Sunteți pe pagina 1din 8

Costurile Calitatii

Calitatea produselor are un efect puternic asupra resurselor financiare alefirmei


prin:
- influenta asupra cifrei de afaceri
- influenta asupra costurilor directe si indirecte.
Practica demonstreaza ca, cresterea calitatii si mentinerea acesteia la valori inalte,
conduce implicit la marirea volumului de comenzi si deci a cifrei de afaceri.

Calitatea este astăzi o cale principală de acţiune pentru realizarea obiectivelor


organizaţiei, speranţa obţinerii satisfacţiilor aşteptate pentru consumator işi domeniu
atractiv de investigare pentru cercetători.

Prestigiul unei firme obtinut ca urmare a calitatii produselor, lucrarilor sau serviciilor
sale reprezinta un atu, important in lupta concurentiala. De aceea si costurile calitatii
trebuie analizate cu atentie de management in asa fel incat efectul lor pe termen lung
sa fie favorabil.

Ce sunt costurile referitoare la calitate?

Organizatia Europeana pentru Calitate defineste costurile referitoare la calitate ca


fiind cheltuielile pe care le implica activitatile de prevenire, de evaluare si pierderile
datorate neconformitatilor interne si externe. Cu alte cuvinte (a se vedea SR ISO
8402/95), costurile referitoare la calitate reprezinta costurile pentru asigurarea unei
calitati corespunzatoare, precum si pierderile suferite atunci cand nu s-a realizat o
calitate corespunzatoare.

Costurile referitoare la calitate aduc in prim plan diferenta dintre performanta irosita
si cea optima. Costurile referitoare la calitate nu se refera strict la costurile asociate
realizarii unui produs sau asociate furnizarii unui serviciu, ci la valoarea perceputa de
client atunci cand achizitioneaza produsul sau serviciul.

Din punct de vedere al calitatii, termenul de neconformitate are semnificatia de


eroare, greseala sau deficienta in oricare dintre situatiile in care rezultatul unei actiuni
nu respecta o anumita specificatie.

Exista diferite criterii pentru aprecierea costurilor privind calitatea, cele mai
utilizate sunt:
Costul prevenirii defectelor si asigurarii calitatii care cuprinde toate costurile care
intervin pe durata realizarii produsului din etapa de marketing pana la etapa finala de
dezmembrare din care lipsesc costurile de control. Aceste costuri pot cuprinde:
- costuri implicate in studiul pietei sub aspectul determinarii cerintelor de calitate ale
cumparatorilor si costuri pentru determinarea reactiilor probabile ale cumparatorilor
fata de noile caracteristici de calitate ale produselor;
- costuri pentru activitatea de marketing;
- costuri implicate de activitatea cercetare-dezvoltare in vederea conceperii
deproduse noi si a modernizarii produselor vechi;
- costuri implicate de activitatea de cercetare-dezvoltare care sa permita fabricatia si
asigurarea operatiei de service;
- costuri implicate de activitatea de planificare a fabricatiei necesara pentru
asigurarea unor procese tehnologice si a unor mijloace de productie capabile sa
satisfaca specificatiile de calitate prevazute de proiectant;
- costuri pentru mentinerea preciziei masinilor si a utilajelor folosite in procesul de
fabricatie;
- costuri legate de selectarea si pregatirea personalului de specialitate pentru
activitatea de fabricatie, precum si pentru activitatile de control al proceselor de
fabricatie;
- costuri aferente actiunilor de audit intern de sistem sau de proces, precum si
pentru auditurile furnizorilor de materiale;
- costuri datorate pregatirii periodice a personalului din departamentul asigurarii
calitatii;
- costuri aferente reactualizarii sau imbunatatirii sistemului calitatii, precum si costuri
aferente obtinerii unei atestari privind calitatea conform seriei de standarde ISO
90002.

Costurile controlului calitatii care cuprind toate cheltuielile efectuate cu activitatea de


control in timpul si dupa fabricatie, pentru determinarea neconformitatilor cu
specificatiile tehnice prevazute in documentatie. Cuprind:
- costuri datorate incercarilor si inspectiilor cu ocazia receptionarii produselor
achizitionate de la diversi furnizori;
- costuri datorate testarilor, probelor de laborator, incercarilor de laborator realizate
pe parcursul procesului de fabricatie;
-costuri datorate activitatii efective de control a conformitatii pieselor.
-costurile defectelor (sau esecurile), diferentiate in doua subgrupe:

1.a) costurile defectelor interne, asociate produselor si serviciilor, care nu satisfac


specificatiile calitatii proiectate, neconformitate depistata inainte ca transferul
produsului catre client sa se fi produs;

b) costurile defectelor externe, asociate produselor si serviciilor, care nu satisfac


specificatiile calitatii proiectate, neconformitate depistata dupa ce transferul
produsului catre client s-a produs;

2. costurile de evaluare, ca suma a tuturor cheltuielilor necesare pentru a asigura


conformitatea cu cerintele specificatiilor de catre furnizori, procese, materiale
aprovizionate, produse intermediare si finale etc.

3. costurile de prevenire, respectiv cheltuielile de finantare a activitatilor, al caror


obiectiv este eliminarea cauzelor posibilelor defecte si erori, inainte ca acestea sa se
produca. Aceste costuri sunt asociate cu proiectarea, implementarea si mentinerea
sistemului de management al calitatii.

„Costurile individuale de asigurare a calitatii totale sunt cunoscute sub denumirea de


elemente de cost. Principalele elemente specifice incluse in cele patru categorii care
definesc costurile referitoare la calitate sunt urmatoarele:
* costuri de prevenire: instruirea personalului, proiectarea sistemului de
management al calitatii totale, proiectarea echipamentelor de testare, programe de
reducerea costurilor calitatii, evaluarea furnizorilor;

* costuri de evaluare: revizuirea proiectului, inspectii si teste, revizuirea


materialului publicitar, verificarea inregistrarilor contabile ale costurilor, evaluarea
personalului;

* costuri interne ale defectelor: deseuri, reincadrarea produsului la niveluri


inferioare de calitate, refacerea testelor, refacerea facturilor, remedierea programelor,
corectarea manualului calitatii;

* costuri externe ale defectelor: credite de garantare, investigarea reclamatiilor


clientilor, costuri de inlocuire a produsului, actiuni privind raspunderea pentru
garantarea produsului, rabaturi pentru lucrari necorespunzatoare, reproiectarea
pretinsa de eventualele incompatibilitati.“

Relatia prin care se exprima costul de obtinere a calitatii este urmatoarea:

COQ = COC + CNC

COQ = costul calitatii;

COC = costul de obtinere a conformitatii (costul de prevenire + costul de evaluare);

CNC = costul de obtinere a neconformitatii (costul defectelor interne + costul


defectelor externe).

In aceasta relatie, costul conformitatii (COC), defineste costul proceselor ideale prin
care se obtin produse sau servicii conform cerintelor specificatiilor sau standardelor.
Altfel spus, reprezinta costul realizarii de valoare adaugata.

Costul neconformitatii (CNC) este costul asociat proceselor care nu opereaza


cerintelor sau costurilor datorate variabilitatii proceselor. In termen de valoare
adaugata, CNC reprezinta costurile activitatilor prin care se reduce valoarea
adaugata.

Calitatea tehnica(de conceptie) reprezinta conformitatea unui produs cu un


referential si / sau cu prevederile contractuale si se refera la parametrii fizici, chimici,
biologici etc. care individualizeaza un produs. Calitatea economica sau comerciala
este determinata printre altele de o serie de factori cum ar fi: valoarea de
intrebuintare (reflectata de mentenabilitate, fiabilitate, lipsa defectiunilor), termenul de
garantie, gama sortimentala, pretul de achizitie, finisajul, ambalajul, accesibilitatea
utilizarii, asistenta tehnica acordata consumatorului prin prestatiile tip service, costul
exploatarii etc.
Deoarece aceste doua aspecte ale calitatii sunt intr-o stransa interdependenta,
intregul complex de factori ce caracterizeaza un produs poate fi subsumat
conceptului de calitate totala. Altfel spus, calitatea totala poate fi definita ca sinteza
calitatii tehnice si a celei comerciale integrand gradul de utilitate, de comercialitate si
ergonomia produsului privit sub aspect functional si social.

Diminuarea costurilor ca urmare a imbunatatirii calitatilor trebuie sa aiba in vedere


ambele componente ale calitatii totale.

Pentru producatori, imbunatatirea calitatii reprezinta o sursa importanta de reducere


a costurilor. Daca pentru unii manageri afirmatia pare un paradox, aceasta se
datoreste faptului ca ei au in vedere imbunatatirea calitatii doar prin prisma optiunilor
suplimentare ale consumatorilor care, evident, nu conduc la reducerea cheltuielilor si
in plus ignora efectele economice secundare ale calitatii superioare. Pentru a
convinge ca, intr-adevar, atunci cand se imbunatateste calitatea unui produs, costul
pentru a obtine o calitate superioara se diminueaza, trebuie avute in vedere
urmatoarele argumente:

* oferirea pe piata a produselor corespunzatoare nivelului de exigenta al


consumatorilor asigura cresterea volumului vanzarilor; la randul ei, cresterea
volumului productiei determina reducerea cheltuielilor fixe pe unitatea de produs, deci
creste profitul;

* imbunatatirea calitatii are ca efect reducerea cheltuielilor provocate de lipsa de


calitate.

Masurile pentru imbunatatirea calitatii industriale pot fi realizate aplicand principiul


simplificarii la nivelul conceptiei produsului si / sau la cel al fabricatiei, respectiv in
preocuparea continua pentru ameliorarea performantelor unui produs.

Este evident ca prin reducerea numarului furnizorilor care concura la realizarea unui
produs complex, calitatea acestuia este mai bine controlata si devine mai ²ieftina².
Totodata, reducerea componentelor / subansamblelor care intra in realizarea unui
produs este de natura sa contribuie la reducerea costurilor de fabricatie si exploatare,
prin efecte de mentenanta mai usoare, respectiv fiabilitate si disponibilitate mai
ridicate. Paradoxul Calitatea - sursa de profit este doar aparent. In realitate, calitatea
este o arma concurentiala redutabila la scara mondiala si nici o intreprindere nu va
supravietui cu produse sau servicii mediocre, chiar daca acestea sunt foarte ieftine.

Privind calitatea comerciala a produselor, imbunatatirea acesteia prin ameliorarea


tuturor factorilor care contribuie la definirea ei, conduce nemijlocit la cresterea
increderii consumatorilor, la cresterea volumului de vanzare si a stabilitatii de piata,
cu rezultatele economice benefice la producator.

Consumatorul este interesat sa posede un produs care sa vina in intampinarea


cerintelor si necesitatilor sale, sa fie accesibil din punct de vedere al pretului, sa aiba
de asemenea un cost de exploatare redus, sa aiba un design placut, sa fie accesibil
pentru exploatare, cu un minim instructaj, sa fie sigur in functionare, sa nu polueze
mediul ambiant sau sa pericliteze sanatatea. Toate aceste elemente reprezinta
obiective de analiza si optimizare, cu efecte favorabile cresterii eficientei economice
a producatorului si sunt legate explicit de personalitatea si interesele beneficiarului.

Separatia costurilor in costuri fixe si variabile are o utilitate deosebita in urmarirea


evolutiei costurilor.

Costurile variabile sunt acele costuri care evolueaza proportional cu volumul


productiei .

Costurile fixe sunt acele costuri care raman neschimbate pe o anumita perioada de
timp, indiferent de nivelul productiei.

O delimitare corecta a costurilor in costuri fixe sau variabile este utila in efectuarea
de previziuni si implicit la luarea de decizii la nivel de management.

Unul dintre costurile variabile cele mai reprezentative este salariul muncitorilor direct
productivi. Acesta variaza in general direct proportional cu volumul productiei.

Exemplu. In productia de telefoane mobile Samsung achizitioneaza baterii, costul


unei baterii fiind de 10 euro pe bucata.

Aceasta este un cost variabil pentru Samsung, fiindca este direct corelat cu volumul
productiei. Daca productia este de 1.000 buc, atunci va achizitiona 1.000 baterii iar
daca volumul productiei se dubleaza si cheltuiala cu bateriile se va dubla.

Presupunem ca Samsung detine un spatiu inchiriat pentru hala de asamblare.


Indiferent de nivelul productiei acest cost ramane constant.

Cu cat volumul productiei creste, costul fix care revine pe unitatea de produs scade.

De exemplu presupunem chiria totala pentru hala de asamblare ca fiind 100.000


euro.
Daca volumul total al productiei este 100.000 buc, atunci costul fix unitar este de 1
euro/buc . In schimb, daca volumul productiei creste la 200.000 buc, costul fix unitar
scade la 0,5 euro/buc.

In timp ce costurile variabile au o flexibilitate ridicata in sensul ca se adapteaza foarte


usor nivelului productiei (resursele se achizitioneaza pe masura necesitatilor),
costurile fixe nu se adapteaza atat de usor pentru a reflecta nivelul necesarului de
resurse.

Diferentierea intre fix si variabil se face pentru fiecare entitate in parte fiindca un tip
de cost ce pentru o anumita entitate poate fi variabil, pentru alta poate avea caracter
fix.

Exemplul cel mai relevant este salariul .

-Daca Samsung plateste muncitorii in functie de numarul de telefoane produse sau


de ore lucrate, costul este variabil.
-Daca in schimb asociatiile sindicale au incheiat cu firma un acord de plata a
muncitorilor la tarif fix, stabilind salarii anuale fixe, atunci costul muncii este un cost
fix. Acest sistem de remunerare gereaza costuri de mari insa are un rol important in
fidelizarea si motivarea fortei de munca.

Un alt aspect care trebuie mentionat este faptul ca acelasi cost poate avea atat o
componenta fixa cat si una variabila. Exemplul clasic este cel al achizitionarii unui
abonament de telefonie, unde tariful pana la un anumit nivel este fix, dupa care
creste proportional cu volumul convorbirilor.

Analiza costurilor referitoare la calitate

Obiectivele analizei costurilor referitoare la calitate

Obiectivul principal – coordonarea si tinerea sub control a aspectelor economice ale


activitatii de asigurare a calitatii.

Fiecare proces de coordonare si tinere sub control cuprinde 4 etape mai importante,
care sunt parcurse ciclic, potrivit modelului PEVA (PDCA)

Se poate realiza la:

- La nivel de intreprindere
- Pe compartimente

- Pe grupe de produse

- Pe produs.

Analiza elementelor si categoriilor de costuri referitoare la calitate

Elementele si categoriile de costuri pot fi analizate

- La un moment dat sau in dinamica

- Pe produs, compartimente sau la nivelul intreprinderii

Dintre elementele costurilor referitoare la calitate analiza defectarilor interne si


externe sunt foarte importante deoarece permit evidentierea masurilor concrete
servind si la fundamentarea inventiilor necesare pentru prevenirea aparitiei
deficientelor in procesele ulterioare

Evidentierea numarului defectarilor este mai putin importanta decat a costurilor


acestora pentru ca un anumit tip de defectare care nu se afla intr-un numar mic poate
influenta cel mai mult costurile defectarilor.

Analiza costurilor defectarilor pe sectoare da posibilitatea identificarii sectorului care


contribuie cel mai mult la aceste costuri. Costurile por fi analizate si pe cauze.

Ponderea costurilor reflectarilor in costurile totale ale sectoarelor se determina prin


relatia:

Pd – ponderea costurilor defectiilor

Cd – costurile defectiilor pe sector

Ct – costurile totale

Principalii indicatori utilizati, in practica economica, pentru a analiza elementele


costurilor referitoare la calitate sunt:

- Costurile rebuturilor

- Costurile ..
- Costurile reclamatiilor clientilor

Analiza structurii costurilor referitoare la calitate

Din bilantul costurilor referitoare la calitate ce determina ponderea diferitelor


categorii de costuri, in costurile totale referitor la calitate, utilizam relatiile:

Analiza structurii costurilor referitoare la calitate, la un moment dat si in dinamica,


permit evidentierea interdependentelor dintre categoriile de costuri. Asa de exemplu:
in conditiile unei cresteri relativ mici a investitiilor pentru masinile de prevenire,
rezulta o reducere sensibila a costurilor defectarilor, astfel incat, pe total, costurile
referitor la costuri scad.

Optimizarea costurilor referitoare la calitate

Potrivit abordarii traditionale a conditiei „costuri - calitate”, costurile defectarilor


interne si externe, scad pe masura ce creste nivelul calitatii produselor, in timp ce
costurile de prevenire si evaluare cresc.

Zonele de pe grafic:

- Imbunatatire

- Optima

- Perfectionismului