Alecu Maria Viorica, RU, G1 S3

Manifestul Partidului Comunist

Denumit și Manifestul Comunist, este una din cele mai importante scrieri politice
din istorie. A fost scris de Karl Marx și Friedrich Engels, și publicat pentru prima oară la
Londra, în 21 februarie 1848. În manifest sunt descrise scopurile și programul Ligii
Comuniste, prima organizație marxistă din lume.

În primul capitol “Burghezi și proletari” ideea centrală a Manifestului și a

ideologiei comuniste este clar precizată “Istoria tuturor societăților de până azi este istoria
luptelor de clasă”. Se susține ideea luptei de clasă ca un adevăr continuu, o realitate ce a
dăinuit în ciuda numeroaselor societăți aflate în schimbare, distrugere sau
restructuralizare, acest antagonism reprezintă unica constanță într-o dinamică evidentă. În
ciuda segregării mult mai complexe decât cea prezentată prin reducționism de către
Marx, două mari categorii sunt analizate în lucrarea de față : burghezia și proletariatul,
descrise în antiteză “Societatea întreagă se scindează din ce în ce mai mult în două tabere
dușmane, în două mari clase direct opuse una alteia”.

Progresul social urmat de dezvoltarea comerțului a condus la instabilizarea pieței,

fapt ce “a deschis burgheziei în ascensiune un nou câmp de acțiune”, lucru ce a
intensificat elementul revoluționar din societatea feudală.

Manufactura a venit că o scăpare pentru situația critică în care cererea de produse

nu mai putea fi satisfăcută, meșterii fiind înlocuiți de industriași, diviziunea muncii dintre
corporații s-a diminuat, ajungând că fiecare atelier să adopte o politică proprie.

Revoluția industrială a dus la înlocuirea manufacturii, industriașii de mijloc au fost

înlocuiți de industriașii milionari, burghezii moderni. Extinderea continuă a pietii și
procesul rapid de dezvoltare al societății au condus la adâncirea discrepanței dintre
proletariat și burghezie. Marx descrie în mod brutal maniera prin care burghezii au ajuns
în vârful ierarhiei sociale: “Burghezia a desfiinţat, pretutindeni unde a ajuns la putere,
Alecu Maria Viorica, RU, G1 S3

toate relaţiile feudale, patriarhale, idilice. Ea a rupt fără milă pestriţele legături feudale
care-l legau pe om de „superiorul său firesc“ şi nu a lăsat altă legătură între om şi om
decît interesul gol, decît neîndurătoarea „plată în bani peşin“. Ea a înecat fiorul sfînt al
extazului pios, al entuziasmului cavaleresc, al sentimentalismului micului burghez în apă
îngheţată a calculului egoist. Ea a făcut din demnitatea personală o valoare de schimb şi
în locul nenumăratelor libertăţi dobîndite şi chezăşuite de hrisoave ea a pus unică
libertate, lipsită de scrupule, a comerţului. Într-un cuvînt, ea a pus, în locul exploatării
voalate de iluzii religioase şi politice, exploatarea deschisă, neruşinată, directă şi brutală.”

Burghezia este descrisă că o categorie revoluționară, nevoia de a inova permanent

în ceea ce privește mijloacele de producție, relațiile ce se stabilesc între patroni și
muncitori având în final impact asupra întregii societăți. Acest fenomen se află în clară
opoziție cu maniera de a acționa a claselor sociale anterioare , care țineau la un echilibru
constant al mijloacelor de producție. Stabilitatea perioadei anterioare dominației burgheze
a făcut să diferențieze această epoca de toate celelalte, dezechilibrând societatea la toate
nivelurile, prin dorința continuă de schimbare și inovare.

Monopolul impus în comerț și industrie s- a extins rapid în toate sectoarele vieții,

ca un principiu al legii autorității dominante: “ Burghezia silește toate națiunile să-și
însușească modul de producție burghez dacă nu vor să piară…Într-un cuvânt, burghezia
își creează o lume după chipul și asemănarea ei”.

Centralizarea politică vine ca o consecință iminentă faptului că burghezia a

suprimat mijloacele de producție, proprietatea și populația, prin concentrarea și unificarea
lor “în mâini puține”. Astfel, societatea eterogenă a devenit treptat omogenă “ cu un
singur guvern, o singură lege, un singur interes național de clasa, o singură frontieră
vamală”.

Marx consideră supraproducția o consecință inevitabilă a progresului burghez.

Excesul de civilizație, de mijloace de trai, de industrie și comerț frânează dezvoltarea
Alecu Maria Viorica, RU, G1 S3

societății și pun în pericol prosperitatea burgheză. Astfel,crizele existente înainte de

perioada dominației burgheze se exacerbează și evoluează în crize generale pentru care
mijloacele de prevenire existente nu mai sunt eficiente.

Proletarii își pierd importanța în favoarea masinismului și diviziunii muncii,

muncitorii fiind descurajați, devenind o anexă a mașinii. Ca urmare a diviziunii muncii și
a activităților asistate mecanic, “deosebirile de sex și de vârstă își pierd valabilitatea
socială când e vorba de clasa muncitoare. Nu mai există decât instrumente de muncă, care
pricinuiesc cheltuieli diferite, după vârstă și sex.”

Aflați într-o astfel de situație dezavantajoasă, proletarii încep să se revolte, mai

întâi sporadic, urmând să provoace revolte sistematice și mai ample. Crizele comerciale
duc la instabilizarea salariilor pentru proletari, condițiile de viață fiind din ce în ce mai
nesigure și incerte. Muncitorii încep să se afilieze împotriva burgheziei, să formeze
alianțe și coaliții pentru a-și apară venitul. Se înființează asociații permanente că mod de
pregătire pentru eventualele răzvrătiri. Uniunea dintre proletari este însă dezbinată de
concurența efectivă dintre muncitori, reușind totuși să aducă niște îmbunătățiri, de
exemplu legea cu privire la numărul de ore pe zi în Anglia.

Marx afirmă că “Dintre toate clasele care se opun în zilele noastre burgheziei, doar
proletariatul este o clasa cu adevărat revoluționară. Celelalte clase decad și pierd odată cu
marea industrie; proletairatul, dimpotrivă, este produsul ei cel mai propriu.”

Celelalte categorii (micii idustriasi, micii negustori, meșteșugarii, țăranii) lupta

împotriva burgheziei, nefiind decât conservatoare, dorind să-și mențină statutul pe care
pătura de mijloc îl conferă.

Bibliografie: Manifestul Partidului Comunist-Karl Marx si Friedrich Engels

Alecu Maria Viorica, RU, G1 S3