Tema 9.

Instituționalismul: ”eficiența
instituțiilor”.

1. Apariția instituționalismului economic

2. Instituționalismul
3. Precursorii instituționalismului economic
4. Fondatorii instituționalismului economic
5. Neo-instituționalismul economic
 1. Apariția instituționalismului economic
 Instituționalismul s-a dezvoltat în Statele Unite ale Americii la sfârșitul secolului
al XIX-lea şi în primele trei decenii ale secolului al XX-lea.

 În linii mari, instituționalismul economic reprezintă o reacție din partea

intelectualității și a micii burghezii din SUA la ideile liberalismului economic.

 Într-un fel, se poate considera că instituționalismul economic este un produs al

erei monopolurilor.

 Prin conceptul de instituție, adepții acestui curent înțelegeau totalitatea

normelor juridice şi de comportament care reglementau acțiunea indivizilor,
întreprinderilor, grupurilor sociale şi administrațiilor publice şi private. Studierea
instituțiilor urma să țină seama atât de marea lor diversitate, cât şi de evoluția
lor în timp.
 1. Apariția instituționalismului economic

 Activitatea agenților economici era analizată nu în mod izolat, ci în cadrul

instituțiilor din care aceștia făceau parte.
 Format sub influența Școlii istorice germane, el a preluat şi a dezvoltat
orientările teoretice şi metodologice ale acesteia, pe care le-a aplicat la
problematica social-economică din SUA.
 În perioada interbelică instituționalismul economic devine principala școală
de gândire economică din SUA. Noul curs (New Deal), adică setul de măsuri
economice și sociale inițiate de către președintele american Franklin
Delano Roosevelt (1882-1945) în scopul combaterii recesiunii și șomajului
provocate de cea mai profundă criză economică din istoria capitalismului
„a fost un produs reușit al instituționalismului”.
 Dintre exponenții instituționalismului s-au remarcat T.Veblen şi W.Mitchell.
 2. Instituționalismul

 reprezintă o reacție față de liberalismul clasic şi marginalism

 A apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea în SUA

 La începutul secolului XX se răspândește în Europa (Franța,

Suedia, Germania, Anglia)

 Reprezentanții: T.Veblen, J.R.Commons, W.S.Mitchell,

J.M.Clark, A.A.Berle, J.K.Galbraith
A fost o reacție *La începutul
față de secolului XX se
*A apărut la sf.
răspîndește în
Liberalismul Secolului XIX-lea
Europa
Clasic și în SUA
(Franța ,Suedia,
Marginalism. Germania, Anglia)
 Reprezentanți
T.Veblen, J.R.Commons, W.S.Mitchell, J.M.Clark, A.A.Berle, J.K.Galbraith
Condițiile apariției

De insatisfacere față de De solicitare a integrării De necesitatea implicării

nivelul ridicat de științei economice cu alte mai pronunțate a
abstractizare a științei științe sociale și în instituțiilor statale în
economice neoclasice primul rînd cu sociologia rezolvarea problemelor
 Trăsăturile de bază

Justificarea instituției statului

Critică mai multe aspecte ale în economie cu scopul evitării
capitalismului și a doctrinei crizelor, a șomajului și a
clasice și neoclasice. veniturilor obținute din jaf.

Trăsăturile
de bază
Clsificarea instituțiilor drept
forță motrice a dezvoltării Promovarea ideii
social-economice. primatului social în
Înfăptuirea unei analize raport cu economicul.
preponderent macroeconomice.
Ideile principale ale instituţionalismului

Amestecul statului în economie

1. (lupta cu jaful, coţcăriile, limitarea monopolului)

Considerarea instituţiilor (statul, biserica, monopolurile)

2. forţa motrică a dezvoltării social-economice

Primatul socialului faţă de economicul (se

3. înlocuieşte conceptul de „homo economicus” cu cel
de „om sociologic”

Analiza se efectuează la macronivel

4.
 Etapele instituționalismului
economic

2.Instituționalis -
mul de bază

3.Neoinstituționalis-
1.Etapa de pregătire mul
Precursori
economic

Instituționalismul
economic
 3. Precursorii instituționalismului

 Precursorii instituționalismului economic au fost europenii. Astfel, Simode

de Sismondi (1773-1842) fundamentează ideea necesității de a studia
rolul instituțiilor politice, în special, rolul statului în viața economică.

 Friedrich List (1789-1846) schimbă accentul de pe studierea

comportamentului individului sau a întreprinderii, pe analiza economiei
naționale.

 Principalul precursor al instituționalismului economic poate fi considerat

școala economică germană care a respins pretențiile de „universalism” și
„eternism” ale postulatelor liberalismului economic.

 Dintre aceştia pot fi menţionaţi W.Sombart, S.Gesell şi J.A.Schumpeter.

 3. Precursorii instituționalismului

 Economistul şi sociologul Werner Sombart (1863-1941) s-a format sub

influența atât a ideilor școlii istorice germane, cât şi a gândirii socialiste.
Principala sa lucrare, Capitalismul modern (1900-1904), oferă un tablou
economico-sistematic de mari proporţii al evoluţiei economiei de piaţă. Sub
aspect metodologic, W.Sombart contesta, ca şi profesorul său G.Schmoller,
caracterul obiectiv al legilor şi categoriilor economice şi adopta metoda
istorică şi psihologică în cercetarea fenomenelor şi proceselor economice.
Tipul de organizare economică era caracterizat, considera el sub influența
lui K.Marx, printr-un anumit mod de producție, în interiorul căruia se
manifesta specificitatea istorică a activităţii economice. În fiecare tip de
organizare economică exista un set de obiective, care se concretiza prin
acțiunea, mai mult sau mai puțin conștientă, a oamenilor.
 3. Precursorii instituționalismului
 Fiecare set de obiective trebuia să răspundă la două condiţii
fundamentale: pe de o parte, imperativului acoperirii nevoilor de consum
ale populației şi, pe de altă parte, unor principii de eficiență şi raționalitate
economică.
 În opinia sa, activitatea economică se baza, pe o sumă de factori materiali
şi spirituali, naturali şi artificiali. Legătura dintre tipul de organizare
economică şi mediul etno-cultural era asigurată de instruirea şi experiența
acumulată de oameni. În acest sens, el s-a arătat preocupat de efectele
negative ale tehnicizării excesive şi ale poluării mediului înconjurător
asupra formării personalității şi, respectiv, asupra sănătății oamenilor.
 El considera că prin conceptul de imperialism se înțelegea politica de
dominație a unor mari puteri, privită în general, şi nu etapa monopolistă
de dezvoltare a capitalismului, care îi preceda dispariția.
 3. Precursorii instituționalismului

 De fapt, arăta el, tipul economiei de piață liberă era treptat înlocuit printr-
un tip de economie de piață mai complex, în care se manifesta o pluralitate
a formelor de proprietate (privat-capitalistă, cooperatistă, de stat, mixtă).
 Existența unei pluralități a formelor de proprietate are efecte benefice
asupra micșorării discrepanțelor privind proprietatea şi veniturile şi, prin
aceasta, asupra întăririi coeziunii sociale.
 Opera lui W.Sombart a exercitat o puternică influență asupra gândirii
economice europene din prima jumătate a secolului al XX-lea.
 Arealul școlii istorice germane
1.Vechea școală istorică 1840-1860 W.Rocher
 

2.Noua școală istorică 1870-1890 G.Schaller

A.Wanger

3.Tânăra școală istorică 1900-1940 W.Sombart

  M.Weber
 Ideile de bază

1.Utilizarea unei noi metode (metoda inductivă)

2.Contestarea universalității, veșniciei

liberalismului economic clasic.

3.Se contrapune ideea relativismului economic.

Direcțiile controversei
metodologice

Liberalismu
l clasic și
neoclasic
Istorismul
Școala
contra
istorică
universalis
germană
m
Conflict
de
metode
 I.Șcala istorică germană W.Rocher

*Obiectul aceste școli -,,distrugerea liberalismului clasic ‘’și înlocuirea doctrinei cu

o nouă doctrină alternativă.

*Resping legile economiei obiective universale,veșnice și susțin că economia politică

trebuie să fie o știință despre economia națională , trăsăturile ei fiind diferite la diferite
etape istorice.

*Liberaliștii clasici s-au limitat doar la domeniul economic ignorînd: politica, morala,
obiceiurile, psihologia și altele.

*Economia este o știință a dezvoltării istorioce a națiunii.

 II.Noua școală istorică
*Homo socials este individul ghidat nu doar de interesul material dar și de motive
de ordin moral. ,,O societate formată din oameni egoiști nu poate fi o societate
echilibrată, egoismul nu poate fi o virtute’’.

*După Weber există 5 mobiluri ale activității umane (portretul omului social)
Câștig material și frica de sărăcie
Spirit de recunoștință
Echitate și frica de pedeapsă
Sentiment de onare și frica de rușine
Plăcerea de a munci și frica lipsei de activitate
Sentimentul fatoriei remușcării pentru fapte relative .

*Critică concurența liberalisă , rolul nonintervenționist al statului și

susțin că statul trebuie să fie garant al ordinii și succesului economic.

*Influența ideiilor sociale ale doctrinei socialiste a dus la

formarea ,,socialismului profesorilor ’’.

*Ideile acestor școli s-au regăsit și în modelul economiei mixte

(sec.XX și XIX)
 III.Tânăra școală istorică

*Asigurarea
*Diferite elemente
priorității pentru
comune de dezvoltare
Germania ca
a sistemului capitalist.
națiune dezvoltată.

*Etica protestantă- *Profitul se utilizează

*Metoda istorică ce
reprezintă temelia pentru extinderea
completează metoda de
dezvoltării spiritului afacerilor și nu pentru
cercetare a liberalilor.
capitalist. distracție.
 *Școala istorică germană
Condițiile apariției

Reacția împotriva liberalismului clasic

Necesitatea descoperirii unei căi proprii de dezvoltare

Atingerea nivelului de dezvoltare a Franței și Angliei

Din punct de vedere teoretic au săvârșit o revoluție

metodologocă.
 3. Precursorii instituționalismului

 Silvio Gesell (1862-1930), om de afaceri şi reformator social germano-

argentinian, s-a făcut cunoscut mai ales prin soluțiile vizând eliminarea
din economia de piață a arendei şi a dobânzii, considerate venituri
parazitare. Lucrarea sa de referință, Ordinea economică naturală prin
pământ liber şi monedă liberă (1916), s-a bucurat de aprecieri
favorabile din partea lui J.M.Keynes, I.Fisher şi a altor economiști
cunoscuți.
 Ordinea naturală, pentru care au pledat liberalii clasici şi unii teoreticieni
socialiști, nu se putea realiza, în opinia lui S.Gesell, fără dispariția
monopolului asupra pământului şi asupra banilor, exercitat de
proprietarii funciari şi respectiv, de deținătorii şi intermediarii de capital.
 3. Precursorii instituționalismului

 Pentru eliminarea arendei, S.Gesell propunea naţionalizarea, prin expropriere cu

despăgubire, a proprietăţilor agricole mari, parcelarea şi arendarea acestora de
către stat în beneficiul familiilor de fermieri.

 Pentru eliminarea dobânzii, soluţia sa era mai complexă. Deţinătorii de bani sau
administratorii de capitaluri aveau posibilitatea, spre deosebire de ofertanții de
mărfuri şi de forța de muncă, să speculeze nevoia de bani a agenților economici,
impunându-le plata unui impozit pe monedă, adică a dobânzii. Pentru remedierea
acestei situații, el propunea înlocuirea banilor în circulație cu moneda liberă,
descrisă drept o monedă fără acoperire, care genera fenomene inflaționiste.
 3. Precursorii instituționalismului

 Introducerea acestei monede ar avea următoarele efecte benefice:

 la scară macroeconomică, ar elimina insuficiența cantității de bani, date fiind emisiunile
monetare permanente;
 la scară microeconomică, ar obliga pe deținătorii de bani să îi utilizeze fie pentru achiziții
imediate de bunuri de consum, fie pentru investiții.

 Era exclusă constituirea de depozite bancare, dat fiind faptul că rata

dobânzii urma să fie net inferioară ratei inflației. În cursul anilor 1929-
1933, adepții lui S.Gesell au pus în aplicare ideile sale privind emisiunea
monedei libere în unele localități din Germania, Austria şi alte țări. Ea a
fost utilizată la achitarea impozitelor, finanțarea unor lucrări de construcții
locale, efectuarea în avans a unor plăți etc. După câțiva ani de aplicare cu
rezultate contradictorii, experimentul a fost interzis de către autorități,
moneda liberă fiind scoasă din circulație.
 3. Precursorii instituționalismului

 Joseph Aloisius Schumpeter (1883-1950) este considerat unul dintre cei

mai importanţi gânditori economici din prima jumătate a secolului al XX-
lea. A urmat studii de drept şi științe politice la Universitatea din Viena şi
şi-a trecut doctoratul în economie sub îndrumarea științifică a lui E. v.
Böhm-Bawerk. Dedicându-se carierei didactice, a funcționat ca profesor
universitar la Graz, Cernăuţi, Viena, Bonn şi în ultima parte a vieţii, la
Harvard, în SUA.
 Mai puţin reușită a fost prezența sa în viața politică (ca ministru de finanțe
în guvernul austriac în 1919, calitate în care a adoptat unele măsuri
controversate) şi în lumea facerilor (ca director al unei mari bănci din
Viena, între 1921-1924, pe care a adus-o în stare de faliment).
 3. Precursorii instituționalismului

 J.A.Schumpeter s-a format în cadrul școlii marginaliste austriece, dar a

evoluat ca economist heterodox, aflat la intersecția principalelor curente
de idei ale epocii: liberalism neoclasic şi neoliberalism, marxism şi
keynesism.

 A adus contribuții notabile de teorie economică (privind rolul progresului

tehnic, funcțiile întreprinzătorului, fluctuațiile economice), istorie
economică şi gândire economică. Din opera sa menționăm lucrările: Teoria
evoluției economice (1912), Ciclurile de afaceri (1939), Capitalism,
socialism şi democrație (1942) şi Istoria analizei economice (publicată
postum în 1954).
 3. Precursorii instituționalismului
 Toate categoriile de piețe, se află în dezechilibru, datorită în primul rând
întreprinzătorului, descris drept figura centrală a sistemului economiei de
piață. Nu oricare proprietar sau manager din ramurile economice poate
accede la calitatea de întreprinzător: pentru aceasta, el ar trebui să fie un
pionier care aduce inovații tehnologice sau organizatorice, respectiv să
creeze noi produse, noi piețe de desfacere, noi structuri de piață şi noi
metode de muncă.
 El aprecia, în acest sens, că inovația reprezintă o realitate economică
superioară de-a lungul întregii istorii a capitalismului.
 Firmele mari, în primul rând, cele activând pe piețe monopoliste, inovează
mai mult decât cele mici, activând pe piețe concurențiale. El respingea în
mod explicit ideea potrivit căreia criza economiei de piață s-ar datora rolului
important al întreprinderilor sau asocierilor de tip monopolist din
economie.
 3. Precursorii instituționalismului
 Apariția asocierilor monopoliste s-a datorat, în mare măsură, promovării unei
politici economice protecționiste de inspirație mercantilistă, adică a unei politici
economice proprii economiei de piață timpurii.
 Studiind natura şi durata fluctuațiilor economice, J.A.Schumpeter a valorificat
observațiile economistului rus N.Kondratiev privind existența unor cicluri lungi cu
o durată de 46-54 ani. Vârful descoperirilor științifice şi al inovațiilor
tehnologice, sau marile familii de invenții, după expresia lui J.A.Schumpeter, s-au
situat între anii 1830-1840, 1885-1897 şi 1930-1940. Ele au determinat un salt în
utilizarea factorilor de producție, generând tranziția la o nouă treaptă de
organizare economică.
 Economistul austriac a determinat corect atât noul vârf al descoperirilor
științifice şi al inovațiilor tehnologice din 1930-1940, cât şi domeniile în care
acestea urmau să se manifeste: energia atomică, cibernetică, economia
mediului, raționalizarea producției.
 3. Precursorii instituționalismului
 Referindu-se la destinul economiei de piață, J.A.Schumpeter aprecia că
aceasta ar fi capabilă să asigure, în continuare, o creștere economică
substanțială. Cu toate acestea, el considera că economia de piață cunoștea
o criză profundă, căreia nu putea să îi supraviețuiască pe termen lung.
Cauzele acestei evoluții erau de natură social-istorică:
 dispariţia clasei politice feudale, care dispunea de carismă şi prestigiu, calităţi pe care
exponenţii burgheziei nu le posedă;
 distrugerea grupurilor sociale favorabile economiei de piață, cum erau meșteșugarii şi
țărănimea şi în general, pulverizarea proprietății şi creșterea numerică a salariaților;
 ruptura dintre proprietar-manager-inovator, care îl transformă pe primul într-un simplu
acționar şi îi lipsește de proprietate pe ceilalți doi;
 subvenționarea profesioniștilor agitației sociale, după expresia economistului austriac,
adică a grupurilor de intelectuali contestatari.
 3. Precursorii instituționalismului

 J.A.Schumpeter admitea posibilitatea funcționării pe termen lung a

economiei centralizate, respingând teza contrară elaborată de
reprezentanții Școlii austriece. Totuși arăta el, în economia centralizată nu
existau pârghii şi mecanisme economice de stimulare a progresului tehnic,
veniturile factorilor erau reduse şi înșiși factorii de producție cunoșteau un
proces de depreciere. De aceea, eeconomia centralizată nu putea dispune
de o bază tehnică superioară celei a economiei de piață.
 4. Fondatorii instituționalismului
economic
 Thorstein Veblen (1857-1929), întemeietorul curentului instituționalist, şi-a expus
opiniile în lucrările: Teoria clasei neproductive (1893), Teoria întreprinderii de
afaceri (1904) şi altele.
 T.Veblen considera, că natura umană nu putea fi înțeleasă numai din perspectiva
unor legi economice imuabile, în care caracterul ei atât feroce, cât şi creativ sunt
prezentate în mod rațional; ea ar putea fi studiată şi înțeleasă mult mai bine dacă
s-ar utiliza metodele antropologului sau ale psihologului, care privesc omul ca pe
o ființă cu porniri instinctuale şi iraționale.
 T.Veblen spunea că pe măsura dezvoltării economiei de piață, se manifesta
tendința creșterii numerice şi ca importanță a unor pături parazitare, compuse
din speculanți, rentieri, intermediari, care formau clasa neproductivă. Noua clasă
neproductivă se încadra în vechiul tipar al categoriilor sociale prădalnice şi
parazitare existente în societățile premoderne şi perpetua admirația față de
puterea personală şi relațiile de clan, pe care se sprijinea.
 Evoluţia instituţionalismului American

1900-1940 Instituţionalism negativist

TH.VERBLEN
(1857-1929) “ Teoria clasei fără ocupaţie”

Ideile principale:
 Motivaţia activităţii economice o constituie nu
maximizarea profitului, ci asigurarea unei bunăstări
materiale familiei şi urmaşilor, îndeplinirea unei
munci utile societăţii
 Contradicţia principală a societăţii nu este dintre
muncitor şi capitalist (Marx), ci dintre “industriaşi” şi
“businessmeni”
Teoria “suveranităţii” consumatorului.
 4. Fondatorii instituționalismului
economic
 T.Veblen dezavua atitudinea opiniei publice, care manifesta îngăduință şi, în
unele cazuri, chiar aprobare față de acțiunile socialmente negative ale păturilor
parazitare. Departe de a fi priviți ca paraziți sau spoliatori, exponenții clasei
neproductive se bucurau de admirația comunității. În schimb, prin contrast,
activitățile creative erau marginalizate.

 Referindu-se la rolul întreprinzătorului, T.Veblen îi contesta calitatea de personaj

central al vieții economice, pe care i-o atribuiau curentele de factură liberală. În
opinia lui, omul de afaceri juca un rol mai degrabă negativ în cadrul sistemului –
acela de beneficiar al unor avantaje nemeritate. El urma, într-o perioadă de timp
relativ scurtă, să își piardă poziția deținută în economie şi în societate şi să fie
înlocuit de manageri şi specialiști, ca efect, între altele, al dezvoltării impetuoase
a științei şi a tehnicii.
 4. Fondatorii instituționalismului
economic
 Wesley Mitchell (1874-1948), se pronunța, sub influența lui G.Schmoller, pentru
acumularea unor date şi fapte sistematice în vederea identificării tendințelor de
dezvoltare ale vieții economice şi pentru adoptarea, pe această bază, a unor
măsuri de politică economică adecvate.

 În cea mai importantă lucrare a sa, Ciclurile de afaceri (1913), W.Mitchell a introdus
în literatura de specialitate conceptul de ciclu de afaceri (business cycle). Reluând şi
dezvoltând considerațiile altor economiști, el a pus în evidență existența unei
evoluții ciclice pe termen mediu, cu o durată de 6-11 ani. În opinia sa, calea de
determinare a ciclicității economice o constituie analiza fluctuațiilor prețurilor. Deși
au dispus de un material faptic bogat şi de un instrumentar de analiză perfecționat,
instituționaliștii nu au putut să prevadă declanșarea crizei economice din 1929-
1933 şi nici să formuleze soluții viabile de depășire a acesteia.
 4. Fondatorii instituționalismului
economic
 Acest fapt – reproșat cu insistență de rivalii lor de alte orientări – a grăbit
procesul de dezagregare a instituționalismului, ca şi curent închegat de
idei, în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea. Teoreticienii din
generaţia mai tânără, formaţi în spiritul ideilor instituționaliste, între care
J.K.Galbraith, aveau să își continue activitatea ca precursori sau exponenţi
ai radicalismului.
 4. Fondatorii instituționalismului
economic
 John Kenneth Galbraith (n.1908) este unul dintre cei mai
cunoscuți şi în acelaşi timp, cei mai controversaţi economişti
contemporani. Originar din Canada, el s-a stabilit de tânăr în SUA, unde
a studiat economia agricolă şi zootehnia, după care a urmat studii de
economie teoretică. A fost profesor la universități de renume (Harvard,
Princeton), editorul unor publicații influente, consilier economic
prezidențial şi înalt funcționar internațional. Format sub influența
instituționalismului, J.K.Galbraith a devenit, începând din deceniul al
şaselea al secolului al XX-lea, exponentul radicalismului nord-american.
În lucrările sale Capitalismul american (1950), Societatea abundentă
(1958) şi altele, folosind un stil direct şi evitând formalizările
matematice, s-a adresat publicului larg şi nu doar cercurilor de
specialiști.
J.K.GALBRAITH “ Noul stat industrial”
1960-prezent “Știința
Neoinstituționalism
(1908-2006) economică și interesul public “

 Statul trebuie să-ţi asume funcţia de

“planificare” a economiei
 Cauza principală a schimbărilor în
economie este schimbarea în ştiinţa tehnică,
tehnologie
 Rolul decisiv în economie îl are
tehnostructura (managerii marilor
întreprinderi)
 4. Fondatorii instituționalismului
economic
 Din acest motiv, unii colegi de generație, printre care P.A.Samuelson şi
P.Drucker, l-au considerat un publicist talentat, dar nu un veritabil om de
știință.
 Referindu-se la teoria liberală neoclasică privind libertatea de alegere a
consumatorilor, J.K.Galbraith observa că interesele marilor întreprinderi şi
cele ale masei consumatorilor sunt diametral opuse în privința nivelului
prețurilor, volumului producției şi alocării resurselor materiale. În realitate,
producătorii nu se află în slujba intereselor consumatorilor, ci exercită o
influență tot mai puternică asupra opțiunilor acestora, ca şi asupra societății
în ansamblul ei. Pentru a contracara în mod realist această influență, pe care
o considera dăunătoare, el nu propunea dizolvarea trusturilor şi a
concernelor, ci consolidarea contraponderii acestora, reprezentată de
sindicate şi asociații ale consumatorilor.
 4. Fondatorii instituționalismului
economic
 J.K.Galbraith a dezvoltat teoria, de inspiraţie instituţionalistă, a destructurării
piețelor. Potrivit acesteia, în economie şi societate se manifestă mai multe
centre de putere, între care nu predomină armonia, ci confruntarea pentru
impunerea propriilor interese.
 Studierea acestor centre de putere face necesară analiza atât a factorilor
economici, cât şi a celor extraeconomici. La scara economiei naționale, acest
fapt impunea intervenția statului în vederea armonizării intereselor generale
cu cele de grup şi individuale.
 La scara economiei mondiale, se impunea adoptarea unor norme general
valabile privind desfășurarea relațiilor economice dintre ţări, redistribuirea
veniturilor din comerţul mondial în favoarea țârilor mai puțin dezvoltate şi
adoptarea unor reforme instituționale în consens cu interesele ţărilor în curs
de dezvoltare.
 4. Fondatorii instituționalismului
economic
 Economistul american s-a ilustrat ca un critic fervent al risipei din
societăţile bogate. Stimulând cu precădere ramurile economice rentabile,
economia privată nu s-a arătat capabilă, considera el, să satisfacă nevoile
adevărate ale societății, în special în materie de asistenta socială, locuințe
şi educație.
Transformarea capitalismului
 Galbraith susține că, în rezultatul folosirii unor mașini și tehnologii tot
mai productive , se modifică mereu însăși esența capitalismului acestea
devenind un capitalism popular, un capitalism al belșugului, lipsit de
marile contraste sociale de altădată.
 Galbraith , adept înflăcărat al creării unui important sector public în
economie, susține că marile întreprinderi nu mai pot conta pe o
reglementare spontană a economiei prin intermediul pieței, de aceea
statul trebuie să-și asume funcția de planificare a economiei în întregime.
 4. Fondatorii instituționalismului
economic
Tehnostructura - o nouă instituție –cheie

 Galbraith este un susținător consecvent al teoriei determinismului

tehnologic, potrivit căreia cauza principală a transformărilor din societate
o constituie schimbările din știință și tehnică.
 În marile întreprinderi ,, puterea tinde să treacă din mâna proprietarilor
în cea a managerilor’’- categorie pe care Galbraith o numește
tehnostructură.
 Acest grup este format din cei mai influențați manageri, reprezentanți ai
așa-numitelor gulere albe, care posedând cunoștințele și experiențele
necesare conduc toate afacerile întreprinderii. Nu acționarii (adică
proprietarii),ci acest grup de persoane soluționează cele mai importante
probleme ale funcționării întreprinderii.
 1900-1940 Instituţionalism pozitivist
A.A.BERLE (1895-1971) “ Teoria difuziunii proprietăţii și
politica solidarității social ”

 Trecerea de la orânduirea capitalistă la cea de

economie de piaţă – mixtă – bazată pe proprietatea
privat-asociativă)
Noi forme de proprietate
- Proprietatea acționară
- Proprietatea cooperatistă
- Proprietatea publică
 Necesitatea redistribuirii de către stat a veniturilor
populaţiei în scopul atenuării diferenţierii de
venituri
 1940 Şcoala sociologică franceză
FR.PERROUX “ Economia sec.XX”
(1903-1987)

 Teoria economiei dominante

 Fenomenul dominaţiei devine
trăsătura caracteristică economiei
contemporane
 Economiile naţionale se împart în
dominate şi dominante
 5. Neo-instituționalismul economic
 După Duglas North instituțiile identifică limitele în cadrul cărora
oamenii interacționează unul cu altul.
 Accent se pune nu pe omul economic ci pe omul social
comportamentul căruia este influențat de: instituțiile formale și
instituțiile neformale.
 În anii 1870-1880 doctrina instituționalismului revine cu:
 *Teoria costurilor tranzacției
 *Teoria dreptului de proprietate
 *Teoria firmei
 *Noua istorie economică
 *Teoria alegerii publice.
 Instituționlismul tradițional Neoinstituționalismul
 
1.Au studiat economia prin 1.Au utilizat metode economice în
metode din științe sociale istorice. politologie, sociologie, drept.
 

2.Funcția statului-protecția 2.Funcția statului- studierea

individului. relațiilor dintre indivizi din cadrul
unei instituții
 

3.Utilizează metoda inductivă și 3.Utilizează metoda deductivă și

descriptivă. analiza cantitativă și calitativă.
 

  4. Acordă importanță teoriei

tranzacției teoriei economice a
drepturilor de proprietate.
 Ronald Coase

 1.Teoria costurilor de tranzacție (Tranzacționale – costul efectuării unui schimb: cheltuieli legate de
studierea pieței, încheierea contractelor, cheltuieli legate de informare, costul negocierii etc.)Firma are
ca scop să diminueze costurile de tranzacție.

 2.Teoria dreptului de proprietate. Totalitatea normelor ce reglementează accesul la resurse .Din punct
de vedere al individului dreptul de proprietate un mănunchi de împuterniciri a agentului economic.

 Cele mai importante drepturi

 Dreptul de distracție

 Dreptul de posesiune

 Dreptul de utilizare

 Dreptul de administrare

 Dreptul de transmitere a bunurilor prin moșie

 Dreptul la posesiune

 Dreptul de gajare.

 Identificarea clară și respectarea drepturilor de proprietate reduce costurile de tranzacție.

Neoinstituționaliștii în loc de proprietate folosesc noțiunea de drept de proprietate.

 3.Teoria firmei-firma reprezintă un mănunchi de contracte interne și externe.

 Jeans Bouchanan și Gordan Tullock

 1.Teoria alegerii publice- are la temelie ipoteza

existenței în condițiile democrației a unei piețe
politice. În centrul T.A.P. se află analiza
comportamentului economic al individului în procesul
administrării ocupațiilor publice.
 Problemele economice sunt generate de funcționarea
instituțiilor publice.
 Oamenii politici- sunt întreprinzători care aleargă
după profit
 Politica-este un domeniu de afaceri constituit
conform principiului pieței.
 Funcționarii publici care au scopuri:
 *Câștig economic
 *Câștig politic.