Tema 6.

Riscurile în antreprenoriatul de producţie

1. Riscurile legate de nesolicitarea producţiei fabricate.

Antreprenoriatul de producţie – reprezintă o activitate economică activă a

subiecţilor economiei de piaţă, obiectul cărora este fabricarea produselor
(mărfurilor), prestarea serviciilor cu ulterioara lor realizare consumatorilor.
Activitatea de antreprenoriat în domeniul producţie mărfurilor poate avea
caracter de bază şi auxiliar. La activităţi de producţie de bază se referă acele tipuri,
rezultatul cărora este producerea mărfurilor gata pentru utilizare.
La activităţi auxiliare se atribuie acele tipuri de producţie scopul cărora se
reduce la elaborarea şi transmiterea producătorilor de bază a metodelor şi
mijloacelor, utilizarea cărora în proces de producţie contribuie (influenţează) la
ridicarea caracteristicilor calitative şi cantitative a produselor fabricate. Tot aici se
includ firmele antreprenoriale, rezultatul activităţii cărora se manifestă în
elaborarea şi transmiterea către producători a tehnicii noi, tehnologiilor sau
inovaţiilor tehnico-ştiinţifice, acordarea serviciilor cu caracter productiv (lucrări de
construcţii, servicii de transport).
În timpul de faţă activitatea antreprenorială de producţie este cel mai riscant
tip de activitate. Acest lucru este legat de faptul că procesul de producţie include
mai multe etape la fiecare din care antreprenorul poate avea pierderi rezultate din
activităţi greşite sau din influenţa negativă a factorilor mediului extern.
De aceea înainte de a începe o activitate legată de domeniul productiv este
important de a stabili clar scopurile şi tipul de producţie care trebuie de produs,
evidenţiindu-se în continuare tipurile de lucrări ce vor asigura eficienţa producerii
mărfurilor alese.
Riscurile de producţie sunt acele riscuri care apar în procesul cercetărilor
ştiinţifice şi de proiectare, de producere, aprovizionare şi deservirea postrealizare.
I. Riscurile cercetărilor ştiinţifice şi de proiectare se bazează pe aceea că în
rezultatul petrecerii acestor lucrări există permanent probabilitatea de neatingere a
rezultatelor dorite (planificate din timp) ce ne generează pierderi. Majoritatea
specialiştilor consideră că acest tip de risc poate fi condiţionat de doi factori:
a) Factori obiectivi la care se referă aşa factori din interiorul firmei ca:
- probleme în finanţarea cercetărilor de laborator;
- depăşirea devizului de cheltuieli în procesul cercetărilor ştiinţifice;
- lipsa unui utilaj adecvat cercetărilor petrecute etc..

b) Factori subiectivi care apar în afara firmei şi nu depind de ea. Cauzele

apariţiei factorilor subiectivi pot fi următoarele:
- primirea rezultatelor negative celor planificate după efectuarea lucrărilor de
cercetare ştiinţifică care au fost finanţate de firma interesat. Apariţia unei
astfel de situaţii poate conduce la refuzul firmei de a se ocupa de activitatea
antreprenorială planificată. În acest caz sunt necesare modificări serioase în
strategia firmei, iar în unele cazuri chiar şi refuzul de la genul dat de
activitate;
- neatingerea parametrilor tehnici planificaţi anterior în procesul efectuării
lucrărilor de construcţie şi tehnologice ale inovaţiilor. Această cauză
prezintă un risc enorm pentru firmă, însă nivelul pierderilor acestei firme în
astfel de situaţie va fi mai mic decât în cazul primirii unor rezultate negative.
În acest caz apar numai pierderi relative care vor fi egale cu diferenţa dintre
pierderile ce au apărut în cazul unui rezultat negativ şi a celui primit;
- când rezultatele primite depăşesc posibilităţile tehnice şi tehnologice ale
producerii (inclusiv nivelul calificativ cadrelor) necesare pentru asimilarea
lor, adică nivelul rezultatelor este mai înalt decât nivelul actual al producerii;
- când rezultatele primite depăşesc posibilităţile tehnice şi tehnologice ale
potenţialului utilizatori ale noilor produse;
- când la utilizarea noilor tehnologii sau produse se depistează efecte
nefavorabile ce se manifestă sau în procesul utilizării sau după ce produsul a
fost utilizat, dar care pot fi înlăturate datorită nivelului înalt al dezvoltării
progresului tehnico-ştiinţific.
 Gradul riscurilor tehnice poate fi evaluat utilizându-se metoda expert,
deoarece la aceste riscuri informaţia cantitativă este foarte redusă după volum şi de
obicei lipsesc invenţii similare.
Exemplu: firma Recearch Tehnology Center care activează în domeniul
lucrărilor ştiinţifice şi elaborări experimentale soluţionează problema
oportunităţii investirii mijloacelor băneşti într-un proiect nou. Proiectul propus
spre realizare de către managerii firmei costă 250 mii $. Profitul ce poate fi
obţinut în cazul realizării cu succes a proiectului, conform evaluărilor prealabile
va constitui 130 mii $.
E necesar de evaluat gradul de risc şi rezultatele aşteptate ale acestui proiect
în baza următoarei informaţii

Proiectele Gradul de risc

precedente (coeficientul, în %)
A 25
B 30
C 20
D 40

Acest tip de problemă poate fi soluţionată cu ajutorul metodei analogiilor de

evaluare a riscurilor.
Dacă presupunem că direcţia de activitate a acestei firme în toate perioadele
de timp practic este aceeaşi, atunci se poate de presupus că proiectele A, B, C şi D,
având unele deosebiri, totuşi au fost aproximativ egale din punct de vedere al
influenţei asupra lor a diferitor tipuri de risc. Aceste presupuneri sunt condiţionate
atât de domeniul în care firma îşi desfăşoară activitatea cât şi de personalul ce
lucrează la această firmă.
În mod general gradul de risc poate fi determinat ca medie aritmetică a
gradului de risc ale proiectelor precedente.
 Conform acestui grad mediu aritmetic de risc, putem să determinăm
(evaluăm) rezultatele lui financiare preconizate.
Costul proiectului investiţional nou trebuie să fie corectat la gradul de risc
spre partea maximă şi va constitui:

Profitul de la realizarea proiectului trebuie să fie de asemenea corectată la

gradul de risc spre partea minimă (reducerii) a riscului:

Însă nivelul scăzut al riscului obţinut la evaluarea perspectivităţii ideii nu

înseamnă că va fi atins un nivel înalt al riscului în procesul de producţie.
Antreprenorul trebuie să ţină cont de probabilitatea apariţiei a unui sau altui
tip de risc la toate etapele procesului de producţie incluzând în sine următoarele
tipuri de bază de risc:

II. Riscurile nesolicitării producţiei fabricate – apar în rezultatul refuzului

consumatorului de la utilizarea producţiei fabricate de firma antreprenorială. Acest
risc se caracterizează prin mărimea daunei morale şi economice posibile aduse
firmei din această cauză. Cauzele apariţiei acestor riscuri pot fi împărţite în interne
şi externe în dependenţă de condiţiile apariţiei.
Cauzele interne de apariţie a acestor riscuri depinde de activitatea nemijlocită
a întreprinderii a subdiviziunilor sale şi de lucrătorii ei. La astfel de cauze putem
atribui:
 calificarea personalului productiv (lucrătorilor) (calitatea producţiei↓,
cererea↓, preţ↓, profit↓);
 organizarea corectă a procesului de producţie;
 organizarea aprovizionării întreprinderii cu resurse materiale;
 organizarea desfacerii producţiei finite;
 organizarea reclamei producţiei;
  organizarea gestiunii întreprinderii;
 organizarea cercetărilor de marketing a pieţei.

a) Nivelul riscului nesolicitării producţiei depinde de gradul de calificare a

personalului, întrucât greşelile lor pot contribui la apariţia acestui risc. De
exemplu, întocmirea incorectă de specialişti a prognozei cererii la mărfurile
produse va conduce la disproporţii între volumul producţiei fabricate şi
realizate, adică o parte din producţia fabricată nu va fi realizată, depăşind
cererea. În acest caz întreprinderea va suporta pierderi.
b) Organizarea procesului de producţie poate influenţa negativ asupra firmei,
întrucât încălcările din ciclul de producţie conduc iarăşi la scăderea calităţii
producţiei, la rebutul ascuns. Depistarea rebutului ascuns de consumatori aduce
pierderi economice şi morale întreprinderii. Lucrul neritmic al subdiviziunii
întreprinderii se răsfrânge asupra creşterii cheltuielilor de producţie şi a calităţii
producţiei finite.

Folosirea fondurilor de producţie de o uzură fizică şi morală înaltă contribuie

la defectarea lor deasă ceea ce conduce la mărirea timpului de realizare a
produsului, reducerea calităţii lor.
Se evidenţiază două cauze ale nerespectării procesului tehnologic la
întreprindere:
 cauzele dependente de personalul întreprinderii: nivelul jos de
management, greşeli în planificare, control slab al calităţii, utilizarea
materialelor de calitate joasă, disciplină de producţie joasă, motivarea
slabă a angajaţilor firmei;
 independente de firmă: decontarea energiei electrice, asigurarea
ineficientă cu apă, opriri excepţionale a întreprinderii etc.

c) Organizarea aprovizionării întreprinderii cu resurse materiale. La resursele

materiale se atribuie: materialele de bază şi auxiliare (reactive şi chimicate),
piese de completare şi de rezervă pentru repararea utilajului, ambalajul şi alte
materiale. Asupra nivelului acestui risc influenţează calitatea acestor resurse
 materiale, sau înlocuirea lor în cazul când aceştia sunt mai scumpi sau nu
corespunde nivelului tehnic al producţiei fabricate. Aceste cauze contribuie la
ridicarea preţului la marfa produsă şi implicit la reducerea cererii pentru ea.
Trebuie de menţionat că rezultatul primit în acest mod nu este absolut precis.
Însă dacă să presupunem că există situaţii când firma nu ştie absolut nimic, evident
că ea va acorda preferinţă variantei analizate anterior.

Riscuri de aprovizionare – care sunt foarte strâns legate de riscurile de

producţie, iar realizarea lor conduce după sine pierderi pentru firmă. Ele includ
următoarele tipuri de risc:

a) Riscul de negăsire a furnizorilor de resurse necesare care sunt condiţionate de

particularităţile tehnico-tehnologice ale procesului de producţie a produsului.
(Exemplu, negăsirea producătorilor interni de materiale necesare pentru noul
proces de producţie. Consecinţa – trebuie de ieşit pe piaţa externă şi de căutat
acolo furnizorii de materiale necesare, asumând asupra sa riscul activităţii
economice externe);

b) Riscul de negăsire a furnizorilor la preţul planificat anterior care poate fi

condiţionat de câteva cauze:
- când firma furnizor activează în condiţiile inflaţiei ridicate (mai înalte decât
nivelul mondial);
- când se produce o creştere imprevizibilă a preţurilor la materialele folosite.
(Exemplu, scumpirea gradului din cauza roadei proaste, sau când are lor
mărirea cererii la mărfurile produse);
- când în planurile de activitate a firmei nu au fost prevăzute întrebările legate
de furnizorii concreţi de materialele necesare.

c) Riscul refuzului furnizorilor planificaţi anterior de încheierea contractului de

livrare a materialelor solicitate de către firma producător care apar chiar şi în
cazurile când cu ei s-au dus deja tratative preventive, fiind atinsă înţelegerea.
(Exemplu, semnată intenţia de colaborare). Acest tip de risc este caracteristic
 îndeosebi pentru cazurile lungirii timpului în semnarea contractului de
furnizare (livrare). Cauzele apariţiei acestui tip de risc pot fi:
- existenţa probabilităţii că firma-furnozor se va reorienta în partea
concurenţilor în pofida mai multor cauze (preţul propus de concurenţi este
mai mare, condiţiile de livrare a resurselor propuse de concurenţi sunt mai
acceptabile din punct de vedere a riscului suportat de furnizor etc.);
- existenţa probabilităţii că pot interveni modificări nefavorabile ale
conjuncturii de aprovizionare pentru firma-furnizor, care vine drept
consecinţă a faptului că comanda făcută de firma-producător la preţul stabilit
anterior va fi în detrimentul firmei-furnizor sau nereală de îndeplinit.

Luarea în considerare a acestor tipuri de risc de aprovizionare permite firmei

producător să-şi determine norma sau volumul producţiei care nu-i va aduce
pagube, sau altfel spus norma de producţie fără pierderi.

Exemplu: De determinat volumul producţiei fără pierderi, utilizându-se

următoarea informaţie:
 capacitatea de producţie actuală a firmei constituie 650 mii unităţi de
produse care sunt vândute pe piaţă;
 încasările din realizarea producţiei constituie 7020 mii $;
 cheltuieli fixe pentru producere constituie 3000 mii $;
 cheltuieli variabile 3100 mii $;
 gradul riscului de producţie constituie 5%.

Pentru calcularea normei de producţie fără pierderi, este necesar de corectat

tot indicatorii la gradul riscului de producţie.
Astfel, capacitatea de producţie şi volumul producţiei trebuie să fie micşorat
la gradul de risc

unităţi de producţie

Încasările de la realizarea producţiei fabricate tot trebuie corectate spre partea

de micşorare la gradul de risc
 În aşa mod preţul unitar al producţiei realizate cu includerea gradului de risc
de producţie va constitui:

Cheltuielile fixe şi variabilele de asemenea trebuie corectate la gradul riscului

de producţie însă spre partea mărită

Conform definiţiei cheltuielile variabile – reprezintă acele cheltuieli mărimea

cărora se modifică odată cu modificarea volumului de producţie. Astfel, pentru o
unitate de producţie fabricată, cheltuieli variabile trebuie să constituie:

Având această informaţie putem determina, în continuare, norma de producţie

fără pierderi, adică să găsim un aşa volum al producţiei, cu evidenţa gradului
riscului de producţie, în care firma îşi va putea acoperi toate cheltuielile sale.
Pentru aceasta vom utiliza următoarea relaţie:

, unde

Ncr – volumul critic al producţiei fabricate

Pcor – preţul unei unităţi al prod. corectat la gradul riscului de producţie
- suma cheltuielilor fixe
- suma cheltuielilor variabile
Înlocuind datele disponibile în relaţia de mai sus putem determina volumul
critic al producţiei fabricate ţinându-se cont de gradul riscului de producţie.

unităţi
 unităţi

Cifra obţinută ne arată că pentru ca firma analizată să-şi acopere cheltuielile

ţinând cont de gradul riscului de producţie ea trebuie să producă 543.100 unităţi de
producţie.
În cazul când acelaşi lucru s-ar determina fără luarea în calcul a gradului de
risc de producţie atunci firma ar trebui să producă un volum de 498.000 unităţi.
Deci din aceasta se vede că luarea în calcul a gradului riscului de producţie
influenţează asupra modificării volumului critic al producţiei fabricate spre mărirea
acestuia.
Un alt factor care contribuie la apariţia riscului de nesolicitare a producţiei
fabricate îl reprezintă organizarea distribuţiei producţiei.

d) Eficienţa desfacerii producţiei fabricate depinde de complexitatea canalului de

desfacere: utilizează producătorul serviciile intermediarilor angrosişti sau cu
ridicata, sau el singur se ocupă de aceasta.
Există câteva metode de realizare a producţiei:
 Producător  Consumator
 Producător  Comerţul angro  Consumator
 Producător  Comerţ angro  Comerţ cu amănuntul  Consumator
 Producător  Comerţ angro  Comerţ angro  Comerţ cu amănuntul 
Consumator

Cauzele apariţiei riscurilor de nesolicitare a producţiei rezultate din

organizarea ineficientă a realizării ei sunt:

 dacă producătorul se bazează pe canalele proprii de realizare; conducerea

firmei poate greşi în alegerea şi selectarea cadrelor serviciului de realizare, de a
organiza ineficient remunerarea muncii acestor lucrători (% sau sumă fixă din
încasări);
 dacă firma producător şi-a creat propria reţea de realizare însă cheltuielile
pentru întreţinerea ei conduc la reducerea volumului venitului sau pentru o
unitate de produs la un preţ de realizare stabil sau în sumă la mărirea preţului
de realizare. Acest fapt poate conduce la scăderea capacităţii concurenţiale a
mărfii şi la reducerea volumului ei de realizare;
 dacă noi oferim firmelor-intermediari drepturi exclusive de realizare a
producţiei pe pieţele locale şi regionale, atunci putem avea pierderi materiale şi
financiare cauzate de necointeresarea suficientă a intermediarului pentru
realizarea eficientă a producţiei, sau de nivelul posibilităţilor materiale.

e) Reclamă ineficientă a produsului fabricat sau a serviciului prestat, de asemenea

contribuie la apariţia riscului de nesolicitare a producţiei fabricate în
următoarele cazuri:
 reclama poate fi insuficientă sau abuzivă după intensitate;
 reclama poate fi insuficientă sau abuzivă după volum;
 reclama poate fi incorect segmentată pentru diferiţi utilizatori;
 reclama poate fi îndeplinită neprofesionist (dacă economisim);
 alegerea greşită a formelor de reclamă, nu după utilizatori.

De aceea, înainte de a întreprinde careva paşi pentru organizarea reclamei

producţiei este necesar de a determina cu ce scop ea se va face. Dacă noi vom
alege incorect motivele sau subiectul reclamei – rezultatele pot fi diferite.
Eficienţa în reclamă se bazează pe ciclul de viaţă al produsului.
Cauzele externe ale riscului nesolicitării producţiei nu depind de activitatea
nemijlocită a firmei antreprenoriale, cu toate că în unele cazuri există şi o astfel de
dependenţă, de exemplu, când de la întreprindere se trimite un document special
prin care noi informăm cumpărătorul că marfa lui e gata. Dacă acest document este
trimis mai târziu decât termenii prestabiliţi, atunci cumpărătorul cheltuie banii
pentru îndestularea altor necesităţi. În acest caz, cauza de bază depinde de persoana
care a răspuns de acest lucru, fiind o cauză internă.
Însă drept cauze externe care pot influenţa acest tip de risc pot fi:
  situaţia economică şi anume, creşterea inflaţiei care conduce la reducerea
capacităţii de cumpărare a populaţiei. Pentru a reduce riscul legat de
influenţa acestui factor, întreprinderile trebuie să aibă în vedere acest
moment când efectuează planificarea activităţii sale pe o anumită perioadă;
 instabilitatea politică – impune antreprenorului să examineze situaţia din
judeţe, regiuni sau ţări unde se afla consumatorii reali sau potenţiali pentru
a planifica corect piaţa de desfacere şi de producţie, evitând anumite
riscuri;
 factorul demografic de asemenea poate influenţa acest risc îndeosebi dacă
marfa este destinată pentru o anumită grupă demografică.

În dependenţă de timpul apariţiei riscului nesolicitării producţiei pot fi

evidenţiate trei situaţii posibile:
1) posibilul risc este depistat în starea de anticipare a procesului de producţie
(avem posibilitatea de a reduce la minim riscul dat);
2) în procesul producţiei propriu-zis (aducem mari pierderi);
3) în procesul realizării producţiei (conduce la faliment).
Riscurile legate de înăsprirea concurenţei

Cauzele apariţiei unor astfel de riscuri pot fi :

 scurgerea informaţiei confidenţiale fie din cauza lucrătorilor firmei, fie din
cauza spionajului de producţie;
 imperfecţiunea politicii de marketing, adică alegerea incorectă a pieţelor de
desfacere, insuficienţa informaţională despre concurenţi sau informaţie
incorectă despre ei;
 introducerea lentă a inovaţiilor în comparaţie cu concurenţii, din cauza lipsei
resurselor necesare etc.;
 concurenţă necinstită;
 expansiunea pe piaţa locală de producţia omologenului său din partea
exportatorilor străini;
 apariţia pe piaţa producătorului a altor întreprinderi din alte domenii propunând
produse substituibile ce pot îndestula cerinţele consumatorilor etc.

Alte tipuri de concurenţă mai pot fi :

 concurenţă de preţ;
 concurenţă bazată pe modificarea produsului sau a unor elemente
competente;
 concurenţă post vânzare.

Pentru a evita astfel de situaţii întreprinderilor li se recomandă următoarele

metode:
 păstrarea tainei comerciale;
 dacă există concurenţi egali trebuie de introdus tot timpul unele mici inovaţii
pentru a câştiga din timp;
 capacitatea de a determina şi de a utiliza eficient în lupta concurenţială
avantajele de care dispuneţi;
 străduiţi-vă să vă măriţi principalul indicator al concurenţei – volumul
vânzărilor;
 fiţi capabili să reduceţi timpul de încărcare şi descărcare a mărfii şi măriţi viteza
de acordare a serviciilor;
 recurgeţi la diversificarea sortimentului.
Riscurile apariţiei unor cheltuieli de producţie neprevăzute şi de reducere a
venitului
Riscul măririi cheltuielilor de producţie neprevăzute este condiţionat de
mărirea preţurilor pe piaţă, la produsele procurate necesare pentru desfăşurarea
procesului de producţie, decât cele planificate din următoarele cauze:
1) greşeli în analiza şi prognozarea conjuncturii pe piaţa resurselor;
2) modificarea politicii de preţuri la furnizorii de resurse, cu care
producătorii au încheiat contracte ce au prevăzut revizuirea preţurilor (nu
a fost nimic stipulat);
 3) reducerea numărului de furnizori din care firma producător ar putea alege
pe cel mai avantajos.

Tot la această grupă de riscuri se referă riscurile plăţilor suplimentare pentru

urgentarea anumitor activităţi sau servicii, ce înlocuiesc pe cele ce nu au fost
realizate de alţi parteneri.
Riscul legat de necesitatea achitării unor sancţiuni de penalizare sau a
cheltuielilor de judecată poate apărea în următoarele cazuri:
 în rezultatul poluării mediului înconjurător de către întreprinderea
producător ea achită sancţiuni de penalizare;
 în cazul aducerii daunei vieţii sau sănătăţii lucrătorilor întreprinderii sau
consumatorilor ce utilizează producţia fabricată de această întreprindere;
 în cazul răspunderii materiale asumate asupra sa de către întreprindere
dacă nu-şi îndeplineşte obligaţiunile contractuale faţă de client.

În afară de aceasta în grupa respectivă sunt incluse riscurile pierderii

veniturilor rezultate din oprirea nevoită a procesului de producţie. Drept pierdere
indirectă al staţionării se consideră beneficiile ratate, cheltuielile legate de
lichidarea urmărilor unor evenimente etc. Tot aici pot fi incluse pierderile legate de
introducerea activelor băneşti în hârtii de valoare, reflectate în modificarea cursului
acţiunilor sau a altor bunuri de valoare. Reducerea acestui risc se poate de obţinut
prin metoda diversificării.
Riscurile pierderii averii firmei pot fi împărţite în următoarele:
a) risc legat de pierderea averii în rezultatul influenţei factorilor naturali;
b) risc legat de pierderea averii în rezultatul furtului;
c) riscul pierderii averii rezultat din situaţii excepţionale aparente la întreprinderi;
d) riscul pierderii averii sau stricării în rezultatul transportării.