Pîrlea Mădălina

Anul III, A.M.F.

AUTOMEDICAȚIA- concept și riscuri

Ce este automedicația?
Automedicația este un fenomen global și contribuie potențial la creșterea rezistenței
bacteriilor la antibiotice. Este definită ca selecția și administrarea medicamentelor de către
persoane fizice pentru a trata afecțiunile sau simptomele care au fost auto-diagnosticate.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, automedicația este definită ca selecția și
utilizarea medicamentelor de către persoane fizice pentru a trata o boală sau simptome
autorecunoscute. Aceasta cuprinde în general păreri de pe Internet, rețete medicale anterioare,
vechi, păreri din partea prietenilor sau rudelor etc.
Beneficiile automedicației:
Automedicația poate ajuta la prevenirea și tratarea simptomelor ușoare, intervenindu-se
rapid și prevenind de multe ori agravarea, mai ales când accesul la servicii medicale ar dura
prea mult sau serviciile medicale nu sunt disponibile.
Riscurile automedicației:
Orice medicament are un efect dublu: dacă este prescris corespunzator și în dozele
corecte, este util; dacă este utilizat în mod nejustificat și în doze greșite, poate fi dăunator și
chiar periculos. Prin urmare, un medic, atunci când prescrie un anumit medicament, ia
întotdeauna, în considerare raportul dintre efectele sale benefice și posibile – negative asupra
organismului. Însă, nu este întotdeauna posibil să se evite consecințele nedorite. Unii pacienți,
chiar și fiind internați în spital, sufera din cauza efectelor secundare datorate unor
medicamente. Acest pericol crește semnificativ odată cu automedicația. Medicamentele luate
fără prescripția medicului sau a farmacistului pot să nu aibă niciun efect terapeutic în o
anumită boală. Pericolul constă în faptul că persoana utilizează un medicament care este
inutil, iar boala progresează. Starea de sănătate se înrăutățește, se dezvoltă complicații, care,
în orice caz, obligă pacientul să consulte un medic. Tratamentul suplimentar devine dificil și
nu duce întotdeauna la recuperarea completă.
Un alt pericol este dezvoltarea microorganismelor rezistente la medicamente, în caz de
utilizare a antibioticelor. Medicul, care prescrie un medicament antibacterian, ia în
considerare caracteristicile fiziologice ale pacientului, vârsta, sexul, greutatea corporală,
starea inimii, ficatului, rinichilor, abordează individual alegerea medicamentului, stabilind
doza și durata cursului tratamentului, încercand să evite posibilele efecte secundare ale
medicamentului. De asemenea, el caută să influențeze boala nu numai cu o substanță
medicinală, ci și prin prescrierea nutriției dietice, un regim blând și proceduri de fizioterapie.
Atunci cand se recurge la automedicatie, pacientul alege doza si frecventa de utilizare,
ghidat numai de instructiunile pentru medicament sau de sfaturile strainilor. Alegerea gresita a
dozei de antibiotic, precum si durata utilizarii acestuia, duc la faptul ca agentul patogen

1
Pîrlea Mădălina
Anul III, A.M.F.

dezvolta rezistenta la acest medicament. In viitor, daca, din motive medicale, persoana are
nevoie din nou de tratament, acest antibiotic nu va mai fi eficient.
Unele medicamente nu functioneaza bine intre ele. Ele pot slabi sau imbunatati efectul unui
alt medicament asupra corpului, pot provoca reactii adverse atunci cand sunt utilizate
impreuna. Multe medicamente nu trebuie administrate in acelasi timp cu alcoolul. In caz de
automedicatie, pacientul nu ia in considerare acesti factori, ceea ce duce la o inrautatire a
starii, progresarea bolii si dezvoltarea complicatiilor.
Cea mai severa consecinta a automedicatiei este dezvoltarea efectelor secundare. Cel mai
adesea, acestea sunt: greata, dureri abdominale, voma, diaree. Efectele secundare pot aparea
si la sistemul cardiovascular: tahicardie, durere in regiunea inimii, cresterea sau scaderea
tensiunii arteriale. Medicamentele pot creste coagularea sangelui – risc de accidente vasculare
cerebrale si atacuri de cord, sau invers, subtierea sangelui – un risc crescut de sangerare. Este
posibila dezvoltarea anemiei, leucopeniei. Uneori apare o reactie alergica. Se manifesta sub
forma unei eruptii pe fata si corp, in cazuri severe – soc anafilactic.

Sfaturi privind automedicația:

O parte din automedicația responsabilă este cunoașterea a cât mai mult posibil cu privire la
medicamentele ce se necesită a fi luate.. In mod obișnuit, acest lucru este făcut de medic, dar
dacă din anumite motive trebuie să fie luate medicamente fără prescripție, trebuie să se știe
următoarele:
-Denumirea medicamentului;
-Ingredientele active – pentru a preveni supradozele de medicamente similare, cu ingrediente
active comune;
-Indicatiile medicamentului si modul de actiune – unele medicamente sunt folosite pentru a
controla simptomele bolii, iar altele pentru a ameliora simptomele;
-Efecte secundare si contraindicatii – unele medicamente pot influenta capacitatea de a
conduce, de exemplu;
-Interactiuni cu medicamente si alimente – unele medicamente necesita evitarea anumitor
tipuri de alimente sau a altor tipuri de medicamente.
Eticheta sau prospectul trebuie citit cu mare atenție pentru a vedea exact cum se administrează
produsul, la ce oră, în ce cantități. Medicația poate fi sensibilă la lumină și căldură. A se
asigura că se știe cum se depozitează medicamentul, de exemplu, într-un loc răcoros și
întunecat sau departe de lumina directă a soarelui.

Automedicația în pandemie:
Deși a fost extrem de răspândită și până acum, automedicația a devenit un fenomen de
amploare în perioada pandemiei cu noul coronavirus.  În loc să se prezinte la medic sau să
ceară opinia unui farmacist, tot mai mulți români apelează la tratamente culese de la cunoscuți
sau de la televizor ori de pe internet, chiar și în ceea ce privește infecția cu coronavirus.

2
Pîrlea Mădălina
Anul III, A.M.F.

Potrivit unor studii realizate la nivel național, peste 70 la sută dintre români îşi administrează
medicamente fără un consult prealabil de specialitate.
Farmacistul, ca un profesionist din domeniul sănătății, are un rol important în prevenirea
riscurilor generate de automedicație, mai ales pe timp de pandemie. Ținând cont de
particularitățile activității farmaceutice, farmacistul lucrează la trei aspecte terapeutice
principale în practica sa zilnică: oferirea de informații, sfaturi terapeutice și educație sanitară.
Farmaciștii au jucat un rol valoros în identificarea, rezolvarea și prevenirea problemelor legate
de Covid-19. Ei au fost cei care au oferit ”consultații” pacienților atunci când mersul la medic
era o corvoadă și i-au ajutat pe acestia să treacă cu bine peste infectare sau peste o posibilă
infectare.
Farmaciștii au oportunitatea și responsabilitatea de a încuraja utilizarea în condiții de
siguranță, adecvată, eficientă și economică a medicamentelor, în special în cazul acelor terapii
pe care pacienții le pot alege fără consultatea unui medic. De asemenea farmaciștii ar trebui
să-și îndrume pacienții să consulte medicul înainte de abordarea de către aceștia a unor
scheme terapeutice “după sfatul vecinului” care implică utilizarea unor medicamente ce se
eliberează cu prescripție medicală.
Este necesară sporirea gradului de conștientizare a publicului larg și de implementare a
unor măsuri eficiente pentru a promova practici judicioase și sigure în cea ce privește
eliberarea și administrarea medicamentelor. Cunoașterea și înțelegerea problemelor legate de
automedicație pot duce la o utilizarea rațională a substanțelor antimicrobiene și astfel se pot
limita problemele emergente legate de rezistența microbiană.