Sunteți pe pagina 1din 8

Latura psiho-terapeutica a medicamentului – efectele psihologice ale medicatiei

Termenul de psihologie a medicamentului este un termen recent introdus in specialitate.


El se refera la aspectele psihologice care apar in momentul in care subiectul se afla in relatie cu
medicamentul. Sub aspect psihologic distingem urmatoarele etape in cadrul acestei relatii:

1.Momentul prescrierii medicamentului. In aceasta etapa, factorul psihologic principal se


refera la efectul placebo.

2.Momentul actiunii farmacologice a medicamentului. In afara efectului benefic pe plan


somatic si psihologic, medicamentele exercita si o serie de efecte adverse (ex. reactii alergice,
anxietate, ameteli etc.). Aceste efecte adverse devin stimuli cu valoare psihologica incarcata care
pot interfera ulterior - ca urmare a prelucrarii lor cognitive - cu buna derulare a tratamentului
deschis.

3.Momentul bilantului. Aici analiza psihologica se refera la analiza costuri - beneficii a


tratamentului medicamentos si la decizia continuarii sau renuntarii la tratamentul tinta. In cazul
in care tratamentul a fost reusit, analiza psihologica se refera si la dezvoltarea increderii pentru
eventuale readministrari. Din punct de vedere psihologic, un caz particular este dependenta de
medicamente. Aceasta dependenta poate implica atat o dependenta fizica cat si una psihica.

Efectul ,,placebo’’

Placebo este un termen utilizat in cercetare pentru a desemna o substanta inactiva sau o
procedura utilizata ca element de control in experimente. Efectul placebo este imbunatatirea
masurabila, observabila sau care se resimte asupra sanatatii, care nu se atribuie unui tratament
real in desfasurare.

Prin extensie, placebo este orice procedura terapeutica sau o componenta a acesteia
despre care nu a fost demonstrat ca administrarea sa ar produce o activitate fiziologica sau
psihologica specifica, menita sa imbunatateasca starea de sanatate a pacientului in cazul
afectiunii tratate.

Placebo poate fi:


- placebo inert, cand se refera la o substanta inactiva farmacologic, cu un continut neutru;
- placebo activ, cand se utilizeaza o pastila cu efecte farmacologice, dar care care nu este
considerata de medic ca avand un efect specific in cazul respectivei afectiuni.

„Placebo” poate fi considerat si un tratament sau procedura terapeutica (inclusiv chirurgicala)


care la momentul administrarii era considerat eficace pentru respectiva situatie medicala, desi
ulterior studiile au aratat lipsa sa de eficienta.

Cuvantul placebo reprezinta forma, la viitor, a verbului latin placeo/placere si poate fi tradus
prin: voi placea, sau voi fi placut (agreabil).

- placebo reactiv este persoana care raporteaza un efect placebo.

Caracterele generale ale efectului placebo:

 substanța administrata este inerta farmacodinamic;


 efectul este simptomatic;
 durata efectului este, de regula, scurta;
 instalarea efectului este mai rapida decat a unei substante farmacodinamice active;
 actiune nespecifica.

Efectul placebo poate fi de doua feluri:

1. activ - cand apar simptome adverse ce apar si in cazul medicatiei;


2. inactiv - cand nu apar aceste simptome adverse.

Riscurile automedicatiei

Automedicatia se refera la consumul de medicamente fara prescriptie medicala. Este un


fenomen foarte raspandit in multe tari. La noi, statisticile din industria farmaceutica arata ca 73%
dintre romani isi administreza singuri tratamente. Problema este ca automedicatia implica riscuri.

Obiectul automedicatiei il fac acele produse farmaceutice care se elibereaza fara reteta
medicala. Cele mai vandute sunt cele pentru raceala si gripa, analgezicele, vitaminele si
mineralele, hepato-tonicele, cele pentru circulatia periferica, pentru probleme cutanate, afectiuni
digestive, hemoroizi.

Exista o serie de factori care favorizeaza automedicatia, printre care se numara: accesul
facil la numeroase informatii medicale, in special pe calea internetului, frica de medic, evitarea
cheltuielilor legate de consultatii, ipohondria, vanzarea tot mai permisiva de medicamente fara
reteta etc.

Din pacate, administrarea de medicamente fara prescriptie medicala, implica riscuri. Iata
care sunt cele mai des intalnite:

Abuzul de medicamente. Deseori automedicatia inseamna abuz de medicamente. Cea


mai cunoscuta situatie este cea a antibioticelor. Desi la noi in tara, este interzisa prin lege
vanzarea lor fara reteta, romanii profita de faptul ca farmaciile le pot vinde in doze de urgenta.

Antibioticele se iau de multe ori fara discernamant, chiar in cazul infectiilor virale, cand
nu au efect. Rezultatele sunt distrugerea florei intestinale, slabirea imunitatii, cresterea rezistentei
bacteriilor la antibiotice, ceea ce inseamna ca in situatia in care sunt cu adevarat necesare, aceste
medicamente nu mai fac fata infectiilor.

Intarzierea stabilirii unui diagnostic exact. Automedicatia poate amana punerea unui
diagnostic, cu efect nefavorabil pentru sanatate. De exemplu, tratarea problemelor digestive fara
consult medical, poate amana diagnosticarea unui ulcer stomacal, sau al unui sindrom de colon
iritabil.

Riscul intolerantei sau al interactiunii dintre medicamente. In lipsa unor cunostinte


medicale amanuntite, se pot ignora efectele adverse ale unor medicamente sau ale unor posibile
combinatii de medicamente. Consecintele pot fi uneori atat de grave incat necesita spitalizare,
mai ales la o varsta inaintata.

Posibile intoxicatii. Serviciile de urgente medicale se confrunta cu situatii in care


pacientii, din ignoranta, pierd din vedere numarul pastilelor administrate si apar intoxicatiile.
Cele mai frecvente sunt cele cu medicamente impotriva durerii si cu antiinflamatoare.
Agravarea starii de sanatate. Automedicatia implica riscul de a se administra un
tratament nepotrivit, in lipsa unui consult medical. Astfel, tratarea cu sirop de tuse a unei infectii
pulmonare, poate duce rapid la agravarea bolii, deoarece este tratat doar un simptom si nu boala
in sine.

Copiii si abuzul de medicamente. Sunt destule mame care se considera foarte pricepute
si administreaza copiilor tratamente fara prescriptie medicala. In cazul copiilor, numai anumite
medicamente sunt interzise (cazul aspirinei), dar trebuie prudenta si in folosirea ceaiurilor si a
unor suplimente alimentare, fara acordul medicului. In Franta, exista medici pediatri care
considera ca administrarea excesiva si nejustificata de medicamente la copii, poate fi considerata
o forma de violenta asupra lor.

Datorita intereselor economice, se constata in Europa ca regulamentele de vanzare a


medicamentelor fara reteta devin mai permisive. Chiar si in tari mai riguroase in aceasta privinta
cum este Franta, lucrurile devin greu de controlat datorita pietei online a medicamentelor (se pot
cumpara produse farmaceutice din alte tari).Cele mai achizitionate in acest mod sunt pastilele
pentru potenta gen Viagra, calmantele, somniferele, pastilele pentru slabit, antidepresivele.

Toata aceasta situatie ne arata ca automedicatia ramane o problema ce poate fi gestionata


prin responsabilitatea fiecaruia. Medicul nu are aici niciun rol, deoarece nu se apeleaza la el, iar
producatorii de medicamente se protejeaza, notand pe prospect (cu litere mici): ,,a nu se utiliza
indelungat fara avizul medicului’’ sau ,,a se citi prospectul inainte de utilizare’’.

Ipohondria

Ipohondria, in termeni medicali hipocondria, reprezinta preocuparea excesiva sau teama


de a suferi de o boala grava. De cele mai multe ori starea de anxitate persista chiar si dupa un
consult medical dupa care bolnavul este asigurat ca temerile legate de simptomele sale nu au o
baza medicala solida, sau daca exista o boala la baza simptomelor, temerile sale sunt mult
exagerate. Majoritatea celor ce sufera de aceasta boala tind sa isi focalizeze teama asupra unui
anumit simptom, cum ar fi problemele gastro-intestinale, palpitatiile sau oboseala musculara.

De cele mai multe ori ipohondria este definita ca teama ca mici simptome sa reprezinte
un indicator al unei boli grave, constanta autoanaliza și autodiagnosticare, precum si o excesiva
preocupare fata de propriul organism. Multe persoane suferind de acesta boala exprima
neincredere in diagnosticul medicilor precum si faptul ca asigurările medicilor fata de absenta
unei boli serioase sunt neconvingatoare sau de scurta durata. Multi ipohondri necesita constante
reasigurari, fie de la doctori, fie de la familie sau prieteni, boala putand deveni un adevarat calvar
atat pentru bolnav cat si pentru familia si prietenii acestuia.

Efectul reactiilor adverse produse de medicamente

Medicamentul este o substanta sau un preparat utilizat pentru diagnosticarea, prevenirea,


ameliorarea sau vindecarea unei suferinte. Medicamentele sunt prescrise pentru efectele lor
benefice asupra unor afectiuni, insa nu trebuie ignorate reactiile secundare sau adverse care pot
aparea in urma administrarii lor.

Conform definitiei data de Organizatia Mondiala de Sanatate (O.M.S), reactiile adverse


sunt reactii nedorite, daunatoare, care apar la dozele eficace terapeutice. Nu sunt considerate
reactii adverse, supradozarile neterapeutice (exemplu: tentativa de suicid) si nici lipsa de
eficienta.

La aparitia efectelor adverse ale medicamentelor, contribuie numerosi factori si anume:

- utilizarea unui numar mare de medicamente asociate (polimedicatia) care determina


aparitia de interactiuni medicamentoase ce pot anula sau intensifica efectul terapeutic;

- utilizarea de doze eficace mari;

- durata mare a tratamentului;

- anumite stari fiziologice particulare cum sunt sarcina sau varsta inaintata;

- anumite stari patologice si anume insuficienta renala sau insuficienta hepatica;

- malnutritia, consumul de alcool, consumul de tutun, etc.

- Efectele adverse ale medicamentelor sunt, de obicei:


1. usoare: nu presupun utilizarea unui antidot sau a unui tratament special si nici nu

prelungesc spitalizarea;

2. moderate: presupun o modificare sau un tratament special si pot sa prelungeasca


spitalizarea;
3. grave: presupun oprirea medicamentului si instaurarea unui tratament specific al reactiei;
4. letale: produc direct sau indirect decesul pacientului.

Incidenta si severitatea reactiilor adverse ale medicamentelor sunt influentate atat de factori
care tin de medicament (tipul, calea de administrare, durata tratamentului, dozele administrate),
cat si de factori care tin de pacient (varsta, sexul, factori genetici etc.). De exemplu, la varstnici,
frecventa aparitiei efectelor adverse si gradul de severitate sunt mari datorita faptului ca la
aceasta categorie de pacienti exista polipatologie si in consecinta polimedicatie, iar
particularitatile farmacologice si farmacodinamice specifice varstei sunt adesea ignorate de
medic.

Exista reactii adverse grave si frecvente (de exemplu cele date de medicamentele
anticanceroase); reactii adverse grave, dar foarte rare (spre exemplu, cloramfenicolul care poate
produce aplazie medulara, o reactie adversa cu mortalitate de aproximativ 80%, dar cu o
frecventa de 2-4 cazuri la 100.000 de bolnavi tratati).

Dependenta de medicamente

Anual, sute de mii de persoane sunt spitalizate in urma consumului excesiv de medicamente.
La fel ca si alcoolul, tutunul sau drogurile, medicamentele psihotrope (antidepresivele,
somniferele) actioneaza asupra creierului si duc la modificarea comportamentului persoanelor
care le consuma.

Deoarece problemele de natura psihica sunt persistente in timp, oamenii tind sa nu isi
schimbe medicamentele si sa le ia constant pe cele prescrise anterior. Acest lucru duce la o
toleranta crescuta a corpului la agentii activi din medicamente. Mai departe, ei simt nevoia sa isi
mareasca dozele din ce in ce mai mult, iar daca nu urmeaza un tratament pentru a-si indeparta
problema, risca sa ajunga la stadiul de supradoza.

Simptomele dependentei

Incapacitatea de a rezista fara medicamente - persoana respectiva simte ca nu mai poate sa


adoarma fara sedative, nu face fata stresului de peste zi fara o pastila ,,minune’’, nu mai are
incredere in capacitatile propriului organism si nu-l poate controla.

Anxietate (in cazul absentei pastilelor): daca nu si-a luat pastila ca de obicei, persoana
dependenta devine anxioasa, agitata, nelinistita. Ea este obsedata de ideea ca trebuie sa isi faca
rost cat mai repede de medicament.

Sentimentul pierderii controlului - acesta se manifesta atat in absenta medicamentelor cat si


timpul consumului.

Medicamentele adresate sanatatii psihice au efecte terapeutice reale insa riscul ca o


administrare simpla si terapeutica sa se transforme intr-una nociva, toxica, este foarte mare. Asa
ca, specialistii recomanda sa nu se consume medicamente decat sub supravegherea unui doctor.

RELATIA BOALA – PERSONALITATE

Sanatatea este o stare de bine pe plan fizic, psihic si social. Omul devenit bolnav isi
pierde unul din atributele sale fundamentale - starea de sanatate - care ii asigura o
adaptare normala, adecvata, la exigentele mediului intern si extern. Boala este
sinonima cu o stare de disconfort psihic si somatic.

In afara continutului sau psihosomatic, boala reprezinta o situatie existentiala diferita de


cea fireasca. Acceptarea bolii poate reflecta o situatie - sursa de mari framantari
sufletesti, soldate cu un evident stres psihic de durata, mai ales la persoanele care
supraestimeaza problemele pe care le va pune boala.

Conceptia psihosomatica in medicina sta la baza diagnosticului si tratamentului omului


bolnav, analizat in mod global, adica din prisma datelor medicale furnizate de examenul
clinico - anamnestic si de investigatiile paraclinice, dar si din perspectiva psihologica a
trairilor generale. Rezistenta la boala este legata si de maniera in care bolnavul isi
imagineaza boala si capacitatea sa de a infrunta aceasta boala. Intrand in boala,
bolnavul paraseste logica obisnuita si patrunde intr-o lume "irationala", dominata de
logica instinctelor si afectivitatii, o lume egocentrica.

Boala reprezinta pentru organism o agresiune deosebita cu importante consecinte.


Individul realizeaza pe plan psihologic boala ca pe o agresiune, ca pe un stres contra
propriei persoane, ca o stare de insecuritate sau dezastru. Pacientul poate reactiona la
boala prin optimism, pesimism, negare, indiferenta sau independenta, el poate accepta
sau refuza ideea de boala, fenomen care se exprima prin momentul si felul
adresabilitatii sale la medic.

Reactia bolnavului dupa stabilirea diagnosticului va depinde de natura lui si


caracteristicile psihologice ale individului. Atitudinile de suferinta determinate de boala si
situatia de bolnav au fost studiate in relatie cu tipul de personalitate si sintetizate dupa
cum urmeaza:

 Atitudinea combativa, proprie pacientilor cu o personalitate caracterizata prin echilibru


psihic si robustete, permite o buna adaptare la realitate;
 Resemnarea, atitudine caracteristica bolnavilor cu personalitate evitanta, cu stari
depresive, dezinteresati;
 Refugiul in boala, datorita beneficiilor secundare, apare la pacientii cu "personalitate
pitiatica", exacerbata de catre stresul constiintei bolii;
 Problematizarea - atitudinea bolnavilor care considera boala fie o pedeapsa pentru
faptele care-i "apasa", fie o ocazie buna pentru a-si dovedi forta interioara;
 Atitudinea de a valorifica situatia de bolnav: boala devine o ocazie de meditatie la
problemele de perspectiva, de refacere fizica si psihica din convalescenta, la reorientarea unor
comportamente pana atunci deficitare, pe o directie profilactica fata de principalele boli ale
timpului;
 Atitudinea de "rea" folosire a bolii: reactie proprie bolnavilor care se cufunda in suferinta,
anxietate, agitatie;
 Reactia persecutorie: bolnavii neaga boala si devin adevarati "revendicatori-
procesomani", cautand repararea prejudiciului produs.

Pentru depasirea stresului psihic creat de factorii psiho-sociali, precum si de cel al unor
boli este necesar suportul social care poate fi definit drept confortul, asistenta si
informatia pe care individul le primeste prin intermediul contactelor formale si informale
din partea celorlalti indivizi sau din partea unui grup. Suntem fiinte sociale si avem
nevoie de ceilalti in jurul nostru, atat cand suntem in dificultate, dar si cand vrem sa ne
impartasim bucuriile. De aceea, cautam sprijinul celorlalti. Suportul social este confortul
fizic si emotional oferit de familie si prieteni, colegi sau alte persoane din jurul nostru.