Sunteți pe pagina 1din 15

MANEVRELE MASAJULUI CLASIC

A. MANEVRELE PRINCIPALE

NETEZIREA

Definitie: - consta în alunecarea usoara si ritmica efectuata


asupra tegumentelor, în sensul circulatiei de întoarcere (venoasa si
limfatica).

Tehnica de executie:

1. Netezirea simpla:

Mâna maseurului aluneca cu palma ferm si complet aplicata pe


piele în sens centripet, cu o presiune crescânda, atingând un maxim
la mijlocul suprafetei si scazând intensitatea presiunii spre sfârsit. Se
impun urmatoarele precizari:

- policele se poate opune celorlalte degete, în functie de


segmentul masat;

- degetele mâinii pot fi lipite între ele sau larg deschise;

- mâna poate fi împinsa sau trasa;

- miscarea poate fi scurta sau lunga;

- pozitia palmei poate fi paralela, perpendiculara sau oblica, fata


de directia miscarii;

2. Netezirea în grebla:

Netezirea se executa cu nodozitatile articulare ale falangelor


degetelor flectate, pumnul fiind închis, iar alunecarea patrunzatoare
(în spatiile intermusculare sau în cazul unor regiuni acoperite de fascii
puternice: planta, fata laterala a coapsei, etc).

3. Netezirea serpuita:

Mâna aplicata longitudinal, cu degetele strânse se misca în zig-


zag în sens centripet, fara avantari bruste.
4. Netezirea în cleste:

Degetul mare împreuna cu celelalte degete, imitând actiunea


unui cleste, aluneca în aceasta pozitie pe tot traiectul muschiului sau
tendonului masat.

5. Netezirea cu extremitatea degetelor:

Degetul mare (policele) sau mai multe degete dispuse aproape


perpendicular pe regiunea masata se deplaseaza încet , apasând
adânc tesuturile.

6. Netezirea alternanta:

Se lucreaza alternant cu ambele mâini care executa acela&#


929j98j 351;i tip de manevra, cu ritm specific, iar mâinile dau
impresia ca se încruciseaza sau ca se deplaseaza una pe sub cealalta.

7. Netezirea cu îngreuiere:

0 mâna se aplica cu partea dorsala pe suprafata masata, iar în


palma se pun degetele mâinii opuse sau o mâna se aseaza cu fata
palmara în contact cu suprafata masata, iar suprafetele interne ale
degetelor mâinii opuse apasa pe prima.

8. Netezirea concentrica:

Ambele mâini cuprind ca într-o bratara articulatia, policele si


degetele aratatoare atingându-se. Se executa miscari circulare.

9. Netezirea lunga:

Palmele cu degetele strânse se aplica paralel cu axul longitudinal


regiunii masate sau usor oblic, în asa fel încât se va masa segmentul
sau membrul întreg de la extremitatea sa înspre radacina, (pe toata
lungimea sa).

10. Netezirea încrucisata:

Alunecarea în acest caz se face cu ambele mâini cu degetele


încrucisate (în cazul masarii muschilor voluminosi).

11. Netezirea combinata:

Aceasta varianta este o combinatie între doua tipuri de neteziri.


Reguli generale:

• Sensul în care se executa netezirea este cel al circulatiei


venoase si limfatice.

• Netezirea nu se executa repede, ci linistit si ritmic (limfa se


misca încet prin vase - 4mm/sec). Netezirea se face fara întreruperi,
spre ganglionii limfatici si cisternele limfatice.

• Presiunea cu care se executa netezirea trebuie sa creasca


progresiv pe prima jumatate a segmentului masat, sa atinga maximul
la mijloc si sa scada treptat spre sfârsit.

• Pentru ca mâna trebuie sa alunece libera pe zona masata, se vor


folosi cantitati mici de ulei de masaj sau pudra de talc.

• Netezirea unui segment începe de la extremitatea cea mai


îndepartata de trunchi si se termina cu zona cea mai apropiata de
acesta.

• Netezirea usoara produce cresterea temperaturii locale,


micsorarea contracturii tesuturilor, scaderea presiunii sanguine si a
fluidelor interstitiale.

• În cazul durerilor, netezirea se executa ceva mai sus de zona


dureroasa, cu presiune cât mai mica, timp de 3 - 5 minute. 0 netezire
de 15-30 minute este un adevarat calmant al durerii.

Efecte:

• Activarea circulatiei superficiale (capilare si limfatice);

• Stimulatoare sau calmante asupra nervilor si calmante asupra


muschilor periferici.

FRICTIUNEA

Definitie - este apasarea si deplasarea pielii si a tesuturilor moi


subcutanate pe tesuturile profunde sau pe plan dur, osos, atât cât
permite elasticitatea acestora.

Tehnica de executie:
1. Frictiunea rectilinie:

Se mobilizeaza pielea pâna la limita ei elastica în sens rectiliniu, a


carei intensitate si extindere creste treptat. Manevra se poate face cu:
pulpa policelui, pulpele celorlalte degete, palma întreaga de la o
singura mâna sau de la ambele mâini, cu pumnul sau cu cantul
mâinii.

2. Frictiunea în spirala:

Cu pulpa degetelor sau cu radacina mâinii aplicate pe regiunea


masata se imprima frictiunii o directie în zig-zag, sau în spirala.

3. Frictiunea în cleste:

Se formeaza un cleste alcatuit din degetul mare si celelalte


degete si se frictioneaza elementele anatomice prin miscari rectilinii
sau circulare.

4. Frictiunea în grebla:

Consta în mobilizarea profunda, rapida si energica a pielii cu


ajutorul fetei dorsale a degetelor si nodozitatilor lor.

5. Frictiunea circulara:

Degetele ce maseaza pastreaza o pozitie asemanatoare cu cea


din varianta simpla însa pulpele degetelor fac o miscare circulara.

6. Frictiunea cu îngreuiere:

Degetele mâinii libere sunt aplicate perpendicular pe partea


dorsala a mâinii care lucreaza, îngreunând-o.

Reguli generale:

• se executa pe o portiune limitata a suprafetei cutanate si poate


fi executata atât în sensul circulatiei venoase, cât si în sens contrar
circulatiei limfei si sângelui venos.

• este procedeul principal în majoritatea cazurilor patologice si


singurul care influenteaza pozitiv mobilitatea, rezistenta si
elasticitatea aparatului articular.

• în timpul frictiunii, forta de presiune creste gradat prin unghiul


de înclinare al degetelor fata de orizontala.
• forta de apasare folosita în timpul frictiunii este destul de mare
si poate provoca leziuni si traumatisme ale pielii. Deci, trebuie sa se
acorde o atentie deosebita tehnicii de executie.

• frictiunile energice în locurile dureroase reduc starea de


hiperexcitabilitate a nervilor, accelereaza circulatia locala si
îmbunatatesc hranirea tesuturilor.

• cu ajutorul frictiunii, un maseur talentat poate recunoaste


modificarile patologice care au loc în tesuturile profunde (în special în
regiunea articulatiilor).

Efecte:

• frictiunile se adreseaza tesutului conjunctiv, adipos, muscular,


etc; Când se executa lent, usor au un efect de relaxare musculara si
calmare nervoasa iar când se executa energic, profund, au un efect
de excitare, stimulare cu efecte trofice si circulatorii.

• înlaturarea rezervelor de grasime si a reziduurilor infiltrate;

• sporirea elasticitatii si supletii pielii si a tesuturilor conjunctive.

Efectele frictiunii sunt de lunga durata.

Frictiunea si framântatul pot constitui împreuna singurele manevre


de masaj.

FRAMÂNTATUL

Definitie - prinderea în cuta a muschilor si a tesuturilor profunde,


ridicarea si strangerea acestora atât cât permite elasticitatea
tesutului respectiv.

Tehnici de executie:

1. Framântatul în cuta:
Cuprinderea muschiului (sau a tesutului gras) într-o cuta formata
de catre cele patru degete, pe o parte si degetul mare si radacina
palmei pe de alta parte, ridicarea si strângerea acestuia printr-o
stoarcere, strângere propriu-zisa sau printr-o presare pe planul osos.

2. Framântatul în inel:

Mâinile se aseaza transversal pe muschi, fata în fata , astfel încât


aratatoarele si policele se ating iar muschiul, cuprins ca într-un inel,
trece dintr-o mâna în alta.

3. Framântatul lung:

Se aplica ambele mâini pe muschiul masat astfel încât pulpele


degetelor mari vin deasupra acestuia, iar celelate degete pe marginea
lui externa respectiv interna; în timpul deplasarii înainte prin salturi
mici, policele se îndreapta înspre celelalte degete, realizând ridicarea
si stoarderea muschiului.

4. Framântatul în cleste:

Muschii scurti sau lati sunt cuprinsi într-un cleste format de cele
patru degete, de pe o parte si degetul mare pe de alta parte, sunt
ridicati si strânsi.

5 Framântatul cu pumnii:

Cu pumnii stransi se executa miscari de framântare asemanatoare


cu framântatul pâinii, efectuându-se miscari de rotatie care ridica
muschiul si în acelasi timp executa o presiune asupra lui.

6. Framântatul serpuit:

Degetele, printr-o miscare de alunecare continua, preseaza


muschiul asa cum s-ar stoarce de apa un burete, ridicându-l si
strângându-l cu ambele mâini; înaintarea spre zonele învecinate da
aspectul unui val al miscarii.

Reguli generale:

• Framântatul este singurul procedeu care actioneaza intens


asupra vaselor limfatice si sanguine mari, accelerând neutralizarea
produselor de descompunere si sporind procesul de nutritie al
tesuturilor.
• Framântatul mareste puterea de contractie a fibrelor musculare,
deci constituie un exercitiu de gimnastica pentru muschi. În ceea ce
priveste muschii striati, aceasta manevra are o importanta deosebita
în cazul scaderii capacitatii de munca a muschilor.

• În timpul framântatului se vor evita manevrele bruste, rasucirea


muschiului sau provocarea durerilor.

• Framântatul se executa într-un ritm lent si continuu.

Efecte:

• tratarea atrofiei si insuficientei musculare;

• refacere, recuperare medicala;

• framântatul produce marirea considerabila a mobilitatii


tendoanelor, întinderea fasciilor si îmbunatatirea circulatiei sângelui si
a limfei;

• accelerarea circulatiei sanguine; intensifica hranirea grupelor


musculare si resorbtia rapida a substantelor metabolice; prin
strângerea muschilor între degete se produce eliminarea elementelor
de descompunere din fasciculele musculare;

• în timpul framântatului profund apar numeroase impulsuri


aferente care stimuleaza muschii, tendoanele, articulatiile si sistemul
nervos;

• în afara de faptul ca fortifica muschii si ajuta la regenerarea


tesutului muscular, framântatul sporeste capacitatea de munca a
maselor musculare mari.

TAPOTAMENTUL

Definitie - consta în batai sau loviri usoare si ritmice, cu degetele,


palmele sau canturile palmelor, aplicate pe tesuturile moi.

Tehnici de executie:
1. Tocatul.

Palmele asezate paralel, fata în fata, cu degetele usor flectate si


departate, lovesc într-un ritm vioi, alternativ, locul masat în asa fel
încât ambele mâini sa bata în acelasi loc, progresându-se treptat în
sensul dorit. Degetele cad fie cu partea latero-dorsala, fie cu muchia.
Degetele sunt relaxate, pasive, golul de aer care se formeaza între
degete amortizând astfel loviturile. Se obtine astfel un zgomot
asemanator cu pocnetele scurte sau cu picaturile mari de ploaie.
Varianta : tocatul în nuiele – atunci când degetele cad pe piele unul
dupa celalalt.

2. Plescaitul.

Deriva din varianta anterioara însa aici prin miscari simple si


repezi se produce o supinatie alternativa, pe corp cazând degetele
flectate care parca ridica de pe el un fir. Loviturile produc un sunet
clar specific care a dat si numele acestei variante.

3. Percutatul

Loviturile în aceasta varianta se efectueaza cu pulpa degetelor


usor îndoite care cad oblic sau perpendicular pe regiunea masata.
Ritmul de aplicare este rapid si se practica cu ambele mâini care
lovesc simultan sau alternativ.

4. Batatoritul cu palmele.

În aceasta varianta palmele si degetele cad moi pe suprafata


corpului de la o distanta mica, iar loviturile sunt scurte si dese,
producând un sunet deschis caracteristic. Se mai pot executa si
miscari cu degetele apropiate de palma, mâna îmbracând forma unei
cutii. Se mai pot folosi si lovituri usoare cu dosul mâinilor.

5. Batatoritul cu pumnii.

În aceasta manevra mâna cu degetele usor flectate se afla într-o


pozitie intermediara între pronatie si supinatie. Ea cade perpendicular
si cu degetul mic usor departat de pumn. Varianta cu pumnul
semiînchis.

6. Batatoritul în caus.

Este o manevra mai putin aspra, fiind efectuata de palmele si


degetele strânse în asa fel încât sa creeze o adâncitura în care se
formeaza o perna de aer care amortizeaza loviturile. Se aude un sunet
surd deosebit de cel al celorlalte variante.

Reguli generale:

• Tapotamentul se adreseaza tesutului superficial sau profund, în


functie de intensitatea de lovire si viteza;

• Profunzimea este data de varianta aleasa si de pârghia folosita .

• Poate fi aplicat în orice directie.

• Ritmul de aplicare difera de la o varianta la alta. Astfel, tocatul


se executa cu o viteza de 1-3 lovituri / sec. timp de 1-4 min.,
batatoritul cu palmele 10-70 de lovituri / minut, etc.

Efecte:

• Vasodilatator (la nivelul pielii si al tesutului conjunctiv);

• Creste excitabilitatea neuro-motorie;

• Actioneaza asupra sistemului vegetativ-simpatic;

• Aduce un aflux puternic de sânge spre regiunea masata,


determinând astfel îmbunatatirea nutritiei acelei regiuni;

• Are o influenta benefica asupra nervilor (în special asupra


terminatiilor cailor senzitive);

• Ajuta la micsorarea si încetarea durerilor, când gradul de


excitatie al nervului este marit;

• Provoaca o hipertermie profunda, o înviorare a tonusului tuturor


muschilor, actioneaza în mod reflex pe locul de aplicare a loviturilor si
intensifica activitatea nervilor periferici;

• Actioneaza asupra nervilor vasomotori, la lovituri slabe se


produce vasoconstrictie, la lovituri puternice se produce vasodilatatie,
hipertermie (crestere locala a temperaturii), scaderea reactivitatii
exagerate a nervilor si muschilor la excitatii mecanice;

• Influenteaza muschii viscerali, când se aplica la coloana


vertebrala;

• Produce modificari favorabile ale tensiunii arteriale;


• Influenteaza ritmul cardiac, rareste pulsul si corecteaza aritmia.

VIBRATIILE

Definitie - sunt miscari oscilatorii pe un fond de presiune continua si


constanta, de intensitate redusa.

Tehnici de executie:

1. Vibratia simpla

Este vibratia care se executa cu o singura mâna, în urmatoarele


variante:

• cu vârful degetelor sau cu fata lor palmara;

• cu podul palmei;

• cu radacina mâinii;

• cu toata palma, având degetele departate, cuprinzând


muschiul;

• cu degetele întinse;

• cu pumnul deschis sau închis.

2. Trepidatia

Vibratiile ale caror miscari oscilatorii au o amplitudine si


intensitate mare; se executa cu palmele, având degetele departate
cuprinzând muschiul si imprimându-i miscari în spirala.

3. Vibratia combinata

Vibratiile asociate cu alte manevre dau frictiune vibratoare,


framântat vibrator sau presiune vibratoare.

Reguli generale:
• Vibratiile necesita un antrenament prealabil din partea
maseurului fiind unul dintre cele mai obositoare procedee de masaj.

• Când nu sunt însotite de trepidatii, vibratiile devin presiuni.

• Ritmul oscilatiilor este de peste 200 miscari/minut.

• Trepidatiile se aplica pe grupe musculare mari, mâinile putând


aluneca pe segmentul masat, cuprinzând si alte regiuni.

Efecte:

• calmant, relaxant;

• reduce sensibilitatea nervoasa;

• îmbunatateste capacitatea de efort;

• calmeaza durerile în diferite afectiuni (ginecologice, nevralgii,


migrene);

• intensifica functionarea glandelor;

• actioneaza asupra nervilor periferici (nervii motori, senzitivi,


vasomotori si secretori);

• actioneaza asupra parezelor, spasmelor musculare; reduc


durerea.

• influenteaza organele si tesuturile profunde (inima, muschii,


peretii abdominali si intestinali);

• influenteaza secretia majoritatii organelor si glandelor


(stomac, glande salivare, intestine, ficat, glande sexuale etc.).

B.MANEVRELE AUXILIARE

Întregesc actiunea manevrelor principale.

Se intercaleaza între manevrele principale sau se adauga la


sfârsitul lor.

Unele manevre secundare deriva din cele principale sau sunt o


combinatie între ele.
CERNUTUL

Definitie - mobilizarea alternativa, energica si ritmica a masei


musculare prin miscarea în sens lateral si de jos în sus a mîinilor
asezate paralel de o parte si de alta a locului masat, în supinatie si cu
degetele usor flectate; miscarea seamana cu cernutul printr-o sita.

Tehnica de executie:

1. Cernutul prin lovire:

Mobilizarea masei musculare este facuta prin lovire si ridicare a


muschilor, caz în care mâinile se desprind de pe regiunea masata;

2. Cernutul prin presare:

Mobilizarea masei musculare este facuta prin ridicare si presare a


muschilor, caz în care mâinile nu se desprind de pe regiunea masata;

Reguli generale:

• Se adreseaza în special membrelor superioare si inferioare.

• Cernutul se intercaleaza între framîntat si batatorit sau se aplica


si dupa netezire.

• Este o manevra intermediara între framantat si batatorit

• Mâinile se deplaseaza de-a lungul regiunii masate din aproape


în aproape.

Efecte:

• Actiune de relaxare a muschilor;

• Mareste supletea tesuturilor;

• Activeaza functiile circulatorii si trofice.

• Nu actioneaza în mod uniform asupra tesuturilor moi din preajma


zonei masate.

RULATUL
Definitie – miscarea (rularea) în toate sensurile, într-un ritm viu,
energic si cu o presiune crescuta a masei musculare mobilizate între
palme, cu degetele întinse.

Reguli generale:

• Se aplica de obicei dupa framântat.

• Apasarea este mai puternica decât la cernut.

• Se aplica numai pe membre.

• Miscarea (rularea) se poate deplasa centripet prin miscari


circulare, energice

Efecte:

• Relaxarea muschilor;

• Mareste supletea tesuturilor;

• Activeaza functiile circulatorii si trofice.

• Rulatul actioneaza în mod uniform asupra tesuturilor moi din


preajma zonei masate.

• Este mai putin traumatizant decât framântatul.

SCUTURATUL

Definitie - consta în miscari oscilatorii mai ample si ritmice,


executate sistematic cu segmentele membrelor (inferioare sau
superioare), cu membrele în întregime sau cu corpul întreg

Reguli generale:

• Se aplica spre sfârsitul masajului.

• Se pot asocia cu tractiuni usoare în sens longitudinal, a


membrelor.

• Scuturatul corpului intreg se efectueaza la copii sau la persoane


care pot fi ridicate de maseur

Efecte:
• de relaxare daca sunt efectuate cu blândete;

• de înviorare si stimulare generala, daca sunt executate într-un


ritm mai viu.

TRAGEREA

Definitie - tractiunea segmentului distal (terminal) în sensul axei


lungi a membrului.

Reguli generale:

• Tractiunile se aplica în masajul articulatiilor, la sfârsitul


masajului.

• Manevrele de tractiune se executa blând si cu prudenta.

• Prinderea se face cu o mâna sau cu ambele mâini.

• Prinderea se face deasupra si sub articulatie.

Efecte:

• De relaxare a articulatiilor si a tensiunilor periarticulare, daca sunt


efectuate cu blândete;

CIUPITUL

Definitie – formarea unei cute din piele si tesut subcutanat sau chiar
muschi, strângerea (pensarea) usoara si ridicarea ei atât cât permite
elasticitatea acestor tesuturi.

Tehnica de executie:

1. Ciupitul cu rulare;

2. Ciupitul cu taiere;

3. Ciupitul cu tragere;

4. Ciupitul cu presiune;

Reguli generale:
• Se executa mai ales pe regiunea spatelui dar si pe portiunile
carnoase ale membrelor.

• Cuta poate fi deplasata în sens ascendent sau descendent,


ridicând mereu alte cute, sau poate fi lasata sa scape brusc din
strânsoare.

• Masarea se executa, cel mai adesea, într-un ritm energic.

Efecte:

• Excitant.

• Mareste supletea tesuturilor;

PRESIUNILE

Definitie - reprezinta apasari cu palmele, având degetele întinse


paralel, repetate pe acelasi loc, deplasand apoi palmele în sus si în
jos. Se pot efectua si folosind degetele si pumnii.

Reguli generale:

• Durata unei presiuni este de 1-5 secunde sau în functie de


reactia la durere a pacientului

• Se aplica la sfasitul masajului regional, aproape întotdeauna pe


spate.

Efecte:

• În masajul medical se foloseste presiunea periostala si presiunea


pe nervi (metoda Cornelius) în afectiunile dureroase ale nervilor,
reducând durerea.

• Întareste manevrele de netezire, frictiune sau framântat,


aplicându-se în special în masajul sportiv sau la persoanele robuste.