COSTURILE CALITATII

Prestigiul unei firme obtinut ca urmare a calitatii produselor, lucrarilor sau

serviciilor sale reprezinta un atu, important in lupta concurentiala. De aceea
si costurile calitatii trebuie analizate cu atentie de management in asa fel
incat efectul lor pe termen lung sa fie favorabil.

Costurile calitatii sunt grupare in 5 categorii:

1. costurile defectelor (sau esecurile), diferentiate in doua subgrupe:

a) costurile defectelor interne, asociate produselor si serviciilor, care nu

satisfac specificatiile calitatii proiectate, neconformitate depistata inainte ca
transferul produsului catre client sa se fi produs;

b) costurile defectelor externe, asociate produselor si serviciilor, care nu

satisfac specificatiile calitatii proiectate, neconformitate depistata dupa ce
transferul produsului catre client s-a produs;

2. costurile de evaluare, ca suma a tuturor cheltuielilor necesare pentru a

asigura conformitatea cu cerintele specificatiilor de catre furnizori, procese,
materiale aprovizionate, produse intermediare si finale etc.

3. costurile de prevenire, respectiv cheltuielile de finantare a activitatilor, al

caror obiectiv este eliminarea cauzelor posibilelor defecte si erori, inainte ca
acestea sa se produca. Aceste costuri sunt asociate cu proiectarea,
implementarea si mentinerea sistemului de management al calitatii.

"Costurile individuale de asigurare a calitatii totale sunt cunoscute sub

denumirea de elemente de cost. Principalele elemente specifice incluse in
cele patru categorii care definesc costurile referitoare la calitate sunt
urmatoarele:

costuri de prevenire: instruirea personalului, proiectarea sistemului de

management al calitatii totale, proiectarea echipamentelor de testare,
programe de reducerea costurilor calitatii, evaluarea furnizorilor;
 costuri de evaluare: revizuirea proiectului, inspectii si teste, revizuirea
materialului publicitar, verificarea inregistrarilor contabile ale costurilor,
evaluarea personalului;

costuri interne ale defectelor: deseuri, reincadrarea produsului la

niveluri inferioare de calitate, refacerea testelor, refacerea facturilor,
remedierea programelor, corectarea manualului calitatii.
costuri externe ale defectelor: credite de garantare, investigarea
reclamatiilor clientilor, costuri de inlocuire a produsului, actiuni privind
raspunderea pentru garantarea produsului, rabaturi pentru lucrari
necorespunzatoare, reproiectarea pretinsa de eventualele incompatibilitati."
Relatia prin care se exprima costul de obtinere a calitatii este
urmatoarea:
COQ = COC + CNC
COQ = costul calitatii;
COC = costul de obtinere a conformitatii (costul de prevenire + costul
de evaluare);
CNC = costul de obtinere a neconformitatii (costul defectelor interne +
costul defectelor externe).

In aceasta relatie, costul conformitatii (COC), defineste costul

proceselor ideale prin care se obtin produse sau servicii conform
cerintelor specificatiilor sau standardelor. Altfel spus, reprezinta costul
realizarii de valoare adaugata.
Costul neconformitatii (CNC) este costul asociat proceselor care nu
opereaza cerintelor sau costurilor datorate variabilitatii proceselor. In
termen de valoare adaugata, CNC reprezinta costurile activitatilor prin
care se reduce valoarea adaugata.
Formule de calcul:[2]
Ci
P=
(1 - R) a
in care,
P - costul de prevenire;
Ci - costul initial (conceptie, proiectare, materiale etc.) al unui produs
cu un nivel minim de calitate (de referinta);
R - fiabilitatea produsului fata de probabilitatea de buna functionare pe
perioada T de folosire a acestuia;
a - coeficient de elasticitate a costului initial calculat in functie de
marimea fiabilitatii produsului.
Costul de evaluare (E) se exprima prin relatia:
tm + tc + tf A + E + Kv + Kc
E = st ----------- + ----------
nQ
in care:
st - retributia medie tarifara orara a personalului de inspectie si
verificari;
tm - durata verificarii materiei prime, in ore;
tc - durata inspectiei pe fluxul tehnologic, in ore;
tf- durata inspectiei finale, in ore;
A - amortizarea anuala a mijloacelor de masurare;
E - consumul anual de energie electrica pentru inspectii;
Kv - cheltuieli variabile de inspectii pe diferite faze;
Kc - cheltuieli constante de inspectii (coordonare);
n - marimea seriei de fabricatie a produsului;
Q - volumul anual al productiei.

Costul de defectare (costul noncalitatii) se compune din costul

defectarii interne si costul defectarii externe.
N = Cp + Cd

Costul defectarii interne, Cd se poate determina cu relatia

Cd = T ( r x ni x tr + c x ni x u)
unde:
T - durata de functionare a produsului;
r - retributia medie orara a personalului de intretinere;
ni - numarul mediu anual de reparatii;
tr - durata in ore a unei reparatii;
c - costul mediu al unei piese inlocuite;
u - numarul de piese inlocuite la o reparatie.
Costul defectarii externe, Cp se exprima astfel:
Cp = l x CR + T x z x tr x ni
unde:
l - rata caderilor;
CR - costul rebuturilor, remanierilor;
z - pierderile medii exprimate in unitati banesti pentru o ora de timp
neproductiv.
Se constata ca noncalitatea N ocupa cea mai mare pondere din costul
total al calitatii C care se exprima astfel

C=P+E+N
sau
 Ci tm + tc + tp A + E + Kv + Kc
C = + st --------- + --------- +

a
(1 - R) nQ

+ T ( r x ni x tr + c x ni x u)
in care simbolizarea are semnificatia prezentata anterior.
Privita dintr-un punct de vedere simplist, pierderea de calitate este cea
care apare cand o unitate de produs creste sau scade peste limitele
predeterminate de specificatiile de fabricatie. In aceste conditii
pierderea intreprinderii datorata noncalitatii este mai mare sau mai
mica, in functie de apropierea sau departarea de aceasta limita.
Schematic cele prezentate se exprima grafic in fig.

Se poate remarca relatia direct proportionala intre noncalitate si profitul

intreprinderii. Cu cat noncalitatea, dimensionata valoric (cheltuieli cu:
rebuturile, remanierile, intarzierile in productie, stingerea reclamatiilor
clientilor, inlocuirile si reparatiile produselor defecte) este mai mare, cu atat
profitul va fi mai redus. Pe de alta parte, cu cat valoarea noncalitatii va fi
mai mica cu atat profitul se va apropia de nivelul dorit de investitor.

Din punct de vedere practic, pentru a obtine informatii sintetice referitoare la

costul calitatii produselor realizate de firma, se poate alcatui un tablou de
bord lunar, trimestrial sau anual conform modelului

COSTURILE DE PREVENIRE:

- costul initial;

- de conceptie;
- de proiectare;

- materiale;

- manopera

COSTURI DE EVALUARE:

- costul inspectiilor.

* retributii;

* amortizarea mijloacelor de masurare;

* consumul energiei electrice;

* cheltuieli constante inspectii;

* cheltuieli variabile inspectii etc.

COSTUL DEFECTELOR:

- interne:

* deseuri;

* rebuturi;

* refacere teste;

* remediere programe de fabricatie;

* analiza defectelor etc.

- externe:

* despagubiri clienti;

* service postgarantie;

* inlocuirea produsului in perioada de garantie;

* cheltuieli pentru stingerea reclamatiilor;

* penalizari;
* consum suplimentar de piese;

* plata despagubirilor conform contractelor;

* produse returnate

1. Diminuarea costurilor ca urmare a imbunatatirii calitatii

Calitatea produselor poate fi privita din doua puncte de vedere: calitatea tehnica

(de conceptie)si calitatea economica sau comerciala.

Calitatea tehnica(de conceptie) reprezinta conformitatea unui produs cu

un referential si / sau cu prevederile contractuale si se refera la parametrii
fizici, chimici, biologici etc. care individualizeaza un produs. Calitatea
economica sau comerciala este determinata printre altele de o serie de
factori cum ar fi: valoarea de intrebuintare (reflectata de mentenabilitate,
fiabilitate, lipsa defectiunilor), termenul de garantie, gama sortimentala,
pretul de achizitie, finisajul, ambalajul, accesibilitatea utilizarii, asistenta
tehnica acordata consumatorului prin prestatiile tip service, costul exploatarii
etc.

Deoarece aceste doua aspecte ale calitatii sunt intr-o stransa

interdependenta, intregul complex de factori ce caracterizeaza un
produs poate fi subsumat conceptului de calitate totala. Altfel spus,
calitatea totala poate fi definita ca sinteza calitatii tehnice si a celei
comerciale integrand gradul de utilitate, de comercialitate si ergonomia
produsului privit sub aspect functional si social.

Diminuarea costurilor ca urmare a imbunatatirii calitatilor trebuie sa aiba in

vedere ambele componente ale calitatii totale.

Pentru producatori, imbunatatirea calitatii reprezinta o sursa importanta de reducere a costurilor.

Daca pentru unii manageri afirmatia pare un paradox, aceasta se datoreste faptului ca ei au in
vedere imbunatatirea calitatii doar prin prisma optiunilor suplimentare ale consumatorilor care,
evident, nu conduc la reducerea cheltuielilor si in plus ignora efectele economice secundare ale
calitatii superioare. Pentru a convinge ca, intr-adevar, atunci cand se imbunatateste calitatea unui
produs, costul pentru a obtine o calitate superioara se diminueaza, trebuie avute in vedere
urmatoarele argumente:

oferirea pe piata a produselor corespunzatoare nivelului de exigenta al consumatorilor asigura

cresterea volumului vanzarilor; la randul ei, cresterea volumului productiei determina reducerea
cheltuielilor fixe pe unitatea de produs, deci creste profitul;

imbunatatirea calitatii are ca efect reducerea cheltuielilor provocate de lipsa de calitate.

Masurile pentru imbunatatirea calitatii industriale pot fi realizate aplicand principiul simplificarii
la nivelul conceptiei produsului si / sau la cel al fabricatiei, respectiv in preocuparea continua
pentru ameliorarea performantelor unui produs.

Este evident ca prin reducerea numarului furnizorilor care concura la realizarea unui produs
complex, calitatea acestuia este mai bine controlata si devine mai ieftina . Totodata, reducerea
componentelor / subansamblelor care intra in realizarea unui produs este de natura sa contribuie
la reducerea costurilor de fabricatie si exploatare, prin efecte de mentenanta mai usoare,
respectiv fiabilitate si disponibilitate mai ridicate. Paradoxul Calitatea - sursa de profit este doar
aparent. In realitate, calitatea este o arma concurentiala redutabila la scara mondiala si nici o
intreprindere nu va supravietui cu produse sau servicii mediocre, chiar daca acestea sunt foarte
ieftine.

Privind calitatea comerciala a produselor, imbunatatirea acesteia prin ameliorarea tuturor

factorilor care contribuie la definirea ei, conduce nemijlocit la cresterea increderii
consumatorilor, la cresterea volumului de vanzare si a stabilitatii de piata, cu rezultatele
economice benefice la producator.

Consumatorul este interesat sa posede un produs care sa vina in intampinarea cerintelor si

necesitatilor sale, sa fie accesibil din punct de vedere al pretului, sa aiba de asemenea un cost de
exploatare redus, sa aiba un design placut, sa fie accesibil pentru exploatare, cu un minim
instructaj, sa fie sigur in functionare, sa nu polueze mediul ambiant sau sa pericliteze sanatatea.
Toate aceste elemente reprezinta obiective de analiza si optimizare, cu efecte favorabile cresterii
eficientei economice a producatorului si sunt legate explicit de personalitatea si interesele
beneficiarului.