a proletariatului şi a revolutiei sociale.
• A încercat personal să înfiinţeze colonii comuniste în S.U.A. (1825-1829), dar
experienţa a eşuat. Întors în Anglia, a luat parte la organizarea sindicală a
muncitorilor şi la organizarea mişcării cooperatiste.
•  
• Claude Henri de Rouvroy Comte de Saint-Simon (1760-1825)
Gândirea lui Saint- Simon a contribuit la dezvoltarea ideilor socialiste
în prima jumătate a secolului al XIX-lea mai ales prin intermediul
mişcării saint- simoniştilor. Pe un plan mai genreal se apreciează că
Saint-Simon este întemeietorul.
• Sistemul de gândire al lui Saint-Simon este considerat o reacţie
împotriva Revoluţiei franceze şi a militarismului napolenian. El a
propus un sistem industrial condus de oamenii de ştiinţă.
Bibliografie:
,,Pentru Socialism ! ‘’ Vol. 1
de Prof. Gheorghe Ungureanu
Editura ,,Mesterul Manole,, din Curtea de Arges

,,45 de ani in Socialism. Romania’’.

de Ion Stefanovici
Editura ,,Multicart,,

,,Principalele curente ale marxismului’’

de Leszek Kolakowski
Editura ,,Curtea Veche,, Bucuresti

,,Enciclopedia de istorie universala,,

Editura ,,All,, Bucuresti