Eşecul previzibil al capitalismului în concepţia lui Karl Marx

Tătar Paul-Alexandru

EAI grupa 1

Karl Marx (1818-1883) este una dintre cele mai importante figuri din istorie, prin prisma
influenței post mortem asupra evoluției politice și economice a multor state. Marx a fost un filosof,
gândirea sa fiind puternic influențată de cea a lui Hegel, cât și modelată de contextul economic și
social din Europa. El a locuit în Franța, Belgia și Regatul Unit, unde a observat condițiile dure de
muncă ale clasei muncitoare, înstrăinate de sistemul lacom capitalist avid pentru profit. De
asemenea, contextul european revoluționar din 1848 a contribuit la finalizarea viziunii marxiste,
astfel, împreună prietenul său, Friedrich Engels, Marx a luptat pentru o revoluție totală care ar
înlocui sistemul capitalist cu cel comunist.
Marx nu pornește de la analiza sarăciei dintre muncitori, ci de la starea de dezumanizare în
care se regăsesc aceștia. Oamenii sunt înstrăinați de propria muncă și de consecințele sociale, care
iau forma bunurilor sau instituțiilor politice. Una dintre măsurile pe care Marx le propune în noua
societate este eliminarea proprietății private burgheze, argumentând că atunci când capitalul este
transformat în proprietate colectivă, care aparține tuturor membrilor societății, caracterul social al
proprietății este transformat și își pierde caracterul de clasă. Marx a criticat diviziunea muncii
pentru că nu a ținut cont de aptitudinile individuale ale cetățenilor sau de interesul general, toate
întâmplându-se în conformitate cu ordinea capitalistă, bunurile fiind cele care dictează în cele din
urmă natura activității umane. Această diviziune a muncii a devenit principala sursă a inegalității
sociale, iar noul sistem propus, comunismul, urma să îl abolească și să permită individului să
participe la toate tipurile de muncă, pentru a-și dezvolta dezvoltarea omnilaterală. Un concept
introdus de Marx în scrierile sale economice, pentru a sublinia avantajul capitalistului în societate,
este cel de plus valoare. Astfel, lucrătorul, pentru a-și îndeplini sarcinile, are nevoie de un anumit
număr de ore de lucru. Cu toate acestea, fiind plătit săptămânal, capitalistul poate solicita o muncă
suplimentară zilnică, diferența dintre munca suplimentară și munca depusă în conformitate cu
acordul devenind plus valoare pentru angajator. În ceea ce privește modul de organizare a
producției industriale în noul sistem comunist, Marx este de părere că, în toate lucrările în care mai
mulți indivizi cooperează, conexiunea și unitatea procesului vor fi exprimate printr-o voință
comandantă, activitatea luând forma modului în care funcționează o orchestră, unde regulile sunt
respectate fără a lăsa loc sentimentelor antagoniste. Întrucât societatea este organizată pentru a
reglementa producția generală, individul nu se limitează la o activitate exclusivă, fiind capabil să
se perfecționeze în orice ramură dorește. Marx propune diversificarea activităților, fără a fi nevoie
de a se specializa în oricare dintre ele.
Marx credea că burghezia capitalistă și economiștii lor promovează ideea că, „interesele
capitalistului și ale lucrătorului sunt ... unul și același”, ceea ce vedea ca minciună; el credea că au
făcut acest lucru, spunând că este „cea mai rapidă creștere posibilă a capitalului productiv” nu
numai pentru capitaliștii înstăriți, ci și pentru muncitori, deoarece le-a asigurat angajare. Mesajul
care rezultă din întreaga operă a lui Marx este Acela că un sistem economic precum capitalismul
conține forța propriei distrugeri și odată cu dispariția sa, care este inevitabilă, va apărea un nou set
de relații sociale în care proprietatea mijloacelor de producție va fi în mâinile muncitorilor,
exploatați în capitalism de către clasa burgheziei. Pentru Marx, marfa este o realitate materială
care are proprietatea de a satisface o trebuință, o nevoie, cu alte cuvine trebuie să fie utilă
individului care o deține. Tocmai această utilitate face din marfă o valoare de întrebuințare care,
în același timp, este și purtătoare materială a valorii de schimb.El, la fel ca Ricardo și Smith, face
distincție între utilitate și valoare de întrebuințare. În ceea ce privește valoarea de schimb, acesta
reprezintă raportul (care variază în funcție de timp și spațiu) la care sunt diferite valori de operare
între ele. Marx spune că nu orice marfă care are valoare de întrebuințare are și valoare. Pentru a
deveni marfă, omul trebuie să creeze o valoare de întrebuințare socială, adică o valoare de
întrebuințare și pentru alții, transmisă acestora prin intermediul schimbului. O altă situație la care
se face referire Marx este faptul că un bun, chiar dacă este produs al muncii omenești, ca să creeze
valoare trebuie să fie util. Pentru Marx este importantă distincția dintre muncă și forța de muncă.
Marfa pe care muncitorul o vinde nu este munca, ci forța sa de muncă (vezi definiția de mai sus).
Această distincție de termeni este esențială, deoarece prin ea însăși se explică relația de exploatare
a muncitorului de către capitalist.
Pentru Marx, criza economică reprezintă însăși funcționarea sistemului capitalist care, pe
termen lung, nu poate garanta clasei muncitoare nici măcar mijloacele necesare supraviețuirii.
Odată cu dezvoltarea producției de mărfuri, crizele economice nu mai sunt crize de sub-consum,
acestea devin crize economice de supraproducție a căror cauză majoră rezidă în dezechilibrul
dintre procesul de producție și însușirea valorilor produse. În timp ce în cadrul procesului de
producție participă întreaga clasă muncitoare, majoritară într-o societate, însușirea rezultatelor
valorilor produse revine unei clase minoritare (clasa capitaliștilor). Deși capitaliștii sunt ghidați
doar de acumularea capitalului și dezvoltarea producției, susține Marx, acestea sunt la un moment
dat frânate de posibilitățile reduse de consum la care participă și clasa muncitoare, nu numai cea a
capitaliștilor.
În concluzie, marxismul pledează pentru o răsturnare revoluționară a capitalismului care
ar duce la socialism, înainte de a se transforma în comunism după ce statul ar înceta să mai existe.
Marxismul a influențat partidele social-democratice și ale muncii, precum și unii socialiști
democrați moderati, care caută schimbarea prin canalele democratice existente, în loc de revoluție
și cred despre capitalism ar trebui reglementat și nu eliminat.