Socialismul

Socialismul
• Un spectru de variante doctrinare și curente distincte
mai divers decât cel conservator sau cel liberal.

• Ca și în cazul liberalismului sau conservatorismului,

fiecare variantă tinde să se scindeze prin opoziția
moderați-radicali, colaborând sau intrând în conflict în
funcție de circumstanțe politice particulare.

• Valori și principii socialiste: egalitatea materială ca o

condiție pentru egalitatea politică, preeminența
colectivității față de individualitate (societatea ca întreg e
mai importantă decât individul), solidaritatea, cooperarea,
administrarea socială a economiei și a proprietății,
principiul democrației participative, receptivitate față de
interesele și nevoile categoriilor sociale dezavantajate
 Socialismul
• Idei socialiste sau protosocialiste

- ideologia egalitaristă a democrației ateniene și regimul comunitar

spartan

- proto-socialismul biblic creștin (egalitarismul radical al bisericii

primare, primele două secole creștine)

- ideologiile diverselor răscoale țărănești din Evul Mediu

- utopianismul renascentist și post-renascentist (Campanella,

Morus)
 Socialism
• Idei de factură socialistă au existat în varii contexte
istorice ori de câte ori au apărut proteste importante
împotriva injustiției sociale sau politice

o egalitarismul fratern creștin în primele secole ale Erei

Noastre

o utopismul filosofic (ex: Thomas Morus, Utopia, 1516)

o „diggers” - o mișcare de tip comunist agrarian în timpul

Revoluției Engleze (1649) care susținea dreptul tuturor de
a cultiva pământul chiar și încălcând drepturile de
proprietate ale nobililor
 Protosocialismul biblic
• indignarea morală și justițiară a profeților Vechiului
Testament

• comuniunea fraternă a bisericii creștine

„22. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi
vino de urmează Mie.
23. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.
24. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!
25. Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca
18,25)

• milenarismul - credința în iminenta instaurare a imperiului

divin de 1000 de ani, „Millenium”
 Socialismul
• Produs al capitalismului industrial (prin reacție)

• Socialismele au ca element comun incontestabil critica

economiei capitaliste

• Anton Carpinschi
„Socialismul este reacția socială față de ordinea modernă
burgheză generată prin procesul acumulării primitive a
capitalurilor.”
 Termenul „capitalism”
• popularizat mai ales de gânditori socialiști cu un sens
negativ

• prima mențiune documentată este pusă pe seama lui

Louis Blanc, în lucrarea sa L'organisation du travail
(Organizarea muncii) din 1851

„capitalism, adică aproprierea capitalului de către unii,

prin excluderea celorlalți”

(Geoffrey M. Hodgson, Conceptualizing Capitalism: Institutions,

Evolution, Future, University of Chicago Press, Chicago, 2015, p.
252)
Termenul „capitalism”
 Termenul „socialism”
• lat. sociare - a asocia, a aduce împreună (societas -
asociere, societate)

- 1827 - este folosit în jurnalul owenit „The cooperative

magazine” în Anglia

- 1832 - apare în jurnalul saint-simonian „Le Globe”

- la mijlocul sec. XIX face deja parte din lexicul politic uzual
 Comunismul este un tip de socialism
• Comunismul - doctrina socialistă care susține regimul
proprietății comune sau sociale (eradicarea proprietății
private), controlul colectiv al producției și participarea în
comun la luarea deciziilor politice

• Elementele menționate mai sus nu sunt comune tuturor

formelor de socialism, așadar nu sunt definitorii și
esențiale pentru socialism în toate variantele sale
 Sistem economic și politic

•Cuvântul „socialism” este utilizat adesea ca antonim pentru

„capitalism”, așadar cu sensul de sistem economic bazat pe
planificare, distribuție egalitară și control centralizat.

•Acesta este un sens particular, distinct de definirea

socialismului drept ideologie politică.

•Prin extensie, termenul se referă și la sistemul politic

fondat pe aceste principii.
 În concepția marxistă
Socialismul este o fază intermediară în
transformarea istorică de la capitalism la
comunism, o epocă de tranziție în care
organizarea economică se conformează maximei:
„De la fiecare după capacități, fiecăruia după
muncă”
(spre deosebire de perioada comunistă, în timpul
căreia este valabilă maxima „De la fiecare după
capacități, fiecăruia după nevoi”)
• Evoluția istorică a corpusului ideologic socialist:

- socialismul timpuriu (curente politice care se dezvoltă

înainte de 1848, momentul apariției Manifestului
Partidului Comunist)

- socialismul clasic marxist (formulat în timpul vieții lui Karl

Marx)

- socialismul după Marx (revizuiri, adaptări și interpretări

dezvoltate la sfârșitul secolului al XIX-lea și pe parcursul
secolului XX)
 Socialismul - moderație și radicalism
• Mișcări socialiste moderate (adesea etichetate generic
cu termenul socialism, care nu intenționează și nu
activează pentru a schimba din rădăcini structurile
sociale existente)
- chartism, sindicalism, cooperatism, socialismul fabian,
revizionismum marxist, social-democrația

• Mișcări socialiste radicale (comunism, socialism

insurectional, socialism revoluționar)
- babouvismul, blanquismul, comunismul marxist clasic,
comunismul sovietic
 Socialismul timpuriu - „socialismul utopic”
• Catalogarea „socialism utopic” este atribuită de Marx și
Engels și implică faptul că este vorba de concepții naive
despre organizarea societății.

• Unele idei ale acestora nu sunt nici utopice (în sensul că

au fost puse în practică și sunt foarte realiste), nici
realmente socialiste (în sensul că nu susțin întodeauna
proprietatea colectivă și egalitatea)
 Henri de Saint-Simon

- aristocrat francez, angajat politic de partea Revoluției

Franceze

- poate unul dintre primii promotori ai ideilor tehnocratice

- promotor al dezvoltării industriale, progresului tehno-

științific și administrației centralizate

- critica lui socială opune clasele productive claselor

neproductive
1760 - 1825

- foarte popular printre absolvenții Ecole polytechnique,

după moartea sa adepții lui au fondat un cult religios saint-
simonian
 Henri de Saint-Simon
„Scrisorile unui locuitor al genevei către contemporanii săi”
(1803)
„Cred, prieteni, că sunteți contrariați; dar remarcați că proprietarii, deși sunt
inferiori ca număr, posedă mai multe cunoștințe decât voi, și că, pentru binele
general, dominația trebuie să fie repartizată proporțional cu inteligența
(cunoașterea). Priviți ce s-a întâmplat în Franța în vremea când tovarășii voștrii
au dominat: a apărut foametea.”

„Un savant, prieteni, este un om care prevede; știința oferă mijloacele de a

prezice și tocmai de aceea este utilă. iar savanții sunt superiori tuturor celorlalți
oameni”

Saint-Simon expune un proiect politic imaginar care i-ar fi fost revelat de

Dumnezeu.
 Henri de Saint-Simon
- este autorul unui plan politic de federalizare europeană, în
care apare ideea înființării unui parlament european

„Reorganizarea societății europene sau necesitatea și

mijloacele de a uni popoarele Europei într-un singur corp
politic, păstrându-*i fiecăruia independența națională”
(1814)
 Henri de Saint-Simon

„Catehismul industriașilor” (1823)

„les industriels” - clasa producătoare de valoare: agricultori,

meșterșugari, muncitori, comercianți

aceștia „vor lua conducerea averii publice din mîinile

nobililor, militarilor, juriștilor, rentierilor și funcționarilor
publici pentru a o da celor mai importanți dintre ei”
 Charles Fourier
- fiu al unui mic întreprinzător,
autodidact, a lucrat ca statistician,
funcționar de poștă și comis voiajor

- personalitate excentrică

- îmbină critica socială realistă și

imagini fantastice ale unui universului
social posibil
1772-1837
 Charles Fourier
• Phalanstère - „Falanster”
• 500-2000 de asociați
• comunitate autonomă, autosuficientă, bazată pe
producția agricolă și meșteșugăsească, în care indivizii
asociați sunt au drepturi egale
• munca este organizată conform principiului universal al
„atracției” - munca trebuie să fie atractivă
• fiecare membru sau familie putea investi în producția
colectivă urmând să obțină beneficii sub forma
dividendelor
 Charles Fourier

• proiectul său social a avut adepți în Statele Unite și chiar

în Țările Române

• falansterul de la Scăieni (1835-1836) - „Societatea

agronomică şi manufacturieră” sau „Colonia soților
agronomi”

• Teodor Diamant
 Robert Owen

- proprietar înstărit al unei fabrici de textile, la New

Lanark, în Scoția

- propunea un regim de organizare a muncii

favorabil angajaților

- susținător al unei tehnici manageriale umaniste:

muncitorii aveau la dispoziție facilități educaționale
și recreaționale, prin contrast cu mediul industrial al
epocii, considerat de Owen degradant pentru
spiritul uman 1771 - 1858
 Robert Owen
• susținea motivarea pozitivă a muncitorilor, apelând la
dorința acestora de a se distinge prin hărnicie
• la Londra, Owen a participat la consultările parlamentare
referitoare la „legea săracilor”
• în 1824 a fost invitat să-și susțină pledoaria în cadrul
Congresului SUA
• a finanțat și a fondat în Statele Unite un proiect industrial,
new Harmony, care spre deosebire de fabrica de la New
Lanark, s-a dovedit a fi un eșec
• a susținut sistemele cooperatiste și organizarea sindicală
 Socialismul cooperatist anti-etatic

Pierre-Joseph Proudhon

- promotor al socialismului anti-autoritar, unul

dintre fondatorii socialismului și anarhismului
- mutualism
- federalism
- cooperarea voluntară democratică și absența
constrîngerii exercitate de stat pot duce la o
societate în care dispare exploatarea

1809 – 1865
Pierre-Joseph Proudhon
• Qu'est-ce que la propriété
? ou Recherche sur le
principe du Droit et du
Gouvernement (1940)

• « La propriété, c'est le
vol ! »
 Pierre-Joseph Proudhon

ateism
•« S’il est un être qui, avant nous et plus que nous, ait
mérité l’enfer, il faut bien que je le nomme : c’est Dieu »

anarhism
•« L'anarchie est le plus haut degré de liberté et d'ordre
auquel l'humanité puisse parvenir. »
Pierre-Joseph Proudhon
 Socialismul insurecțional
Gracchus Babeuf (1760- 1797) - „Conspirația egalilor”
- babuvism
- concepții radicale, de tip comunist
- egalitatea trebuie să fie instituită cu orice preț, chiar și prin
preluarea violentă a puterii sau prin lovitură de stat
„Vom demonstra că tot ceea ce individul acaparează peste
nevoile sale firești este un furt social” („Manifestul plebeilor”
- 1795)
Jean Imbert, Henri Morel...
Socialismul revoluționar marxist
 Socialismul revouționar marxist
1845 Teze despre Feuerbach

1850 Luptele de clasă în Franţa. 1848-1850

1852 Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte

1859 Contribuţii la critica economiei politice

1871 Războiul civil din Franţa

1875 Critica Programului de la Gotha

1867 Capitalul, volumul I

1818-1883
 Socialismul revoluționar marxist
1845 Situația clasei muncitoare din Anglia

1876 Dialectica naturii

1880 Dezvoltarea socialismului de la utopie

la ştiință

1884 Originea familiei, a proprietăţii private

şi a statului
1820-1895
 Socialismul revoluționar marxist

1846 Ideologia germană

1848 Manifestul Partidului Comunist

 Misiunea revoluționară a cunoașterii
• „Filozofii nu au făcut decît să interpreteze lumea în diferite
moduri; important este însă de a o schimba.” (Tezele despre
Fewerbach)

• Filosofia hegeliană a istoriei

- dialectică
- alienare
- teză -> antiteză -> sinteză
 Materialism istoric, determinism economic, raporturi
impersonale
• Idealismul istoric hegelian este inversat, istoria poate să
fie explicată adecvat doar pornind de la realitatea
economică (nu de la idei, cum făcea Hegel)
„Nu conştiinţa oamenilor le determină existenţa, ci, dimpotrivă,
existenţa lor socială le determină conştiinţa.” (Contribuții la
critica economiei politice)

„La Hegel dialectica este aşezată pe cap. Ea trebuie aşezată pe

picioare, pentru a descoperi sub învelişul mistic sîmburele
raţional.” (Capitalul)
Explicarea materialistă a funcționării
mecanismelor sociale în timp
Baza - fundamentul material și economic al societății; ansamblul relațiilor de producție

Relații de producție - relații sociale stabilite în cursul procesului de producție materială (relații de proprietate, relații de exploatare, relații de schimb)

Mijloace de producție - mijloacele folosite în scopul producției (resurse, unelte)

Forțe de producție - munca și mijloacele de producție

Mod de producţie

1. Forţe de producţie (raporturile oamenilor cu natura, relaţiile oamenilor faţă de

obiectele şi de forţele naturii, pe care le folosesc pentru producerea bunurilor
materiale)
1.1 Munca
1.2 Mijloace de producţie (baza materială a procesului de producţie)
1.2.1 Obiectele muncii [pămîntul, pădurile, minereurile, apele, materiile prime etc.]
1.2.2 Mijloacele de muncă [unelte, mijloace de transport, instalaţii, clădiri etc.]

2. Relaţii de producţie (relaţiile care se stabilesc între oameni în procesul de

producţie al bunurilor materiale)
„În producţia socială a vieţii lor, oamenii intră în relaţii
determinate, necesare, independente de voinţa lor - relaţii de
producţie -, care corespund unei trepte de dezvoltare
determinate a forţelor lor de producţie materiale. Totalitatea
acestor relaţii de producţie constituie structura economică a
societăţii, baza reală pe care se înalţă o suprastructură juridică
şi politică şi căreia îi corespund forme determinate ale
conştiinţei sociale. (...)
Pe o anumită treaptă a dezvoltării lor, forţele de producţie
materiale ale societăţii intră în contradicţie cu relaţiile de
producţie existente, sau, ceea ce nu este decît expresia juridică
a acestora din urmă, cu relaţiile de proprietate în cadrul cărora
ele s-au dezvoltat pînă atunci. Din forme ale dezvoltării
forţelor de producţie, aceste relaţii se transformă în cătuşe ale
lor.” >>
„Atunci începe o epocă de revoluţie socială. O dată cu
schimbarea bazei economice are loc, mai încet sau mai repede,
o revoluţionare a întregii uriaşe suprastructuri. Atunci cînd
cercetăm asemenea revoluţionări, trebuie să facem întotdeauna
o deosebire între revoluţionarea materială a condiţiilor
economice de producţie, care poate fi constatată cu precizie
ştiinţifică şi formele juridice, politice, religioase, artistice sau
filozofice, într-un cuvînt formele ideologice, în care oamenii
devin conştienţi de acest conflict şi-l rezolvă prin luptă. După
cum un individ oarecare nu poate fi judecat după ceea ce
gîndeşte despre sine, tot astfel o asemenea epocă de revoluţie
nu poate fi judecată prin prisma conştiinţei sale. Dimpotrivă,
această conştiinţă trebuie explicată prin contradicţiile vieţii
materiale, prin conflictul existent între forţele de producţie
sociale şi relaţiile de producţie.” (Contribuții la critica
economiei politice)
 Lupta de clasă și revoluția proletară
• lupta dintre clasele sociale este un femomen universal,
dar capitalismul îl simplifică la lupta dintre două clase
antagomiste (burghezia și proletariatul) și îi dă o
intensitate fără precedent

• crizele economice, procesul de acumulare a capitalului,

pauperizarea proletariatului, globalizarea generează
conflicte politice revoluționare
„Istoria tuturor societăţilor de pînă azi este istoria luptelor de
clasă.
Omul liber şi sclavul, patricianul şi plebeul, nobilul şi
iobagul, meşterul şi calfa, într-un cuvînt asupritorii şi
asupriţii se aflau într-un permanent antagonism, duceau o
luptă neîntreruptă, cînd ascunsă, cînd făţişă, o luptă care
de fiecare dată se sfîrşea printr-o prefacere revoluţionară a
întregii societăţii, sau prin pieirea claselor aflate în luptă.”
(Manifestul partidului comunist) Karl Marx și Friedrich Engels
 Alienarea muncitorilor
• de munca lor

• de produsul muncii lor

• unii de alții

• față de ei înșiși și de natura umană creativă

 Exploatarea muncii
C = (c+v) + p

C = capitalul total

c = capital constant (mijloace de producție)

v = capital variabil (costul muncii salariate)

p = plusvaloare (valoarea muncii nerecompensate de salariu)

• burghezia are un rol revoluționar

„Burghezia nu poate să existe fără a revoluţiona neîncetat uneltele de

producţie, deci relaţiile de producţie şi prin urmare toate relaţiile
sociale. Pentru toate clasele industriale anterioare, dimpotrivă, prima
condiţie de existenţă era menţinerea neschimbată a vechiului mod de
producţie. Revoluţionarea neîncetată a producţiei, zdruncinarea
neîntreruptă a tuturor relaţiilor sociale, veşnica nesiguranţă şi agitaţie
deosebesc epoca burgheză de toate epocile anterioare.” (Manifestul
partidului comunist) Karl Marx și Friedrich Engels
„Sub ochii noştri se desfăşoară o mişcare asemănătoare. Relaţiile burgheze de producţie şi
de schimb, relaţiile burgheze de proprietate, societatea burgheză modernă, care a produs,
ca prin farmec, mijloace de producţie şi de schimb atît de uriaşe, seamănă cu vrăjitorul
care nu mai poate stăpîni puterile întunericului pe care le-a dezlănţuit. De decenii istoria
industriei şi comerţului nu este altceva decît istoria răzvrătirii forţelor de producţie
moderne împotriva relaţiilor de producţie moderne, împotriva relaţiilor de proprietate care
sînt condiţiile de existenţă ale burgheziei şi ale dominaţiei ei. Este de ajuns să pomenim
crizele comerciale, care, prin repetarea lor periodică, pun tot mai ameninţător sub semnul
întrebării existenţa întregii societăţi burgheze. În timpul crizelor comerciale este distrusă
regulat o mare parte nu numai a produselor create, ci şi a forţelor de producţie existente. În
timpul crizelor izbucneşte o epidemie socială, care ar fi părut o absurditate în toate epocile
anterioare, — epidemia supraproducţiei. Societatea se vede brusc aruncată înapoi, într-o
stare de barbarie momentană, ca şi cum o foamete, un război general nimicitor ar fi lipsit-o
de toate mijloacele de trai; industria, comerţul par distruse. Şi pentru ce? Pentru că
societatea posedă prea multă civilizaţie, prea multe mijloace de trai, prea multă industrie,
prea mult comerţ.” (Manifestul partidului comunist) Karl Marx și Friedrich Engels
„După cum am văzut mai sus, primul pas în revoluţia muncitorească este
ridicarea proletariatului la rangul de clasă dominantă, este cucerirea
democraţiei.

Proletariatul va folosi dominaţia lui politică pentru a smulge burgheziei, pas

cu pas, întreg capitalul, pentru a centraliza toate uneltele de producţie în
mîinile statului, adică în mîinile proletariatului organizat ca clasă dominantă,
şi pentru a mări, cît se poate de repede, masa forţelor de producţie.

La început acest lucru nu se poate face, fireşte, decît printr-o încălcare

despotică a dreptului de proprietate şi a relaţiilor de producţie burgheze, adică
prin măsuri care, din punct de vedere economic, apar neîndestulătoare şi
şubrede, dar care se depăşesc singure în decursul mişcării şi care sînt
inevitabile ca mijloc pentru revoluţionarea întregului mod de producţie.”
T. Ball, R. Dagger, Ideologii politice și idealul democratic
„În ţările cele mai înaintate va fi totuşi posibilă aproape pretutindeni aplicarea următoarelor
măsuri:
1. Exproprierea proprietăţii funciare şi întrebuinţarea rentei funciare pentru acoperirea
cheltuielilor de stat.
2. Impozit cu puternic caracter progresiv.
3. Desfiinţarea dreptului de moştenire.
4. Confiscarea proprietăţii tuturor emigranţilor şi rebelilor.
5. Centralizarea creditului în mîinile statului cu ajutorul unei bănci naţionale cu capital de
stat şi cu monopol exclusiv.
6. Centralizarea tuturor mijloacelor de transport în mîinile statului.
7. Sporirea numărului fabricilor de stat, a uneltelor de producţie, desţelenirea şi ameliorarea
pămînturilor după un plan general.
8. Egală obligativitate a muncii pentru toţi, organizarea de armate industriale, îndeosebi
pentru agricultură.
9. Îmbinarea muncii agricole cu cea industrială, măsuri avînd ca scop înlăturarea treptată a
opoziţiei[6] dintre sat şi oraş.
10. Învăţămînt public gratuit pentru toţi copiii. Interzicerea muncii în fabrici a copiilor, în
actuala ei formă. Îmbinarea educaţiei cu producţia materială”
„Cînd, în cursul dezvoltării, vor fi dispărut deosebirile de clasă şi întreaga
producţie va fi fost concentrată în mîinile indivizilor asociaţi, atunci puterea
publică îşi va pierde caracterul ei politic. În sensul propriu al cuvîntului, puterea
politică este puterea organizată a unei clase pentru asuprirea alteia. Dacă
proletariatul, în lupta sa împotriva burgheziei, se uneşte în mod necesar ca clasă,
dacă, prin revoluţie, devine clasă dominantă şi, ca clasă dominantă, desfiinţează
vechile relaţii de producţie făcînd uz de forţă, atunci el desfiinţează, o dată cu
aceste relaţii de producţie, şi condiţiile de existenţă ale antagonismului de clasă,
ale claselor în genere, şi, prin aceasta, propria sa dominaţie de clasă.

Locul vechii societăţi burgheze, cu clasele şi antagonismele ei de clasă, îl ia o

asociaţie în cadrul căreia dezvoltarea liberă a fiecăruia este condiţia pentru
dezvoltarea liberă a tuturora. ” (Manifestul partidului comunist)
`Asupra Germaniei îşi îndreaptă comuniştii atenţia în primul rînd, pentru că
Germania se află în ajunul unei revoluţii burgheze şi pentru că ea va săvîrşi
această revoluţie în condiţii, în genere, mai înaintate ale civilizaţiei europene şi
cu un proletariat mult mai dezvoltat decît Anglia în secolul al XVII-lea şi Franţa
în secolul al XVIII-lea, şi deci revoluţia burgheză germană poate fi numai
prologul direct al unei revoluţii proletare.

Într-un cuvînt, comuniştii sprijină pretutindeni orice mişcare revoluţionară

împotriva orînduirii sociale şi politice existente.` (Manifestul partidului
comunist)
`Comuniştilor le repugnă să-şi ascundă vederile şi intenţiile. Ei declară
făţiş că ţelurile lor pot fi atinse numai prin doborîrea violentă a întregii
orînduiri sociale de pînă acum. Să tremure clasele dominante în faţa unei
Revoluţii Comuniste. Proletarii n-au de pierdut în această revoluţie decît
lanţurile. Ei au o lume de cîştigat.

PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VĂ!`

(Manifestul partidului comunist)
 Socialismul și comunismul după Marx
O tendință scientistă

Fr. Engels, Dezvoltarea socialismului de la utopie la știință

(1880)

„Aceste două mari descoperiri - concepţia materialistă despre

istorie şi dezvăluirea secretului producţiei capitaliste cu
ajutorul plusvalorii - le datorăm lui Marx. Prin aceste
descoperiri socialismul a devenit o ştiinţă, care urmează
acum să fie elaborată în continuare în toate amănuntele şi
conexiunile ei.“
 Socialismul și comunismul după Marx

O concepție relativ rigidă despre capacitatea

cunoașterii umane de a prevedea istoria socială.

„socialismul științific”

Dialectica - „știința celor mai generale legi ale

mișcării”
 Socialismul și comunismul după Marx

Revizionismul

Partidului Social Democrat German

(1875) - orientare spre politica
parlamentară și reprezentarea
politică a sindicatelor

Influența „socialismului fabian”

britanic
 Criticile revizioniste la adresa tezelor lui
Marx
• Evoluționary socialism (1899) - „socialismul evolutiv”
- critica morală - mai importante decât scopurile sunt mijloacele
pentru a fi atinse; violența revoluionară nu poate duce la
instituirea unei societăți juste; scopurile imediate merită o
atenție mai mare decât idealurile îndepărtate în conceprea
strategiei socialiste

„Pentru mine, ceea ce în general este numit scopul ultim al

socialismului nu reprezintă nimic, mișcarea este totul.”
 Criticile revizioniste la adresa tezelor lui
Marx

- critica politică - după abrogarea legislației antisocialiste, în

1890, SPD trimis reprezentanți în parlamentul german, ceea ce a
premis modificarea graduală a politicii de stat în sensul
intereselor claselor muncitorești; imposibilitatea oricărei reforme
nu mai era evidentă; față de calea dureroase a confruntării
revoluționare violente, alternativa reformistă părea destul de
atrăgătoare
 Criticile revizioniste la adresa tezelor lui
Marx

- critica economică - predicțiile referitoare la pauperizarea

extremă a proletariatului puteau fi puse la îndoială de statisticile
de la sfârșitul secolului; în aceste condiții ar fi fost posibil ca
redistribuirea între diverse clase sociale să asigure muncitorilor
accesula la cetățenie și condiții de viață prospere
 Criticile revizioniste la adresa tezelor lui
Marx
Tezele revizioniste au stat la baza apariției social-
democrației contemporane

La sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, termenul „social-

democrat” echivala cu termenul „marxist”

După al doilea război mondial se referă exclusiv la partidele

socialiste reformiste care abandonează treptat teza „luptei de
clasă”.
 Criticile revizioniste la adresa tezelor lui
Marx
Trei direcții principale în mișcarea muncitorească germană la
trecerea dintre secole:

- de dreapta - Eduard Bernstein (revizionism)

- de centru - Karl Kautsky („ortodoxia” marxistă)

- de stânga - Rosa Luxemburg, Karl Liebknecht (radicalismul

Ligii Spartachiste)
 Marxismul leninist

Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Rusia (1898)

Al doilea congres (1903) - scindarea între bolșevici

(majoritari, radicali) și menșevici (minopritari, moderați)

Scindarea a pornit de la concepția avansată de V. I. Lenin

referitoare la oportunitatea acțiunii revoluționare în Rusia.
 Marxismul leninist
- Muncitorimea nu este ferită de influența ideologiilor
reacționare
- Partidul comunist trebuie să fie o forță de avangardă, cu
militanți disciplinați, capabilă să acționeze eficient și să
mobilizeze în direcția unei revoluții
- Înapoierea economică a Rusiei Țariste nu trebuie să fie
văzută ca o piedică în calea revoluției muncitorilor și
țăranilor
- Centralism democratic - dezbaterile democratice din partid
cu privire la o problemă încetează după ce s-a luat o
hotărâre și se pornește la acțiune