ENZIME

Definitie:
► Proteine globulare care catalizează reacţiile
biologice → desfăşurarea proceselor chimice
necesare vieţii
 ► Nomenclatură şi clasificare
a) denumire uzuală - nu indică tipul reacţiei catalizate
(pepsină, tripsină etc.)
b) pentru enzimele care catalizează reacţii de hidroliză:
numele substratului + sufixul “ază” (peptidază; urează;
fosfatază)
c) numele substratului urmat de cel al reacţiei catalizate +
“ază” (malat dehidrogenază, lactat dehidrogenază etc.)
d) în 1961 - clasificare şi nomenclatură sistematică: 6
clase - subclase - sub-subclase
* număr de cod din 4 cifre -EC abcd- , unde a = clasa, b
= subclasa, c = sub-subclasa, d = numărul de ordine al
enzimei în sub-subclasă
1.OXIDO-REDUCTAZE – catalizează reacţii de oxido-
reducere
2. TRANSFERAZE – catalizează transferul unor grupe
funcţionale
3. HIDROLAZE – catalizează reacţii de scindare a unor
legături cu ajutorul apei
4. LIAZE (SINTAZE) – catalizează reacţii de adiţie sau de
eliminare
5. IZOMERAZE – catalizează reacţii de izomerizare
6. LIGAZE (SINTETAZE) – catalizează reacţii de sinteză prin
condensarea a două molecule, simultan cu hidroliza unei
legături fosforice din ATP sau din alt compus macroergic
Exemplu:
lactat dehidrogenaza:
EC 1.1.1.27

1 – clasa: oxido-reductaze;
2 – subclasa: oxido-
reductaze ce acţionează
asupra substraturilor de tip
R2CH-OH;
1 – sub-subclasa: acceptorul
de hidrogen este NAD+ sau
NADP+;
27 – numărul de ordine al
enzimei
 ► Proprietăţile enzimelor

- se regăsesc neschimbate la sfârşitul reacţiilor

- nu modifică echilibrul reacţiilor - permit atingerea lui
într-un timp foarte scurt, mărind vitezele ambelor reacţii
- nu modifică termodinamica reacţiilor catalizând numai
reacţii termodinamic posibile
- sunt de natură proteică
- eficienţă catalitică f.
mare: cresc foarte mult
vitezele reacţiilor
biochimice prin micşorarea
energiilor de activare ale
acestora => atingerea
unor timpi de reacţie foarte
mici, (ps = 10-12s);
 Ex: * hidratarea CO2 - viteză de 36 milioane
molecule/min.
* descompunerea apei oxigenate:
- fără catalizator: 18Kcal/mol;
- în prezenţă de Pt coloidală: 11,7 Kcal/mol;
- în prezenţa enzimei catalază: 2 Kcal/mol
-specificitate: faţă de reacţie şi faţă de substrat ← absoluta,
relativa de grup, larga; specificitate stereochimica
-evită formarea produşilor secundari de reacţie (datorită
eficienţei catalitice şi a specificităţii ridicate)
- permit atingerea unor randamente de 100%
- acţionează în concentraţii foarte mici (cca 10-6 moli)
- acţionează în condiţii blânde de temperatură
(~ 37°C) şi la pH neutru
- activitatea reglată şi
autoreglată: viteza reacţiilor
biochimice este controlată de
necesarul celulei, cantitatea
de produşi este controlată
prin reglarea acţiunii
enzimelor
Centrul activ

*legarea substratului - situs/centru

de legare
*cataliza (transformarea chimică) –
situs/centru catalitic
► Proprietăţile situsului catalitic:
* este localizat în porţiunea internă, hidrofobă a
moleculei proteice → există condiţii favorabile pentru
transferul de electroni, de protoni sau de grupe chimice între
enzimă şi substrat
* are o geometrie spaţială perfect ordonată
* este alcătuit dintr-un număr mic de resturi de
aminoacizi distanţaţi în structura primară
* resturile de aminoacizi includ grupe funcţionale active:
-OH, -NH2, SH, -COOH, ciclu imidazolic etc. → participă
la legarea substratului la enzimă şi la procesul de rupere
a legăturilor chimice din substrat si de formare a
legaturilor din produsi
► Tipuri de interacţiune situs – substrat: interacţii hidrofobe
(chimotripsină), interacţii ionice (tripsină)
► Proprietăţile substratului:
▪ poate forma cu enzima un complex activat (instabil)
→ produs de reacţie
E + S (ES) E+P

-satisface necesitatea de specificitate a enzimei prin anumite

particularităţi structurale
- conformaţie bine definită care-i permite accesul la centrul
activ al enzimei
- manifestă
complementaritate
structurală şi
conformaţională cu
centrul activ al enzimei
→ cel puţin trei puncte
de interacţiune specifică
- se asociază cu enzima
pe baza unei orientări
strict specifice care-i
permite pătrunderea în
centrul activ
► Enzime alosterice → situs alosteric – legarea unor
efectori enzimatici – influenţează activitatea situsului
catalitic => activatori sau inhibitori
► Enzimele: acţionează singure =>apoenzime, sau în
prezenţa unor cofactori (se formează un complex catalitic
activ) => holoenzime
 ● Cofactori:
- coenzime: molecule organice de dimensiuni mici, de
obicei legate slab - co-substrate (coenzimele reacţiilor de
oxido-reducere sunt şi acceptoarele / donoarele de hidrogen:
NAD+/NADH, FMN/FMNH2, FAD+/FADH2)
 - grupări prostetice: cofactori strâns legaţi de de
molecula apoenzimei prin legături covalente (ex: hemul –
componentă a citocromilor)
- ioni metalici: Zn2+, Fe2+, Fe3+, Mg2+, Cu2+, Zn2+ etc.
► Organizarea structurală a enzimelor
* monomer – M < 30 000 D (ex: tripsina, ribonucleaza)
* oligomeri – 2-6 resturi polipeptidice asociate; M > 30 000
D (ex: alcooldehidrogenaza = 4 protomeri)
* izoenzime (izozime) – diferă protomerii şi ţesutul/organul
în care acţionează (ex: lactat dehidrogenaza, creatin
kinaza)
* sisteme multienzimatice
 ► Mecanisme implicate în cataliza enzimatică
I. Mecanismul “lacăt – cheie”
- complementaritate structurală perfectă între substrat şi
centrul activ
- la reacţiile enzimatice cu specificitate absolută de
substrat
 II. Mecanismul ajustării induse
- flexibilitate a conformaţiei centrului activ
- cazul enzimelor care în stare liberă nu se află în
conformaţie optimă pentru cataliză
- legarea substratului → “ajustarea” centrului activ →
geometrie optimă pentru ES
 III. Mecanism prin cataliză covalentă
- legarea reversibilă a substratului la centrul activ prin
legături covalente (prin intermediul unor grupe funcţionale
nucleofile din aminoacizii ce alcătuiesc situsul)
Cataliză covalentă – mecanismul catalitic al chimotripsinei:
 ► Reacţii enzimatice cu două substraturi
A. Reacţii cu simplă deplasare – centrul activ al enzimei
este disputat simultan de cele două substraturi
* întâmplătoare:
E + S1 ES1 E + S2 ES2
sau
ES1 + S2 ES1S2 ES2 + S1 ES2S1
*
E + P1 +P2
ordonate:
E + S1 ES1
ES1 + S2 ES1S2 EP1P2
EP1P2 P2 + EP1 E + P1
 B. Reacţii cu dublă deplasare (“ping-pong”)
E + S1 ES1 E* + P1

E* + S2 E*S2 E + P2
 ► Efectori enzimatici - modifică cinetica reacţiilor
enzimatice
● Inhibitorii enzimatici → anularea definitivă sau
temporară a activităţii enzimatice => inhibiţie ireversibilă sau
inhibiţie reversibilă

● Inhibiţia reversibilă:
- nu modifică structura
moleculară a enzimei;
3 tipuri:
- competitivă
- incompetitivă
- necompetitivă
 a) Inhibiţia reversibilă competitivă - inhibitori
competitivi = substanţe cu analogie structurală cu
substratul => manifestă afinitate pentru centrul activ al
enzimelor => competiţie pentru ocuparea situsului
catalitic al enzimei
- creşterea concentraţiei de substrat conduce la
anularea inhibiţiei => viteza maximă a reacţiei nu se
modifică
 Exemple:
• acidul malonic
(malonatul) - inhibitor competitiv
cu acidul succinic (succinatul) în
reacţia de dehidrogenare a
acestuia la acid fumaric

COOH
• sulfonamidele
COOH
NH CH CH2 CH2 COOH (sulfamidele): p-
SO2NH2 C O
aminofenilsulfonamida -
Acid tetrahidrofolic (FH4)
inhibitor competitiv cu
NH2 OH
Acid p-aminobenzoic
H
N acidul p-aminobenzoic
NH2 NH CH2 N
p-Aminobenzensulfonamida (necesar biosintezei
N N NH2
H coenzimei FH4)
 b) Inhibiţia reversibilă incompetitivă - inhibitorul
incompetitiv se fixeazǎ numai la complexul enzimǎ-substrat
=> complexul ESI este inactiv
- viteza reacţiei nu se apropie niciodatǎ de viteza
maximǎ
 c) Inhibiţia reversibilă necompetitivă - inhibitori
(necompetitivi) - nu prezintǎ analogie structuralǎ cu
substratul - acţioneazǎ fie asupra unei regiuni din enzimǎ
(diferitǎ de centrul activ), fie asupra complexului enzimǎ-
substrat
-viteza maximǎ a
reacţiei este diminuatǎ.

Exemplu: enzimele care

au drept cofactori metale
grele (ioni) – inhibate
necompetitiv de EDTA
 ● Inhibiţia ireversibilă - inhibitori ireversibili - formeazǎ
legǎturi covalente cu anumite grupe funcţionale ale
enzimelor esenţiale pentru activitatea cataliticǎ => enzima
devine inactivǎ
- prin îndepǎrtarea inhibitorului enzima nu îşi mai
recapǎtǎ funcţia cataliticǎ - util în identificarea grupelor
funcţionale cu rol catalitic din situsul activ al enzimelor
 Exemple:

• ionul CN- - acţioneazǎ asupra enzimei citocromoxidazǎ

(conţine Fe)
• ionii metalelor grele (Hg2+, Pb2+) - se combinǎ cu
grupele SH din enzime => denaturare.
- antidot sarea de calciu a EDTA

CaEDTA2- + Pb2+ → Ca2+ + PbEDTA2- → solubil în

fluidele din organism şi se eliminǎ prin urinǎ
 ►Zimogeni
* precursori ai enzimelor inactivi faţǎ de substraturile
specifice enzimelor respective stabili; numai în celulele
secretoare (feriţi de acţiunea enzimelor proteolitice)
* sunt transformaţi enzimatic ireversibil în formele active
prin hidroliza selectivǎ a unor legǎturi peptidice din moleculǎ

Exemple:
pepsinogenul, tripsinogenul şi
chimotripsinogenul, protrombina
etc.