FIZIOLOGIA MEMBRANEI

CELULARE

1. ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ A
MEMBRANEI CELULARE

2. SCHIMBURILE DE SUBSTANŢE PRIN

MEMBRANA CELULARĂ

3. FUNCŢIA MEMBRANEI CELULARE ÎN

TRANSFERUL DE INFORMAŢIE
 MEMBRANA CELULARĂ

 interfaţă între mediul intra- şi extracelular

 zonă de schimb pentru substanţe, informaţii
 sediul activităţilor complexe legate de transportul
transmembranar
 suport al activităţii enzimatice
 substratul caracteristicilor individuale de
diferenţiere şi antigenice
 zonă de legătură cu alte celule
 constituie în interior compartimente funcţionale cu
activităţi biochimice specifice
Barieră:
mecanică, chimică, osmotică, electrochimică

Punte de legătură şi zonă biologic activă:

- activitate enzimatică
- prezintă receptori pentru mediatori, hormoni,
medicamente, etc
 1. ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ A
MEMBRANEI CELULARE
Singer şi Nicolson (1972) - modelul mozaicului fluid lipoproteic
Permeabilitatea selectivă şi dinamică asigură menţinerea diferenţei de
concentraţie a majorităţii substanţelor, intra şi extracelular
1,2 – glicoproteine 5 – proteine periferice 9 - strat bimolecular lipidic
3 – glicolipide 6 – proteine integrale 8,10 - fosfolipide
4 – colesterol 7 - citoschelet
1.1. LIPIDELE MEMBRANARE:
COLESTEROL, GLICOLIPIDE, FOSFOLIPIDE

COLESTEROLUL
- asigură flexibilitate şi stabilitatea m. celulare
- rol în determinarea gradului de permeabilitate
pentru substanţe hidrosolubile

GLICOLIPIDELE
- intră în structura învelişului celular  glicocalix
- rol în interacţiuni celulare
 FOSFOLIPIDELE  matricea fosfolipidică

1. Rol structural:
 două straturi monomoleculare opuse = dublu strat lipidic
 extremităţi hidrofile  porţiunea periferică a membranei
 extremităţi hidrofobe  porţiunea mijlocie a membranei

2. Rol funcţional:
 permeabilitate selectivă pentru molecule liposolubile şi
gaze (O2 şi CO2)
 parţial permeabilă pentru apă şi molecule hidrofobe cu
diametru mic
 impermeabilă pentru molecule hidrofile
FOSFOLIPIDELE – dublu strat

Phosphate group head -

hydrophilic

Fatty acid tails - hydrophobic

Arranged as a bilayer
WATER

Hydrophilic head

Hydrophobic tail

WATER
3. Sursă de mesageri intracelulari
- sub actiunea fosfolipazei C (PLC), din inozitolfosfolipidele
membranare (PIP2)  IP3 (INOZITOL TRIFOSFAT) + DAG
(DIACILGLICEROL)
- rol în reglarea contractilităţii muşchiului neted sau
modificarea secreţiei celulare:
4. Sursă de mesageri extracelulari:
- PROSTAGLANDINE
- LEUCOTRIENE
Sub actiunea fosfolipazei A2 (PLA2)  acid arahidonic
 calea ciclooxigenazei  PG
 calea lipooxigenazei  LT
 multiple efecte pe diverse ţesuturi
 EICOSANOIDELE

 lipide biologic active

 numele provine de la ac. arahidonic (ac. 5,8,11,14
eicosa tetra enoic) din care derivă majoritatea
 ac. arahidonic şi alţi ac. graşi nesaturaţi (ac. linoleic,
linolenic, eicosa penta enoic) - nu pot fi sintetizaţi în
organism, sunt preluaţi din alimente de origine vegetală sau
animală.
 în mitocondrii au loc conversii între ac. arahidonic şi ceilalţi ac.
graşi nesaturaţi, depozitarea facându-se în m. cel. ca
fosfolipide (PL).
 semnale extra- / intracelulare activează PLA2 şi PLC care
scindează PL membranare (ac.arahidonic  diferite căi
metabolice => mediatori)
1. Calea ciclooxigenazelor
- formarea prostaglandinelor, prostaciclinei, tromboxanilor şi a
endoperoxizilor intermediari.
2. Calea lipooxigenazelor
- 5-lipooxigenaza (5-LO) sintetizează leucotrienele
- 8-LO, 9-LO, 11-LO, 12-LO produce hepoxilinele şi trioxilinele
- 15-LO generează lipoxinele

(Hydro-peroxy-eicosa-
tetraenoic-acid)
3. Calea monooxigenazelor
- dependente de citocromul P450, transformă ac. arahidonic prin
oxidare alilică,  ω oxidare şi epoxidare
4. Oxidarea neenzimatică in situ
- responsabilă de formarea izoprostanilor.
Rupatadine
antihistamine and PAF
antagonist used in allerg
Apafant, Lexipafant,
Modipafant
 1.2. PROTEINELE MEMBRANARE
- ½ din masa membranei, raport cu lipidele: 1/50
- proteine periferice si proteinele integrale

PROTEINE PERIFERICE – externe şi interne

proteinele externe  la exteriorul matricei fosfolipidice

- ancorate slab, prin forţe electrostatice
- mare mobilitate laterală, controlată metabolic
- se pot ataşa şi detaşa temporar, formând agregate
funcţionale complexe
proteinele interne  citoscheletul membranar – zone de
ancorare a sistemelor contractile celulare

Rol funcţional, enzimatic:

- externe  acetilcolinesteraza
- interne  adenilatciclaza
PROTEINELE INTEGRALE
 structură asimetrică
 străbat matricea fosfolipidică
 ancorate puternic prin legături hidrofobe şi hidrofile
 mobilitate laterală redusă
 glicozilate la capătul extern  glicoproteine
Rol funcţional:
• receptori
• transport prin membrană – canale ionice şi proteine transportoare
• împreună cu glicolipidele formează învelişul celular  glicocalix
FUNCŢIILE GENERALE ALE PROTEINELOR:

 proteine-enzime (adenilatciclaza, fosfolipaza C)

 proteine-canal (acvaporinele, canalele ionice)
 proteine-transportoare (“carrier”)
 proteine-receptor
 proteine reglatoare (proteinele G)
 proteine de ataşare intercelulară (integrine)
 proteine de comunicare intercelulară (conexoni)
 2. SCHIMBURILE DE SUBSTANŢE PRIN
MEMBRANA CELULARĂ

2.1 TRANSPORTUL PASIV

2.2 TRANSPORTUL ACTIV
2.1 TRANSPORTUL PASIV

CARACTERISTICI:
- spontan, fără consum de energie
- sub acţiunea unor forţe fizice
- în sensul reducerii unor gradiente
(de potenţial electrochimic, de p. osmotică,
de p. hidrostatică)
TRANSPORTUL PASIV
(DIFUZIUNEA PRIN MEMBRANA CELULARĂ)

1. DIFUZIUNEA SIMPLĂ:
a) prin dublul strat lipidic
b) prin canale membranare

2. DIFUZIUNEA FACILITATĂ

3. OSMOZA
1. DIFUZIUNEA SIMPLĂ

a) Transport prin dublul strat lipidic de:

- molecule liposolubile (ac.graşi, alcool)
- molecule de gaz (O2 şi CO2)
- molecule hidrofobe mici

b) Difuziune prin canale:

- c. ionice  selectivitate ioni
- c. de apă (acvaporine)  apă
 CANALE IONICE MEMBRANARE
 proteine integrale
 asigură transportul pasiv şi
selectiv al ionilor în sensul
gradientului electrochimic

STRUCTURA:
Subunităţi  domenii  segm. transmembr.
1. Filtru de selectivitate
2. Canalul de trecere
3. Una/două porţi
4. Senzor de voltaj
Intensitatea fluxului ionic prin canale:
Mărimea fizică: Conductanţa ionică (G)
U.M.: Siemens (S)
Canalele ionice au G: 10 –12 S

Particularităţi ale c. ionice:

- selectivitate
- permeabilitate dependentă de cinetica porţii (gating)
 CANALELE PENTRU APA

apă şi subst. hidrosolubile pot traversa m. celulei doar

prin canale
canalele asigură difuziunea în virtutea gradientului
Canale pt. apă (aquaporine, AQP):
proteine formate din două subunităţi de 28 kDa
permit difuziunea apei pe baza gradientului osmotic sau de
presiune
- AQP 1: în enterocite, tubii proximali renali, plexuri
coroide, pleura viscerală, endoteliul capilar
- AQP 2: tubul colector renal, reglate de vasopresină,
- AQP 3: zonele osmoreceptoare cerebrale,
- AQP 5: în glandele salivare, lacrimale şi epiteliul
alveolelor pulmonare
 1991 | 2003
Aquaporine
NOBEL P.
 GHEORGHE BENGA
UMF Cluj Napoca

Peter Agre Roderick

John Hopkins MacKinnon
Rockefeller
 2. DIFUZIUNEA FACILITATĂ

- transport pasiv al subst. organice

(glucoza, aminoacizi)
- proteină transportoare (“carrier”)
- viteză de transfer crescută, limitată
până la o valoare maximă (Tmax)
- substanţe biologic active pot
influenţa capacitatea de transport :
insulina creşte difuziunea glucozei
de 10-20 ori prin  nr. de transportori
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
DIFUZIUNEA
Gradientul de concentraţie
(Ce-Ci)

Potenţialul electric
membranar pt. difuziunea
ionilor

Diferenţa de presiune

Echilibrul de membrană
Donnan
 Echilibrul de membrană Donnan
 se stabileste când de o parte a membranei există un ion
nepermean, ca anionul proteină M (-)
 determină repartiţia anionilor (-) şi cationilor (+) permeani astfel
încât să echilibreze suma ionilor din cele două compartimente;
 cationii (+) difuzibili vor fi în exces în compartimentul cu proteine
iar anionii (-) difuzibili în cel fără proteine.
3. OSMOZA

mişcarea netă a solventului prin membrane

semipermeabile, ca răspuns la diferenţa de p. osmotică
apa este solventul sistemelor biologice
osmoză = procesul de trecere a apei printr-o membrană
semipermeabilă, dinspre soluţia mai diluată spre cea
mai concentrată
presiunea osmotică:
P = C  R  T , depinde de:
- nr. de particule dizolvate în unitatea de volum
(conc. osmotică a soluţiei = C)
- temperatura absolută a soluţiei (T)
două soluţii cu osmolarităţi diferite (A, B) puse în contact printr-
o m. semipermeabilă (permeabilă pt. apă nu şi pt. solviţi) =>
gradientul de p. osmotică determina transferul apei dinspre
soluţia cu p. osmotică  spre cea cu p. osmotică 
atingerea stării de echilibru osmotic este asociată cu
modificarea volumelor
Supravietuirea celulei depinde de transportul
transmembranar al apei
Solutie izotonica: Ex: Ser fiziologic 9 g/l (0.9% NaCl)

freshwater balanced saltwater

 TIPURI DE
CANALE IONICE MEMBRANARE

CANALE IONICE VOLTAJ-DEPENDENTE

CANALE IONICE OPERATE MECANIC

CANALE IONICE OPERATE DE LIGAND

Ion channels are gated

They can also be

inactivated
Inactivation can be
by several Inactivation can be
mechanisms by several
mechanisms
 CANALE IONICE
VOLTAJ-DEPENDENTE

în m. celulelor excitabile: neuroni, fb. musculare

dinamica depinde de variaţia potenţialului
transmembranar
fluxul de ioni determină modificarea potentialului
de repaus transmembranar
Ex: canale rapide de Na+
canale de K+
canale lente de Ca2+
canale de Cl-
Canalele rapide de Na+

neuron, fb. musculară cardiacă şi scheletică

se deschid la valoarea potenţialului prag
influx de Na  depolarizare rapidă
(de la – 55mV la + 30mV)
se închid  repolarizarea membranei
prezintă  o poartă de activare – m (1)
 o poartă de inactivare - h (2)
porţile prezintă următoarea dinamică:
a - repaus (m – închisă, h – deschisă)
b - activată (m şi h deschise)
c - inactivată (m – deschisă, h – închisă)

m m m

h h h
The structure and function of the
voltage-gated Na+ channel
Ex: Canalul de Na în cardiomiocite

 PR de – 80 (- 90 mV)
 depolarizarea face ca o mică cantitate de Na să
pătrundă în canal
 cand PR atinge pragul detonant (– 60 mV), după
5 ms latenţă, canalele se deschid, induc o
depolarizare rapidă: Faza 0 a PA
Toxine activatoare ale canalului de Na:
- aconitina
- veratridina
- batracotoxina
- toxina scorpionului

Blocante ale canalului de Na:

- tetrodotoxina
- saxitoxina
- anestezice locale (procaină, lidocaina)
- antiaritmice (amiodaronă)
Canalele de K+
în membrana structurilor excitabile
o singură poartă de activare (n)  se deschide tardiv
după stimulare (b)
eflux de K+  hiperpolarizare
Rol: - menţin PR (potentialul de repaus)
- repolarizează membrana după depolarizare
- controlează nivelul excitabilităţii celulare
n
(hiperpolarizare  hipoexcitabilitate)

n
 canalele de K sunt in nr. mai mic decât canalele de Na

 deschiderea este activată de acetilcolina, adenozină,

factorul hiperpolarizant derivat din endoteliu (EDRF)

 toxine blocante: venin de albine, scorpion

 medicamente ce deprimă efluxul de K:

- antidiabetice sulfamidice (tolbutamid)
- chinidina
- verapamil, diltiazem
- curarizante
- neuroleptice
Canalele lente de Ca2+

activate în urma depolarizării membranei

influx de Ca2+
roluri:
- depolarizare  excitabilitate
- cuplarea E / C
- mesager secund: pt. eliberarea Ca 2+ din RS si pt.
secreţia de hormoni
- secreţie de neurotransmiţători din terminaţiile
presinaptice
sensibile la acţiunea unor blocante (nifedipină,
verapamil)
  contractilităţii fibrei musculare cardiace şi netede
Subtipuri de canale de Ca2+în membrana celulară:

• subtipul L (long lasting): Lm (muscular), Ln (neural),

în miocard şi în cel. tip pacemaker
• subtipul T (transient): în miocardul de lucru şi cel de
tip pacemaker
• subtipul N (neuronal)
• subtipul P: în cel Purkinje din cerebel
 Canale de Ca2+ intracelulare, în RS: canale rianodinice
Ryanodine Receptor (RyRs ) Ca2+ Release Channels:
 A family of Ca2+ release channels on intracellular Ca2+storage/release
organelles.
 The RyR channels are expressed in many types of cells and participate in a
variety of important Ca2+ signaling phenomena (neurotransmission,
secretion, etc.).
 In striated muscle, RyR ch. represent the primary pathway for Ca2+ release
during the excitation-contraction coupling process.
In general, the signals that activate
the RyR ch. are known (e.g., sarcolemmal
Ca2+ influx or depolarization) but the
specific mechanisms involved are still being
debated.
Efectele influxului de calciu:
 presoare cardio-vasculare: inotrop +, cronotrop+, VC

Blocantele canalelor de calciu:

 deprimă efectul presor, indicate în HTA, CIC

Toxinele ce blochează canalele de calciu:

 tai-conotoxin, tai-agatoxin.
Canalele de Cl-

se deschid în urma depolarizării

influxul de Cl-  efect repolarizant sau hiperpolarizant
(hipoexcitabilitate), cu implicaţii în inducerea stării de
inhibiţie
în cardiomiocite au rol în debutul repolarizării
se găsesc la - polul apical al cel. acinare pancreatice
- cel. epiteliale ductale pancreatice
transportul Cl- activat de AMPc şi Ca2+
conectate cu R - GABA
 CANALE IONICE OPERATE MECANIC

dinamica depinde de gradul de întindere a

membranei
în fb. musculară netedă: întindera membranei
(strech)  deschiderea canalelor de Na+ şi Ca2+ 
depolarizare  contracţie musculară
în celulele endoteliale
în celulele auditive  influx cationic depolarizant
generator al potenţialului de receptor
 CANALELE IONICE OPERATE DE LIGAND

dinamica sub acţiunea unei

subst. biologic active (ligand)
operate de liganzi extracelulari
operate de liganzi intracelulari
(Ca2+, AMPc):
- canale de apă din celule
epiteliale (epitelii de absorbţie)
Canalul intră în structura unor R ai membranei postsinaptice

Ion channels are ion selective

These region ‘selects’

the ions that can pass
(based on size and other
parameters)

Rate of movement is limited

by the rate of diffusion
 CANALELE IONICE OPERATE DE
LIGANZI EXTRACELULARI
canalul intră în structura unor R ai membranei postsinaptice
ligandul  mediator chimic
Canal Receptor Ligand Localizare Efect
postsinaptic

Na+ nicotinic Ach Sinapse de tip Influx de Na+

excitator: Depolarizare
placa motorie, SNC,
SNV periferic
Cl- GABA-ergic GABA Sinpse de tip Influx de Cl-
inhibitor: SNC Hiperpolarizare
Na+ specific amino- Sinapse de tip Influx de Na+
K+ acizi excitator: SNC Eflux de K+
excitatori
(glutamat)
CANALE IONICE OPERATE DE RECEPTORI PRIN
PROTEINE G:

Deschid canalele prin mecanism direct si indirect - prin

mesageri intracelulari
 CANALE INTERCELULARE - CONEXONI

la nivelul joncţiunii permeabile dintre celule  gap jonction

fb. musc. cardiace şi netede  sinapse electrice – asigură
trecerea excitaţiei de la o celulă la alta
permeabile pentru molecule cu diametru mic: apă, ioni,
vitamine, mesageri intracelulari, produşi de metabolism
celular
 Cotransportul

Varietate de difuziune facilitată

Intervine în schimburi ionice
(Cl/HCO3, Na/H)