BIOENERGETICA.

METABOLISMUL.
CICLUL KREBS
OBIECTIVE
 Noţiune de metabolism. Anabolismul şi catabolismul. Căile metabolice.
Etapa amfibolică a metabolismului, rolul ei.
 Legile termodinamicii. Noţiuni de entalpie, entropie şi energie liberă.
Energia liberă standard, semnificaţia ei. Reacţiile endergonice şi
exergonice.
 Compuşii macroergici: structura chimică şi rolul lor. Ciclul ATP-ului.
 Caracteristica stării energetice a celulei. Indicii ce o caracterizează.
Reglarea metabolismului celular.
 Decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic: complexul polienzimatic,
cofactorii, reacţia stoichiometrică, etapele, rolul biologic şi reglarea.
 Ciclului acizilor tricarboxilici (Ciclul Krebs). Reacţiile parţiale,
stoichiometria ciclului Krebs, esenţa biologică, reglarea.
 Reacţiile anaplerotice.

 METABOLISMUL

sistem coordonat de transformări a substanţelor

şi energiei sub acţiunea sistemelor

multienzimatice.
Deosebim:
Metabolismul extern – include procesele
necesare pentru: asimilarea substanţelor
nutritive, transportul metaboliţilor
intermediari între celulele diferitor organe şi
ţesuturi şi eliminarea produselor finale din
organism.
Metabolismul intermediar – totalitatea
reacţiilor chimice ce decurg intracelular (şi
asigură viabilitatea, creşterea şi
reproducerea celulei).
Funcţiile metabolismului:

1. aprovizionarea celulelor cu energie

chimică (ce se formează la scindarea
substanţelor nutritive);
2. transformarea substanţelor nutritive în
precursori necesari pentru sinteza
macromoleculelor
3. asamblarea acestor precursori în P, AN;
L; polizaharide;
4. biosinteza şi degradarea biomoleculelor
cu destinaţie specială (h, mediatori,
cofactori);
 Fazele metabolismului

Evidenţiem 2 faze:
1. Catabolismul – faza de degradare a
macromoleculelor în micromolecule.
este însoţit de eliberarea energiei
ATP(procese exergonice)
2. Anabolismul – faza de sinteză a
macromoleculelor din micromolecule,
necesită utilizarea energiei ATP (procese
endergonice)
 Etapele catabolismului:
I etapă - decurge în TGI (fără eliminare
de E). Macromolecule alimentare se
scindează în monomerii săi.
II etapă – monomerii se transformă într-
un precursor comun – Acetil-CoA (are loc
generare de energie – 20%).
III etapă – amfibolică - ciclul Krebs; LR si
fosforilarea oxidativă –(FO)  H2O+ CO2
are loc generare de energie (80%)
Proteine Glucide Lipide
I

AA monozaharide AG+glicerol

Piruvat

II
Acetil -CoA

c. Krebs L.R CO2

III
NH3 FO H2O
ADP + Pi ATP
Etapele metabolismului
 Deosebirile căilor catabolice
de anabolice

 considerentul energetic;

 succesiunea reacţiilor este

reglată separat;
 diferă după localizarea în celulă.
 CĂILE METABOLICE
- reprezintă succesiunea reacţiilor
enzimatice în care substratul se
transformî în produs
S ==>A ==> B ==> C ==> P
 DEOSEBIM CĂI METABOLICE:
A. a) centrale (comune pentru degradarea
şi sinteza principalelor macromolecule)
b) specifice (caracteristice doar pentru
substanţe individuale (amine biogene).
B. a) liniare (glicoliza)
b) ciclice (ciclul Krebs)
DEOSEBIM CĂI
METABOLICE
C. a) anabolice

b) catabolice

c) amfibolice

D. a) aerobe

b) anaerobe
Bioenergetica
- ştiinţa ce studiază sursele,

transformările şi utilizarea energiei.

În lumea vie sistemul termodinamic

poate fi reprezentat de un organism

întreg; un organ; o celulă; o reacţie
chimică.
 TERMODINAMICA

Analizează modificările conținutului în energie al

unui sistem când acesta trece dintr-o stare (starea

inițială) în altă stare (starea finală) și schimbul de
energie dintre sistem și mediu.
 Organismele vii pot fi considerate sisteme
termodinamice, pentru care sunt valabile
legile termodinamicii:

I. Principiul conservării – energia

reacţiilor chimice nu dispare şi nu apare din nimic, dar
se transformă dintr-o formă în altă.
Ex.: E chimică se transformă în E termică, electrică,
mecanică.
II Principiul evoluţiei – toate procesele
asociate cu transfer de energie se desfăşoară de la
sine numai într-o direcţie şi numai pînă la o anumită
limită - ce corespunde entropiei maximale.
 SISTEME TERMODINAMICE

Sistemele biologice sunt sisteme

termodinamice deschise - schimb de
energie şi materie cu mediul înconjurător
 ENERGIA LIBERĂ

Fiecare sistem termodinamic are o

energie internă ( H), care este
constituită din energie liberă ( G) şi
energie legată (TS)
 H= G + TS
 ENERGIA LIBERĂ

Energie liberă reprezintă acea parte din

energia (totală) internă a sistemului,

capabilă să efectuieze un lucru în
condiţii constante de T şi presiune
  G  kcal/mol
 Noţiuni de energie liberă, entalpie,
entropie

Dacă  H= G + TS 
G = H - TS.
Unde:
H – entalpia – energia internă (indică potențialul
termodinamic)
TS - energia legată - nu poate fi utilizată pentru
efectuarea lucrului (T- t absolută; S – variaţia
entropiei (gradul de dezordine al sistemului).
 Creşterea entropiei împedică revenirea la
starea iniţială, de aceea reacţiile însoţite de
creşterea entropiei - sunt ireversibile.
 Noţiune de energie liberă
standard
este partea de energie totală a sistemului,
convertită în lucru în condiţii standard (ΔGo )



 T=298K (25 C),

 C% iniţiala – 1,0 mol/L,

 pH = 7
 Energia liberă ∆G - indică sensul
desfășurării unei reacții
 G pozitivă  0  când produşii conţin mai multă

energie decât reactanţii (substanţele iniţiale) 

endergonice (nu pot efectua un lucru spontan, necesită
energie din exterior). AB  G B  G A
 G negativă  0  produşii conţin mai puţină energie

decât substanţele iniţiale  exergonice (fără folosirea

energiei) – stânga la dreapta  pot efectua un lucru.
 G = 0 – nu evaluează nici într-un sens.
 MEMORĂM:

Reacţiile catabolice  exergonice

Reacţiile anabolice  endergonice

Legătura (conexiunea) între ele

este ATP.
 Compuşii macroergici: structura
chimică şi rolul lor.

Compușii macroergici – substanțe chimice ce conțin legături

chimice la hidroliza cărora se eliberează ≥ 5 kcal/mol sau
mai mult

Legăturile se numesc macroergice (fosfat şi tioesterice)

și se notează ~
Rolul compușilor macroergici: mesageri energetici:
transportă energia de la procesele catabolice spre cele
anabolice
Legăturile macroergice –
forma de stocare a energiei
 Tipurile de substanţe
din punct de vedere energetic:

I. Microergice – la hidroliza lor se eliberează

mai puţin de 5 kcal

II. Macroergice – la hidroliza lor se eliberează

cca 5 kcal

III. Supermacroergice - la hidroliza lor se

eliberează peste 7,3 kcal
Substanţe macroergice
 Compuşii superamacroergici kcal/mol
1. fosfoenolpiruvat -14,8
2. carbomoilfosfat -12,3
3. 1,3 – difosfoglicerat -11,8
4. creatinfosfat -10,3
5. ATP  ADP +H3PO4
6. GTP,UTP,CTP,TTP -7,3
7. ATP  AMP + PP -7,3
8. PP  2Pi -7,6
9. acetil~CoA -7,5
 Compuşii microergici
Fructozo – 6 P - 3,8
Glucozo- 6- P - 3,3
 ATP- transportor
universal al energiei
 În forma sa activă este
un complex cu ionii de
Mg sau Mn
 ATP – 2 legături
macroergice (valoare
negativă ridicată a ΔG0),
Particularităţile structurale ale
ATP ca donor de energie
1. la pH=7 are 4 sarcini negative, care se resping
mai puternic comparativ cu cele 3 din ADP
(repulsie electrostatică)
NH 2
ATP adenine
adenosine triphosphate N
N

O O O N N

-O P O P O P O CH 2
O
O- O- O- H H ribose
phosphoanhydride H H
bonds (~) OH OH
2. Leg macroergice sunt de tip anhidridă (unesc 2
resturi acide)

NH 2
ATP adenine
adenosine triphosphate N
N

O O O N N

-O P O P O P O CH 2
O
O- O- O- H H ribose
phosphoanhydride H H
bonds (~) OH OH
3. Prezenţa ionilor de Mg (afinitatea ADP
este de 6 ori mai mare – hidroliza este
spre formarea ADP+Pi)
 ATP
Serveşte ca sursă de energie în:

1. Lucrul mecanic: mişcare, contracţie

2. Biosinteza moleculelor biologice

3. Transport: transportul prin membrană

4. În transmiterea informaţiei genetice

5. Energie electrică – pentru propagarea

influxului nervos
În reacţiile biochimice ATP:

Donor de grupări fosfat, pentru enzimele din

clasa kinazelor
Donor de pirofosfat (activarea tiaminei)

Donor de AMP (activarea AG sau a AA)

Donor de adenozină (sinteza S- adenozil

metioninei)
 HIDROLIZA ATP
În condiţii standard hidroliza ATP are loc
pe 2 căi:

ATP

ADP
H3PO4 AMP PP

2H3PO4
-7,3
kcal/mol
-15,3 kcal/mol
SCINDAREA ATP-ului

ATP + H2O → ADP + Pi;

ΔGo = - 7,3 kcal (- 31kJ/mol)

II. ATP + H2O → AMP + PPi;

PPi + H2O → 2Pi;
ΔGo = - 7,3 + (-8,0) = - 15,3 kcal
 Ciclul ATP
catabolism, -∆G

АDP + АТP
Н3РО4

anabolism, +∆G
 Regenerarea ATP
Sinteza ATP din ADP şi Pi – este posibilă pe 2 căi:

1. FO (utilizarea LR MC)

2. fosforilare la nivel de substrat – reacţiile în care

energia necesară pentru sinteza legăturii

macroergice fosfat e furnizată de un substrat
supermacroergic.
Fosforilare la nivel de substrat
Fosforilare la nivel de substrat
Fosforilare la nivel de substrat
REGLAREA METABOLISMULUI

 Se realizează la diferite nivele:

1. la nivelul proprietăţilor specifice

enzimelor (cantitatea de E şi S, prezenţa

Co, pH, t);
2. la nivelul E reglatoare alosterice;
 Caracteristica stării energetice a celulei

3. Majoritatea reacţiilor sunt reglate de starea

energetică a celulei.

Indicatorul ei este sarcina energetică

SE = [ATP]+1/2[ADP]
[ATP]+[ADP]+[AMP] SE= 0,8-0,95

PF = [ATP]/[ADP]*[Pa] = 500
Atkinson – Se = 0 ( AMP); Se=1 (ATP).
REGLAREA METABOLISMULUI

căile metabolice, responsabile de sinteza ATP

(căile catabolice) sunt inhibate de Se înaltă –

deci sunt inhibate de ATP, NADH+H şi
activate de AMP, ADP
dar căile de utilizare ale ATP (căile anabolice)

sunt stimulate de ATP, NADH+H şi inhibate

de AMP, ADP
REGLAREA METABOLISMULUI

4. reglare prin modificarea covalentă a E (fosforilare-defosforilare),

modulată de H (adrenalina, glucagon sau insulina)

5. inducţia şi represia enzimatică - modificarea c% E la nivel de

transcripţie a genelor corespunzătoare sub acţiunea hormonilor
steroizi.

6. Reglarea dependentă de hormonii care accelerează activitatea E

(adaptare imediată) sau de viteza sintezei enzimelor (adaptare de
lungă durată)

Exemple: adrenalina şi steroizii

7. Influienţa medicamentelor de diferită origine

Decarboxilarea oxidativă a
piruvatului
DOP la eucariote e
localizat în
mitocondrii; la
procariote – citozol.
 Are loc sub
acţiunea complexului
multienzimatic –
PDH, alcătuit din 3
enzime și 5 coenzime:
 COMPLEXUL PDH:
E1-PDH
E2- dihidrolipoiltransacetilază
E3 – dihidrolipoildehidrogenaza
Co1- TPP (vitaminei B1
Co2 – acidul lipoic
Co3- FAD (vitamina B2)
Co4 – HS-CoA
Co5- NAD (vitamina PP)
 Complexul PDH

1. E1 – PDH
Co1-TPP
2.E2 – dihidrolipoiltrans-
acetilază
Co 2 - AL
3. E3 – dihidrolipoilDH

Co3 – FAD
 Complexul PDH
Co 4 – HS-Co A
Co 5 – NAD+
K – kinaza specifică
F – fosfotaza specifică, dependentă de Ca2+ şi
Mg2+
X – proteina ligand (în E3)
 REACȚIA SUMARĂ A DOP
CO2
CH3-CO-COOH CH3-CO-SCoA
PIRUVAT ACETIL - CoA

NAD+ NADH+H+
HS-CoA
Ciclul
lanțul Krebs
respirator
Reglarea complexului PDH

1. Alosterică:
Acetil Co A – E2;

NADH – E3

Efectul e reversibil la acţiunea NAD şi

HSCoA
Inhibiţia alosterică este amplificată de AG
macromoleculari
Reglarea complexului PDH

2. Reglare nucleotidică, prin sarcina

energetică:
inhibat de ATP
activat de AMP
 Reglarea complexului PDH
3. Reglare covalentă:
complexul PDH este inhibat prin fosforilare (kinaza PDH),

activat prin defosforilare (fosfataza PDH).

 Fosforilarea se amplifică la raportul înalt ATP/ADP; acetil

CoA/HSCoA; NADH/NAD; defosforilarea – la concentraţii

mari de piruvat şi Ca
 Pi E1-OH ATP
(activă)
Fosfotaza kinaza
activator = activator =
Ca2+;Mg2+
insulina acetil-CoA
indirect NADH,
I- piruvat, ADP

H2O E1-OP ADP

(inactivă)
 Reglarea complexului PDH

ACTIVATORII INHIBITORII
complexului PDH PDH
NAD+ Acetil-СоА
АMP NADH
Piruvatul АТP, GTP
Са2+ AG
 APLICAŢII BIOMEDICALE
Deficitul uneia din subunităţile PDH se
manifestă prin:
Reducerea ciclului Krebs - apare un deficit
energetic
Acumulare de acid lactic - acidoză lactică
Alanina şi AA ramificaţi sunt crescuţi în plasmă
(blocat catabolismul lor)
Scăderea marcată a oxigenării tisulare (hipoxie)
– intervin în cursul insuficienţei cardiorespiratorii
acute, a stărilor de şoc
Acidoza lactică congenitală

Deficitul E1 cu transmitere dominantă

X- lincată
Defecte de dezvoltare la nivel cerebral
şi nervos
Spasticitate musculară
Moarte prematură
Ciclul Krebs
În 1937 Hans
Krebs a propus
ciclul acidului citric
 Se mai
numeşte ciclul citric
sau ciclul acizilor
tricarboxilici.
1937&1953

Hans Krebs (1900-1981)
Ciclul Krebs
Constă dintr-o secvenţă de 8 reacţii
ce se desfăţoară în ciclu
realizează degradarea lui Acetil Co
A pînă la 2 mol de CO2
şi produce energie stocată în GTP,
NADH+H, FADH2
Localizarea – matricea mitocondrială, cu

excepţia succinat dehidrogenazei – fixată

de suprafaţa internă a membranei interne
mitocondriale
Caracter aerob
 Rolul:

1. Donor de protoni şi electroni pentru

LR
2. Integrativă (reprezintă un punct de
convergenţă al catabolismului tuturor
substanţelor nutritive: glucoza, acizi
graşi, aminoacizi, alcool )
3. Amfibolică
4. Energetică
Substraturile ciclului Krebs
 Acetil-CoA
 oxalacetatul
 REACŢIILE
CICLULUI KREBS
1. Condensarea lui Acetil CoA
cu OA
2. Izomerizaea citratului în
izocitrat (prezenţa ionilor de fier)
3. DH şi decarboxilarea
izocitratului (Mg2+ sau Mn2+).
4. Decarboxilarea oxidativă a
alfa cetoglutaratului
5. Fosforilare la nivel de
substrat
6. DH succinatului
7. Hidratarea fumaratului
8. DH malatului
 Ciclul Krebs
REACŢIA GLOBALĂ

CH3-CO-SCoA + 3 NAD+ + FAD+ + GDP + Pi + 2 H2O

→

2 CO2 + 3 NADH + 3H+ + FADH2 + GTP + + HS-CoA

Bilanţul energetic al ciclului
Krebs

 Prin fiecare parcurgere a ciclului

Krebs are loc degradarea unui mol de
acetil-CoA şi eliberarea a doi moli de CO2.
 Substanţele macroergice formate
sunt:
1 mol de GTP
3 NADH + H+ care în urma LR mitocondrial
dau naştere la 9 moli de ATP
1 FADH2 care generează 2 moli de ATP în
urma parcurgerii LR mitocondrial.
Oxidarea completă a unui
mol de acetil-CoA
formează
12 moli de ATP.
 Reglarea ciclului Krebs
Citrat sintaza

Izocitrat DH

Alfa cetoglutarat DH
Citrat sintaza

Inhibată - succinil CoA; AG;

NADH; citrat, ATP

Activată: OA, Acetil CoA
Izocitrat DH:

Este o enzimă alosterică

Activată: ADP, Mg, Mn, Ca
Inhibată: NADH2 şi NADPH2, ATP
Alfa cetoglutaratDH

Inhibată: succinil CoA; NADH2;

ATP
Activată – de Са2+
REGLAREA Ciclului Krebs

- NADH, ATP, succinyl

CoA, citrate
Rolul:

1.Donor de protoni şi electroni pentru LR

2.Integrativă

3.Amfibolică

4.energetică
Caracterul amfibolic al ciclului
Krebs

 Reacţiile care utilizează ca substrat

intermediari ai ciclului Krebs sunt numite
reacţii cataplerotice.
Aceste reacţii servesc nu numai la sinteza

unor produşi importanţi ci şi la evitarea

acumulării în mitocondrie a unor intermediari
peste anumite limite.
citratul
acumularea intramitocondrială a citratului
duce la transportul său în citosol.
În perioadele post-prandiale, în ficat, excesul

de citrat este convertit în acetil-CoA, care

serveşte ca precursor pentru sinteza acizilor
graşi.
α-cetoglutaratul
α-cetoglutaratul este un precursor al

biosintezei aminoacizilor neesenţiali.

 În ţesutul nervos α-cetoglutaratul este

transformat în glutamat şi GABA (neuro-

mediatori).
succinil-CoA
succinil-CoA intervine ca

precursor în sinteza hemului

malatul
în perioadele inter-alimentare,

malatul este exportat în citoplasmă

unde intră în fluxul
gluconeogenezei.
 oxaloacetatul
Acumularea oxaloacetatului duce

la utilizarea lui la precursor în

sinteza aminoacizilor neesenţiali
Ciclul Krebs / rol amfibolic

Glucose The citric acid cycle

provides
Phosphoenol- intermediates for
pyruvate biosyntheses
Reacţiile anaplerotice

 Reacţiile ce furnizează
produşii intermediari ai ciclului
Krebs
Formarea de OA

Piruvat +CO2+ATP▬►OA+ADP+Pi
E- piruvatcarboxilaza (biotin dependentă) , enzimă
abundentă în ficat şi ţesutul nervos

În miocard şi muşchi:

Fosfoenolpiruvat +CO2+GDP ▬►OA +GTP

E- fosfoenolpiruvatcarboxikinaza
 Reacțiile
COOH
anaplerotice COOH
Piruvat
I I
C=O + CO2 carboxilaza C=О
I I
CH3
Biotina CН2
Piruvat ADP I
ATP H3PO4 CООН
COOH Oxaloacetat
I Fosfoenolpiruvat COOH
CO2 carboxikinaza I
C-O-PO3H2
+
II CН2
CH2 I
GDP GTP C=О
Fosfoenolpiruvat I
CООН
Oxaloacetat
2. Formarea alfa cetoglutaratului:

Glu + Piruvat ▬►
α cetoglutarat + Ala
E - AlAt

Glu + NAD  a-cetoglutarat

+ NADH +H + NH3
E- GDH
3. Formarea lui succinil CoA
– din propionil CoA:
1. din oxidarea AG cu număr impar
de atomi de C;
2. din catabolismul Val, Ile, Met
4. Formarea fumaratului
din catabolismul Fen şi Tyr
Aplicaţii biomedicale
 Deficitul E implicate în ciclul Krebs (fumaraza; alfa

cetoglutarat DH) se întâlneşte în cazul unor afecţiuni

eriditare manifestete prin:
 Acidoză lactică (piruvatul trece în lactat)

 Deficit energetic – cu repercusiuni asupra dezvoltării

neuromotorii (retard mental, hipotonie, encefalopatie

severă)
 Amplificarea cetogenezei