Sunteți pe pagina 1din 9

A.

Identificarea riscurilor

Identificarea riscurilor reprezintă procesul prin care organizaţia identifică în mod continuu şi sistematic
riscurile şi incertitudinile la care se expune.
Identificarea riscurilor înseamnă de fapt identificarea surselor potenţiale de risc:
 Mediul natural;
 Mediul social;
 Mediul politic;
 Mediul legal;
 Mediul operaţional;
 Mediul economic;
 Mediul cognitiv.
 Mediul natural: una din sursele fundamentale de risc provine din mediul natural (cutremure,
erupţie vulcanică, ploaie, inundaţie).
 Mediul social: schimbări radicale de comportament uman, modificări în structurile sociale şi
instituţionale, sistemul de valori (greve, convulsii sociale, războaie civile).
 Mediul politic: orice schimbare a mediului politic (alegeri, schimbarea preşedintelui) poate fi o
sursă importantă de risc. Investiţiile într-o ţară străină pot fi confiscate, politicile monetare şi fiscale
ale guvernului pot afecta un proiect.
 Mediul legal: diferite reglementări şi standarde existente în anumite ţări pot afecta activităţile într-o
anumită ţară (legislaţia privind proprietatea, legislaţia contabilă, legislaţia privind transferurile de
capital din şi dinspre străinătate, legislaţia privind importurile şi exporturile).
 Mediul operaţional: se referă la procedurile (de exemplu de angajare sau de concediere, de
achiziţie de materii prime, de achiziţie de echipamente, de selectare a terţilor care furnizează
servicii) şi procesele de producţie desfăşurate în cadrul unei organizaţii (mediul toxic, folosirea de
substanţe inflamabile).
 Mediul economic: este puternic legat de mediul politic şi se referă la o serie de aspecte legate de
barierele de intrare sau de ieşire de pe o piaţă, nivelul concurenţial de pe o piaţă, productivitatea
muncii, costul cu forţa de muncă, infrastructura disponibilă, dimensiunea şi dinamica pieţei,
creşterea economică.
 Mediul cognitiv: se referă la abilitatea managerilor de a înţelege, de a percepe şi de a analiza
sursele potenţiale de risc.
 Alţi factori care pot fi consideraţi surse de risc:
◦ Timpul limitat de luare a deciziei;
◦ Imperfecţiunea informaţiilor;
◦ Imposibilitatea controlării unor evenimente viitoare;

 Pierderile potenţiale generate de aceste riscuri se referă la:


◦ Pierderi de proprietăţi (active reale şi financiare) sau active intangibile (brevete de invenţii,
soluţii tehnologice);
◦ Pierderi derivate din obligaţiile asumate de organizaţie (liabilities): se referă la obligaţiile
prevăzute de lege faţă de creditori, faţă de stat faţă de acţionari sau investitori, faţă de
furnizori şi clienţi sau faţă de angajaţi care nu mai pot fi duse la îndeplinire datorită unor
riscuri;
◦ Pierderi aferente resursei umane: se referă la rănirea sau chiar moartea provocată unor
angajaţi, migrarea de personal, scăderea de productivitate datorată nemulţumirilor la locul
de muncă.

Metode de identificare a riscurilor

 Metoda clasică de identificare a riscurilor este prin chestionar


 Rolul chestionarului (conform American Management Association) este de a permite:
1. Identificarea pierderilor potenţiale de către manageri;
2. Colectarea de informaţii cu privire la riscurile la care se expune organizaţia;
3. Identificarea planului actual de management al riscului

Chestionarul AMA
American Management Association propune un chestionar tip listă de verificare de analiză pe două
dimensiuni:

A. Activele potenţiale expuse la riscuri;


• Active reale;
• Active intangibile;
B. Pierderile potenţiale analizate pe următoarele categorii:
• Expuneri directe:
• Generale, necontrolabile şi imprevizibile (întreruperi electrice, obiecte
căzute, mişcări de pământ, inundaţie, război, greve);
• Generale controlabile şi previzibile (contaminare, coroziune, explozie,
implozie, neglijenţa angajaţilor);
• Expuneri indirecte: care afectează clienţii, furnizorii, furnizorii de utilităţi,
serviciile de transport, angajaţii, piaţa.
C. Alte pierderi:
• Sponsorizări;
• Obligaţii contractuale diverse;

Aplicarea chestionarului
Aplicarea chestionarului trebuie să vizeze fie cele 7 medii diferite analizate fie următoarele patru:
1. Clienţii;
2. Furnizorii;
3. Concurenţii;
4. Legiuitorii.
Alte metode de indentificare a riscurilor
1. Metodele bazate pe documentele financiare (bilanţ, cont de profit şi pierdere)
2. Metode bazate pe fluxurile de producţie;
3. Metode bazate pe observaţie directă (inspecţie sau vizite);
4. Metode bazate pe interacţiunea dintre departamente;
5. Metode bazate pe interacţiunea cu sursele externe;
6. Metode de analiză bazate pe statistici ale pierderilor

Celelalte metode
Interacţiunea cu celelalte departamente:
- vizite extinse cu managerii şi angajaţii altor departamente pentru înţelegerea activităţii acestora;
- interviuri sau rapoarte scrise interne
Interacţiunea cu sursele externe:
- întâlniri cu consultanţi, avocaţi, contabili din exteriorul organizaţiei
Analiza înregistrărilor statistice:
 Permit stabilirea unui trend în evoluţia companiei şi în experienţa acesteia de a gestiona diferite
riscuri;
 Managerii folosesc înregistrările statistice şi pentru diferite anticipări – previziuni legate de viitor.

Alta tipologie a riscurilor din perspectiva proiectelor finantate din fonduri europene

Riscuri de natura tehnica

 Obiectivele proiectului nu se armonizează cu cele ale programului pentru care se realizează


cerea de finanţare.
 Grupurile ţină descrise drept beneficiare ale tehnologiei finale ale proiectului nu se regăsesc
printre cele formulate în mod expres ca fiind eligibile în programul de finanţare UE sau
internaţional.
 Tehnologia care se doreşte a fi dezvoltată în cadrul proiectului nu corespunde standardelor
internaţionale în vigoare
 Activităţile prevăzute în cadrul proiectului se întind pe o perioadă de timp mai mare decât cea
prevăzută în mod expres de finanţator pentru tipul respectiv de proiecte
Riscuri ce deriva din prognoza financiara

 Construcţia eronată a unui buget de către managerul de proiect ( prea mare sau prea mic) faţă de
plafonul maxim admis de către instituţia finanţatoare
 Distribuţia neechilibrată a fondurilor alocate în cadrul capitolelor bugetare, ceea ce ar putea
conduce la compromiterea întregului buget
 Prognoza financiară defectuoasă asupra proiectului (estimări subevaluate asupra activităţilor ce
urmează a se desfăşura în cadrul proiectului), ce conduc chiar în situaţia aprobării proiectului, la
imposibilitatea derulării sale datorită resurselor insuficiente
 Proiectul aduce beneficii pe termen lung care sunt însă greu de prevăzut sau evaluat, generând
astfel o imagine incertă asupra finalităţii sale.

Riscul ce deriva din colectivul de cercetare

 Imposibilitatea realizării activităţilor prevăzute în proiect pentru fiecare dintre parteneri, datorită
insuficientei calificări a acestuia (dacă implicarea este la nivel individual) sau a instituţiei partenere
în executarea obiectivelor prevăzute (dacă implicarea este la nivel colectiv)
 Nerespectarea atribuţiilor stabilite de către managerul de proiect pentru fiecare din instituţiile
partenere în cadrul Consorţiului
 Colectivul de cercetare prezintă un înalt grad de neomogenitate, generând situaţii conflictuale
frecvente, fiind în generat greu de gestionat

Riscuri de deriva din implementarea defectuoasa a tehnologiei

 Nerespectarea condiţiilor de ordin tehnic asupra achiziţiei de materiale sau echipamente (acolo
unde este cazul în cadrul unui proiect de finanţare),în general acreditarea ideii “nu asta am dori să
cumpăr eu”
 Introducerea noii tehnologii în fluxul de fabricaţie ar impune costuri enorme, sau ar conduce către
reorganizarea masivă a sectorului respectiv, provocând dezechilibrarea economică a firmei
 Calitatea produselor finale, obţinute cu sprijinul tehnologiei achiziţionate nu este aceeaşi cu cea
prognozată în cadrul proiectului

Riscul ce deriva din managementul defectuos al proiectului

 Managerul de proiect nu are competenţe profesionale suficiente pentru a gestiona în optime


condiţii întreaga desfăşurare a etapelor proiectului
 Managerul de proiect nu respectă întru totul obiectivele proiectului sau activităţile preconizate în
cererea de finanţare

 Managerul de proiect este incapabil să gestioneze în mod eficient situaţiile conflictuale în cadrul
 Consorţiului de parteneri sau a situaţiilor de criză survenite în cadrul derulării proiectului
 Managerul de proiect îşi asumă nişte riscuri inacceptabile în derularea proiectului ce pot conduce la
falimentarea acestuia sau a companiei pe care o conduce.

Riscuri legate de structura comportamentala a decidentilor

 Absenţa luării deciziei sau de întârziere a comunicării deciziei adoptate


 Analiza incompletă a situaţiilor decizionale
 Neconştientizarea consecinţelor deciziilor pentru fiecare obiectiv al proiectului
 Căutarea de soluţii la nivel local
 Lipsa de concentrare şi de căutare a consensului
 Limitarea numărului de soluţii vizate
 Lipsa de solidaritate în raport cu deciziile adoptate
 Conflictul de interese

Riscuri legate de punerea in practica a elementelor decizionale

 Absenţa standardizării proceselor în cadrul actului decizional şi a mecanismelor de luare a deciziei


 Segmentarea prea mare a procesului decizional
 Lipsa de coordonare între centrele decizionale
 Numărul prea mare de nivele ierarhice
 Multitudinea de persoane implicate în procesul de luare a deciziei
 Ambiguitatea asupra centrelor de decizie
 Inexistenţa structurilor sau a procedurilor de arbitraj
 Absenţa sau slaba capitalizare a know –how ului
 Ineficienţa comunicării şi slabul schimb de informaţii
 Ineficienţa sau lipsa disponibilităţii asupra unor informaţii complexe
 Lipsa descentralizării în cadrul procesului decizional
 Dificultăţile legate de mecanismele de pregătire ale deciziilor
 Slaba putere de decizie a responsabilului de proiect

Detalierea riscurilor

Riscul de ţară;
• Riscul valutar; Riscul financiar; Riscul economic; Riscul tehnologic;
• Riscul de finalizare ; Riscuri de aprovizionare; Riscuri de mediu; Forţa majoră;
• Risc legat de mediul legal; Riscul val. reziduale; Risc operaţional
• Riscul din contrapartidă; Riscul de inflaţie.

• Este un concept nou introdus pentru prima dată de M. Friedman în 1975 când Citibank a
împrumutat un guvern dintr-o altă ţară ce a refuzat ulterior să ramburseze datoria contractată;
• A fost iniţial corelat cu capacitatea şi voinţa unui guvern de a-şi rambursa datoria externă;
• Acest concept este utilizat astăzi în mai multe domenii:
• Finanţarea internaţională (datoria publică şi privată)
• Investiţiile străine directe;
• Investiţiile de portofoliu (evaluarea acţiunilor şi obligaţiunilor)
• Ajustarea la risc a proiectelor / afacerilor.

Riscul financiar ( riscul de dobanda)

 Pierderea potenţială care apare din evoluţia nefavorabilă a ratelor de dobândă pe pieţele financiare
internaţionale;
 Este un risc care apare atât atunci când e vorba de dobândă fixă cât şi atunci când e vorba de
dobândă variabilă;
 Afectează atât debitorii cât şi creditorii.

Riscul economic ( riscul de piata)

 Cererea pentru produsele livrate este insuficientă pentru a asigura profitabilitatea afacerii;
 Riscul poate să apară şi din:
◦ Scăderea preţurilor la produsele şi serviciile livrate pe piaţă;
◦ Creşterea preţului materiilor prime.

Riscul tehnologic

 Tehnologia propusă pentru un proiect nu va funcţiona la nivelul proiectat sau se va uza prea
repede moral
 Acest risc este un risc mare pentru acele sectoare industriale cu nivel tehnologic ridicat.

Riscul din aprovizionarea cu materii prime

• Materiile prime să se epuizeze într-un timp mult mai scurt decât cel estimat;
• Risc caracteristic pentru acele sectoare industriale puternic dependente de resurse

Riscul de finalizare a proiectului

 Riscul ca proiectul să nu fie finalizat şi pus în funcţiune conform celor programate iniţial;
 Acest risc include atât riscul de construcţie cât şi pe cel de design, riscul ca durata finalizării sau
costurile estimate să fie depăşite.

Riscul de mediu

 Riscul ca anumite condiţii legate de mediu să afecteze reproiectarea unui proiect;


 Adaptarea proiectului la condiţii de mediu în schimbare presupune costuri suplimentare

Riscurile de forta majora

• Riscul ca evenimente neprevăzute să afecteze finalizarea unui proiect (o catastrofă naturală, o


eroare tehnică, incendiu, război);
• Evenimentele incluse în categoria de forţă majoră pot fi:
• Specifice proiectului (catastrofă, eroare tehnică de proiectare);
• Independente de proiect (inundaţie, război civil).

Riscuri ce deriva din mediul legal –institutional

 Anumite sectoare reglementate de stat (energie, utilităţi, infrastructură) sunt puternic influenţate de
reglementare preţului la aceste servicii.
 Reglementările în vigoare limitează posibilitatea de transfer integral asupra consumatorilor a
oricărei creşteri de preţ.

Riscuri legate de valoarea reziduala a contractului

• Apare mai ales la proiectele de tip PPP care presupun transfer către sectorul public după o
anumită perioadă;
• Valoarea reziduală este dependentă în acest caz de modul de administrare a facilităţilor proiectului.

Riscuri operationale

• Se referă la operaţiunile în care este implicată organizaţia;


• Riscul poate fi cauzat de un management defectuos, de condiţii externe, întreţinerea
necorespunzătoare, greşeli prevind proiectarea sau construcţia unui proiect de investiţii.

Riscuri din contrapartida

 Se referă la incapacitatea companiei de a-şi onora obligaţiile contractuale faţă de furnizori,


constructori, consumatori sau alte părţi;

Riscuri de inflatie

 Riscul ca inflaţia să depăşească în viitor rata estimată în momentul planificării unui proiect / afacere
.
 Un proiect care în urma studiului de fezabilitate pare profitabil, ulterior poate fi serios afectat de
creşterea generalizată a preţurilor (inflaţie).

Riscuri in afaceri
Astazi, notiunea de risc pare a fi sinonima cu cea de activitate. Desi
omniprezent în mediul de afaceri, si nu numai, riscul este adesea, relativ dificil de
detectat sau anticipat. Evenimentele ce pot afecta veniturile si performantele ulterioare
investitiei sunt atât de numeroase si variate încât identificarea lor reprezinta o provocare
chiar si pentru cei mai abili si experimentati investitori, fiindca viitorul este în mare
masura necunoscut. Multe decizii în afaceri se iau plecându-se de la estimari asupra
viitorului. Luarea unei decizii în baza unor estimari, prezumtii, asteptari, previziuni,
prognoze asupra evenimentelor viitoare implica o doza buna de risc, uneori destul de
dificil de definit si, în cele mai multe cazuri, imposibil de masurat cu precizie, data fiind
natura abstracta a conce 15415h76p ptului. Generalmente, conceptul este folosit pentru a
descrie situatii sau evenimente cu rezultate sau consecinte incerte. În domenii precum
statistica, managementul financiar si managementul investitiilor, riscul, ca notiune, face
trimitere la posibilitatea si probabilitatea unor variatii ale rezultatelor fata de valorile sau
nivelurile estimate initial. În alte situatii, pe piata asigurarilor spre exemplu, notiunea de
risc este asociata cu cea de pierdere.unii intreprinzatori Riscul fiind considerat ca având
atribute cuantificabile, în timp ce incertitudinea nu, fiind asociata acelor situatii sau
evenimente despre care exista informatii insuficiente pentru a putea întelege si anticipa
schimbarile ce vor avea loc. Prin urmare, atunci când informatiile necesare întelegerii si
anticiparii evolutiilor, schimbarilor ce pot avea loc într-un anumit context sunt fie
insuficiente, fie indisponibile, situatia este catalogata ca fiind una incerta

. Gradul de incertitudine este dat de numarul factorilor care pot afecta cursul
unei actiuni si de frecventa si amplitudinea schimbarilor aferente lor .Gradul ridicat de
incertitudine induce operatorilor de pe piata un comportament de adaptare la modificarile
intervenite în mediul de afaceri sau, dupa caz, un comportament de influentare a acestora.
Incertitudinea a fost si este utilizata pentru a descrie situatii sau evenimente carora nu le
pot fi asociate probabilitati privind o potentiala producere a lor.

Incertitudinile nu sunt asigurabile, dat fiind faptul ca nu este posibil, din punct
de vedere actuarial, sa se stabileasca nivelul primei necesare pentru a acoperi ceva ceea
ce este calificat ca fiind incert si indefinibil. Riscurile, prin urmare, tind sa fie
asigurabile.Pornind de la aceasta logica, riscul asumat poate fi cuantificat în maniera
urmatoare:

Risk= p e_I ap/c

Unde pe_I-probabilitatea producerii evenimentului I

Ap/c -amplitudinea pierderii sau castigului in cazul producerii evenimentului I

Exista numeroase controverse în practica privind aceasta distinctie, dat fiind

faptul ca cea mai mare parte a deciziilor în afaceri se iau fara a dispune de date
statistice

si calcule matematice. Distinctia are, totusi, o oarecare valoare conceptuala .


Riscul este indisolubil legat de partile implicate în derularea afacerii, de
motivatiile acestora, de natura activitatii ce face obiectul investitiei, de resursele necesare
initierii, mentinerii si dezvoltarii afacerii, precum si de anvergura acesteia. Indiscutabil,
în analiza, evaluarea si estimarea riscului este foarte importanta clarificarea naturii
riscului, ale carei surse pot fi extrem de diverse: definirea afacerii, modalitatea de
finantare aleasa, sistemul logistic utilizat, conditiile locale de piata, resursele estimate,
relatiile comerciale, comunicarea, si altele. Totusi, unele categorii de risc actioneaza în
strânsa interdependenta, în sens convergent sau divergent, în timp ce altele tind sa
opereze independent. Gruparea riscurilor si criteriile folosite în acest scop difera, de la un
autor la altul, în functie de propria perspectiva asupra analizei riscului: riscuri pure,
riscuri de pret si de dobânda riscuri directe si riscuri virtuale, riscuri obiective si riscuri
subiective,riscuri interne si riscuri externe,riscuri globale si riscuri locale,macro sau
microriscuri,riscuri de tara ,de firma sau de proiect

1 Riscul de piata este propriu unei afacerii, investitii sau categorii de afaceri.
Tocmai din acest considerent, riscul de piata difera de la o industrie la alta dar si în
interiorul aceleiasi industrii.

2 Riscul de pret este asociat schimbarilor posibile, în structura si nivelul pretului


bunurilor si serviciilor oferite pe piata de catre o firma, ca urmare a variatiilor pretului
resurselor utilizate. Analiza riscului de pret joaca un rol central în managementul
strategic. Riscul de pret are ca surse preturile productiei industriale, cursul de schimb si
rata dobânzii. Preturile productiei industriale sunt rezultatul fluctuatiilor pretului energiei
electrice, combustibililor, gazului natural etc. care reprezinta „intrari” pentru unele firme
si „iesiri” pentru altele. Cursul de schimb si rata dobânzii afecteaza, de asemenea,
„intrarile” si „iesirile” unei entitati. Spre exemplu, cresterea ratei dobânzii are impact atât
asupra consumului (scade), cât si asupra costului de finantare a firmei (creste).

3. Riscul de credit este întâlnit, cu predilectie, în cazul institutiilor


financiare

(bancile comerciale, spre exemplu). Este tipic naturii operatiunilor desfasurate


de catre entitatile din acest domeniu, nefiind altceva decât o particularizare a riscului
operational inerent oricarei afaceri, risc care difera însa prin structura si amploare, de la
un sector economic la altul.

4. Riscul pur este asociat pierderilor (daunelor), fizice sau financiare,


posibile sau probabile cu care s-ar putea confrunta o firma

În parte, riscul inerent unei afaceri poate fi diminuat de catre investitor prin

diversificarea portofoliului afacerii (diversificare operationala). Riscul


diversificabil este în strânsa legatura cu evenimentele sau fenomenele specifice unui
domeniu de activitate sau unei firme date. Acest tip de risc poate fi întâlnit si sub
denumirea de firm-specific-risk, idiosyncratic risk sau nonsystematic risk.
Distinctia între riscul la care se expune investitorul si cel la care este expusa
firma este importanta, în special, în cazul investitiilor straine directe. Investitiile directe
sunt o categorie a investitiilor internationale, ce reflecta obiectivul unei entitati rezidente
într-o tara (investitor direct) de a obtine profituri permanente, trainice, în urma unei
actiuni întreprinse într-o alta tara. Un profit permanent implica existenta unor relatii pe
termen lung între investitorul direct si întreprindere. O relatie de investitie directa este
creata atunci când investitorul strain fie detine 10% sau mai mult din actiuni fie acesta
detine puterea de vot în întreprinderea în care a investit direct. Investitiile straine directe
reprezinta investitiile nerezidentilor sub forma aporturilor de capital varsat în numerar si
în natura, inclusiv împrumuturile acordate de firmele nerezidente filialelor lor.

În general, distinctia între proiectele performante si cele neperformante depinde de


resursele si/sau capabilitatile firmei de a si le asuma. Ceea ce pentru o firma poate fi
inacceptabil este dezirabil pentru alta. Distinctiile enuntate îsi dovedesc utilitatea în
selectarea metodelor de estimare si control al riscului .

În concluzie, elaborarea unui set de alternative realiste de diminuare si control al riscului


depinde, în primul rând, de o analiza comprehensiva si riguroasa, dar si de atitudinea
decidentului, a celor implicati în derularea afacerii la nivel decizional. Desi necesita
consum mare de timp si reclama un demers sistematic, identificarea si cuantificarea
riscurilor este utila.

Problema cuantificarii însa este prilej de dispute între adeptii stiintelor exacte,
care trateaza riscul ca pe ceva care poate fi obiectiv masurat, în ideea ca orice tip de risc
poate fi redus la o cifra, un numar matematic, si partizanii stiintelor sociale, care trateaza
riscul din perspectiva reflexivitatii. Nu sunt adepta unor absolutizari în domeniul analizei
(cuantificarii) riscului, cu atât mai putin a ideii promovate de adeptii stiintelor exacte, dat
fiind faptul ca în economie lucrurile sunt relative – economia este formata din participanti
constienti ale caror rationamente au o componenta pasiva si una activa (vezi subcapitolul
1.3).

De altfel, clasificarea riscurilor în diversificabile si nediversificabile îmi pare


mult mai adecvata, din perspectiva celor enuntate anterior. Aceasta tipologie se va regasi
si în structurarea prezentei lucrari.

Particularitatile bransei din care face parte firma au influenta, de asemenea,


asupra conceptualizarii, interpretarii, asumarii si controlul riscului. Cultura
organizationala are un rol decisiv în ceea ce priveste directiile de actiune într-un context
macro si microeconomic dat. Procesul difera de la un sector economic la altul, data fiind
eterogenitatea criteriilor ce stau la baza luarii deciziilor.

----------------------------------------
Companii de succes, cu potential foarte mare de crestere, isi rateaza sansele de reusita
datorita incapacitatii de a face fata riscurilor externe si de a gestiona in mod eficient
riscurile interne. Un sistem de gestionare integrata a riscurilor (de tip Enterprise Risk
Management - ERM) nu este doar un "lucru bun de avut" in compania ta, acesta iti poate
oferi beneficii extraordinare si informatii critice care pot fi utilizate de catre echipa de
management in luarea unor decizii informate.

Ce poti realiza prin ERM:

• Analiza riscurilor strategice, operationale si financiare ale companiei tale:


identificare, evaluare, clasificare, planificare si gestionare
• Identificarea si prioritizarea masurilor de combatere/prevenire a riscurilor
• Identificarea si evaluarea controalelor interne existente care adreseaza riscurile
identificate si a ariilor care necesita controale interne noi/revizuite
• Recomandarea unor masuri de imbunatatire a controalelor interne si de optimizare
a proceselor
• Pregatirea companiei pentru conformarea cu anumite cerinte legislative si/sau de
raportare: audit extern, certificare conform Sarbanes Oxley Act
• Identificarea unor informatii critice cu privire la mediul de activitate al companiei,
care pot fi folosite in analiza diferitelor proiecte ale companiei sau in evaluarea
alternativelor strategice

Fiecare companie este diferita, prin procesele sale interne, stilul de management sau
propunerea de valoare fata de clienti, de aceea Pegas abordeaza fiecare proiect ERM in
functie de specificul si situatia companiei tale, ghidandu-ne pe:

• Principiile metodologiei COSO pentru a te ajuta sa iti atingi obiectivele de


performanta, sa folosesti eficient resursele companiei si sa pregatesti raportari
valoroase pentru management si pentru conformarea cu cerintele legislative
• Abordarea riscurilor top - down, pornind de la cele strategice pana la cele
operationale, financiare si de conformare legislativa
• Evaluarea si clasificarea riscurilor din toate perspectivele relevante: riscuri
specifice companiei versus riscuri specifice proceselor de afaceri, materialitatea
riscurilor, impactul si probabilitatea acestora
• Dezvoltarea si pregatirea unor raportari cu valoare practica pentru activitatea
ta astfel incat sa poata fi folosite in mod constant in procesul de luare a deciziilor
de catre management, cum ar fi rapoarte de identificare sau evaluare a riscurilor
care includ printre altele detalii referitoare la controalele interne corespondente si
gradul a acoperire a riscurilor prin masurile luate de compania ta

Esecurile in elaborarea si implementarea initiativelor strategice sau operationale, pe care


le ia o companie, sunt in mare masura cauzate de lipsa informatilor relevante care
trebuiau analizate inainte de demararea acestora sau de analiza incompleta a implicatiilor
lor pozitive si negative. Aceste situatii pot fi prevenite daca iti cunosti riscurile si le
gestionezi in mod eficient.