Munca-factor activ și determinant al

producției.Probleme ale formării și ocupării

resurselor de muncă în România
 Cuprins

1.Munca-factor de producție
1.1.Aspecte generale

1.2.Productivitatea muncii

1.3. Nivelul și dinamica productivitații muncii

1.4.Modalități de sporire a productivității muncii

1.5.Factorii care influențează productivitatea muncii

1.6.Căile de creștere a productivității muncii

2.Legislația muncii în România

2.1.Aspecte generale

2.2.Remunerearea muncii în România

2.2.1. Forme de remunerare

2.2.2. Salariul în România

2.2.3Evaluarea muncii-problematici ale ocupării forței de muncă în România

3.Analiză coparativă a factorului muncă a două țări diferite

1
 1.Munca-factor de producție

1.1.Aspecte generale

Factorii de producție sunt priviți ca un ansamblu de elemente ce ajută la desfășurarea

proceselor de fabricație a bunurilor și serviciilor. Teoria factorilor de producţie a fost elborată pentru
prima dată de economistul francez Jean Batist Say, reprezentant al Școlii clasice,ce a dezvoltat ştiinţele
economice și a elaborat un şir de teorii şi concepte economice noi,cum ar fii:
 Teoria factorilor de producție,prin care se înțelegea,munca,capitalul și pământul fiind
reprezentate de salariu,profit și rentă.
 J.B,Say a fost primul în istoria economiei care a introdus termenul de „întreprinzător” cu
sensul de atotputernic al producției sale,procură factorii de producție,îi combină spre obținera
de bunuri și servicii,iar mai apoi se adreseaza vânzării,cu scopul obținerii profitului.
Acești factori ai producției au fost împărțiți de către economiști în factori primari(munca și
pământul) și derivați (capitalul).Munca este privită ca un factor de producție reprezentată de
totalitatea resurselor umane (fizice și intelectuale),care pot produce bunuri și servicii.Pământul este
un factor caracterizat prin totalitatea resurselor naturale ,al mediului înconjurător la care individual
apeleză în vederea utilizării lor în procesul de producție.Capitalul este un factor derivat prin care se
îmțelege ansamblul de bunuri ,care pot fii reutilizate ,în vederea facilitării procesului de producție.
Munca este un element foarte important în procesul de producție,el fiind considerat în
trecut,ansamblul tuturor activităților fizice care au scopul obținerii de bunuri.În prezent acest factor a
evoluat ,considerându-se că munca poate fii și intelectuală,ea ajutând la producerea de servicii.Unul
dintre economiștii consacrați în domeniu este Adam Smith ce a remarcat faptul că:<„munca anuală a
oricărei națiuni constituie factorul care dintotdeauna o aprovizioneză cu toate bunurile necesare și de
înlesnire a traiului”>(Maria –Cristina-Ștefan„Economie politică”,editura Bibliotheca,Târgoviște,2009).Pe
de altă parte John Stuart Mill,reprezentant al liberalismului clasic era de părere că:<„pe termen
lung,valuarea unui stat este dată de valuarea indivizilor care-l compun”> ”>(Maria –Cristina-
Ștefan„Economie politică”,editura Bibliotheca,Târgoviște,2009).

2
 În activitatea economică,factorul muncă este analizat sub trei nivele:
 Cantitativ-volumul de muncă prestat de poplația activă/ore de activitate
 Calitativ –gradul de pregătire,sex,vârstă,etc.
 Structural-pe cele trei sectoare ale economiei-primar,secundar și terțiar

A) Din punct de vedere CANTITATIV factorul munca sunt condiționate de următorii factori:
-Resursele de muncă - al unei țări sunt reprezentate de populația aptă și legală de mucă
-Componentele resurselor de muncă:
-populeția totală a țării respective-ansamblul tuturor persoanelor ce locuiesc pe teritoriul țării
aferente
-populția activă disponibilă-ansamblul tuturor persoane apte pentru a presta bunur și servicii
remunerate(nu cuprinde persoane casnice,elevi,studenți,militari,persoane inapte de muncă din punct
de vedere medical)
-populația activă-populația cu vârstă legelă de muncă (16-65)
-populația ocupată-cei care au un loc de muncă excluzându-se persoanele șomere
-populația inactivă-cei care nu sunt apți de muncă
Unii economiști sunt de părere că,muca este un factor de producție indispensabil pentru
aducerea de profit în cazul unei firme,așa cum se afirmă:„Munca este singura producătoare de
avuție ,de valoare nouă,iar prețul forței de muncă îl reprezintă salariul.” (Maria –Cristina-
Ștefan„Economie politică”,editura Bibliotheca,Târgoviște,2009)

B) Din punct de vedere CALITATIV resursele de muncă se reflectă în nivelul de pregătire al

acestora.Acest grad de pregătire profesionlă,poate fii potențat acționând în următoarele direcții:

-creșterea nivelului de educație și de pregătire profesională a potențialilor angajați

-asigurarea unui nivel ridicat al sănătății a forței de mucă
-implementarea unui sistem de motivare a angjaților
-asigurarea calității ceșorlalți factori de producție(capitalul și pământul),cu care factorul muncă
colaborează

3
C) Din punct de vedere STRUCTURAL forța de muncă se clasează pe trei sectoare economice:
-primar
-secundar
-tertiar

 Structura resurselor de muncă se poate analiza și sub următoarele aspecte:

-structura socio-profesională
-structura teritorială
-structura pe ramură
-structura pe sexe
-structura pe vârstă

1.2.Productivitatea muncii

Prosductivitatea mucii este reprezentat de efortul fizic și/sau intelectual cu care contribuim la
obținerea unui profit cât mai mare în cadrul unei organizații.Aceasta apare sub mai multe forme:

 Productivitatea parțială
 Productivitatea globală
 Productivitatea medie
 Productivitatea marginală

 Productivitatea parțială

Productivitatea parțială este reprezentată de randamentul dat de către fiecare factor de

producție,iar el reflectă creșterea cu o unitate a producției consumate(factorul capital,factorul
muncă,etc).

4
  Productivitatea globală

Productivitatea globală este o combinație a tuturor factorilor de producție,cu scopul creșterii

productivitații la locul de muncă,în vederea obținerii unui rezultat(profit).

 Productivitatea medie

Productivitatea medie este reprezentată ca raport între factorul muncă și producție cu scpul
de a sporii eficiența într-un timp limitat de timp.

 Productivitatea marginală

Productivitatea marginală este reprezentată de majorarea producției cu condiția folosirii

suplimentare a unui singur factor de producție,iar ceilalți rămân constanți.

1.3.Nivelul și dinamica productivitații muncii

Nivelul produtivității muncii este reprezentat de efortul fizic și/sau intelectual depus în
vederea obținerii unei unitați de produs,într-un interval de timp,determinată numeric cu ajutorul
formulei:Wm=Q/t sau Wm=t/Q ce are un rezultat exprimat fie în unități de timp,fie în numărul de
lucrători.

Dinamica productivității muncii se exprimă procentual,el desemnândcreșterea productivității

muncii,calculându-se după următoarea formulă matematcă: I W =( W m 1 /W m 0 )∗100 unde,

W m 1=nivelul de productivitatea în perioada actuală de timp

W mo =nivelul de productivitate în perioadaanterioară de timp

Dinamica și productivitatea muncii sunt influențate de următorii factori:

5
 1) Factori tehnici-ansamblul tuturor tehnologiilor și echipametelor de care dispune organizația
respective , în vederea creșterii productivității producției
2) Factori economici-constau într-un ansamblu de elemente organizatorii,materiale și
intelectuale ce au un scopul obținerii eficienției procesului de producție
3) Factori sociali-sunt reprezentați de mediul ambiental al angajaților atât la locul de muncă,cât
și acasă,la starea financiară a acestora ,la responsabilitatea cu care își îndeplinește task-urile
primate.
4) Factorii educaționali-reprezentați strict de nivelul de școlarizare a angajaților și de cultura
gdenerală a acestora
5) Factorii psihologici-sunt reprezentați de abilitățile ,tradițiile ,religiile ,obiceiurile angajaților.
6) Factori structurali-reprezentați de structura producției și a tehnicii de lucru
7) Factorii naturali- sunt reprezentați de agenții climatici și de resursele natural

1.4.Modalități de sporire a productivității muncii

 O bună manageriere a activității economice

 Îmbunătățirea sau înlocuirea utilajelor de prelucrare cu tehnologii noi
 Climatul la locul de muncă să fie benefic pentru angajați
 Angajații trebuie să aibe competențe și cunoștiințe cât mai vaste în domeniul în care activează
 Este important să avem modalități prin care să ne motivăm angajații
 Obținerea unui volum mare de bunuri ,cu un cost de producție cât mai mic
 Să se obțină un preț cât mai scăzut pe o unitate de produs
 Prețurile să rămână stabile ,cât mai scăzute cu putință
 PIB-ul să rămână într-o constantă creștere
 Creșterea semnificativă a forței de muncă,a salriilor și a productivității
 Nivelul de trai să devină unul prosper ajungându-se la standardele țărilor dezvoltate

6
1.5.Factori care influențează productivitatea muncii

 . factori naturali (condiţii climaterice, fertilitatea solului, bogăţia unui zăcământ, etc.);
 factori tehnici (nivelul ştiinţei, tehnicii şi tehnologiei la un moment dat);
 factori economici (modul de organizare al producţiei sau al muncii, calificarea angajaţilor şi
cointeresarea materială a acestora etc.);
 factori sociali (condiţiile de muncă şi de viaţă etc.);
 factori psihologici (climatul relaţiilor de muncă, motivaţia angajaţilor etc);
 factori structurali (modificările care se produc atât în structura producţiei care poate fi la nivel
de întreprindere, ramură sau economie naţională)
 factori care decurg din gradul de integrare al unei economii naţionale în economia mondială
(tipurile de specializare tehnică şi economică, capacitatea de performanţă a produselor
obţinute pe piaţa mondială etc.).” (informație din cursul de microeconomie –Maria Cristina
Ștefan)

1.6.Căile de creștere a productivității muncii

„1. Progresul tehnic prin formele sale (automatizare, robotizare, chimizare etc.) are un rol hotărâtor
în creşterea productivităţii muncii determinând creşterea gradului de înzestrare tehnică a muncii care
are drept urmare creşterea producţiei pe lucrător;
2. Creşterea nivelului de calificare al angajaţilor prin îmbogăţirea continuă a cunoştinţelor tehnice şi
economice ale acestora care va determina folosirea cu usurinţă a tehnicilor şi tehnologiilor noi şi va
avea drept urmare înnoirea produselor,creşterea calităţii lor;
3. Perfecţionarea organizării, conducerii, producţiei şi a muncii contribuie la creşterea productivităţii
muncii prin:
· organizarea ştiinţifică a conducerii, prin perfecţionarea structurilor organizatorice,
perfecţionarea sistemului informaţional, a sistemului decizional, a metodelor şi tehnicilor de
conducere (a întregului sistem de management)

7
 · organizarea ştiinţifică a muncii se referă la asigurarea unui raport optim între capacităţile de
producţie şi numărul de personal utilizat, dar şi în funcţie de calificările acestora; repartizarea forţei
de muncă pe diferite locuri de muncă în funcţie de cerinţele tehnice şi tehnologice; organizarea
ergonomică a locului de muncă etc.
· organizarea ştiinţifică a producţiei se referă la stabilirea şi asigurarea unor fluxuri
tehnologice raţionale; folosirea completă şi raţională a utilajelor şi a suprafeţelor de producţie;
asigurarea ritmicităţii producţiei, etc.
Salarizarea (remunerarea) care să se facă proporţional cu nivelul şi variaţia productivităţii muncii şi în
raport cu răspunderea materială pe care o au salariaţii, în raport cu nerealizarea sarcinilor de
producţie şi pentru pagubele aduse agentului economic.” (informație din cursul de microeconomie –
Maria Cristina Ștefan)

8
 2.Legislația muncii în România

2.1 Aspecte generale

”Codul muncii este un act normativ care reunește norme ce constituie dreptul comun în raporturile
de muncă. Domeniul principal de reglementare al normelor juridice prevăzute în „Codului muncii” are
în vedere raporturile individuale și colective de muncă, care se stabilesc între o persoană fizică sau
juridică, angajator, și o persoană fizică, salariat, precum și între patronate, sindicate sau reprezentanții
salariaților și autoritățile publice.”(„Codul muncii”,editura Tandem Medi,București,2011)

Codul Muncii al României a fost adoptat prin Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, publicată în
Monitorul Oficial cu numărul 345 din data de 18 mai 2011.Ulterior,codul muncii a suferit cele mai
importante modificări în 31 martie 2011 prin legea nr.40 și prin modificarea și completarea legii
nr.53/2003.Noul Cod al muncii a intrat în viguare după 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial,
mai precis la data de 1 mai 2011

„Discuțiile concrete privind ultima modificare a Codului muncii au început în 2010,iar Guvernul a
motivat necesitatea schimbării legislației muncii din nevoia de flexibilizare a pieței muncii.”(„Codul
muncii”,editura Tandem Medi,București,2011)

Codul muncii cuprinde următoarele subiecte:

-dispozițiile generale -conflictele de muncă

-contractul individual de muncă -inspecția muncii
-timpul de muncă și de odihnă -răspunderea juridică
-salarizarea -jurisdicția muncii
-securitatea și sănătatea în muncă -dispoziții tranzitorii și finale
-formarea profesională
-dialogul social
-contractele clective de muncă

9
 2.2.Remunerearea muncii în România
Conform legislației din 2011 remunerarea muncii în România se face cu ajutorul contractului
individual de muncă stabilit între părți sub norma juridică de pe teritoriul țării aferente.Pentru munca
prestată de către angajat,angajatoul este obligat să îl remunereze conform contractului încheiat sub
formă de salariu exprimat în bani.

2.2.1. Forme de remunerare

Remunerarea angajațiilor sunt controlate de cerere și de oferta forței de muncă pe piața
muncii,de calitatea ,cantitatea,complexitatea muncii și condițiile de muncă,calitățile profesionale ale
salariatului,rezultatele muncii și/sau a activității sale economice a unității.Conform specificaților
întâlnite în activitatea ecnomică,așa cum afirma P.Burloiu în 1997 ,putem întâlmi mai multe forme de
salarizare:

1)Salarizarea după timpul lucrat (în regie)

Aceasta este cea mai veche și cea mai ușoară forma de salarizare ce este recomandată a se
utiliza în următoarele situații:

-la locurile de muncă unde unde cantitatea de producție și ritmul de producție nu depend de efortul
angajatului
-acolo unde productivitatea muncii nu se poate măsura cu precizie
-unde întreruperile și pauzele nu pot fii evitate
-nu se lucrează cu materiale scumpe,iar riscurile de pierderi sunt minime
-unele lucruri efectuate prezintă un risc mai mare de pericol
-unde nu se poate ține cont producție pe individ
-unde există și alți factori de stimulare

2)Salarizarea în acord direct

Această formă de remunerare este folosită în acele domenii în care măsurarea muncii se poate
face individual.Acordul direct este preferabil salrizării în regie deoerece:

-respectă proporționalitatea dintre salariu și rezultatele obținute

-crește productivitatea muncii
-diminuează cheltuielile administrative ale unității,prin renunțarea la controlul angajaților

10
 3) Salarizarea în acord indirect
Este o formă de salarizare care se aplică în cazul acelor persoane care servesc mai mulți
lucrători,care sunt plătiți în acord direct.

2.2.2. Salariul în România

Orice salarizat are dreptul la un salariu garantat care este valorificarea muncii prestate sub
formă de bani în valuta națională.

a) Salariul minim este reprezentat de cuantificarea muncii prestate fără a se include

sporurile,adaosurile,plățile de stimulare și compensare.Această valuare nu se modifică
indiferent de tipul de proprietate sau de forma juridică de organizare.Această sumă nu se
modifică nici sub forma de contract (individuală sau colectivă).Cuantumul se stabilește în
funcție de valorile economice în viguare.
b) Plățile de stimulare sunt oferite de către angajator și include diferite sisteme de premiere,de
adaosuri și sporuri la salariul de bază.
c) Retribuirea muncii prestate în condiții nefavorabile presupune anexarea unor sporuri de
plată la salariul minim,în funcție de nocivitatea și greutatea muncii prestate

2.2.3Evaluarea muncii-problematici ale ocupării forței de muncă în

România
Conform „Strategiei Naționale pentru Ocupare a Forței de Muncă”, din care fac parte
politicile adresate pieței muncii, problemele principale ale pieței muncii sunt:

 ponderea semnificativă a populației ocupate în agricultură;

 nivelul ridicat al șomajului de lungă durată în rândul tinerilor;
 insuficiența fondurilor și a măsurilor de stimulare fiscală, adresate atât angajatorilor, cât și
angajaților, în formarea profesională ;
 mecanisme de stabilire a salariilor insuficient dezvoltate pentru a reflecta corespunzător
productivitatea și nivelul de calificare;
 insuficiența de monitorizare a impactului măsurilor active asupra grupurilor țintă, necesară
pentru planificarea politicilor în domeniul ocupării.
 pierderea semnificativă a forței de muncă tinere datorată emigrației

11
În ceea ce privește politica de ocupare a muncii, aceasta constă în stabilirea unor priorități:
 promovarea adaptabilității forței de muncă, a învățării pe parcursul întregii vieți și a formării
profesionale continue;
 combaterea populației abundente aflată în șomaj ;
 promovarea coeziunii și incluziunii sociale pentru grupurile vulnerabile (romi, tineri care
părăsesc sistemul de stat ,de protecție a copilului, persoane cu handicap).

Referitor la domeniile de acțiune, acestea au în vedere:

 consolidarea nivelului de ocupare a forței de muncă, tinzând spre atingerea obiectivelor
europene;
 promovarea adaptabilității și mobilității forței de muncă;
 îmbunătățirea capacității de integrare pe piața muncii a grupurilor vulnerabile și prelungirea
activității;
 combaterea efectelor șomajului și reducerea ratei șomajului;
 reducerea ratei șomajului pentru grupurile vulnerabile;
 asigurarea egalității de șanse pe piața muncii;
 consolidarea parteneriatului social;
 creșterea eficienței activității instituțiilor cu responsabilități pe piața muncii.
 combaterea abandonului școlar în rândul tinerilor.

3.Analiză coparativă a factorului muncă a două țări diferite

12
 Steag-
MOLDOVA Steag-ROMÂNIA

 Cele două țări alese sunt ROMÂNIA și MOLDOVA

Pe de o parte, actualitatea problemei este condiţionată de diferenţa mare dintre
potenţialul de muncă şi situaţia creată pe piaţa muncii. Un specialist bun, prin munca sa, creează un
produs calitativ intelectual sau fizic, formează competitivitatea întreprinderii, imaginea ei pe piaţă. Pe
de altă parte, activitatea de marketing privind potenţialul uman la micronivel presupune investigarea
pieţei muncii în scopul formării unui personal competitiv la întreprindere. Acesta este un proces
complicat, asupra căruia influenţează un şir de factori interni şi externi.

Piaţa muncii se alcătuieşte din populaţia angajată la întreprinderi şi organizaţii cu diferite forme
de proprietate şi populaţia în vârstă aptă de muncă care este în căutare de lucru, numită şomeri.
Caracteristica comparativă a structurii populaţiei angajate conform vârstei şi nivelului de studii din
România şi Republica Moldova este reflectată în tabelul 1 și în tabelul 2.

NIvelul de studii România

15-2425-34
În totalGrupe după vârstă,ani
35-49 50-64
65 și mai mult

Studii superioare 8,1 1,2 9,4 11,7 8,1 1,0

Studii medii(liceale) 29,8 46 51,9 26,8 8,4 2,0
Primare sau fără 15,5 4,5 1,4 5,4 38,1 63,3
Tabelul 1

NIvelul de studii Moldova

15-2425-34
În total
Grupe după vârstă,ani
35-49 50-64
65 și mai mult

Studii superioare 12,7 5,2 15,5 13,9 14,3 3,8

Studii medii(liceale) 26,3 20,6 30,9 29,9 22,2 5,5
Primare sau fără 5,4 2,7 0,3 0,613 8,7 62,6
Tabelul 2
(Tabelul 1 și Tabelul 2 sunt date preluate din Anuarul statistic al Republicii Moldova din 2003 și din Anuarul
statistic al României (Comisia Naţională pentru statistică, Bucureşti, 2002)

În urma analizei pieţei muncii şi situaţiei ocupării forţei de muncă în ţara noastră, se pot evidenţia
un şir de factori principali care influenţează negativ calitatea forţei de muncă şi, respectiv, calitatea
potenţialului de lucrători. În primul rând, nivelul scăzut de salarizare, când salariul minim „constituie doar o
pătrime din minimul de trai al omului apt de muncă; 30% de angajaţi în 2003 au avut un salariu mai jos decât
minimul de trai. ” În al doilea rând, nivelul mic al salariului, care nu asigură un trai decent, obligând angajatul să
aibe mai multe locuri de muncă, cea ce epuizează forța naturală de muncă şi la complicaţii în relaţiile din
familie.În al treilea rând, fenomenul şomajului, ce obţine în prezent un număr căt mai mare, devine nu numai
un factor principal al sărăciei.

Reducerea locurilor de muncă (această problemă existând şi în România) impune forței de muncă
apte să caute o alternativă în alte ţări. O parte considerabilă a populaţiei aptă de muncă lucrează în Rusia,
Turcia, Olanda, Izrael.Iată câteva problem fundamentale,ale Moldovei:

a) Republica Moldova pierde temporar o parte din forţa de muncă calificată

b) se înrăutăţeşte calitatea forţei de muncă rămase, deoarece pleacă cei mai buni specialist;

c) se încalcă balanţa demografică

 O situaţie similară se observă şi în România. În ultimul deceniu, România a pierdut:

- 2 milioane de locuri de muncă, cea mai mare parte din care se află în sfera industriei şi a deservirilor.

- mai mult de 1,7 milioane de oameni se află în căutarea unui loc de muncă, inclusiv peste hotare.

 Problema şomajului:

-50% din lucrători se află timp îndelungat în situaţia căutării unui loc de muncă.

-nivelul şomajului este cel mai înalt din Europa – aproximativ 17%.

-nivelul acestuia în rândul tineretului cu vârsta de la 15 până la 24 ani- 21,7%.

14
 Bibliografie

 Maria –Cristina-Ștefan„Economie politică”,editura Bibliotheca,Târgoviște,2009

 Cursul de microeconomiei-Maria Cristina Ștefan
 Anuarul statistic al Republicii Moldova din 2003
 Anuarul statistic al României (Comisia Naţională pentru statistică, Bucureşti, 2002)
 „Codul muncii”,editura Tandem Medi,București,2011
 Prevederi legislative
 „ANALIZA COMPARATIVĂ A PIEŢELOR DE MUNCĂ DIN ROMÂNIA ŞI MOLDOVA ÎN CONTEXTUL
INTEGRĂRII EUROPENE ”-Drd. Irina ZELENŢEVA, ASEM(Academia de științe economice din
Moldova)
 www,google.ro

15