În România codul muncii prevede exigențe legislative care definesc inlcusiv cadrul medicinei muncii

(accidentul de muncă, boala progesională) . Legislația în domeniul securității și sănătății în muncă

este vastă și prevede un cadru general, completări normative ulterioare ale cadrului general, condiţii
generale de securitate și sănătate în muncă, reglementarea exunerii prin activităților cu factori de risc
cunoscuți, respectiv a riscurilor specifice regăsite în multiple profesii.

Accidentul de muncă reprezintă „vatamarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută

profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și
care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori
deces”( Legea nr. 319/2006).

Bolile profesionale reprezintă „afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau
profesii, cauzată de agenți nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă,precum
și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă” (Legea
nr. 319/2006)

Bolile legate de profesie reprezintă „boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori
determinanti sunt de natura profesionala.” (Legea nr. 319/2006)

Diferența accident de muncă / boală profesională o reprezintă iminența și consecințețele

evenimentului. Accidentul de muncă are o acțiune supra-acută și poate genera limitarea capacității de
muncă, invaliditate/deficit/handicap până la deces. Boala profesională este caracterizată de o evoluție
cronică/sub-cronică și poate afecta toate sistemele și aparatele organismului.
Diferența dintre boala profesională și boala legată de profesiune constă în faptul că la cele dintâi se
poate stabili o relație cauzală directă între factorul profesional / ocupațional nociv și afecțiunea
persoane, în timp ce la ultimeele relația dintre agenții etiologici/ factorii de risc profesionali și simptome
este doar parțială (nu se poate stabili/ este multifactorială).

Categoriile de boli profesionale care trebuie declarate și ținute în evidență sunt și bolile sistemului
musculo-scheletal (Hotararea de Guvern 955 din 2010 pentru modificarea si completarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate
prin Hotararea Guvernului nr. 1425/2006 – anexa 22) . Acestea sunt afecțiuni articulare și abarticulare
care se produc prin noxe profesionale precum: ridicarea de greutăți, mișcări repetitive și
microtraumatisme repetate, poziții extreme, forțate, vicioase, prelungite sau violente, cu
suprasolicitarea si traumatizarea articulațiilor (inclusiv torsiuni, tracțiuni), suprasolicitări musculare,
expunerea la vibrații.

Alte boli profesionale / boli legate de profesiune cu importanță pentru personalul RMFB, sunt:.
(Hotararea de Guvern 955 din 2010 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin Hotararea
Guvernului nr. 1425/2006 – anexa 22):
1) Afecțiuni psiho-emoționale și mentale ( burnout, boli somatovegetative, astenie psihică,
migrenă) (3b)
Noxe profesionale: suprasolicitare neuropsihică
2) Mononeuropatiile membrului superior prin afecțiuni abarticulare:
- Sindromul de tunel carpian,
- Sindromul de tunel cubital Guyon,
- Sindromul epitrohleo-olecranian,
- Sindromul de tunel radial.
Noxe profesionale sunt reprezentate de mişcări repetitive și posturi extreme ale acestor articulaţii, ce
asociază microtraumatisme în timp.;
3) Afectiuni vascuare: MI (boală venoasă cronică/ insuficiență venoasă cronică)(3b)
Noxe profesionale : ortostatism prelungit static sau asociat cu manipulare de greutăți
4) Afecțiuni osteo-musculo-scheletale nespecifice
Noxe profesionale (microclimatul -expunerea la umezeală și la temperaturi scăzute/ ridicate, vibrații)
5) Boli oftalmologice.
Noxe profesionale ( Semnale luminoase LASER/ alte surse fototerapie)
6) Sindroame neuro-cardio-vasculare și endocrine.
Noxe profesionale (câmpuri electrice şi magnetice , radiaţii electromagnetice neionizante din banda
microunde şi radiofrecvenţă).

Activitatea unui kinetoterapeut implică contactul fizic cu pacienți și alte sarcini ce necesită efort fizic
intens ( ridicarea de greutăți, inclusiv transferul pacienților, torsiuni, tracțiuni, adoptarea unor posturi
vicioase, prelungite sau bruște, realizarea terapiei manuale și a mișcărilor repetitive, inclusiv contra
unei rezistențe crescute)(1,. Toate acestea reprezintă cauze recunoscute de leziuni ce au la baza
importanta componentă profesională.

Prevalență afecțiunilor NMAK cu etiologie profesională este mai mare în grupurile cu experiență
profesională mai redusă și vârste mai tinere (20-40 ani)(1a,4b), respectiv în primii 4-5 ani de activitate
profesională (1b,2b,5b).

Factorii de risc asociați cu bolile profesionale NMAK ale KT au fost împărțite în 4 categorii de către
Bork et al (2b) și coincid și completează rezultatele mai multor studii care au tratat această problemă
(1a, 1b-5b)
1. Activitățile specifice ( ex. ridicarea greutăților, transferul pacienților, efectuarea terapiei manuale -
tehnici de manipulare și mobilizare)
2. Factori posturali (menținerea unor poziții vicioase prelungite, adoptarea unor poziții forțate,)
3. Volumul de lucru ( frecvența/ repetitivitatea tratamentelor într-o zi și administrarea activității:
programările pacienților și pauzele de odihnă dintre sesiuni)
4 Factori personali ( capacitatea de efort fizic, starea de sănătate, cunoștințele privind tehnicile
aplicate și mișcările corecte)

Alt factor important îl reprezintă serviciul unde își desfășoară activitatea KT (unitatea de recuperare
este mai solicitantă decât serviciul ambulatoriu, unitatea de îngrijiri pentru afecțiuni ale CV în timp ce
serviciile ambulatorii predispun mai mult la afecțiuni ale mâinilor prin efectuarea terapiilor manuale-
1a).

Recurența simptomelor pot fi determinate de câteva activități cu risc înalt: poziții monotone prelungite,
ridicarea de greutăți, transferul pacienților, efectuarea terapiei manuale. (1a)

a. Afecțiunile coloanei vertebrale

- Tulburări de statică vertebrală
- Modificări degenerative ale coloanei vertebrale

b. Afecțiunile membrului superior

- Periartrita scapulo-humerală
- Epicondilita

c. Afecțiunile mmebrului inferior

- Leziuni de menisc

d. Alte afecțiuni izolate articulare/ de părți moi

- Tendinita, tenosinovita, bursita
- Sinovita
- Artroza
- Fractura osoasă

Rolul medicului RMFB este acela de a evalua și reperforma funcționalitatea în activitățile de muncă
ale pacientului cu boală profesională, și poate interveni și în reorientarea sa vocațional-ocupațională.

Evaluare funcționalitate

Intervenții terapeutice
Intervenția 3 paliere:
I - Profilaxie primară inclusiv ergonomie
II - Reperformarea activității de muncă
III - Prevenirea recidivelor / Reorientare vocațional/ocupațională

Atenție: întoarcerea la locul de muncă și zilele de absenteism sunt gestionate de medicul de medicina
muncii și de comisia de expertiza a capacității de muncă, respectiv a gradului de handicap.

Relația cauzală noxă-afecțiune se apreciază prin evaluări clinice, paraclinice și funcționale.

Tratament I, II, III

1. Educația (2b) și strategii reactive (2b) pentru modificarea tehnicilor individuale/ a factorilor de
mediu pentru a evita solicitarea fizică a KT:
- considerarea stării fizice ca fiind importantă și reactivitatea în fața unei afecțiuni NMAK acute.
- mișcări auto-protective (1a, 2b): încălzirea înaintea începerii efortului fizic (1a); folosirea posturilor
alteranative utile din partea KT, schimbarea frecventă a pozițiilor de lucru(1a), poziționarea
ergonomică a pacientului (2b); folosirea pauzelor (1a)
- folosirea echipamentelor asistive ajustabile (1a, 2b): pat cu reglarea automată a înălțimii, sisteme de
pârghii pentru ridicare, placă pentru transfer, scaune cu rotile.
- folosirea de orteze, taping, suporturi NMAK (1a).
- realizarea activităților cu asistență din partea unei persoane suplimentare (1a, 2b)
- alte măsuri: inițierea unui tratament cu supraveghere medicală; modificarea rutinei în activitățile
zilnice și în cele de relaxare.
- evitarea expunerile viitorare: limitarea activității profesionale (scăderea numărului de programări și a
timpului pentru fiecare sesiune), compensații din cauza problemelor profesionale (zile libere),
schimbarea domeniului de lucru (dinspre zona de intervenții acute către cea de activitate ambulatorie/
intervenții croncie) sau a profesiei.

2. Tratament KT

3. Tratament FT

4. Tratament balnear
Principalele stațiuni balneoclimatice unde există abilități și experiență semnificativă pentru terapia/
recuperarea în patologia profesional-ocupațională sunt: Govora, Călimănești-Căciulata, Slănic
Moldova.
1c) Gelu Onose, Recuperare, medicina fizica si balneoclimatologie. Volumul I, Editura Medicală,
2008.

Reorientare vocațional-ocupațională
Traseu: suspiciunea de boală profesională o poate face inclusiv medicul specialist cu ocazia
consultației și investigațiilor medicale de specialitate. Medicul specialist trimite bolnavul către unitatea
sanitară de medicina muncii/ clinica de boli profesionale. Medicul de medicina muncii va pune
diagnosticul de boală profesională în urma investigațiilor de specialitate. În urma certitudinii
diagnosticului de boală profesională se organizează la sediul societatii o comisie a reprezentanților
angajatorului pentru soluționarea cercetării acestui raport medical. Comisia este formată din medicul
de medicina a muncii din Direcția de Sanătate Publică, medicul de medicina muncii al clinicii care pus
diagnosticul, un inginer responsabil cu conditia de muncă si un reprezentant al Inspectoratului
Teritorial de Muncă. La final comisia întocmește un proces-verbal de cercetare a cazului de boală
profesională în trei exemplare: pentru angajator, medicul de medicina muncii care a pus diagnosticul și
a luat în evidență pacientul și medicul de medicina muncii din autoritatea Direcției de Sănătate
Publică. Bolile profesionale pot fi declarate, cercetate și ținute în evidență doar dacă fac parte din lista
de boli profesionale prevăzute în codul muncii.
Medicina muncii - Bolile profesionale | RODOCTOR MEDICAL CENTER (medicinamuncii-oanarusu.ro)

Studiu Simptome legate de Noxe Vârsta de Experiența la

activitatea profesională profesional debut debut
Global Segmenta e
r
1b Molumph 344 29% CV Ridicarea 21-30 ani Primii 4 ani de
) y et al participanț pacienților; (29%) activitate
i poziții profesională.
monotone; (83% în
Poziții domeniul
vicioase, recuperării
forțate - a. afecțiunilor
CV. acute/ secții de
* ridicarea recuperare)
cu efort
maximal,
aplecarea
și torsiunea
2b Bork et al 928 29,6% Ridicarea Vârsta Primii 5 ani de
) participanț (pumn, pacienților; tânără (.. activitate
i mână) transferul ani), profesională.
45% (L) pacienților probleme
28,7% (D) (tehnici de NMAK
12 luni 24,7% manipulare, CV, a.
(C) mobilizare); Mână
poziții (police).
monotone; Vârsta
vicioase, înaintată
forțate* - a. (.. ani) =
CV; probleme
efectuarea NMAK MI
terapiei (genunchi
manuale – )
a.Pumn,
Mână ;
tratamentul
unui număr
mare de
pacienți;
* aplecarea
și torsiunea
+ tratarea
 unui număr
mare de
pacienți / zi
3b Girbig et 40 Simptome Poziții - -
) al participanț a. CV ; vicioase,
i Simptome forțate,
a. mână, transferul
(prevalenț a. pumn, pacienților;
ă până la a. umăr, mobilizări
mom. a. șold + pasive - a.
Studiului) Oboseală CV
fizică
4b Alrowaye 222 47,6% / 1 Prevalență a
) h et al participanț an simptomelor
i de 5 ori mai
mare în
12 luni grupurile cu
experiență
profesională
mai redusă
(KT 20-40 ani)
1a Cromie et 623 33 % 23% Transferul Prevalență cea
) al participanț prevalenț (pumn, pacienților; mai mare a
i a / în 2 mână) Poziții simptomelor în
ani 56-62%% vicioase, grupurile cu
24 luni (L) forțate, experiență
23 (D) monotone profesională
– a. CV mai redusă
Efectuarea (KT 20-31 ani)
terapiei care lucrau
manuale – mult (40-51
a.Pumn, ore/săptămână
Mână: )
tehnici de
mobilizare
și
manipulare.
5b West et al prevalență 55% L, Mână, Posturi Primii 5 ani de
până la C forțate, activitate
mom. efectuarea profesională (>
Studiului terapiei 50% din
manuale, cazuri)
12 luni 40% activități
repetitive,
activitate
cu
afecțiune
existentă,
volum
excesiv de
lucru.

1b. Molumphy M, Unger B, Jensen GM, Lopopolo RB. Incidence of work-related low back pain in
physical therapists. Phys Ther. 1985 Apr;65(4):482-6. doi: 10.1093/ptj/65.4.482. PMID: 3157196.
2b. Bork BE, Cook TM, Rosecrance JC, Engelhardt KA, Thomason ME, Wauford IJ, Worley RK. Work-
related musculoskeletal disorders among physical therapists. Phys Ther. 1996 Aug;76(8):827-35. doi:
10.1093/ptj/76.8.827. PMID: 8710962.
3b) Girbig, M., Freiberg, A., Deckert, S. et al. Work-related exposures and disorders among physical
therapists: experiences and beliefs of professional representatives assessed using a qualitative
approach. J Occup Med Toxicol 12, 2 (2017). https://doi.org/10.1186/s12995-016-0147-0
4b) Alrowayeh HN, Alshatti TA, Aljadi SH, Fares M, Alshamire MM, Alwazan SS. Prevalence,
characteristics, and impacts of work-related musculoskeletal disorders: a survey among physical
therapists in the State of Kuwait. BMC Musculoskelet Disord. 2010;11:116. Published 2010 Jun 11.
doi:10.1186/1471-2474-11-116
5b) West DJ, Gardner D. Occupational injuries of physiotherapists in North and Central Queensland.
Aust J Physiother. 2001;47(3):179-86. doi: 10.1016/s0004-9514(14)60265-8. PMID: 11552874
1a) Cromie JE, Robertson VJ, Best MO. Work-related musculoskeletal disorders in physical therapists:
prevalence, severity, risks, and responses. Phys Ther. 2000 Apr;80(4):336-51. doi:
10.1093/ptj/80.4.336. PMID: 10758519.
1c) Gelu Onose, Recuperare, medicina fizica si balneoclimatologie. Volumul I, Editura Medicală,
2008.