Instituționalismul Economic

Instituţionalismul poate fi definit ca fiind un ansamblu de idei şi teorii economice care consideră că forţa
motrice a progresului economic şi social contemporan o constituie astfel de instituţii cum ar fi: statul, familia,
proprietatea individuală, piaţa, întreprinderea, tehnostructura, biserica, cadrul legislativ, tradiţiile ş. a.
Această doctrină s-a dezvoltat în Statele Unite ale Americii la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primele trei
decenii ale secolului al XX-lea. Format sub influenţa Şcolii istorice germane, el a preluat şi a dezvoltat orientările
teoretice şi metodologice ale acesteia, pe care le-a aplicat la problematica social-economică din SUA.
Sunt 3 etape de dezvoltare a instituționalismului economic:
-Etapa de pregătire (precusorii)
-Instituționalismul de bază (tradițional)
-Neoinstituționalismul economic.
Etapa de pregătire la rândul ei se divizează în 3 școli de bază:
Vechea şcoala istorică. * Obiectivul acestei școli -,,distrugerea învăţăturii liberalismului clasic și
W.Rocher (1817-1894) înlocuirea doctrinei cu o nouă doctrină alternativă.
* Resping legile economice veșnice şi universale, și susțin că economia
politică trebuie să fie o știință despre economia națională , trăsăturile ei fiind
diferite la diferite etape istorice.
* Au criticat liberalii clasici care s-au limitat în cercetări doar la domeniul
economic ignorînd:politica, morala, obiceiurile, psihologia și altele.
* Economia este o știință a dezvoltării istorioce a națiunii.

Noua școală istorică.
Max Weber (1864-1920) şi
Gustav von Schmoller (1838-1917)
Tânăra școală istorică.
Sombart (1863-1931)
* Homo sociales este individul ghidat nu doar de interesul material dar și
de motive de ordin moral. ,,O societate formată din oameni egoiști nu poate
fi o societate echilibrată, egoismul nu poate fi o virtute’’.
* După A.Wagner, există 5 mobiluri ale activității umane (a lui homo
sociales) :
• Câștig material și frica de sărăcie
• Spirit de recunoștință, echitate şi teama de pedeapsă
• Sentimentul datoriei și teama de rușine
• Plăcerea de a munci și frica lipsei de activitate
• Sentimentul datoriei şi teama remușcării pentru fapte negative.
* Critică conceptul liberal al statului nonintervenționist . Susțin că statul
trebuie să fie un garant al ordinii și succesului economic.
* Influența ideiilor sociale ale doctrinei socialiste a dus la formarea
,,socialismului profesorilor”
* Ideile acestor școli s-au regăsit și în modelul economiei mixte
Werner *Asigurarea priorității pentru Germania ca națiune dezvoltată.
*Diferite elemente commune de dezvoltare a sistemului capitalist.
*Metoda istorică ce completează metoda de cercetare a liberalilor.
*Etica protestantă reprezintă temelia dezvoltării spiritului capitalist.
*Profitul se utilizează pentru extinderea afacerilor și nu pentru distracție.
 Ideile definitorii ale instituţionalismului
1) Amestecul statului în economie (lupta cu jaful, coţcăriile, limitarea monopolului)
2) Considerarea instituţiilor (statul, biserica, monopolurile) forţa motrică a dezvoltării social-economice
3) Primatul socialului faţă de economicul (se înlocuieşte conceptul de „homo economicus” cu cel de „om
sociologic”
4) Analiza se efectuează la macronivel

Neoinstituționalismul economic contemporan

 Duglas North (1920-2015) – propune o nouă abordare a istoriei economice, şi anume studierea
principalelor instituţii ce ţin de domeniul economiei: statul, piaţa, firma, religia.
 Anume evoluţia instituţiilor joacă rolul decisiv în schimbarea societăţii.
 După D.North, instituțiile identifică limitele în cadrul cărora oamenii interacționează unul cu altul.
 Accent se pune nu pe omul economic, ci pe omul social, comportamentul căruia este influențat de:
instituţiile formale şi instituţiile neformale.
 În anii 1970-1980, doctrina instituționalismului revine cu:
 Teoria costurilor tranzacției
 Teoria dreptului de proprietate
 Teoria firmei
 Noua istorie economică
 Teoria alegerii publice.
 Teoria costurilor de tranzacție : Costul efectuării unui schimb – cheltuieli legate de studierea pieței,
încheierea contractelor, cheltuieli legate de informare, costul negocierii etc.). Firma are ca scop să
diminueze costurile de tranzacție.
 Teoria drepturilor de proprietate : Totalitatea normelor ce reglementează accesul la resurse. Din punct
de vedere al individului dreptul de proprietate – un mănunchi de împuterniciri a agentului economic.
Principalele drepturi de proprietate :
Dreptul de dispoziţie (control) al proprietarului asupra bunului
Dreptul de posesiune
Dreptul de utilizare
Dreptul de administrare
Dreptul de transmitere a bunurilor prin moștenire
Dreptul de gajare.
 Identificarea clară și respectarea drepturilor de proprietate reduce costurile de tranzacție.
Neoinstituționaliștii în loc de proprietate folosesc noțiunea de drept de proprietate.
 3. Teoria firmei - firma reprezintă un mănunchi de contracte interne și externe.