LIPIDE

Lipide
• Foarte răspândite în lumea vie
• Greu solubile în apă, ușor solubile în solvenți organici
nepolari: eter, benzen, cloroform
• Roluri:
– Principala formă de depozitare a rezervelor energetice –
trigliceridele din țesutul adipos
– Constituenți ai membranelor celulare și subcelulare – fosfatide,
sfingolipide, colesterol
– Formă de transport a lipidelor prin sânge – lipoproteine
plasmatice
– Controlează procese metabolice importante – steroizi, eicosanoizi
– Sunt vitamine, hormoni, izolatori termici, mecanici, electrici
 Clasificare
• După solubilitate :
– Lipide nepolare – greu solubile în apă
• trigliceride
• esterii colesterolului
– Lipide polare – cu caracter amfipatic
• fosfatide
• sfingolipide
• colesterol
 Clasificare
• După structură:
– Lipide simple = esteri ai acizilor grași cu diverși alcooli
• Gliceride – cu glicerol
• Ceride – cu alcooli alifatici superiori (ex.steroli)
– Lipide complexe – conțin pe lângă acizi grași și alcooli și alte grupări:
• Glicerofosfolipide – glicerol, acizi grași, alcool și grupări fosfat
• Sfingolipide – derivați ai aminoalcoolului nesaturat numit sfingozină
– Lipide derivate – rezultă prin hidroliza lipidelor simple sau complexe
și mai păstrează proprietățile de solubilitate specifice lipidelor
• acizi grași,
• alcooli alifatici superiori,
• compuși steroidici,
• carotenoizi
 Clasificare
• Lipide saponifiabile (prin hidroliză se
descompun în compuși simpli)
• Lipide nesaponifiabile (nu se scindează
hidrolitic în compuși simpli)
 Acizii grași
• Compuși cu caracter amfipatic având o catenă
hidrocarbonată hidrofobă de care se leagă o grupare
funcțională hidrofilă, -COOH (peste 100 acizi diferiți)
• Acizii grași tipici:
– monocarboxilici
– alifatici
– cu catenă liniară saturată sau nesaturată
– număr par de atomi de carbon (4-26 atomi)
• Acizi grași ciclici, cu catenă ramificată, număr impar de
atomi de carbon sau având și alte grupări funcționale sunt
întâlniți ocazional
 Acizi grași saturați
• Formula generală:
CH3- (CH2)n- COOH
• Cei mai răspândiți sunt:
– acidul palmitic ( C 16), stearic (C 18);
– acidul lignoceric (C 24) se găsește în lipidele din substanța
nervoasă
– acizii cu 4-10 atomi de C sunt abundenți în grăsimile din
laptele rumegătoarelor
• Catenele hidrocarbonate saturate au o conformație
în zig-zag
 Numărul
Număr de
atomi de dublelor Denumire uzuală Denumire ştiinţifică Formula
carbon
legături

ACIZI GRAŞI SATURAŢI

4 0 Acid butiric Acid butanoic CH3-(CH2)2-COOH

10 0 Acid caproic Acid decanoic CH3-(CH2)8-COOH

12 0 Acid lauric Acid dodecanoic CH3-(CH2)10-COOH

14 0 Acid miristic Acid tetradecanoic CH3-(CH2)12-COOH

16 0 Acid palmitic Acid hexadecanoic CH3-(CH2)14-COOH

18 0 Acid stearic Acid octadecanoic CH3-(CH2)16-COOH

20 0 Acid arahic Acid eicosanoic CH3-(CH2)18-COOH

22 0 Acid behenic Acid docosanoic CH3-(CH2)20-COOH

24 0 Acid lignoceric Acid tetracosanoic CH3-(CH2)22-COOH

 Acizi grași nesaturați
• Formula generală:
Cn: Δm
– n=nr. atomi de C
– m=poziția dublelor legături
• Pot fi mono și polinesaturați
• Numerotarea se face de la gruparea carboxil.
Carbonii 2 și 3 sunt adesea notați cu α și β, iar
ultimul cu ω.
 Acizi grași nesaturați
• Poziția dublei legături poate fi desemnată (ex.
acid palmitoleic):
– Δ9 – dubla legătură este între C 9 și C 10 dacă
numerotarea începe de la gruparea carboxil
– ω 7- dacă numerotarea începe de la carbonul ω
 Numărul
Număr
atomi dublelor Denumire uzuală Denumire ştiinţifică Formula
carbon
legături

ACIZI GRAŞI NESATURAŢI

C16:Δ9 1 Acid palmitoleic Acid hexadecenoic CH3-(CH2)5-CH=CH-(CH2)7-COOH

C18:Δ9 1 Acid oleic Acid octadecenoic CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH

CH3-(CH2)4-(CH=CH-CH2)2-(CH2)6-
C18:Δ9,12 2 Acid linoleic Acid octadecadienoic
COOH

CH3-CH2-(CH=CH-CH2)3-(CH2)6-
C18:Δ9,12,15 3 Acid linolenic Acid octadecatrienoic
COOH

CH3-(CH2)4-(CH=CH-CH2)4-(CH2)2-
C20:Δ5,8,11,14 4 Acid arahidonic Acid eicosatetraenoic
COOH
 Acizi grași nesaturați
• Legăturile π nu sunt conjugate
• Prima legătură π în acizii grași nesaturați se află în poziția
9
 Acizi grași nesaturați
• Formele naturale ale acestor acizi sunt cis; configurația
cis a unei duble legături determină o îndoire cu 30 ₒ a
catenei hidrocarbonate și poate influența împachetarea
fosfolipidelor din structura membranelor care conțin acizi
grași nesaturați
• Nesaturarea acizilor grași este un element de reglare a
fluidității membranelor
 Acizi grași nesaturați
• Acizii linoleic și linolenic sunt acizi grași esențiali:
– nu pot fi sintetizați în organism (nu există o enzimă capabilă
să introducă duble legături între poziția 9 și capătul ω al
acidului gras)
– trebuie procurați din dietă
• Cea mai mare parte a acizilor grași sunt esterificați cu
alcooli, steroli sau sunt angajați în legături amidice
• În plasmă, avem un procent mic de acizi grași liberi și
circulă numai asociați cu albumina
• Peste 90% din acizii grași din plasmă sunt esterificați
și intră în constituția lipoproteinelor plasmatice
 Gliceride (acilgliceroli)
• Lipidele cele mai abundente din natură
• Componentele principale ale lipidelor de rezervă
din țesuturi și ale grăsimilor din lapte
• Sunt esteri ai glicerolului cu acizi grași
• Mono- și diacilglicerolii (mono și digliceride):
– sunt intermediari în cursul sintezei și degradării
trigliceridelor
– se găsesc în țesuturi în cantități mici
– au caracter amfipatic (hidrofob și hidrofil)
• Trigliceridele sunt hidrofobe, nepolare; cele din
țesutul adipos uman sunt trigliceride mixte.
 Gliceride (acilgliceroli)
• Hidroliza trigliceridelor este realizată de:
– Lipaza pancreatică – cele din dietă
– Lipaza hormon-sensibilă – cele din țesutul adipos
– Lipoprotein lipaza – cele din sânge, din structura
lipoproteinelor
• Prin hidroliză se obțin:
– acizi grași care sunt folosiți de toate țesuturile (cu
excepția creierului) pentru producerea de energie sau
ca sursa de C pentru biosinteza lipidelor
– glicerol (nu poate fi utilizat de țesutul adipos) care
trece în sânge, este preluat de ficat și utilizat la sinteza
de glucoză
Gliceride
 Glicerofosfolipide (fosfatide)
• Sunt constituenți majori ai membranelor celulare
• Derivă de la acidul fosfatidic prin esterificarea
grupării fosfat cu un compus R-OH
 Fosfatidil coline (lecitine)
• Se găsesc în proporția cea mai mare în structura
membranelor
• R-OH = colină HO-CH2-CH2-N(CH3)3+
• Acidul gras din poziția 1 este de regulă saturat iar
cel din poziția 2, nesaturat
• Dipalmitoil lecitina este componentul principal
(80-90%) al surfactantului pulmonar, material
care acoperă alveolele pulmonare și împiedică
colapsul acestora la expirare
Fosfatidil coline (lecitine)
 Fosfatidil etanolamine (cefaline)
• R-OH = etanolamina HO-CH 2-CH 2-NH 3
+

• Însoțesc în cantități mici celelalte fosfatide în

membranele biologice; sunt mai abundente în
lipidele din țesutul nervos
• Prin metilarea grupării aminice se transformă în
lecitine
 Fosfatidil serine (serin-cefaline)
• R-OH = aminoacidul serină
• Se găsesc în cantități mici în membranele
biologice alături de celelalte fosfatide
• Prin decarboxilarea restului de serină dau naștere
la fosfatidil-etanolamine
 Fosfatidil inozitoli
• R-OH = mezoinozitol (polialcool ciclic, unul din cei 9
stereoizomeri ai hexahidroxiciclohexanului))

• Mai abundente în substanța nervoasă

• Lipide cu caracter acid, având 1-5 sarcini negative la
pH fiziologic
• Sub acțiunea fosfolipazei C din fosfatidil inozitol 4,5-
bisfosfat se obțin diacilglicerol (DAG) și inozitol
trifosfat (IP3), mesageri secunzi ai unor hormoni
Fosfatidil inozitoli
 Fosfatidil gliceroli
• Sunt fosfatide fără azot
• Cuprind unul sau două resturi fosfatidil legate de
glicerol
• Difosfatidilglicerolul (cardiolipina) este
constituentul principal al membranei interne
mitocondriale
• Sunt componente ale surfactantului pulmonar
Fosfatidilgliceroli
 Alte glicerofosfolipide
• Conțin o legătură de tip eter la C 1 cu un alcool
saturat (gliceril eteri) sau nesaturat
(plasmalogene)
• Sunt abundente în mușchi și nervi
 PAF
• Factorul de agregare plachetar (PAF) conține la C
2 un rest acetil:
– este produs de celulele sanguine și de alte țesuturi
– induce agregarea plachetelor sanguine,
– determină contracția musculaturii netede
– determină activarea celulelor sistemului imun
– este un mediator al șocului anafilactic (o reacţie
alergică violentă și uneori chiar fatală)
Glicerofosfolipide
 Caracteristicile fosfatidelor
• Caracter amfipatic (dublă solubilitate)
– Sunt cele mai polare lipide
– Având grupări polare, hidrofile și grupări hidrofobe
în moleculă, ele pot forma:
• micelii (importante în digestia intestinală și absorbția
lipidelor)
• structuri dublu lipidice (în membranele biologice)
• lipozomi (prin ultrasonicarea soluției de lecitină; pot fi
folosiți pentru transferul în interiorul celulelor a
medicamentelor, enzime sau molecule de ADN folosite
în terapia genică)
Caracter amfipatic
 Caracter amfoter
• Conţin grupări cu sarcini pozitive și grupări cu
sarcini negative
• Lecitinele și fosfatidiletanolaminele sunt
amfiioni
• Fosfatidil serinele sunt încărcate negativ
 Hidroliza fosfatidelor
• Fosfolipazele A1 sau A2 (PLA1 sau PLA2)
eliberează un acid gras și lizofosfogliceride
– din lecitine se obțin lizolecitine (au proprietăți
asemănătoare detergenților, determinând liza
celulelor)
• Fosfolipaza C eliberează DAG (cu rol de mesager
secund) și alcoolul fosforilat
• Fosfolipaza D eliberează acidul fosfatidic și
alcoolul; există numai în plante
Hidroliza fosfatidelor
 Sfingolipide
• Lipide structurale, abundente în sistemul nervos
central, în special în substanța albă
• Sunt derivați ai unui aminoalcool superior, sfingozina
• Prin acilarea grupării –NH2 cu un acid gras se obține
ceramida.
 Sfingolipide
• Sunt 2 categorii de sfingolipide:
– Sfingomieline, lipide cu fosfor; impreună cu
glicerofosfolipidele alcătuiesc grupa fosfolipidelor
– Glicosfingolipide, lipide fără fosfor, conțin unul sau
mai multe resturi glicozil
 Sfingomieline
• Răspândite în structura tuturor membranelor;
deosebit de abundente în membranele țesutului
nervos
• Conțin o ceramidă legată de un rest de fosforilcolină
• Sunt amfioni, au caracter amfipatic
 Glicosfingolipide
• Conţin zaharuri legate O-glicozidic la alcoolul
primar din ceramidă
• Sunt patru tipuri de sfingoglicolipide:
– cerebrozide
– sulfatide
– globozide și
– gangliozide

sulfatidele și gangliozidele au caracter acid

 Cerebrozide
• Se găsesc în majoritatea membranelor celulare, mai
abundente în creier și membranele țesutului nervos, în
particular în teaca de mielină
• Pot fi glucocerebrozide (glucozilceramide) sau
galactocerebrozide (galactozilceramide)
 Sulfatide
• Se obțin prin sulfatarea cerebrozidelor
• β-sulfogalactocerebrozidele constituie 15% din
lipidele din substanța albă
 Globozide
• Sunt oligozaharid-ceramide
• Conțin 2 sau mai multe molecule de monozaharid (Gal,
Glc, NAcGal) legate O-glicozidic la ceramidă
• Se află în splină, ficat, eritrocite, ser
• Lactozil ceramida se află în membrana eritrocitară
 Gangliozide
• Se află în celulele ganglionare din sistemul nervos
central și în cantități mici în membranele altor celule
• Conțin legat de ceramidă un oligozaharid în
structura căruia intră acizi sialici (de ex. NANA)
• După numărul de acizi sialici din moleculă sunt:
– GM – monosialogangliozide
– GD – diasialogangliozide
– GT – trisialogangliozide
– GQ - tetrasialogangliozide
Indicii 1-3 se obțin din diferența 5-nr. de monozaharide din
catena principală
Gangliozide
 Compuși steroidici
• Sunt considerați derivații unei hidrocarburi ipotetice numită
steran care cuprinde 3 nuclee ciclohexanice și 1 nucleu
ciclopentanic condensate:

• Compușii steroidici diferă între ei prin grupările funcționale și

catenele laterale grefate pe nucleul steranic, prin prezența
unor legături duble și prin existența unui număr mare de
stereoizomeri
 Steroli
• Sunt alcooli sterodici prezenți în toate
organismele vii
• Din această categorie fac parte colesterolul și
produșii lui de metabolizare, acizii biliari
 Colesterol
• Steroid cu 27 atomi de carbon, având structura
derivată din hidrocarbura ipotetică colestan
• Nu se află în plante, microorganisme și
nevertebrate
• Cel mai important sterol din regnul animal
• Se află în constituția tuturor membranelor
lipoproteice
• În sânge se află fie în formă liberă, fie esterificat
cu acizi grași în constituția lipoproteinelor
plasmatice (chilomicroni, VLDL, LDL, HDL)
 Colesterol

• Are caracter slab amfipatic, predominant hidrofob; esterii

colesterolului sunt printre cei mai hidrofobi constituenți celulari
• Are rol structural, fiind prezent în majoritatea membranelor
celulare
• Este precursorul tuturor compușilor steroidici: acizi biliari,
hormoni steroizi, vitamina D3
• În ficat se transformă în acizi biliari care se elimină sub formă
de săruri biliare, cu fluxul apos al bilei prin intestin
 Acizii biliari
• Sunt produși de catabolizare ai colesterolului
• Sunt componenții principali ai bilei
• Sunt steroizi cu 24 atomi de carbon, derivați ai
hidrocarburii ipotetice colan, compuși hidroxilați
ai acidului colanic.
• Acizii biliari primari se sintetizează în ficat:
– Acidul colic (3α, 7α, 12α trihidroxicolanic)
– Acidul chenodezoxicolic (3α, 7α dihidroxicolanic)
 Acizii biliari
Acizii biliari primari

Acid colic Acid chenodezoxicolic

• În ficat se conjugă cu taurina (H2N-CH2-CH2-SO3H) sau

glicocolul (H2N-CH2-COOH) formând acizii biliari
conjugați: acidul glicocolic, acidul taurocolic, acidul
glicochenodezoxicolic și acidul taurochenodezoxicolic
 Acizii biliari
Acizii biliari conjugați

• Din ficat acizii biliari conjugați ajung în bilă unde

datorită pH-ului alcalin se transformă în săruri
biliare, care sunt eliminate cu bila în duoden.
 Acizii biliari
• Datorită caracterului amfipatic, sărurile biliare
interacționează cu apa și cu alte lipide
formând agregate micelare mixte: moleculele
nepolare (trigliceridele și esterii colesterolului)
sunt în centrul micelei, iar la exterior se află
moleculele polare (fosfatidele, colesterolul
liber)
• Sărurile biliare au rol în emulsionarea
lipidelor în intestin
Micele lipidice
 Acizii biliari
• După ce lipidele au fost hidrolizate de enzimele
specifice și absorbite în enterocite, sărurile biliare
rămân în intestin și se transformă în acizi biliari
secundari (prin pierderea grupării –OH din poziția
7):
– Acidul dezoxicolic (3α, 12α dihidroxicolanic)
– Acidul litocolic (3α hidroxicolanic)
 Acizii biliari
Acizii biliari secundari

Acidul dezoxicolic Acidul litocolic

• În porțiunea distală a ileonului acizii biliari secundari sunt absorbiți
printr-un mecanism activ și ajung prin sistemul port la ficat, unde sunt
transformați din nou în acizi biliari primari și reiau circuitul entero-
hepatic
• O parte din acizii biliari secundari scapă reabsorbției și se elimină prin
fecale (0,8 g/zi), constituind forma de eliminare majoră a colesterolului