Farmacoterapie şi fitoterapie

lecţia III
“Hormonoterapie”

Autor: dr., lect.sup. Veaceslav Boldescu

Universitatea de Stat din Moldova

1
 Conţinut
I. Noţiuni de hormoni, remedii hormonale
II. Clasificarea hormonilor
III. Hormonii hipotalamusului şi hipofizei
IV. Hormonii tiroidieni şi remediile antitiroidiene
V. Hormonii pancreatici şi antidiabeticele orale
VI. Hormonii startului cortical şi suprarenalelor
VII.Hormonii sexuali

2
 Hormoni
Hormonul (grec. ορμόνη, - horman, hormanus - a pune în mişcare, a trezi) este
o substanță biochimică care transmite informații de la un organ sau țesut la altul,
fiind secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și
coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism.

Sistemul endocrin, grupul de glande cu secreţie internă, împreună cu sistemul

nervos formează un complex neuroendocrin care asigură homeostaza
organismului şi include trei nivele reglatorii:

• hipotalamusul (produce hormonii hipotalamici ce reglează funcţia hipofizei)

• hipofiza (produce hormonii tropinici care reglează funcţia glandelor endocrine)

• glandele endocrine 3
 Remedii hormonale

Remedii hormonale se numesc substanţele

medicamentoase, obţinute din glandele cu secreţie
internă a animalelor sau analogii lor sintetici, care
exercită influenţă specifică asupra metabolismului şi
funcţiilor organismului.

4
 Hormonoterapie

Se disting următoarele forme de hormonoterapie:

• de substituţie - tratamentul diabetului zaharat cu
insulină;
• farmacodinamică - utilizarea remediilor
hormonoterapice pentru tratamentul maladiilor,
care nu se referă la insuficienţa hormonală.

5
 Clasificarea hormonilor I

Clasificarea după structura chimică:

1. Derivaţii aminoacizilor: dopamina, adrenalina,
noradrenalina, serotonina, histamina, trioiodtironina.
2. Hormonii polipeptidici, proteici, glicoproteici: hormonul
eliberator al tireotropinei (TRH), Met-encefalina, Leu-
encefalina, vasopresina (ADH), ocitocina, somatostatina,
gastrina, etc.
3. Hormoni steroizi: estradiol, estron, testosteron, cortisol,
aldosteron
4. Hormoni eicosanoizi: prostaglandinele primare,
prostaciclina, tromboxani, leucotriene
6
 Clasificarea hormonilor II

Clasificarea hormonilor după locul de producere:

1. Hormoni hipotalamici: hormonul eliberator al
tireotropinei (TRH), hormonul eliberator al somatostatinei
(GH-RIH), hormonul eliberator al gonadotropinelor (Gn-
RH), hormonul eliberator al corticotropinei (CRH),
hormonul eliberator al somatotropinei (GH-RH).
2. Hormoni hipofizari somatotropina sau hormonul de
crestere (GH), corticotropina sau hormonul
adenocorticotrop (ACTH), hormonul luteinizant (LH),
hormonul foliculo-stimulator (FSH), tireotropina (TSH),
prolactina (PRL)

7
 Clasificarea hormonilor II

Clasificarea hormonilor după locul de producere:

3. Hormoni gastrointestinali: gastrina,
colecistokinina (CCK), secretina, polipeptidul
intestinal vasoactiv (VIP), peptidul gastic inhibitor
(GIP), ghrelina, peptidul YY, parotina,
sialogastrona, leptina, motilina.
4. Hormoni pancreatici: insulina, glucagonul,
somatostatina, polipeptidul pancreatic
5. Hormoni trombocitari: tromboxan
6. Hormoni limfocitari: leucotrienele
8
 Clasificarea hormonilor II

Clasificarea hormonilor după locul de producere:

7. Hormoni suprarenalieni: epinefrina
(adrenalina), norepinefrina (noradrenalina),
cortisol, aldosteron
8. Hormoni secretaţi de rinichi: renina
9. Hormoni din tesutul miocardic atrial:
polipeptidul natrinuretic

9
Hormonii hipotalamusului şi
hipofizei

10
Corticoptropina

• Corticotropina (ACTH)  reprezintă

un hormon polipeptidic tropic
secretat de hipofiza anterioară
(adenohipofiză), cu rol în producția
și secreția hormonilor
corticosteroizi.
• ACTH conţine 39 de aminoacizi şi
are o masă moleculară de 4540 Da.

11
 Corticoptropina
Farmacodinamia:
1. ACTH stimulează glandele corticosuprarenale, prin atașarea
la receptorii situați pe suprafața celulelor din cortexul
adrenal. Astfel, sunt produși
- cortizolul și corticosteronul;
- hormonii mineralocorticoizi: aldosteronul și
corticosteronul;
- unii androgeni: dehidroepiandrosteron și androstenediona.
2. Prin atașare la receptorii ACTH (GPCR), stimulează
adenilil-ciclaza →AMPc → activează protein-kinaza A→
inițiază steroidogeneza (conversia colesterolul în
pregnenolon).
12
 Corticoptropina
Indicaţii:
• profilaxia atrofiei cortexului suprarenalelor,
• profilaxia dezvoltării sindromului „rebound" în terapia cu
corticosteroide,
• în reumatism, poliartrite, maladii alergice.
Contraindicaţii:
• decompensarea activităţii cardiace
• maladii hepatice, renale
• sarcină
• diabet zaharat
• ulcer gastric
13
 Corticoptropina
Efecte adverse:
• acţiune diabetogenă
• reţine sodiul şi apa
• măreşte TA
• creşte greutatea ponderală
• elimină calciul din oase

14
Hormonul eliberator al tireotropinei

• Hormonul eliberator al
tireotropinei (TRH) )  reprezintă un
hormon tripeptidic ((pyro)Glu-His-
Pro-NH2) tropic secretat de
hipotalamus, cu rol în producția și
secreția tireotropinei şi prolactinei
de către hipofiza.
• TRH posedă proprietăţi
antidepresante şi antisuicidale

15
 Hormonul eliberator al tireotropinei
Indicaţii:
• diagnosticul disfuncţiilor tiroidei, inclusiv a
hipotireoidismului secundar şi a acromegaliei
• în 2012 Armia SUA a comandat dezvoltarea
formei intranazale de TSH pentru profilaxia
suicidului în rândurile soldaţilor

16
 Hormonul eliberator al tireotropinei
Efecte adverse:
• Creşterea modestă a TA
• Efectul diuretic
• Nauzee

17
Tireotropina

• Tireotropina (TSH) )  reprezintă un

hormon glicopeptidic secretat de
adenohipofiză, cu rol în producția și
secreția triiodtironinei şi tiroxinei
de către tiroida.
• TRH este constituit din 2 subunităţi
de 92 (subunitatea α) şi 118
(subunitatea β) resturi de aminoacizi

18
 Tireotropina
Farmacodinamia:
• Tireotropina se leagă cu TSH receptori prezenţi
preponderent în glanda tiroidă. Stimularea TSH
receptorului porneşte producerea T 3 şi T4
Indicaţii
Se utilizează TSH recombinant uman (rhTSH) în
tratamentul cancerului tiroidian
Efecte adverse:
• hipertireoidism

19
 Oxitocina

Oxitocina reprezintă un hormon nonapeptidic

(Cys – Tyr – Ile – Gln – Asn – Cys – Pro – Leu – Gly - NH2) secretat de adenohipofiză

20
 Oxitocina
Farmacodinamia:
• oxitocina se leagă cu receptorii oxitocinei prezenţi
preponderent în glanda mamară, endometriu şi
miometriu, SNC
• stimulează eliberarea laptelui din glandele mamare
în perioada alăptării
• stimulează contracţiile uterine în perioada travaliului
• reduce inflamaţia
• induce starea de calmare, reduce anxietatea, frica,
• oxitocina este strânsa legată cu autismul
21
 Oxitocina
Indicaţii:
• insuficienţa forţelor de contracţie în timpul naşterii
• atonia uterină
• hemoragii uterine
Contraindicaţii:
• necorespunderea dintre dimensiunile capului fătului
şi a filierilor genitale ale mamei
• prezentare transversală sau oblică a fătului
• iminenţa rupturii uterului
• bazin îngust
22
Vasopresina

• Vasopresina (ADH) este un hormon

ciclononapeptidic (Cys-Tyr-Phe-Gln-
Asn-Cys-Pro-Arg-Gly) secretat de
hipofiza.
• Receptorii vasopresinei sunt prezenţi în
diferite ţesuturi:
• AVPR1A – muşchii netezi, hepatocite,
creier, uterul
• AVPR1B - creier (mai ales
adenohipofiza)
• AVPR2 - rinichi, ţesutul plămânilor
fătului, cancerul pulmonar

23
 Vasopresina
Farmacodinamia:
• participă la homeostazia osmolarității
lichidelor corporale prin reglarea reabsorbției
diferitelor specii moleculare la nivel renal.
• crește rezistența periferică vasculară, ceea ce
are ca urmare creșterea tensiunii arteriale.
• este implicată în formarea memoriei, inclusiv a
reflexelor întârziate
• este implicată în determinarea agresivității

24
 Vasopresina
Indicaţii:
• coagulabilitatea redusă a sângelui
(desmopresina)
• forme grave enurezis nocturn (desmopresina)
• în combinaţie cu epinefrină în stop cardiac
• antagoniştii receptorilor vasopresinei (vaptani:
nelivaptan, conivaptan, relcovaptan, etc.) sunt
utilizaţi în tratamentul hiponatriemiei

25
 Vasopresina
Efecte adverse:
• hiponatriemia
• hipertensiunea arterială

26
Hormonii tiroidieni şi remedii
antitiroidiene

27
 Glanda tiroidă şi hormoni tiroidieni
O
H OH • Funcţia principală a glandei tiroide
constă în sinteza, depozitarea şi
NH2
eliberarea hormonilor tiroidieni: L-
I I
tiroxina (T4) şi L-triiodtironina
HO O I (T3).
• intervin în procesul de creştere şi
I dezvoltare celulară
I O
HO I
H • în procesele metabolice
OH energogeneratoare
NH2
O • în menţinerea în limite normale a
I nivelului termic.
28
Glanda tiroidă şi hormoni tiroidieni

Sinteza şi eliberarea hormonilor

tiroidieni se realizează conform
următoarelor secvenţe:
• captarea iodului de către celulele
foliculare;
• oxidarea iodului şi iodarea
reziduurilor tirozinice din
tireoglobulină cu participarea tiroid
peroxidazei;
• cuplarea structurilor mono- şi
diiodate în tiroxină şi triiodtironină;
• eliberarea structurilor hormonale
din tireoglobulină.

29
 Receptorii hormonilor tiroidieni
Hormonii tiroidieni interacţionează cu receptori
specifici, acestea fiind situaţi la nivelul a trei
organite celulare:
• membrană
• mitocondrii
• nucleu
Numărul receptorilor este semnificativ la nivelul
ficatului, rinichiului, cordului, adenohipofizei,
pulmonului şi intestinului.

30
 Efecte ale hormonilor tiroidieni asupra
sistemului nervos central
Insuficienţa tiroidiană instalată la nou-născut
determină:
• cretinismul, caracterizat prin întârziere mintală
ireversibilă şi oprimarea creşterii
• dificultăţi în gândire
• bradikinezie
Hipertiroidismul se asociază cu
• nelinişte, iritabilitate, anxietate
• tulburări psihice de tip skizoid, paranoid sau depresiv

31
 Efecte cardiovasculare ale hormonilor tiroidieni

• Hormonii tiroidieni produc creşterea presiunii

sanguine, fiind vizate în principal valorile
tensiunii sistolice, şi a frecvenţei cardiace.
• Consumul de oxigen al cordului este amplificat,
ceea ce poate facilita apariţia crizelor anginoase
sau declanşarea aritmiilor.

32
 Corelaţii cu sistemul nervos simpatic

• Hormonii tiroidieni şi catecolamine acţionează

sinergic.
• În hipertiroidism eliberarea catecolaminelor este
amplificată, astfel încât efectele nervoase ale
hormonilor tiroidieni s-ar datora creşterii
centrale de noradrenalină liberă.

33
 Iodura de potasiu
• Ionii de iod sunt captaţi şi depozitaţi în glanda
tiroidă, unde participă la sinteza tiroxinei şi
triiodtironinei.
• lodura de potasiu înlătură deficitul de iod din
organism.
• Surplusul de iod blochează secreţia de
tirotropină hipofizară şi, concomitent, scade
sensibilitatea glandei tiroide faţă de ea →
inhibarea biosintezei hormonilor tiroidieni.

34
 Iodura de potasiu
Indicaţii:
• profilaxia şi tratamentul guşei endemice
• carenţa de iod.
Contraindicaţii:
• iodism
• ulcer gastric
• maladii inflamatorii ale organelor respiratorii
• tuberculoză pulmonară.
Reacţii adverse: reacţii alergice, iodism, acutizarea
ulcerului gastric.
35
 Hormonii pancreasului şi
remedii antidiabetice orale

36
Pancreasul şi funcţiile lui

• funcţie exocrină -
producerea şi eliberarea
de enzime digestive
(tripsină, elastază, amilază,
lipază etc.)
• funcţie endocrină -
eliberarea direct în sânge
a unor hormoni cu rol
esenţial în metabolismul
intermediar (insulina,
glucagonul, somatostatina,
polipeptidul pancreatic)
37
 Insulina

proinsulina insulina

38
Insulina

Mecanismul de acţiune
• Insulina se leagă de receptorii
specifici situaţi la nivelul
membranelor celulare ale
majorităţii ţesuturilor
(excepţie fac SNC şi
elementele figurate sanguine).
• Receptorul insulinic este
constituit din două subunităţi,
α şi β, cu roluri diferite.

39
Insulina
Mecanismul de acţiune:
• subunitatea α reprezintă situsul de
recunoaştere a insulinei şi cuplează
hormonul;
• subunitatea β conţine tirozinkinază, o
enzimă a cărei concentraţie creşte în
urma cuplării insulinei cu receptor, fapt ce
conduce la o fosforilare a subunităţii β şi a
altor proteine membranare.
• Prin acest proces, care joacă rol de „mesaj
secund", are loc translocarea intracelulară
a unor proteine, printre care şi a GLUT4
responsabilă pentru transportul glucozei.
40
 Efectele insulinei asupra metabolismului
glucidic

Insulina determină hipoglicemie prin

• intensificarea procesului de glicogenogeneză
hepatică şi musculară, ca urmare a stimulării
glicogensintetazei şi inhibării fosforilazei
• stimularea glicolizei hepatice
• scăderea glicogenolizei, a ketogenezei şi
gluconeogenezei

41
 Efectele insulinei asupra metabolismului
proteic
Insulina are efect anabolizant la nivel muscular:
• intensifică sinteza proteică prin creşterea transportului
transmembranar al aminoacizilor (mai ales a Val, Leu, Ile) şi prin
încorporarea lor în noi proteine ca urmare a creşterii activităţii
ribozomale.
• scade gluconeogenezei hepatică, care este, în parte, consecinţa
scăderii concentraţiei plasmatice a aminoacizilor circulanţi,
datorată penetrării crescute a acestora în ţesutul muscular.
Deficitul insulinic determină scăderea sintezei proteice, cu
distrofii musculare, creşterea eliminărilor urinare de uree şi bilanţ
azotat negativ.

42
 Efectele insulinei asupra metabolismului lipidic

Insulina determină acumularea lipidelor în ţesutul

adipos:
• prin intensificarea glicolizei hepatice, insulina
determină creşterea concentraţiei de acetil CoA,
cu intensificarea sintezei intracelulare de acizi
graşi → creşterea cantităţii de trigliceride în
ţesutul adipos.

43
 Manifestările clinice ale deficitului de insulina

• Absenţa insulinei în organism este incompatibilă

cu viaţa, iar deficitul de insulina conduce la
apariţia diabetului zaharat.
• Există două forme clinice de diabet zaharat:
1) insulinodependent (diabet zaharat tip I)
2) non-insulinodependent (diabet zaharat tip II).

44
 Efecte adverse ale insulinei

• hipoglicemie (cea mai frecventă reacţie adversă

imediată);
• tulburări distrofice la locul administrării;
• reacţii alergice la tratamentul cu preparate
nepurificate de insulina;
• rezistenţa la insulina.

45
Antidiabetice orale

46
 Clasificarea antidiabeticelor orale

• derivaţii sulfunilureei gen. I: tolbutamidă,

acetohexamidă, tolazamidă
• derivaţii sulfunilureei gen. II: glibenclamidă
(gliburid), glipizid
• biguanide: metformin

47
 Tolbutamidă
O

H3C S NH C 4H 9

O C NH
O

• Tolbutamidă este o sulfamidă antidiabetică cu

efect hipoglicemiant de durată scurtă (4-8 ore),
exercită acţiune atât la nivel pancreatic, cât şi
extrapancreatic.
• Este eficientă doar pe fondalul activităţii
funcţionale neafectate a glandei pancreatice.

48
 Tolbutamidă
Mecanismul de acţiune:
• Blochează canalele K+-ATP-azice ale celulelor β
din insulele Langerhans. Depolarizează
membranele celulelor β, deschide canalele Ca2+
potenţial-dependente → creşte nivelul
intracelular de calciu→contribuie la eliminarea
insulinei din celulele β-pancreatice.
• Stimulează proliferarea celulelor insulare
• Inhibă secreţia glucagonului

49
 Tolbutamidă
Contraindicaţii:
• stare precomatoasă şi comatoasă
• vârsta pediatrică şi juvenilă
• sarcină, perioada de alăptare
• maladii infecţioase acute
• maladii hepatice
• maladii renale
• maladii hematopoietice
Efecte adverse: erupţii cutanate, dispepsie, modificarea
tabloului sanguin, este posibilă dezvoltarea rezistenţei.
50
 Clorpropamidă
C3H7
HN
O O
Cl S NH
O

• Clorpropamidă. Diferă de tolbutamidă prin

farmacocinetica modificată. Se metabolizează
lent, se elimină preponderent pe cale renală.
Perioada de înjumătăţire constituie 24-40 ore,
ceea ce permite administrarea preparatului o
dată în zi. Doza trebuie mărită treptat.

51
 Clorpropamidă

Efecte adverse sunt mai frecvente decât la tolbutamidă:

• tulburări gastro-intestinale
• cefalee
• vertij
• slăbiciune musculară
• icter
• leucopenie
Utilizarea preparatului nu tolerează consumul de alcool,
deoarece pot apărea bufeuri de căldură, dispnee, uneori
simptome de bronhospasm.
52
 Glibenclamidă

O CH3 HN
NH O O
S NH
O O
Cl

• Glibenclamidă (gliburid) este o sulfamidă antidiabetică

de a doua generaţie, cu potenţă mare şi risc mai redus
de apariţie a efectelor adverse.
• Glibenclamida inhibă agregaţia plachetară, exercită, de
asemenea, acţiune hipocolesterolemică.

53
 Glibenclamidă

• Glibenclamidă (gliburid) este singura sulfanilamidă

introdusă în Lista Medicamentelor Esenţiale (2007)
Efecte adverse:
• hipoglicemie
• colestază
• Icterul colestatic

54
 Metformină
CH3
N NH NH2
H3C
NH NH

• Metformină este singurul antidiabetic oral din

grupa biguanidelor, introdus în Lista
Medicamentelor Esenţiale (2007)

55
 Metformină

Mecanismul de acţiune.
Biguanidele scad nivelul crescut al glicemiei prin
acţiune extrapancreatică, determinând:
• scăderea absorbţiei intestinale a glucozei
• creşterea legării insulinei de receptorii specifici
• stimularea utilizării extrapancreatice a glucozei
• scăderea gluconeogenezei hepatice
• scăderea nivelului plasmatic al glucagonului

56
 Metformină
Mecanismul de acţiune.
• Efectul hipoglicemiant al biguanidelor antidiabetice nu
este dependent de funcţionarea celulelor β-pancreatice.
• Biguanidele nu influenţează glicemia normală.
• Ele posedă şi capacitatea de a scădea excesul ponderal
în diabetul obez prin:
 efect anorexigen
 scăderea concentraţiei plasmatice a trigliceridelor şi
lipoproteidelor cu densitate joasă
• Biguanidele posedă efect fibrinolitic şi antiagregant
plachetar slab.
57
 Metformină

Reacţii adverse:
• tulburări gastro-intestinale (anorexie, gust metalic,
greaţă, vomă, dureri abdominale, diaree)
• acidoza lactică manifestată prin nivel plasmatic al
acidului lactic peste 3,5 mmol/l
• crampe musculare
• astenie marcată
• dureri abdominale
• colaps şi comă.
58
 Metformină

Contraindicaţii
• sarcină, perioada de alăptare
• vârsta juvenilă
• maladii infecţioase
• afecţiuni hepatice
• maladii renale şi hematopoietice grave

59
Hormonii stratului cortical al
suprarenalelor

60
 Clasificarea hormonilor stratului cortical

• hormoni glucocorticoizi (corticostiron, cortizol)

• hormoni mineralocorticoizi (aldosteron)
• hormonii sexuali (testosteron,
dihidrotestosteron, androstenedion,
dehidroepiandrosteron)

61
 Clasificarea derivaţilor hormonilor
glucocorticoizi
• derivaţii hidrocortizonului: hidrocortizon, acetat de
hidrocortizon, acetat de cortizon, prednisolon,
metilprednisolon
• derivaţii acetonidelor: acetonid de triamcinolon,
amcinonid, mometazonă, butesonid, desonid,
fluocinonid, halcinonid
• derivaţii betametazonului: betametazon, dexametazon,
fluocortolon
• esteri: hidrocortizon valerat, hidrocortizon butirat,
betametazon valerat, prednicarbat
62
Efectele fiziologice

Glucocorticoizii sunt implicaţi în:

• metabolismul glucidic
• metabolismul protidic
• metabolismul lipidic
• menţinerea balanţei hidro-
electrolitice
• asigură funcţionalitatea
normală a sistemului
cardiovascular, nervos,
imunitar, renal, endocrin şi a
musculaturii scheletice.

63
 Efectele asupra metabolismului glucidic
Stimulează gluconeogeneză hepatică
• stimulează influxul aminoacizilor din compartimentul
extracelular în celulele hepatice
• facilitează mobilizarea aminoacizilor din ţesuturile
extrahepatice
• induc transcripţia sistemelor enzimatice im­plicate în
metabolizarea aminoacizilor prin gluconeogeneză
(fosfoenolpiruvat carboxikinază, glucozo-6-fosfatază,
fructozo-2,6-fosfatază şi unele transaminaze).
• se înregistrează o creştere marcată a depozitării hepatice
de glicogen
64
 Efectele asupra metabolismului glucidic

• reduc rata utilizării celulare a glucozei

• diminuează captarea tisulară a glucozei

• ca rezultat creşte nivelul glicemiei

65
 Efecte asupra metabolismului protidic

• se reduce capitalul proteic al tuturor celulelor prin

favorizarea proceselor catabolice (ţesuturile limfoid,
conjunctiv, muscular şi pielea).
• la copii, intensificarea catabolismului proteic explică
oprimarea procesului de creştere, efect care nu
este contracarat de către hormonii de creştere.

66
 Efecte asupra metabolismului protidic

• se inhibă procesul de captare intracelulară a

aminoacizilor (exclusiv ţesutul hepatic), ceea ce
duce la creşterea concentraţiei plasmatice a
acestora.
• este stimulată conversia aminoacizilor în glucoza
prin gluconeogeneză

67
 Efecte asupra metabolismului lipidic

• promovează mobilizarea acizilor graşi la nivelul

ţesutului adipos cu creşterea concentraţiei lor
plasmatice
• intensifică procesul de lipoliză în adipocite

• sistemele metabolice energogeneratoare se pot

orienta spre utilizarea preponderentă a acizilor graşi
în loc de glucoza
68
 Efecte asupra metabolismului lipidic

• redistribuirea ţesutului adipos cu creşterea

depozitelor la nivelul cefei şi feţei, asociată cu
diminuarea depozitelor la nivelul membrelor
(administrarea timp îndelungat în doze crescute)

69
 Efecte asupra bilanţului hidro-electrolitic

• facilitează reabsorbţia Na+, concomitent cu

eliminarea de K+ şi H+ (unii glucocorticoizii
sintetici sunt lipsiţi practic de efecte pe plan
hidroelectrolitic)
• cresc funcţia de filtrare glomerulară şi de
secreţie tubulară
• cresc valorile presiunii sanguine

70
 Efecte cardio-circulatorii

• redresează funcţia sistemului cardio-vascular în

cazul insuficienţei renale;
• manifestă efect de tip inotrop pozitiv (măreşte
forţa contracţiilor cardiace);
• creşte reactivitatea vasculară faţă de factorii
vasopresori

71
 Efecte asupra sistemului nervos central

• insuficienţa suprarenală cauzează: apatie,

sindrom depresiv, iritabilitate, psihoze
• în doze mari apar: euforie, agitaţie, creşterea
activităţii motorii, insomnie, anxietatea,
sindromul depresiv, manifestările psihotice.

72
 Efecte asupra musculaturii striate

• insuficienţa corticosuprarenaliană se asociază cu

diminuarea funcţionalităţii musculaturii striate şi
apariţia rapidă a fatigabilităţii
• excesul de glucocorticoizi produce
disfuncţionalităţi musculare, însoţite de
hipopotasemie

73
Efectul antiinflamator, imunosupresor şi antialergic

• glucocorticoizii au capacitatea de a preveni sau

reduce procesul inflamator ca răspuns la diferiţi
factori care declanşează această reacţie, dintre
care enumerăm factorii mecanici, fizici, infecţioşi,
imunologici.

74
Mecanismele efectului antiinflamator şi antialergic

• diminuează permeabilitatea endoteliului capilar,

cu reducerea extravazării lichidiene şi proteice → a
formării exsudatului;
• stabilizează granulaţiile mastocitare şi inhibă
sinteza şi eliberarea histaminei
• inhibă acţiunile directe ale toxinelor, enzimelor
proteolitice şi factorilor mecanici asupra
membranei celulare → protejează integritatea
membranei celulare

75
Mecanismele efectului antiinflamator şi antialergic
• stabilizează membrana lizozomală, împiedicând
eliberarea enzimelor din clasa acilhidrolazelor
(ribonucleaze, fosfataze, dezoxiribonucleaze.
colagenaze, glicozidaze, catepsină), implicate în
generarea kininelor, prostaglandinelor şi altor
structuri proinflamatoare
• inhibă activitatea fosfolipazei A2, cu reducerea
sintezei de prostaglandine şi leucotriene
• inhibă activitatea ciclooxigenazei şi indirect
implicarea eicosanoizilor în favorizarea inflamaţiei
76
 Utilizările terapeutice ale glucocorticoizilor
• boala Addison (insuficienţa suprarenală acută), în această patologie
glucocorticoizii servesc drept preparate de substituţie.
• maladii inflamatorii acute şi cronice - artrită reumatoidă, lupus
eritematos sistemic, reumatism, afecţiuni oftalmice şi dermatologice de
origine inflamatorie.
• reacţii alergice grave: şoc anafilactic, edem angioneurotic, boala serului,
astm bronşic, status astmatic.
• şoc traumatic septic, combustional şi cardiogen
• traume cranio - cerebrale, ictus
• infecţii bacteriene şi virale acute, care decurg cu febră înaltă şi
intoxicaţie
• maladii hepatice - hepatita epidemică, acutizarea patologiei cronice cu
trecerea posibilă în ciroză, necroză hepatică subacută.
• aspiraţia conţinutului gastric
77
Hormonii sexuali

78
 Clasificarea hormonilor sexuali
Androgeni:
• androstendion
• dehidroepiandrosteron
• dihidrotestosteron
• testosteron
Estrogeni
• estradiol
• estriol
• estron
Gestageni
• progesteron
• pregnenolon
79
 Androgeni

• Androgenii sunt principalii hormoni care

determină apariţia şi dezvoltarea caracterelor
sexuale primare şi secundare masculine.
• ameliorează apetitul, favorizează retenţia calciului
şi azotului în organism
• stimulează organele hematopoetice şi
spermatogeneza
• în perioada creşterii şi maturizării sexuale, măresc
greutatea corpului, controlează distribuţia
lipidelor, modificarea vocii
80
 Clasificarea remediilor androgene
Agonişti
• Testosteron
• Metiltestosteron
• Adrenosteron

Antagonişti
• Bicatulamid
• Enzalutamid
• Flutamid

Modulatorii selectivi ai receptorilor androgenici (SARM):

• Andarin (studii clinice)
• Enobosarm (Ostarin)
• BMS-564,929 (studii clinice)
81
 Androgeni - indicaţii
• hipofuncţia glandelor sexuale mascu­line (eunucoidism) –
terapia substituitivă
• dereglarea capacităţii de fecundare, climacteriul masculin şi
impotenţă
• stadii precoce ale hipertensiunii arteriale, în formele
neurotice ale angorului pectoral, anemii
• în practica ginecologică în calitate de remedii care inhibă
funcţia endocrină a hipofizei, sunt indicaţi în climacteriul
patologic
• pentru întreruperea lactaţiei (metiltestosteron)
• cancerul mamar şi al ovarelor
• terapia de schimbare a sexului la bărbaţi transexuali
82
 Androgeni – efecte adverse, contraindicaţii

Dozele mari de androgeni generează

• la bărbaţi - inhibiţia spermatogenezei şi atrofia
testiculelor
• la femei - dereglarea ovulaţiei, ciclului menstrual,
fenomenele masculinizării
Contraindicaţia administrării lor prezintă cancerul
prostatei

83
 Antiandrogeni – mecanismele de acţiune

Antiandrogenii interacţionează cu androgenii la

diverse etape ale metabolismului lor:
• inhibă activitatea enzimelor antrenate la
biosinteza androgenilor
• previn interacţiunea androgenilor cu receptorii
proteinelor citoplasmatice sau ale cromatinei
nucleare

84
 Antiandrogeni – indicaţii

• alopecie androgenică la bărbaţi şi la femei

• hirsutism
• profilaxia şi tratamentul acneei şi seboreei la
adolescenţi
• maturare precoce
• hipertrofie benignă şi cancerul prostatei
• contraceptive pentru bărbaţi
• terapia de schimbare a sexului la femei
transexuale
85
 Estrogeni

Estrogenii sunt principalii hormoni care determină

apariţia şi dezvoltarea caracterelor sexuale primare
şi secundare feminine.
• pregătesc uterul pentru implantarea oului
fecundat
• influenţează toate tipurile de metabolism şi
depozitarea fosfaţilor şi sărurilor de calciu în oase
• dilată arterele coronare, stimulează eritropoieza şi
intensifică creşterea părului

86
 Clasificarea remediilor estrogene
Agonişti:
• Etinilestradiol (Microfolină)
• Estron (Foliculină)
• Estradiol (Ovestin, Menorest)
• Hexestrol (Sinestrol)
• Dietilstilbestrol (Estrobem)

Antagonişti:
• Fulvestrant

Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici (SERM):

• Clomefen
• Tamoxifen
• Femarelle
• Ormeloxifen
• Raloxifen
• Lasofoxifen
87
Indicaţiile estrogenelor şi mecanismul lor de acţiune
• după înlăturarea ovarelor, la începutul menopauzei –
terapia de substituţie
• vaginita gonoreică şi senilă
• hipergalactie – datorită inhibiţiei secreţiei laptelui
• stimularea travaliului – datorită creşterii sensibilităţii
uterului faţă de stimulenţii lui
• cancerul prostatei – generează atrofia prostatei datorită
anatagonismului cu androgeni şi inhibiţiei eliminării
hormonului luteinizant
• contraceptive orale
• terapia de schimbare a sexului la femei transexuale
88
 Indicaţiile SERM şi mecanismele lor de acţiune
Denumirea Indicaţii Mecanism de acţiune faţă de receptorii
estrogeni
Clomifen anovulatorie antagonist la nivelul hipotalamusului
Femarelle menopauză, osteoporoză agonist la nivelul creierului şi oaselor
Ormeloxifen contracepţie agonist la nivelul oaselor, antagonist la
nivelul mamar şi uterin
Raloxifen osteoporoză, cancerul agonist la nivelul oaselor, antagonist la
mamar nivelul mamar şi uterin
Tamoxifen cancerul mamar agonist la nivelul oaselor şi uterului,
antagonist la nivelul mamar
Lasofoxifen cancerul mamar, agonist la nivelul oaselor, antagonist la
osteoporoză, atrofia nivelul mamar şi uterin
vaginală

89
 Gestageni

Hormonii gestageni sau progestinele sunt produşii

secreţiei interne a corpului galben, ai stratului
cortical al suprarenalelor şi ai testiculelor. Ei includ:
• progesteron
• pregnenolon
Derivaţii sintetici ai hormonilor gestageni sunt:
• etisteronul (Pregnin)
• noretiesteronul (Norcolut)
• allilestrenolul (Turinal).
90
 Gestageni – mecanismul de acţiune

• favorizează hiperplazia intensă a glandelor

endometrului, reducând sensibilitatea
miometrului faţă de oxitocină
• inhibă activitatea contractilă a uterului
• contribuie la dezvoltarea placentei şi stimulează
proliferaţia alveolară în glandele mamare
• suprimă biotransformarea medicamentelor în
microsomii hepatici, amplifică acţiunea
diureticelor
91
 Gestageni – indicaţii

• contracepţie
• antiandrogeni
• hemoragii menstruale
• antigonadotropice

92
 Contraceptive

Contracepţia poate fi realizată farmacoterapeutic la

femei prin:
• inhibarea ovulaţiei
• împiedicarea fertilizării ovulului (fecundării)
• evitarea implantării (nidării)
la bărbaţi:
• inhibiţia reversibilă a spermatozoizelor
• reducerea spermatogenezei (JQ1)

93
 Clasificarea contraceptivelor hormonale femenine

1. Combinaţii fixe sau monofazice – conţin un estrogen şi un

progestativ: Ovidon (Norgestrel), Righevidon, Non-Ovlon,
Femoden, Marvelon, SilestR.
2. Remedii secvenţiale bifazice sau trifazice - conţin un
estrogen şi doze diferite de progestogen
Bifazice: Anteovin, Neo-Eunomin
Trifazice: Tri-Regol, Trisiston, Tricvilar, Trinovum, Milvane
3. Remedii care conţin un singur hormon, progestativ sau
estogen: Continuin, Microlut, Linestrenol (Excluton),
Levonorgestrel (postcoital)

94
 Efectele şi mecanismele de acţiune ale
contraceptivelor hormonale femenine
• blochează ovulaţia, oprind pătrunderea în sânge a
releasing-factorilor şi gonadotropinelor hipofizare şi
inhibând sistemul hipotalamo-hipofîzo-ovarian,
contraceptivele
• creează condiţii nefavorabile pentru implantarea
oului fecundat, modificând endometriul
• împiedică mobilizarea şi penetrarea spermatoizilor
în ovulul prin modificarea structurii epiteliului vaginal
şi compoziţiei mucusului uterin (creşterea viscozităţii)

95
 Efectele adverse ale contraceptivelor hormonale
femenine
• riscul apariţiei complicaţiilor tromboembolice
• creşterea tensiunii arteriale
• fenomene dispeptice
• dereglări neuro-psihice (cefalee, accese de migrenă, depresie, etc.)
• dereglarea metabolismului glucidic şi lipidic
• dereglarea funcţiei glandei tiroide
• scăderea libidoului
• reducerea lactaţiei
• apariţia hemoragiilor uterine spontane
• tulburarea funcţiei hepatice
• formarea calculilor biliari şi dezvoltarea icterului colestatic etc.

96
 Contraindicaţiile contraceptivelor hormonale
femenine
• sarcina, lactaţie
• predispunere la tromboembolie, dereglarea circulaţiei
arteriale şi venoase, arteriite, flebite, hipertensiune arterială
• hepatite acute şi cronice, ciroză hepatică
• enzimopatii
• tumori benigne şi maligne
• diabet zaharat
• nevroze, psihoze
• se va administra cu precauţie în caz de epilepsie, scleroză
difuză, migrenă, hiperpigmentaţia pielii

97
98