FILMUL RADIOLOGIC

Înainte de aceste cursuri,când auzeam de film mă gândeam la cinema sau pur și

simplu la un filmuleț de pe google,youtube etc.Însă, filmul,în cazul nostru filmul
radiologic, este cu totul și cu totul altceva.Este interesant și totodată complicat la
prima vedere.Voi începe cu o scurta definiție pentru a înțelege sensul acestuia.Filmul
radiologic este o folie de celuloid,adică de plastic,transparent,acoperită pe ambele
fete cu o substanță fotosensibilă numită emulsie.
Ce obiective are acesta?Aflăm!Structura filmului radiologic,tipuri de filme
utilizate în radiologia dentară și maxilo-facială,caracteristicile filmelor radiologice
(sensibilitate, latitudine),ecrane intensificatoare ale imaginii (folii întăritoare),senzorii
digitali: tipuri, principii de formare a imaginii digitale,procesarea filmelor radiologice
: developarea manuală, automată,timpii developării,camera obscură, teste pentru
controlul calității camerei obscure,avantaje și dezavantaje ale procesării filmelor.
Ca și structura,filmul radiologic este reprezentat de :suport de plastic flexibil din
polyester cu grosime de 0.2mm,strat adeziv,emulsie activă pe ambele fete care
conține cristale de bromura de argint înconjurate de gelatină și un strat
protector.Cristalele de bromura de argint adică granulația filmelor radiologice se
găsesc în formă de plăci plate, având marginea aliniată cu marginea filmului și
utilizate pentru filmele de viteză intraorale(F),extra-orale(T-Mat& Ektavision
Film);plăci rotunde în formă de pietricele care se utilizează la filmele de viteză
ultraspeed(D).
În funcție de utilizarea lor,filmele sunt de două feluri ;întră-orale și extra-
orale.Cele intra-orale au înveliș de protecție,folie de aluminiu(această se pune pe
dosul filmului,absoarbe radiațiile secundare și reziduale),înveliș de hârtie
opac,orificiu.Cele extra-orale se găsesc plasate în casete în care se regăsesc și
ecranele intensificatoare.
Ca și caracteristici ale fiilmelor radiologice avem dimensiunea,viteza, latitudinea
si contrastul.Așadar,să le luăm pe rând.Dimensiunea diferă de la adulți la
copii ;începe cu numărul 0 pentru radiografii periapicale și bitewing la copii,numărul
1 pentru radiografii periapoicale la adulți în zona anterioară,numărul 2 pentru
radiografii periapicale și bitewing la adulți plus ocluzal la copii,numărul 3 pentru
radiografii extralong bitewing,numărul 4 pentru radiografii ocluzale la adulți.Viteză
reprezintă cantitatea de radiație necesară pentru a produce o radiografie cu o
innegrire(densitate) corespunzătoare.Cu cât viteză unui film crește cu atât cantitatea
de radiații necesară este mai mică.Viteză depinde de mărimea granulatiei
filmului :cristalele mare,care se găsesc în filmele E și Fau viteză crescută și netitatea
imaginii scăzută.Densitatea reprezintă gradul de innegrire al filmului
radiologic.Contrastul reprezintă variația densității filmului(nivele de gri);fără acesta
nu există imagine.Latitudinea filmului reprezintă limitele expunerii pentru care se
obține un contrast util pentru diagnostic.Filmele E și F se înnegresc mai repede și au
contrast mai mare.Latitudinea este determinată de compoziția emulsiei rapide și de
condițiile de procesare ale filmului.
Aparatul de developare prezintă mai multe cuve în care se pun soluțiile;prima
cuva are revelatorul,următoarea conține fixatorul și mai există o cuva cu aer cald care
ajută la uscarea filmelor.Filmul străbate aceste cuve cu ajutorul unei role
transportatoare.Imaginea latentă este imaginea ascunsă formată prin crearea centrilor
de expunere ,nu poate fi vizualizată decât prin developarea(procesarea)
filmului.Developarea are cinci timpi: revelarea-cristale de bromura de argint expuse
la radiațiile x se convertesc la argint metalic;spălarea intermediară-developarea
manuală-îndepărtarea revelatorului de pe film;fixarea-îndepărtarea resturilor de
bromura de argint de pe film care nu au fost reduse;spălarea finală-îndepărtarea
oricărei substanțe chimice de pe film ;uscarea-doar după uscare poate fi atins
filmul.Pentru developare avem diferite soluții și anume:revelator,activator,
fixator,inhibitor,acidifiant ..
Am pomenit de bromura de argint.Ce este aceasta?Este o sare moale,de culoare
galben-pal,insolubila in apa,bine cunoscuta pentru neobisnuita sa sensibilitate la
lumina. Această proprietate a permis halogenurilor de argint să devină baza
materialelor fotografice moderne.AgBr este utilizată pe scară largă în filmele
fotografice.Sarea poate fi găsită în mod natural ca mineral bromargirit.
Stiați că procesarea/developarea acestor filme radiologice poate fi și
automată,dar și manuală?Eu nu !
Developarea manuală are o etapă intermediară de spălare ,între revelator și
fixator;folosește două tancuri care sunt plasate într-un tanc mai mare cu apă care
menține temperatura revelatorului;se introduce filmul în revelator timp de câteva
secunde ,se spală prin imersie în apă-imersie în fixator-uscare;revelarea durează 5
minute la temperatura camerei,spălarea intermediară durează 30 secunde ,iar fixarea
durează 4 minute ,timp în care se agită câte 5 secunde la un interval de 30
secunde;spălarea clasică se face timp de 10 minute în apă curată,curgătoare și se pune
la uscat.Avantajele acestei developari manuale sunt faptul că reglează contrastul ,nu
necesită echipament special,nu necesită întreținerea rolelelor transportatoare și nu
prezintă risc de defecțiune.Ca și dezavantaje însă,putem spune că timpul de durata
este mai mare,necesită camera obscură,temperatura revelatorului se reglează mai
greu,iar soluțiile se oxidează.
În developarea automată,filmul este purtat cu ajutorul unor role transportatoare
în fiecare soluție.Aceste role transportatoare îndepărtează orice urmă de soluții de pe
film la fiecare etapă.Ca și caracteristici principale putem enumera dispariția etapei de
spălare intermediară,temperatura soluțiilor care este deja setată de către
producător,soluțiile se schimbă la un interval de 2-4 săptămâni,iar rolele se spală cu
apă caldă și burete.Bineînțeles,ca și cele manuale,și acestea au avantaje și
dezavantaje.În primul rând avantajele pot fi :tehnică ușoară de lucru,timpul
redus,lipsa camerei obscure și calitatea developarii.Dezavantajele sunt timpii
developarii care nu sunt reglabili,necesitatea adaptării temperaturii și concentrației
soluțiilor în funcție de regimul de lucru al aparatului radiologic și din
păcate,defecțiunea aparatului.
Developarea poate avea și erori precum densitatea filmului în care aceste e prea
luminos(din cauza faptului că revelatorul este prea rece,/învechit/contaminat) sau
prea negru(expunere la lumina,revelator prea cald),valoarea filmului,suprapunerea
filmelor,apariția unor puncte negre(contaminsre revelator) sau albe(contaminare
fixator) ,linii negre(procesorul automat nu este curățat corespunzător),efect de
curentare-”păianjen”.
Să revenim la ecranele intensificatoare ale imaginii.Conțin cristale de fosfor care
emit lumina.Lumina emisă este situat în spectrul verde sau albastru în funcție de
cristalele care sunt folosite .Filmele extraorale utilizate trebuie să fie sensibile la
lumina albastră așa că se combină : film sensibil la lumina albastră cu folie
intensificatoare albastră,film sensibil la lumina verde cu folie intensificatoare
verde .Ecranele intensificatoare sunt în contact cu filmele radiologice.Structura
acestuia este formată dintr-un suport de material plastic,straturi cu cristale de fosfor
care emit lumina,strat reflectorizant care reflectă spre film lumina produsă de
cristalele de fosfor și strat protector.Viteza ecranelor depinde de dimensiunea
cristalelor de fosfor,grosimea stratului de fosfor.Ecranele intensificatoare ale
imaginii pot fi clasificate in funcție de viteză:fast-rapid,medium-par,detail-slow .

Vom regasi atasate 3 imagini.

Imaginea 1:Celuloid film 35mm
Imaginea 2:Cleme de prindere pentru filme radiologice
Imaginea 3:Filme radiologice conventionale spectru verde si albastru.
ORGANIZARE LABORATOR
PRF.ANGHEL MIRELA
STUDENT:GORDAN RAMONA
CLASA: AMR 1A