Sunteți pe pagina 1din 7

Referat

Tema:Locul marxismului in istoria gandirii economice.

Nume: Bucur Elena Andreea Grupa:5459

Locul marxismului in istoria gandirii economice


Perioada 1840-1880, n care se ncadreaza opera lui Marx, a reprezentat una din cele mai nvolburate din Europa. Monarhiile ncepusera sa aiba un concurent n forma democratiilor iar oamenii ncepusera sa lupte mpotriva statului pentru a-si putea impune propriile idei. Economiile ncepusera sa functioneze tot mai eficient si industrializarea devenise un proces de neoprit care anula vechile relatii feudale. Pe plan economic productia crestea att datorita cresterii productivitatii muncii ct si datorita construirii de noi unitati de productie. Schimburile comerciale cunosteau si ele o crestere deosebita, att pe plan intern ct si extern iar piata mondiala devenea tot mai mult un factor de care trebuiau sa tina seama cu totii. Dar schimbarile capatasera un ritm prea rapid pentru ca echilibrul social sa mai functioneze. Conflictele erau inevitabile, ca mijloc de reechilibrare sociala ceea ce facea atmosfera sociala extrem de tensionata, lucru reflectat si n constiinta oamenilor. Tocmai datorita acestei atmosfere specifice a timpului, Marx pune n centrul sistemului sau teoretic conflictul. Lucru normal si previzibil, studii mai recente aratnd faptul ca oamenii de stiinta nu creaza undeva n afara spatiului si timpului ci sunt influentati de conceptiile generale despre viata si problemele specifice mediilor lor nationale. Era o nevoie de noi ideologii care sa canalizeze aceasta nemultumire,care sa-i ofere o tinta concreta. Astfel modelele socialiste care promiteau tocmai disparitia surselor de frustrare, adica a inegalitatilor sociale si a lipsurilor materiale, erau extrem de populare printre cei nemultumiti. Filosofia marxista pune n centrul vietii sociale activitatea economica. Astfel, diferenta ntre diversele societati si tipuri de societati e data de diferitele moduri n care oamenii produc bunurile, iar evolutia societatii este determinata de schimbarile n modul de productie

Modul de productie este analizat prin doua componente: fortele de productie si relatiile de productie. Fortele de productie savrsesc actul productiv si se compun din forta de munca si din

mijloacele de productie. Relatiile de productie reprezinta relatiile ce se stabilesc n procesul de


productie. n modelul sau istoric Marx apreciaza ca n orice societate, oamenii se pot diferentia n functie de raporturile lor cu mijloacele de productie. Apar astfel cele doua clase fundamentale,

proprietarii si ne-proprietarii. Alaturi de aceste clase pot aparea si altele, dar acestea sunt periferice.
Societatea vizualizata de Marx este formata din doua clase cu interese opuse. O clasa de exploatatori si una de exploatati, care se afla n conflict fundamental. Iar sursa raului o constituie proprietatea. Gndirea economica a lui Marx s-a construit pe baza ideilor si conceptelor teoriei economice liberale clasice, dar a fost fundamental influentata de lucrarile socialistilor utopici care l precedasera. El a ncercat sa prelucreze aceste teorii pentru a putea sa argumenteze pe baza lor prabusirea modelului capitalist de societate si sa dovedeasca validitatea unui nou model de societate. Marx se numara printre putinii gnditori care au recunoscut n mod deschis apartenenta lor politica, faptul ca el privea lucrurile din perspectiva proletariatului industrial,considerata de el ca o forta sociala capabila sa transforme societatea si sa gaseasca solutii eficiente la problemele din acel timp (aparitia periodica a crizelor economice, saracirea totmai accentuate a muncitorilor salariati n paralel cu mbogatirea capitalistilor, imbogatirea unor tari detrimentul altora). Aceasta optiune socialpolitic a fost explusa n lucrarea comuna elaborate cu prietenul sau F. Engels intitulata Manifestul Partidului Comunist. In societatea socialista-comunista omul va inceta sa mai fie sclavul procesului de productie pe care l-a creat . Omul va devein propriul sau stapan incetand sa mai actioneze ca fiinta care traieste pe cheltuiala altora. n domeniul economic Marx a ajuns la o cunoastere remarcabila. Preocuparile filosofice si sociologice din perioada tineretii sunt nlocuite n cea de a doua parte a vietii de studiul stiintei economice.Studiu s-a concretizat ntr-un volum imens de manuscrise dintrecare numai o parte au fost tiparite n timpul vietii lui.Lucr ari reprezentative: Capitalul (4 volume)Contributii la critica economiei politiceMunca salariata si capitalSalar, pret, profitCritica programului de la Gotha. Pe baza conceptiei sale istorice despre societate, Marx a considerat ca economia moderna de piata nu va putea exista la infinit. El considera ca mersul firesc al istoriei impune n mod necesar si inevitabil nlocuirea capitalismului cu o societate bazata pe proprietatea colectiva asupra mijloacelor de productie si avnd ca obiectiv nemijlocit, nu castigul banesc ci satisfacerea nevoilor tuturor membrilor societatii.n goana lor de a obtine ct mai mult profit, capitalistii vor folosi tot mai intens forta de munca si vor mari numarul masinilor si utilajelor ceea ce va determina o crestere a fortei de munca neangajate, dependent de munca salariata. Pe masura ce profitul proprietarilor capitalisti se mareste, saracia, mizeria, agresiunea, servitutea si exploatarea proletariatului se adnceste fapt ce sporeste si indignarea acestuia.

Astfel, pe de o parte se extinde productia si pe de alta parte se ngusteaza piata.Rezultatul este supraproductia si subconsumul, criza si risipa capitalului. Devine evident ca burghezia nu mai poate produce bunuri si nu mai poate sa-si intretina sclavii. Revoluia este inevitabila si ea va asigura preluarea mijloacelor de productie de catre muncitori si plasarea productiei sub control social.Experienta istorica din secolul XX a aratat ca tarile socialiste sau comuniste s-au situat foarte departe de sperantele lui Marx si ale marxistilor de mai trziu, iar n unele privinte la antipodul acestor sperante (de exemplu: caracterul totalitar al acestor state si incalcarea drepturilor omunui in cadrul lor ). Obiectivul general urmarit de Marx era fara indoiala foarte generos: emanciparea celor multi de asuprire, saracie,si toate nedreptatiile care decurgeau din ele. Punctul de plecare al gndirii economice marxiste este teoria valorii. Marx considera valoarea ca expresie a cantitatii de munca sociala cuprinsa ntr-un produs. O perspectiva care supraevalua munca manuala a proletarului. Teoria valorii munca nu este extrem de originala, ci valorifica contributiile economistilor clasici. Dar Marx vede dincolo de marfa oamenii si relatiile dintre ei, relatiile dintre clase. Astfel, ntre oameni ceea ce se schimba este de fapt munca cristalizata, materializata n marfa. Capitalul reprezinta un concept cheie al operei marxiste, concept care da si titlul celei mai importante lucrari economice a lui Marx. Pe plan social, capitalul exercita un rol de comanda, prin detinatorii sai, n ceea ce priveste deciziile economice cotidiene, folosirea resurselor, organizarea productiei si repartitia venitului national. Capitalul apare aici ca o relatie de exploatare, iar sporirea capitalului ca o sporire a fortei de exploatare a muncitorului. Astfel capitalul e privit nu n forma sa fizica, ci pe planul componentei sale sociale, unde capitalul se prezinta ca o relatie de productie. Detinatorii capitalului au comanda activitatii economice, iar muncitorii salariati sunt factorii de executie. Capitalul este, n doctrina marxista, valoare acumulata. Originea capitalului este plusvaloarea. Dar ntre plusvaloare si capital exista o legatura chiar mai strnsa. Capitalul ia nastere si se sporeste pe baza plusvalorii dar si plusvaloarea se formeaza pe baza capitalului. Notiunea de plusvaloare, reprezentnd ceea ce ramne n urma platii muncii, a fost folosita si de economistii clasici sub denumiri ca renta, profit, supravaloare etc., reprezentnd formele concrete pe care le putea lua plusvaloarea n sfera repartitiei. Marx construieste o ntreaga teorie a plusvalorii si descopera formele ei concrete, totul n cadrul procesului repartitiei venitului national.Pe scurt aceasta idee arata ca muncitorii primesc sub forma de salariu numai o parte din valoarea pe care ei o creeaza cealalta parte fiind nsusita pe nedrept de capitalisti. La Marx plusvaloarea reprezinta diferenta ntre valoarea creata de muncitor si salariul de subzistenta, necesar consumului muncitorului si familiei sale pentru ca forta de munca sa se

reproduca. Daca n opt ore de munca muncitorul lucreaza patru pentru a-si produce echivalentul salariului sau de subzistenta, plusvaloarea apare n celelalte patru cnd muncitorul produce n continuare pentru capitalist, fara a primi nimic n schimb. Pentru Marx acesta a fost doar un punct de pornire. El distinge ntre munca ca reprezentnd activitatea de creare de bunuri, si forta de munca, ca reprezentnd capacitatea fizica si intelectuala a muncitorului de a presta aceasta munca. Ceea ce vinde muncitorul capitalistului este forta sa de munca si nu munca, primind pentru aceasta un pret numit salariu. Dar prin utilizarea marfii forta de munca aceasta este capabila sa creeze valori mai mari dect propria ei valoare, ceea ce i permite capitalistului sa intre n posesia unui surplus de valoare fara a da nimic n schimb. O alta distinctie importanta face Marx ntre valoarea de ntrebuintare si cea de schimb. Din punctul de vedere al valorilor de ntrebuintare, marfurile sunt diferite unele de altele si sunt deci incomparabile. Ceea ce le diferentiaza este calitatea. Dar ca sa poata fi masurate si echivalate n cadrul schimbului ele trebuie sa aiba numai deosebiri cantitative. Prin urmare n schimb valoarea de ntrebuintare nu are nici o importanta. Pe acelasi plan social general sistemul proprietatii private si economia de piata genereaza dezorganizare, anarhie, risipire a resurselor. Acestui sistem capitalist destructurant Marx i opune societatea socialist-comunista, unde datorita cooperarii constiente si planificarii rationale productia ar fi orientata spre utilizare si nu spre profit. Circulatia capitalului cuprinde trei etape. Prima e reprezentata de aprovizionarea cu mijloace de productie, printre care si cumpararea de forta de munca. Raportul dintre suma destinata cumpararii de alte mijloace de productie si suma destinata platii fortei de munca reprezinta compozitia organica

a capitalului.
Astfel Marx, diferentiaza componentele capitalului, dupa rolul ndeplinit n procesul de productie, n capital constant, format din mijloacele materiale si capital variabil. A doua etapa este cea de productie, cnd se consuma factorii de productie si se obtin marfuri de o valoare mai mare dect cea a elementelor consumate. Iar a treia etapa a circulatiei capitalului o reprezinta vnzarea produselor obtinute. Undeva n acest proces de circulatie al capitalului acesta se multiplica. ncercarea de a prezenta schimbul ca sursa a plusvalorii se bazeaza pe confuzia ntre valoarea de ntrebuintare si valoarea de schimb. Caci n schimb nu are cum sa apara plusvaloarea, deoarece fiecare cstiga valoare de ntrebuintare. Dar n ceea ce priveste valoarea de schimb ea trebuie sa fie egala pentru a echilibra schimbul. Si chiar daca un capitalist reuseste sa-si pacaleasca partenerii n schimb, ceea ce cstiga el pierd ceilalti, deci nu apare plusvaloare. Pentru a aparea plusvaloarea este necesar sa existe pe piata o marfa cu caracteristici speciale, prin a carei utilizare aceasta sa se transforme ntro sursa de valoare. O astfel de marfa este forta de munca.

Marxismul a cunoscut o nflorire spectaculoasa ca influenta n secolul XX. Dezvoltari si aplicatii ale gndirii economice marxiste au fost construite dupa moartea lui Marx de catre militantii revolutionari. Doctrina lor economica devine acum una concreta, indicnd pasii care trebuiau facuti pentru a transforma societatea, pierzndu-se caracterul stiintific pe care Marx ncercase sa-l dea operei sale economice. Marxistii erau acum mai mult ca niciodata, politicieni si nu oameni de stiinta. Obiectivul lor nu era cautarea adevarului ci puterea. Marxismul a fost introdus de catre intelectualii socialisti si din Romnia. Constantin Dobrogeanu-Gherea (1855-1920) publica n Revista Sociala mai multe studii de marxism, printer care Ce vor socialistii romni si K.Marx si economistii nostri (1884). Lucrarea sa de referinta ramne nsa cea din 1910, Neoiobagia. n aceasta din urma se preocupa de problemele agriculturii romnesti, confruntata cu introducerea relatiilor capitaliste de productie si marcata de subdezvoltare. n perioada interbelica apare Partidul Comunist Romn, ca promotor al ideilor marxiste, dar ideile economice devin simple lozinci n spatele carora se ascunde dorinta de putere. Revolutia bolsevica din Rusia transformase complet datele problemei, marximul fiind pus, ca doctrina politico-economica la proba faptelor. Dogmatismul promovat de Comintern tine acum locul unei veritabile reflectii. Printre putinii care au curajul si puterea de a promova idei noi se numara si Lucretiu Patrascanu (1900-1954). Acesta promoveaza mai ales modele de reforma ale societatii romnesti pe baza nvataturilor marxiste. Acceptata sau nu, opera teoretica a lui Marx a influentat de la aparitia sa, ntreaga gndire economica: a) el a introdus n stiinta economica notiunea de clase sociale; b) el a introdus n stiinta economica analiza dinamica(continund studii anterioare),studiul evolutiei structurilor, si mai ales, studiul structurilor institutionale; c) dupa aparitia Capitalului, ideile clasice privind ordinea naturala sau legile naturale nu au mai putut fi sustinute, ca atare. Nu mai era posibil sa se vorbeasca de ordinea naturala, caracterizata prin anumite institutii esentiale. Ele nu mai erau dect institutii, mai mult sau mai putin perfectibile, mai mult sau mai putin bune; d) marxismul a generat noi modalitati de cercetare economica.

Bibliografie :
Buia, L. Mitologia stiintifica a comunismului, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999. Gherea, C-D. Opere complete, vol 1-5, Bucuresti, Editura Politica, 19761978

Lenin, V.I. Imperialismul, stadiul cel mai nalt al capitalismului, n Opere complete, col. 27, Bucuresti, Editura Politica, 1964. Marx, K. Capitalul, vol.1, n Marx Engels: Opere, vol.23, Bucuresti, Editura Politica, 1966 Marx, K. Contributii la critica economiei politice, Bucuresti, ESPLP, 1954 Marx, K. Probleme de baza ale Romniei, Bucuresti, 1944. Patrascanu, L. Teorii asupra plusvalorii, partea I-a si a II-a, Bucuresti, Editura Politica, 1959-1960

http://www.seap.usv.ro/~ro/cursuri/ECTS/ECTS_IGE.pdf http://www.scribd.com/doc/48888924/Doctrine-Econemice
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap8

S-ar putea să vă placă și