4.3.

Elementele costului calităţii

Costurile calităţii produselor reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate în vederea menţinerii şi
ridicării nivelului calitativ al produselor. Se consideră costuri ale calităţii toate costurile care se
referă la calitate indiferent de fondurile din care se suportă. Există mai multe metode aplicabile
în scopul grupării, prezentării şi analizării elementelor referitoare la informaţii financiare
I. Metoda evaluării costului calităţii.
Această metodă se referă la costurile calităţii corespunzând în mare parte fie operaţiunilor
interne, fie activităţilor externe. Componentele costului sunt:
1. Prevenire: eforturi de prevenire a deficienţelor
2. Estimare: examinare pentru evaluarea menţinerii calităţii cerute
3. Deficienţe interne: costuri rezultând din incapacitatea unui produs de-a satisface cerinţele
calităţii înainte de livrare
4. Deficienţe externe: costuri rezultând din incapacitatea unui produs de a satisface cerinţele de
calitate după livrare.
Costurile de prevenire şi de estimare se consideră ca fiind investiţii, în timp ce costurile
deficienţelor sunt considerate ca fiind pierderi.
II. Metoda raportului câştig - cost.
Această metodă vizează satisfacerea clientului şi corelaţia venituri-costuri.
1. Costuri de conformitate: costurile suportate pentru a satisface toate cerinţele specificate
(explicite sau implicite) ale tuturor clienţilor,pentru toate procesele existente în cadrul structurilor
existente.
2. Costuri de non-conformitate: costurile suportate atunci când procesele nu satisfac toate
cerinţele specificate (explicite sau implicite) ale tuturor clienţilor,pentru toate procesele existente
în cadrul structurilor existente.
Pentru metoda câştig-cost, recomandăm să fie avut în vedere: - evoluţia fluxului de numerar -
abordarea efectului pe termen lung 3-5 ani, mai ales prin prisma implicaţiilor şi perspectivelor de
durată, pe care le oferă îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor.
Într-un proces inflaţionist, cum este cel pe care îl parcurge România, există pericolul ca, datorită
unor dezechilibre financiare din prezent, stopării/reducerii proceselor investiţionale, efectele
asupra calităţii să fie atât de puternice, încât redresarea şi asigurarea competitivităţii să fie mult,
mult îngreunată peste câţiva ani.
III. Metoda pierderilor datorate non-calităţii
Această abordare vizează pierderile interne şi externe datorate proastei calităţi şi identifică
tipurile de pierderi materiale şi imateriale. Un exemplu tipic de pierderi externe materiale se
referă la pierderea viitoarelor vânzări datorită nesatisfacerii clientului. Exemple tipice de pierderi
interne materiale sunt cele care se referă la randamentul insuficient al muncii datorită
retuşurilor, ergonomiei deficitare, ratării unor ocazii etc.
Pierderile materiale sunt cele referitoare la costurile deficienţelor interne (constatate la
producător) şi externe (constate la beneficiar). Scopul programului de colectare a acestor
costuri este reducerea lor pe cât posibil prin investiţii în evaluarea calităţii şi activităţi de
prevenire a pierderilor datorate calităţii. În ce priveşte cea dea treia metodă, "punând răul
înainte", prin evidenţierea pierderilor datorită non-calităţii, de multe ori efectul psiho-social este
benefic şi, pentru procese/programe de mai mică anvergură, poate fi favorabil. Costurile calităţii
pot fi grupate în linii mari în: costurile ante-factum ale calităţii şi costurile post factum ale calităţii.
Clasificarea costurilor este următoarea:
- costurile de prevenire a defectelor şi de asigurare a calităţii.
- costurile evaluărilor calităţii produselor şi serviciilor adică toate cheltuielile efectuate cu
activităţile de control după efectuarea operaţiilor pentru determinarea conformităţii acestora cu
specificaţiile prevăzute.
- costurile pierderilor datorate non-calităţii produselor şi serviciilor, ce cuprinde toate cheltuielile
efectuate cu activităţile de punere în stare de funcţionare a produselor aflat la client şi
cheltuielilor datorate rebuturilor şi eliminării defectelor constatate pe fluxul de fabricaţie.
Costurile pierderilor se grupează în :
- costul defectelor interne (costul defectelor la producător) : costurile rezultate din incapacitatea
unui produs sau serviciu de a satisface condiţiile referitoare la calitate înainte de livrare;
cheltuielile ce se datorează defectelor întâlnite pe fluxul de fabricaţie;
- costul defectelor externe : costurile rezultate din incapacitatea unui produs sau serviciu de a
satisface condiţiile referitoare la calitate după livrare : service-ul produsului , garanţii şi returnări,
costuri directe si despagubiri costuri de retragere a produsului, costuri datorate răspunderii
juridice,
A. Costuri de prevenire a defectelor

Pentru ridicarea calităţii produselor trebuie desfăşurate o serie de activităţi menite să prevină
apariţia defectelor. În domeniul calităţii s-au produs mutaţii semnificative, trecerea de la unele
aspecte ale controlului de calitate, care are caracter ulterior spre controlul preventiv care
permite reduceri simţitoare ale costurilor impuse de creşterea calităţii. Astfel a apărut
managementul calităţii care cuprinde: decizia de implementare a sistemului calităţii la nivel de
conducere, instruirea personalului astfel încât necesitatea implementării sistemului calităţii să fie
înţeles de fiecare angajat, implementarea modalităţilor practice de realizare a produselor de
calitate. Activitatea şi acţiunile pentru prevenirea defectelor şi asigurarea calităţii generează o
serie de cheltuieli care se cumulează sub formă de cături de prevenire a defectelor, prin costuri
de prevenire se înţelege suma cheltuielilor efectuate de activităţile de cercetare - proiectare,
producţie, aprovizionare, depozitare, conservare şi livrarea produselor în vederea prevenirii
apariţiei defectelor sau creşterii nivelului calitativ.
Cheltuielile de prevenire a efectelor non-calităţii reprezintă una dintre componentele economice
importante ale sistemului calităţii totale. Aceste cheltuieli cresc uşor în cazul introducerii unui
sistem de asigurare a calităţii conform standardelor ISO, dar cu toate acestea costurile calităţii
pe total întreprindere scad dacă sistemul este aplicat cu profesionalism.
În cadrul acestui element al costurilor calităţii se au în vedere următorii indicatori:
1) Cpa (1) - Costurile implicate de studiul pieţii sub aspectul identificării cerinţelor de calitate ale
cumpărătorilor, al determinării reacţiilor probabile ale acestora faţă de noile caracteristici de
calitate. Pentru aceste costuri se au în vedere statele de plată de la compartimentele de
marketing şi desfacere ţinând cont care sunt salariaţii care au în fişa postului ca responsabilităţi
probleme de asigurare a calităţii. 2) Cpa (2) - Costurile implicate de activitatea de cercetare şi
dezvoltare, în vederea concepţiei produselor şi demonstrării posibilităţii de realizare tehnică a
acestora luând în calcul cheltuielile prevăzute pentru elaborarea documentelor.
3) Cpa (3) - Costurile implicate de activitatea de cercetare - proiectare, în vederea traducerii
concepţiei produselor în specificaţii care să permită fabricaţia, desfacerea şi asigurarea
operaţiilor de service pentru produsul respectiv. Se iau în calcul cotă parte din salariile celor
implicaţi şi materialele consumabile prevăzute.
4) Cpa (4) - Costurile implicate de activitatea de planificare a fabricaţiei necesară pentru
asigurarea unor procese tehnologice şi a unor mijloace de producţie capabile să satisfacă
specificaţiile de calitate.
5) Cpa (5) - Costurile de menţinere a preciziei de lucru a maşinilor şi utilajelor folosite pentru
executarea proceselor tehnologice necesare. Aceste costuri cuprind cheltuielile făcute cu
personalul implicat în întreţinerea şi repararea utilajelor, cheltuieli cu materialele consumabile
folosite pentru aceste activităţi şi cheltuieli generale ale secţiei.
6) Cpa (6) - Costurile legate de dotarea cu personal de specialitate şi pregătirea acestuia privind
acţionarea mijloacelor pentru controlul proceselor tehnologice. Informaţiile se controlează la
serviciul personal pe tipuri de cursuri. De asemenea se ţine cont de numărul de persoane şi
secţiile din care fac parte.
7) Cpa (7) - Costurile implicate de marketingul aspectelor calitative ale produsului (
demonstraţii, instruire, participare la expoziţii ). Costurile sunt calculate la nivel de secţie de
marketing şi desfacere şi reprezintă cota proporţională din activitatea personalului din aceste
secţii în funcţie de fişa postului personalului implicat în aceste activităţi.
8) Cpa (8) - Costurile datorate auditurilor de sistem precum şi cele datorate auditurilor efectuate
la furnizor.
9) Cpa (9) - Costurile datorate programului de pregătire profesională periodică în domeniul
asigurării calităţii.
10) Cpa (10) - Costurile datorate reactualizării şi îmbunătăţirii sistemului de asigurare a calităţii
şi modernizării produselor ce fac obiectul de activitate al societăţii comerciale
Pentru Cpa (8),(9) şi (10) se au în vedere toate cheltuielile efectuate de biroul de asigurare a
calităţii în perioada considerată, cheltuieli ce pot fi evidenţiate în conturi analitice deschise în
cadrul conturilor sintetice referitoare la salarii, cheltuieli generale secţie, cheltuieli generale ale
societăţii comerciale, etc. Aceste conturi trebuie să aibă în vedere cotele de cheltuieli în
domeniul asigurării calităţii pe produse. Costurile generale de prevenire a defectelor şi asigurării
calităţii se determină însumând valorile rezultate din calculul acestor indicatori cu ajutorul
formulei:
10
Cpa = Σ Cpa(i)
I=1
B. Costurile evaluării calităţii produselor şi serviciilor

Produsele cu deficienţe sunt o povară pentru gestiunea întreprinderii. În vederea evitării

produselor cu defecte şi a fabricării de produse numai de calitate corespunzătoare, în fiecare
întreprindere s-a instituţionalizat controlul de calitate, care se execută pe întreaga scară
ierarhică, de cei care produc – autocontrolul - şi de organe specializate din cadrul întreprinderii
sau din afară. În cadrul costurilor evaluării calităţii se cuprind toate cheltuielile legate de
controlul de calitate.