1.

Medicina muncii: definiţie, obiective, conceptul de specialitate pluridisciplinară

2. Definitia bolilor profesionale, accidentelor de muncă și bolilor legate de profesie
3. Noxe profesionale: definiție, clasificare, evaluarea riscurilor profesionale
5. Anamneza profesionala
6. Criterii şi etape diagnostice in bolile profesionale
7. Profilaxie (primara/secundara/tertiara):
a. Masuri tehnico-administrative legate de expunere (prevenirea și controlul riscurilor profesionale
și efectelor asupra sănătății): colective si individuale
b. Masuri medicale de supraveghere a sanatatii lucratorilor(examen medical la incadrare, adaptare,
control medical periodic, aptitudinea pentru munca); Protectia maternitatii la locul de munca.
- Supravegherea medicală în perioada de adaptare la zgomot profesional
Supravegherea medicală în perioada de “aclimatizare”

1. Medicina muncii: definiţie, obiective, conceptul de specialitate pluridisciplinară

1. Definiţie

Medicina muncii este o disciplină medicală care studiază relaţia fiziologică şi relaţia
patologică dintre organismul uman şi muncă, în vederea recomandării măsurilor care să
permită desfăşurarea activităţii profesionale în condiţii fiziologice şi igienice pentru
menţinerea capacităţii de muncă la un nivel ridicat şi pentru prevenirea bolilor profesionale şi
a bolilor legate de profesie.

Obiective

-promovarea şi menţinerea la nivelul cel mai înalt al bunei stări fizice, mentale şi sociale a
muncitorului din toate profesiile;

- să asigure protecţia muncitorilor împotriva oricărei lezări (vătămări) a sănătăţii care ar putea
rezulta din munca lor sau din condiţiile de muncă în care aceştia o efectuează;

- să contribuie la plasarea şi menţinerea muncitorului într-un mediu de muncă adaptat la

posibilităţile sale morfofiziologice şi psihologice şi prin repartiţia muncitorilor la muncile
pentru care ei sunt apţi, pentru a putea realiza adaptarea muncii la om şi a fiecărei persoane la
meseria sa.

Conceptul de specialitate pluridisciplinara

Ca şi alte discipline umane şi medicina muncii cuprinde o serie de domenii specifice şi care
necesită cunoaşterea temeinică a acestor domenii din partea medicului specialist, şi care oferă
competenţa şi în alte domenii.

De exemplu un cardiolog, un pneumolog, un neurolog, un hepatolog etc., trebuie să cunoască

bine fiziologia aparatelor şi sistemelor respective. un domeniu al medicinii muncii îl
constituie fiziologia muncii.

De asemenea, este necesară cunoaşterea foarte temeinică a bolilor din specialitatea respectivă,
de fapt miezul specialităţii, aspectul clinic sub toate componentele (etiologie, patogenie,
tablou clinic, diagnosticul pozitiv şi diferenţial, examenele de laborator şi paraclinice,
evoluţie, complicaţii, expertiza capacităţii de muncă, tratament, profilaxie). Deci un domeniu
al medicinii muncii, îl constituie bolile profesionale şi bolile legate de profesie.
În sens mai larg, este domeniul supravegherii stării de sănătate care cuprinde ansamblul
activităţilor de urmărire activă a stării de sănătate în relaţie cu condiţiile de muncă, prin
examene medicale profilactice (la angajare, de adaptare, periodice şi la reluarea muncii).

O disciplină etiologică ca medicina muncii, ftiziologia, bolile infecţioase etc., cuprinde şi un

domeniu de apreciere a condiţiilor în care poate apărea boala, în cazul medicinii muncii este
vorba de condiţiile de muncă, în special a condiţiilor de mediu profesional.

2. Definitia bolilor profesionale, accidentelor de muncă și bolilor legate de profesie

Bolile profesionale sunt afecţiuni care se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau a
unei profesiuni, cauzate de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de
muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe, aparate sau sisteme ale organismului
în procesul de muncă.

Prin accident de muncă se inţelege vătamarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia

acută profesională, care au loc in timpul procesului de muncă sau in indeplinirea indatoririlor
de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă (ITM) de cel puţin 3 zile
calendaristice consecutive, invaliditate ori deces.

Bolile “legate de profesie”: definite ca boli multifactoriale în a căror determinism

etiopatogenic, factorii nocivi profesionali au o pondere variabilă (20-40%), de favorizare a
instalării, de agravare sau de împiedicare a vindecării, trebuie semnalate şi luate în evidenţă la
nivelul intreprinderii, fără a fi declarate.

3. Noxe profesionale: definiție, clasificare, evaluarea riscurilor profesionale

Noxele profesionale reprezintă acei factori din condiţiile de muncă care influenţează negativ
starea de sănătate a organismului personalului muncitor expus, determinând sau favorizând
starea de boală sau scăderea capacităţii de muncă.

Pentru ca un anumit factor component al condiţiei de muncă să devină noxă profesională, el

trebuie să depăşească un anumit prag (limită de expunere) şi să acţioneze asupra organismului
un anumit timp.

Clasificarea noxelor profesionale

Noxele profesionale se pot clasifica după două criterii: al apartenenţei la condiţiile de muncă
şi al specificităţii factorilor de risc profesional.

a. Criteriul apartenenţei la cei patru factori componenţi ai noţiunii „condiţie de muncă”.

- Noxe profesionale ce aparţin organizării muncii, organizării neraţionale, nefiziologice:

* intensitatea mare a efortului predominant musculo-osteo-articular (efort fizic) sau
neuropsihosenzorial;

* durata exagerată a muncii, peste durata normală a zilei de muncă, timp mai lung sau mai
puţin îndelungat;

* ritm de muncă nefiziologic (prea rapid şi o perioadă mare de timp);

* regim de muncă inadecvat (raportul dintre perioadele de muncă şi cele de repaus

necorespunzătoare din punct de vedere fiziologic);

* efort static prelungit a anumitor grupe musculare; * poziţii vicioase sau forţate,
prelungite; * alternanţa necorespunzătoare fiziologic pentru anumite persoane - a celor

trei schimburi de muncă; * muncă monotonă cu subsolicitări (subsolicitarea este tot aşa de
nocivă ca

suprasolicitarea); * munca mecanizată sau automatizată cu suprasolicitări. În astfel de

condiţii se depăşesc capacităţile adaptative normale

morfofuncţionale, fizice, senzoriale sau neuropsihice, determinând suprasolicitarea

organismului expus.

- Noxe profesionale ce aparţin mediului de muncă:

* factori fizici: temperatura ridicată sau scăzută, umiditate mare sau mică, presiune ridicată
sau scăzută, radiaţii electromagnetice cu energie mare şi expunere prelungită (microunde,
infraroşii, vizibile, ultraviolete, laser, ionizante), zgomot peste limita admisibilă, trepidaţii etc.

* factori chimici: toate substanţele chimice din procesele tehnologice pot deveni noxe (toxice)
profesionale prin creşterea concentraţiilor lor peste limitele admisibile: plumb, mercur,
benzen, crom, gaze şi vapori iritanţi etc.

* factori fizico-chimici: toate pulberile de la locurile de muncă de natură organică (vegetale

sau animală), şi anorganică devin nocive prin creşterea concentraţiilor lor peste normalităţile
admise şi care pot acţiona fie prin proprietăţile lor chimice, fie prin cele fizice.

* factori biologici: bacterii, virusuri, paraziţi, ciuperci patogene etc., prezente la locul de
muncă (brucele, leptospire, virusul hepatitic, bacilul Koch).

- Noxe profesionale ce aparţin relaţiei om-maşină-mediul de muncă sunt datorate

neconcordanţei între caracteristicile morfofuncţionale ale organismului şi cele ale utilajelor,
uneltelor, maşinilor şi instrumentelor de lucru.

Relaţia dintre om şi maşina pe care o supraveghează sau lucrează, poate determina eforturi
intense, chiar de scurtă durată, poziţii vicioase, suprasolicitări neuropsihice şi senzoriale timp
îndelungat. Totodată poate genera apariţia unor factori de mediu nocivi (zgomot, trepidaţii,
toxice etc.). Astfel de relaţii: tractorist-tractor, medic radiolog-aparat Roentgen, medic
stomatolog-aparatul dentar, ţesătoare-războiul mecanic de ţesut etc.

- Noxe profesionale ce aparţin relaţiilor psiho-sociale dintr-un colectiv de muncă (relaţia om-
om):
* relaţii necorespunzătoare dintre un conducător (şef de echipă, secţie etc.) şi colaboratorii săi
sau relaţii necorespunzătoare între membrii unui colectiv de muncă;

* absenţa motivaţiei în muncă; * lipsa unor satisfacţii morale sau materiale; * acţiuni de
inechitate la locul de muncă. b. Criteriul specificităţii noxelor profesionale având în vedere
apartenenţa lor la locul de muncă şi/sau mediul înconjurător general: - noxe profesionale
generate exclusiv la locurile de muncă, de anumite

procese tehnologice (laser, nichel-carbonil); - noxe profesionale care sunt prezente şi în

mediul înconjurător general dar

concentraţiile sau intensităţile lor sunt insuficient de mari pentru a putea produce îmbolnăviri
la persoanele neexpuse profesional, de exemplu: dioxidul de siliciu liber cristalin se poate găsi
şi în praful de pe stradă, dar concentraţia sa în asemenea praf nu poate produce o silicoză la
persoanele care trec pe stradă; alte exemple: mangan, ultraviolete, ultrasunete etc;

- noxe profesionale prezente şi la locurile de muncă şi în mediul înconjurător general, care pot
genera îmbolnăviri şi la persoanele neexpuse profesional, la aceste noxe; exemplu: monoxidul
de carbon, plumbul, zgomotul, unii alergeni (ricin) etc.;

- noxe profesionale prezente predominant în mediul înconjurător general, dar care mai pot
constitui uneori şi o noxă profesională: agenţii etiologici ai bolilor profesionale infecţioase
sau parazitare.

Evaluarea şi supravegherea riscurilor profesionale prin (2):

• catagrafierea locurilor de muncă şi a salariaţilor expuşi;

• elaborarea de profesiograme şi de cronograme profesionale;

• studii ergonomice (identificarea şi ierarhizarea factorilor de risc biomecanic şi a

suprasolicitărilor psihofiziologice, pe operaţii şi posturi de muncă);

• metrologia (măsurarea) factorilor de risc: zgomot, vibraţii, nivelul şi tipul

iluminatului, parametri climatici microambientali, concentraţii atmosferice de pulberi,
substanţe chimice

dimensionarea riscurilor (sinteza informaţiilor metrologice, clinice şi a indicatorilor

biotoxicologici) şi comunicarea acestora către toţi factorii de răspundere (angajatori,
inspecţia muncii, DSP judeţene);
• studii specifice de impact asupra sănătăţii şi/sau programe naţionale tematice, de
evaluare şi/sau de intervenţie proactivă, pentru minimizarea unor riscuri.
• intocmirea şi implementarea programelor de medicina muncii avand ca obiective,
evaluarea riscurilor şi a impactului acestora asupra sănatăţii şi securităţii muncii,
elaborarea şi aplicarea de măsuri preventive, care să permită controlul mai eficient şi
reducerea efectelor negative biologice, psihologice şi economice.
4. Anamneza profesionala

Anamneza profesională: reprezintă modalitatea de obţinere a informaţiilor privind

expunerea la noxe profesionale. Este criteriul esenţial în diagnosticul tuturor bolilor
profesionale. Informaţiile declarative necesită obiectivarea prin documente oficiale (carnetul
de muncă, buletine de determinare a noxelor la locul de muncă, fişa postului de muncă).
Interviul cu pacientul cuprinde obligatoriu următoarele intrebări anamnestice (1,2):

Profesiunea (denumirea cât mai exactă: ex miner, ajutor de miner,

vagonetar): .......................................................................................................................
.....................

Calificarea (prin şcoală profesională sau direct la locul de

muncă) ......................................................................................................................

Vechimea profesională: ................... în profesiunea suspectată de apariţia bolii............

Vechimea la actualul loc de muncă: ..............................................................................

Ruta profesională: etape calendaristice, profesii şi locuri de munca

anterioare ..........................................................................................................................
... ..........

(declarativă) ......dacă este obiectivată (prin ce ?).

6. Procesul tehnologic: ....................................................................................................

............................................................................................................................. .................

Descriere amănunţita a tehnologiei, materii prime şi finite, procedeul tehnic folosit

7.Operaţiuni îndeplinite de pacient în cadrul procesului tehnologic: .................................

.............................................................................................................................................

de la ora intrării în schimb şi până la sfârşitul schimbului.

8.Alte operaţiuni care se efectuează în secţie, în afara celor la care lucrează

bolnavul: ......................................................................................................................................
......

cu eventuale repercursiuni asupra locului de muncă (expuneri indirecte prin difuziunea

noxelor).

51

9.Caracteristicile locului de muncă: dimensiuni, mod de organizare ......................................

............................................................................................................................. ..............Noxe
profesionale prezente la locul de muncă: inregistrare pe categorii de noxe

...................................................................................................................................................
10.Numărul de muncitori în secţie ............................................................................................
11.Mijloace de protecţie colectivă: ventilaţie locală sau
generală ............................................ ...........................................................................................
........................................................ ce anume există ?; funcţionează ?; eficienţa.

12.Mijloace de protecţie individuală: EIP, mod de

utilizare..................................................... ...................................................................................
... ............................................................. 13.Igiena individuală: duşuri, anexe social –
sanitare,.............................................................. 14.Simptomatologie subiectivă la locul de
muncă: .................................................................. 15.Tulburări prezente şi la alţi muncitori din
secţie: ............................................................ 16.Control medical la încadrare şi la examinările
periodice: rezultate

....................................................................................................................................
Antecedente patologice profesionale:

.............................................................................................................. .............................

Îmbolnăviri profesionale la alţi muncitori de la vechile locuri de muncă (patologie de grup):

............................................................................................................................. ..............
Schimbarea locului de muncă: motive medicale ..........................................................
Pensionare: motive medicale .......................................................................................

17.Obiectivarea expunerii profesionale:........................................................................

18.Epicriza anamnezei profesionale: ...............................................................................

...........................................................................................................................................

1.3.2 Istoricul bolii:

Oferă informaţii utile despre:

-modul de debut al imbolnăvirii profesionale: circumstanţele ocupaţionale de loc şi de timp la

debutul simptomatologiei

- evoluţia manifestărilor clinice in raport cu expunerea ocupaţională

- asocieri morbide, complicaţii la manifestările iniţiale

- rolul intreruperii expunerii (intrarea in concediu de boală, de odihnă sau schimbarea locului
de muncă) asupra simptomatologiei clinice (respiratorii, cutanate)

- tratamente urmate şi eficienţa acestora (ex administrarea de antidoturi, cortico- terapie)

52

1.3.3 Tabloul clinic:

Examenul clinic general pe aparate şi sisteme permite obţinerea de informaţii utile
diagnosticului, prin recoltarea şi consemnarea simptomelor şi a semnelor bolii:grupaje
sindromatice exprimand afectarea unor organe ţintă, sugestive sau specifice pentru o expunere
profesională (2).

NB! Manifestările clinice precoce sunt mai frecvent nespecifice şi numai rareori
patognomonice (in fazele iniţiale ale unor boli profesionale ca de exemplu, la debutul
astmului bronşic alergic profesional).

NB!. Cunoaşterea mecanismelor patogenice teoretice din bolile profesionale, permite găsirea
de certitudini clinice şi paraclinice (indicatori de expunere şi de efect biologic relevanţi),
pentru stabilirea precoce a unui diagnostic pozitiv corect.

1.3.4 Cunoaşterea mecanismelor generale de acţiune ale noxelor profesionale

Se cunosc mecanisme toxice generale de tipul (1,2):

- toxicitate directă structurală sau funcţională asupra unor organe ţintă - mecanisme iritative
cutaneo-mucoase, oculare, respiratorii etc - mecanisme imunologice - sensibilizări alergice,
sinteza de auto-Ac - mecanisme inflamatorii: primare sau subsecvente

- reacţii oxidative:eliberarea de radicali liberi, sinteza No, stres oxidativ, inhibarea sistemului
de monoamino-oxidaze (sistemul citocromic),

- interferenţe cu mecanismele enzimatice, hormonale şi ale neurotransmiţătorilor

- efecte mutagene, teratogene, toxice reproductive,

- efecte cancerigene (induse de expunerea la agenţi clasificaţi de IARC in grupul 1, respectiv

agenţi sigur cancerigeni: benzen, benzidină, clorura de vinil, crom hexavalent, arseniu, radiaţii
ionizante, beta-naftilamina, 4-amino policlorobifenili) (3).

1.3.5 Explorari de laborator (paraclinice)

Un diagnostic corect etiologic se bazează pe explorări de laborator, grupate schematic în:

1. Indicatori de expunere: identificare toxicelor sau a metaboliţilor acestora in umorile

organismului expus, avand valori care depăşesc limitele biologice (LB) considerate tolerabile
(3,16).

2. Indicatori de efect biologic: reflectă efectele induse de pătrunderea toxicelor in organism

sau/şi de acţiunea metaboliţilor acestora;

- modificări funcţionale; respiratorii, cardiovasculare etc - indicatori biologici: imuno-

enzimatici, citologici, hematologici, biochimici etc - indicatori electrofiziologici; scaderea
VCM, VCS, PEC, modificări EEG etc,

53

- modificări radiografice (pulmonare, osoase) - teste psihometrice / psihologice - măsurarea

audiometrică a deficitului auditiv.


6.Criterii şi etape diagnostice in bolile profesionale

1. Anamneza profesională

2. Istoricul bolii

3. Tabloul clinic

4. Cunoaşterea mecanismelor generale de acţiune ale noxelor profesionale

5. Explorari de laborator (paraclinice)

8. Profilaxie (primara/secundara/tertiara):
a. Masuri tehnico-administrative legate de expunere (prevenirea și controlul
riscurilor profesionale și efectelor asupra sănătății): colective si individuale
b. Masuri medicale de supraveghere a sanatatii lucratorilor(examen medical la
incadrare, adaptare, control medical periodic, aptitudinea pentru munca);
Protectia maternitatii la locul de munca.

Ca program activ de profilaxie primară, dispensarizarea are ca obiectiv şi supravegherea

stării de sănătate a salariaţilor aparent sănătoşi, dar expuşi la riscuri majore, a femeilor
însărcinate expuse la agenţi embrio-fetotoxici, surpravegherea muncii tinerilor expuşi la noxe
chimice cancerigene, plumb, radiaţii ionizante etc.

Ca program curativo-profilactic (prevenţie secundară), dispensarizarea se adresează

bolnavilor cronici aflaţi în activitate, pensionarilor cu gradul III de invaliditate (care lucrează
cu 4 ore de muncă/zi), salariaţilor aflaţi în evidenţă cu afecţiuni profesionale sau cu accidente
de muncă, celor cu handicap sau cu deficienţă uşoară/medie angajaţi (sau transferaţi) in locuri
de muncă numite “protejate”. Toate măsurile terapeutice, igienice, recuperatorii şi
profesionale aplicate, sunt orientate spre îmbunătăţirea sau păstrarea restantului
morfofuncţional şi a capacităţii de muncă, prin prevenirea decompensării, a agravării sau a
complicaţiilor potenţial ireversibile (2).

Obiectivele dispensarizării sunt indirect legate şi de activitatea de producţie (creşterea

randamentului în muncă, reducerea absenteismului de cauză medicală şi a costurilor aferente
acestuia, diminuarea riscului de accidente de muncă produse prin oboseală, evenimente
medicale acute survenite în timpul muncii). Efectele psihologice individuale şi socio-
famialiale benefice, decurg inerent dintr-un program medical eficient şi bine manageriat.

Ca program prevenţional terţiar (recuperarea şi reinserţia socio-profesională a salariaţilor

cu pierderea parţială şi temporară a capacităţii de muncă), dispensarizarea include măsuri
strict specifice cazurilor cu indicaţii de reluare a muncii (măsuri organizatorice, reamenajarea
locului de muncă, program de lucru individualizat, pentru facilitarea (re)adaptării în muncă).