Sunteți pe pagina 1din 80

TEHNICI DE TRATAMENT

RESTAURATOR ÎN FUNCŢIE DE
SITUAŢIA CLINICĂ: ORIENTAREA
TRADIŢIONALĂ ŞI MINIM INVAZIVĂ
Caria dentară este cauzată de procese multifactoriale, iar
tratamentul ei trebuie să reflecte acest lucru. În general tratamentul
implică un tratament preventiv ce include controlul plăcii,
utilizarea fluorurilor şi dieta, precum şi un tratamentul chirurgical
restaurator.
Evoluţia cunoştinţelor privind etiopatogenia cariilor cu
implicare activă a factorilor de risc, tiparul de evoluţie a cariei cu
formarea de bariere biologice de apărare, apariţia de noi metode şi
mijloace de tratament, precum şi diversitatea şi fiabilitatea
materialelor de restaurare, au schimbat modul de tratament
restaurativ în unul minim invaziv.
Preparaţiile moderne au la ora actuală un design
conservativ şi urmăresc o serie de obiective cum ar fi:
cavitatea să urmărească strict defectul produs de leziunea
carioasă;
să fie menţinut ţesut dentar sănătos cât mai mult atât la marginile
cavităţii cât şi la interior.
Tratamentul restaurator cuprinde doua cai importante si anume:
Neinvazivă:- restaurarea leziunilor cervicale necariogene
- sigilarea fisurilor

Invazivă:- tradiţional (tehnici neadezive)


- modern (tehnici adezive)
Au fost formulate mai multe criterii ce indica tratamentul
restaurativ (Anderson 1996):
Carii cavitare active;
Carii necavitare active situate in treimea externa dentinara;
Carii in care exista sau putem anticipa simptome pulpare;
Cand ocluzia este afectata (ocluzie deschisa sau abrazii);
Exista obturatii cu aspect nesatisfacator (culoare modificata);
La pacientii care prezinta la nivelul restaurarilor modificari de
contur ce determina aparitia stagnarii alimentelor, halitozei,
afectarea parodontiului marginal;
La pacientii cu probleme alergice la materialele de restaurare
vechi.
În alegerea materialelor pentru restaurarea leziunilor
carioase trebuie să se ţină seama de unii factori, cum ar fi:
•tiparul cariei;
•forţele ocluzale;
•capacitatea de a proteja structura dentară;
•fizionomia;
•dimensiunea cavităţii;
•factori socio-economici.
Leziunile carioase sunt detectate la o moment relativ
târziu. Acest lucru se poate datora fie faptului că pacientul nu se
prezintă din timp la stomatolog, fie leziunea este dificil de
detectat în stadii primare. De asemenea acest lucru poate sugera
valoarea unei intervenţii invazive deoarece distrucţia iatrogenică
ce se poate produce în timpul preparării trebuie să fie cât mai
conservatoare. Tratamentul trebuie să se bazeze pe interpretarea
activităţii leziunii şi pe factorul de risc.
De asemenea leziunile cavitare sunt tratate tradiţional
prin prepararea de cavităţi, în timp ce tratamentul preventiv îşi
are succesul în cazul unei suprafeţe netede. Atunci când o
leziune este prezentă pe o suprafaţă ocluzală sau proximală este
de obicei dificil să se oprească în evoluţie datorită dificultăţii de
îndepărtare a plăcii bacteriene. Totuşi, când leziunea este pe
feţele orale sau vestibulare sau pe suprafaţa radiculară, poate fi
îndreptată spre remineralizare şi astfel leziunea să se oprească
în evoluţie.
Astăzi, tratamentul lezional urmăreşte îndepărtarea
numai a ţesuturilor degradate ireversibil. Accesul la leziunea
carioasă poate fi direct, indirect sau facilitat, optându-se, de
câte ori este posibil, să realizăm un acces direct. Acest lucru se
poate face cu ajutorul mijloacelor de separare interdentară.
Atunci când nu avem această posibilitate şi dorim să păstrăm
structuri anatomice importante (creastă marginală, punct de
contact), realizăm un acces indirect (tunelizare, cavitate sub
formă de şanţ).
Exereza dentinei patologice, cunoscută ca etapa de
management a leziunii, are ca obiective îndepărtarea dentinei
infectate, stimularea mecanismelor biologice de apărare a
organului pulpo-dentinar, prin remineralizarea dentinei din stratul
afectat şi formarea de dentină sclerotică, de reacţie.
În realizarea formei de retenţie pentru restaurările din
amalgam, în cavităţile proximo-ocluzale limitate se realizează
şanţuri gingivale, lăcaşuri aproximale cu menţinerea punctului de
contact natural cât mai mult posibil.
Pentru restaurările cu materiale adezive se realizează
forma de adeziune ce presupune realizarea unui bizou periferic la
marginile de smalţ pentru a creşte suprafaţa de adeziune şi
utilizarea unor agenţi de condiţionare pentru smalţ şi dentină, care
facilitează aplicarea adezivilor amelo-dentinari.
Preparaţiile conservative au un design interior rotunjit,
ceea ce face ca forţele de presiune să se repartizeze în centrul
materialului de reastaurare, iar contracţia de polimerizare să fie
reparizată uniform pe toată suprafaţa cavităţii.
Finisarea marginilor cavităţii implică rotunjirea unghiurilor,
netezirea marginilor de smalţ şi bizotarea acestor margini.
În etapa de curăţire a cavităţii se urmăreşte îndepărtarea resturilor
dentinare, a smear-layer-ului biofilmelor ce includ microbi
reziduali, toxine şi orice agent utilizat în etapele anterioare de
preparare a cavităţii.
Leziune carioasă necavitară
Fisurile sunt mult mai susceptibile la carie decât suprafeţele netede
datorită formei anatomice ce permite acumularea şi dezvoltarea plăcii
bacteriene. În cazul în care s-a diagnosticat o leziune carioasă activă fisurala
sau s-a stabilit un risc cariogen crescut se indică sigilanţii la nivelul şanţurilor.
După demineralizarea acidă se introduce o răşină compozită fluidă pentru a
penetra în fisuri şi a preveni acumularea de placă bacteriană. Acest lucru este
important în perioada de erupţie a dintelui, dar se indică şi în cazul pacienţilor
mai în vârstă în cazul unor şanţuri susceptibile şi al unui risc cariogen crescut.
Avantajele sigilanţilor constau în faptul că nu se realizează intervenţii
ireversibile, iar leziunea dentinară activă acoperită de sigilant nu mai evoluează
şi se previne apariţia de noi leziuni la nivelul fisurilor. Sigilanţii au fost folosiţi
cu succes numeroşi ani. O problemă a fost ridicată cu privire la aplicarea
sigilanţilor în cazul unor leziuni carioase nediagnosticate. Totuşi, există
evidenţe clare cum că leziunea carioasă nu progresează atâta timp cât sigilantul
rămâne. De asemenea sigilarea restaurărilor duce la oprirea acestor leziuni. Prin
urmare sigilarea restaurărilor pare a fi foarte eficientă cu privire la conservarea
structurii dentare sănătoase protejând astfel marginile restaurării şi prevenind
recurenţa cariei dentare la acest nivel.
Clasificare sigilanţi
După modul în care se realizează polimerizarea
Generaţia 1- polimerizare cu ajutorul luminii ultraviolete
Generaţia a 2- a- autopolimerizabili
Generaţia a 3-a- fotopolimerizate cu ajutorul luminii vizibile
Generaţia a 4-a- eliberează fluor

După prezenţa filerului


Neîncărcaţi-sunt mai fluizi, indicaţi pentru şanţuri şi fosete fosrte adânci şi retentive
Încărcaţi- - mai rezistenţi la uzură

După culoare şi transparenţă


Colorate (roz)- mai uşor de detectat
Transparente- mai estetice, prezintă avantajul că orice modificare a ţesuturilor sub
materialul de sigilare poate fi uşor sesizată
Opace-uşor de detectat
Fotopolimerizabili, pe bază de polimeri
răşinici

Helioseal, Ivoclar
Teethmate, Kuraray Cosmeseal,
Vivadent
Cosmedent

Embrace,
Pulpdent

EcuSeal, DMG

UltraSeal XT, Ultradent GrandioSeal, Voco Conseal f, SDI

Autopolimerizabili, cimenturi
glasionomer

Clinpro Sealant, Riva Protect,SDI


Guardian Seal, Kerr 3M ESPE GC Fuji TRIAGE, GC
Fotopolimerizabili, pe bază de polimeri
răşinici

Izolarea câmpului operator Curăţirea sistemului fisural ocluzal

Aplicarea sigilantului şi
Aplicarea acidului ortofosforic 35- Spălare, uscare
fotopolimerizarea 20 sec,
37% lichid sau gel 30-60 sec
Fotopolimerizabili, pe bază de compomeri

A. Tehnica convenţională B. Tehnica sigilării totale

1. Aplicarea acidului fosforic 35- 1. Aplicarea agentului de gravaj sau a


37% lichid sau gel condiţionerului
2. Spălare cu jet de apă, uscare 2. Aplicarea răşinii adezive,
3. Aplicarea sigilantului şi fotopolimerizare 20 sec
fotopolimerizarea 20 sec 3. Aplicarea sigilantuluişi
4. Verificarea ocluziei fotopolimerizarea 20 sec
4. Verificarea ocluziei
Autopolimerizabili, pe bază de CGI

Aplicarea condiţionerului

Fuji VII, GC
Inserarea sigilantului
Leziune carioasă cavitară minimă

Preparare conservativă a cavităţii cu instrumentar rotativ, sonic


(ultrasonic) sau aer abraziv şi restaurare cu

Răşină compozită (cu vâscozitate scăzută)


Ciment glasionomer
Ciment glasionomer modificat cu răşină
Compomer
Cermet
Air Polishing
Air Polishing este un instrument capabil să proiecteze la
nivelul dintelui care dorim să-l tratăm, un jet de particole de
Bicarbonat de Sodiu care, fiind însoţit de aer şi apă, ajunge
la suprafaţa dintelui printr-un impact nu foarte violent
(deoarece particolele sunt „udate”) producând un efect
minim de „excavare”, capabil însă să înlăture cele mai
superficiale discromii.
Air Abrasion
Instrumentul pentru Air Abrasion constă într-un aparat de
dimensiuni variabile, capabil să proiecteze la suprafaţa
dintelui un jet de aer însoţit de particole foarte rezistente, de
Oxid de Aluminiu (diametru de 27 microni) la o presiune de
6-8 atmosfere. Impactul particolelor solide la nivelul dintelui
determină o îndepărtare mai rapidă a smalţului, pe când
îndepărtarea dentinei este mai lentă, deoarece aceasta este un
ţesut mai elastic şi tinde să amortizeze impactul celulelor
abrazive. Îndepărtarea ţesutului dentar este foarte precisă. Air
Abrasion prezintă un inconvenient datorită dispersiei în
ambient, de o mare cantitate de oxid de aluminiu. Este deci
indispensabilă aspirarea cu aspiratorul chirurgical de la unitul
dentar, mentinut foarte aproape de dintele la care se lucrează.
Evident diga nu poate lipsi, la fel ca şi măştile “pentru
pulbere” cu care trebuie să fie dotaţi medicul şi asistenta.
Răşini compozite

Din punctul de vedere al granulometriei, răşinile compozite se pot clasifica în :


compozite cu particule mari;
compozite tradiţionale (convenţionale);
compozitele cu miniumplutură;
compozitele cu microumplutură.

Compozitele cu particule mari – macroparticule – macrofiller (10-100 µm) au o


rezistenţă scăzută la abraziune şi o suprafaţă aspră ce retenţionează uşor placa
bacteriană şi diferiţi coloranţi.
Compozitele tradiţionale (convenţionale) cu midiparticule (1-10 µm), au o
pondere a umpluturii anorganice de 75-80% ca volum, utilizate iniţial în zona
anterioară, dar au rămas deficitare în privinţa calităţii suprafeţei (după lustruire
aceasta rămânînd aspră). Ele au coeficientul de uzură ocluzală cel mai mare.
Exemple de produse autopolimerizabile: Adaptic (Jhonson & Jhonson), Concise
(3M), Denntaria (Dentaria) şi fotopolimerizabile: Prisma Fil (Caulk).
Compozitele cu microumplutură (0,01-0,1 µm), au apărut în dorinţa de a
obţine materiale cât mai fizionomice şi cu o suprafaţă cât mai netedă. Se
întâlnesc şi nanofilleri care au 0,005-0,01 µm, ceea ce determină ca materialul
să devină practic invizibil.
Compozitele cu microumplutură pot avea: - compoziţie omogenă: în
care particulele de Siliciu coloidal sunt dispersate omogen şi uniform în
masa fazei organice;
- compoziţie heterogenă (cu filler organic) în care particulele din
compozit prepolimerizat cu dimensiuni de 1-20 µm şi o cantitate mică
de Siliciu pirogenic au fost adăugate fazei organice.
Compozitele cu microumplutură sunt mai rezistente la uzură şi din
cauză că nu au un modul de elasticitate scăzut, restaurările cu aceste
materiale se flectează odată cu dintele, când asupra lui apar forţe de
flexiune. De aceea ele sunt indicate în restaurările cervicale, 16
unde apar astfel de forţe. Exemple de produse fotopolimerizabile:
Degufill M (Degusa), Silux plus (3 M), Adaptic LCM (Jhonson &
Jhonson), Compofil anterior (Septodont), Helioprogres (Vivadent) şi
autopolilmerizabile Silar (3 M).
Compozitele hibride: deoarece fiecare din categoriile anterioare aveau
calităţi diferite, prin combinarea acestora s-a dorit obţinerea unui
material ideal (rezistent la uzură ocluzală, asemănător cu smalţul,
estetică superioară şi o suprafaţă cât mai netedă).
Răşini compozite cu
vâscozitate scăzută

În 1982 au primit acceptul ca materiale de restaurare de tip II ADA


Proprietăţi
Vâscozitate scăzută, ceea ce-i permite utilizarea în preparaţii minime şi ca
sigilant prin injectare
Poate fi uitilizat atât în zona anterioară, cât şi posterioară
Majoritatea producătorilor recomandă aplicarea lor în straturi care să nu
depăşească 2 mm şi fotopolimerizarea 20 sec pentru lămpile convenţionale
cu quartz halogen (40 sec pentru primele generaţii de lâmpi LED, 3-5 sec
pentru plasma arc, 5-10 sec pentru lămpile halogen cu intensitate mare
Radioopacitate mai mare decât a răşinilor compozite ncu încărcătură mai
mare de filer.
Indicaţii
Sigilarea şanţurilor şi fosetelor
Restaurări preventive
Restaurări minim invazive
Reducerea sresului de polimerizare în cavităţile extinse
Repararea restaurărilor din răşini compozite
Tehnica Restaurării Preventive Posterioare
RPR, o metodă mai agresivă faţă de cele precedente, prevede
lărgirea şanţurilor cu ajutorul unor mici freze din carbură de
tungsten ( SS White, USA). Aceste freze permit obţinera
unei ancorări optime a răşinilor sigilante în profunzimea
şanţurilor mordansate.
Frezele sunt de diferite forme, toate însă foarte mici. Este
vorba de freze care produc o secţionare foarte rapidă şi lasă
suprafaţa netedă. Este necesară penetrarea în şanţ cu multă
atenţie, pentru a nu îndepărta o cantitate excesivă din
structura dentaraă. Freza pentru RPR este utilizată pentru a
realiza o mică „biopsie” ce ne va permite să privim în
interiorul cavităţii.
Prepararea minimă a cavităţii cu freze de fisurotomie
Preparare conservativă cu freze de fisurotomie şi
restaurare cu răşină compozită fluidă

F
i
g
u
r
e
2
:
F
i
s
s
u
r
o
t
o
m

Izolarea câmpului operator şi


y
c
u Aspectul cavităţii după preparare a
accesul în cavitate cu freze de
t
t
i
n ultraconservativă(prepararea se
fisurotomie (firma SS White)
g

extinde până la JSD)


b
u
r
(
l
e
f
t
)
a
n
d
t
w
o
p
o
l
i
s
h
i
n
g
b
u
r
s
.

Gravajul acid cu acid Aplicarea activă a


ortofosforic 37% timp de sistemului adeziv (Excite,
15 secunde Ivoclar Vivadent)
Fotopolimerizarea
sistemului adeziv 20
secunde

Aplicarea prin injectare a


răşinii compozite de tip
flow (Heliomolar flow,
Ivoclar Vivadent)

Aspectul final al restaurării, după


fotopolimerizarea 20-40 sec a
materialului, verificarea ocluziei,
finisare şi lustruire
Izolarea câmpului operator, accesul în cavitate
Aspectul iniţial al cu freze de fisurotomie (firma SS White)
leziunilor carioase

Aplicarea sistemului Aspectul final al restaurărilor cu răşină


adeziv compozită fluidă
Preparare conservativă cu aer abraziv şi restaurare cu
ciment glasionomer

Prepararea minimă a cavităţii utilizând aerul


Aspectul clinic iniţial abraziv (PrepMaster)

Aspectul final al cavităţii Îndepărtarea stratului de smear layer cu


ajutorul agentului de condiţionare (Cavity
Conditioner, GC)
Aplicarea cimentului glasionomer
autopolimerizabil (Fuji IX Extra,
GC), verificarea ocluziei

Protejarea suprafeţei obturaţiei cu


răşină neumplută, autoadezivă,
fotopolimerizabilă (G-Coat Plus,
GC)
Preparare conservativă cu aer abraziv şi restaurare cu
răşină compozită fluidă

Prepararea minimă a cavităţii utilizând aerul


Aspectul clinic iniţial
abraziv (PrepMaster)

Restaurare cu răşinăcompozită fluidă


Aspectul final al cavităţii (Clearfil Majesty Flow, Kuraray America)
Preparare sonoabrazivă
Excizia bioptică în scop diagnostic

Se utilizează freze sferice (1/4, 1/2) la viteze convenţionale. Existenţa


cavităţii va permite avansarea cu uşurinţă în dentină.
Leziune carioasă medie, cu implicare
dentinară în 1/3 medie

După prepararea cavităţii rămâne smalţ sănătos, bine


susţinut de dentină, care rezistă la acţiunea forţelor
ocluzale. Structura dentară restantă asigură suficient
suport restaurării

Preparare cavităţii şi restaurare cu

Răşină compozită
Ciment glasionomer
Ciment glasionomer modificat cu răşină
Compomer
Restaurare cu răşini compozite- tehnica
refacerii cuspidiene succesive

Izolarea câmpului operator Aspectul final al cavităţilor preparate


Accesul în caviităţi
Aspectul iniţial al leziunilor şi aplicarea sistemului adeziv (LS
carioase în fosetele distală şi System Self Etch Primer and Bond,
centrală 3MESPE) şi fotopolimerizarea

Aplicarea primului strat Aplicarea celui de al doilea Aspectul final al


orizontal de răşină strat de material, care reface restaurărilor după finisare
compozită (Filtek LS, 3M versantul distal cuspidian şi lustruire
ESPE), fotopolimerizarea
Restaurare cu răşini compozite- tehnica asocierii răşinii fluide cu răşină
compozită cu consistenţă mai crescută

Aspectul iniţial al Aspectul cavităţii Aplicarea sistemului adeziv şi


leziunii carioase preparate fotopolimerizarea

Aplicarea stratului de compozit fluid şi


Aplicarea răşinii compozite
fotopolimerizarea (SDR, Dentsply DeTrey)
(Ceram X Dentsply DeTrey)

Sigilarea Aspectul
şanţurilor şi final al
fosetelor restaurării
Leziune cavitară mare,până în 1/3 medie
sau internă dentinară
Structura dentară restantă are rezistenţă scăzută,
cavitatea trebuie extinsă astfel încât restaurarea să
asigure suport şi rezistenţă structurii dentare restante
Prepararea cavităţii şi restaurare cu

Răşini compozite
Amalgam

Răşini compozite – tehnici de restaurare:


1. Orizontală cu straturi cervico-ocluzale
2. Oblică cu straturi sub formă de pană
3. Refacerii cuspidiene succesive
4. Orizontală cu straturi fragmentate
5. Stratificată verticală
Tehnica refacerii cuspidiene succesive

Aspectul cavităţii Aplicarea sistemului adeziv Aplicarea răşinii compozite


preparate Optibond FL (Kerr) şi polimerizarea fluide şi polimerizarea

Aplicarea stratificată a nuanţei de dentină şi refacerea cuspidiană (Renamel Nano


(Cosmedent)). Aplicarea straturilor de dentină nu trebuie să depăşească 2mm şi
refacerea se realizează cuspid cu cuspid, astfel reducându-se factorul C al
cavităţii şi implicit contracţia de polimerizare
Pentru evidenţierea şanţurilor intercuspidiene şi individualizarea aspectului ocluzal
se pot folosi pigmenţi aplicaţi cu vârful sondei
Aplicarea nuanţei de smalţ în straturi prin tehnica refacerii cuspidiene

Verificarea înclinării pantelor cuspidiene


prin comparare cu dinţii vecini Aspectul final al restaurării
Tehnica orizontală cu straturi fragmentate

Aplicarea primului strat orizontal împărţit în patru Definitivarea refacerii pe una


fragmente triunghiulare (nuanţa de dentină) dintre diagonale

Definitivarea refacerii celei de


a doua diagonale Inserarea celui de al doilea strat orizontal de
dentină până la JSD şi a pigmentului ocluzal
Aplicarea stratului orizontal de
smalţ împărţit în 4 fragmente

Aspectul restaurării după finisare


şi lustruire
Restaurare cu amalgam

Aspectul iniţial al leziunii carioase Aspectul cavităţii preparate

Protecţia pulpo-dentinară prin


obturaţie de bază Aspectul final al restaurării
Etapele restaurării cu amalgam
Leziune extinsă până în 1/3 internădentinară
Pierdere masivă a structurilor dentare

Prepararea cavităţii şi restaurare cu

Răşini compozite
Amalgam
Inlay metalic, fizionomic (compozit sau ceramic), semifizionomic
Restaurare cu răşini compozite

Fractură cuspidiană şi prezenţa Izolarea câmpului operator


leziunii carioase secundare 2.6

Îndepărtarea resturilor de obturaţie Aspectul cavităţii după


şi evidenţierea leziunii carioase îndepărtarea dentinei infectate
Aplicarea LS System Adhesive Self Aplicarea LS System Adhesive Self-
Etch Primer (3M ESPE) Etch Bond agent şi polimerizarea
20 sec

Refacearea crestei marginale şi a Îndepărtarea matricii


cuspidului disto-palatinal
Aplicarea unui strat orizontal de răşină compozită pe planşeul
cavităţii (Filtek Silorane, 3M ESPE), polimerizare 40 secunde

Refacerea cuspizilor vestibulari Refacerea cuspizilor palatinali


Aspectul final al restaurării, după
modelarea funcţională,finisare şi
lustruire

Aspectul restaurării după 2


săptămâni (hidratare şi efect
cameleonic)
CAVITĂŢI APROXIMALE
În cazul cariilor situate pe feţele aproximale ale dinţilor
laterali obţiunea terapeutică trebuie să ţină cont de localizarea şi
extinderea procesului carios faţă de punctul de contact. Astfel,
dacă creasta marginală este întreruptă sau subminată, se prepară
o cavitate proximo-ocluzală cu design bizotat, când vrem să
restaurăm cu materiale adezive şi respectiv, o cavitate proximo-
ocluzală limitată, când optăm pentru restaurare cu amalgam.
În situaţia preparării cavităţii proximo-ocluzale cu design
bizotat, deschiderea procesului carios va consta în îndepărtarea
smalţului distrus din zona crestei marginale şi va fi proporţională
cu întinderea procesului carios. Extensia preventivă nu impune
desfiinţarea punctului de contact decât atunci când pacientul se
încadrează în grupa de risc cariogen mare. Forma adezivă a
cavităţii va constă în realizarea unui bizou plan la nivelul
pereţilor vestibular şi oral ai cavităţii. De cele mai multe ori,
acest tip de cavitate se restaurează prin tehnici “sandwich”-
laminate, când se utilizează CGI la baza cavităţii şi pe pragul
gingival, răşina compozită acoperind în totalitate cimentul glass-
ionomer.
Matricile dentare- roluri Penele interdentare-roluri
• refac morfologia feţei absente • realizează o bună imobilizare a
• realizeaza o bună adaptare a matricii
materialului la nivelul pragului • realizează o bună adaptare a
cervical (zona cea mai sensibilă în matricii la nivelul pragului cervical,
ceea ce priveşte adaptarea ceea ce determină o bună
materialului) adaptare a materialului de
• servesc ca suport pentru restaurareş i o obturaţie etanşă
inserarea materialului de • stabileşte nivelul punctului de
restaurare contact cu dintele vecin,
• ajută la obţinerea unei bune contribuind la refacerea adecvată
închideri marginale a restauraţiei a ambrazurilor
la pereţii dentari • menţine o satre de tensiune
• împiedică refluarea materialului de pozitivă asupra dinţilor, ceea ce va
restaurare la nivelul parodonţiului permite, după îndepărtarea lor şi a
matricii obţinerea unui punct de
contact strâns
• prin uşoara separare dentară pe
care o realizează, compensează
grosimea matricilor, ceea ce va
determina un punct de contact
optim
Tipuri de matrici pentru răşini compozite

Matrici transparente din celuloid Matrici metalice

Matrici metalice secţionate


cu sistemul specific de
portmatrici

Matrici metalice continue


cu sistem propriu de fixare

Matrici şi portmatrci
Tofflemire
Tipuri de pene pentru răşini compozite

din lemn din plastic transparente

din plastic mat


Etapele clinice de restaurare a cavităţilor de clasa a II-a cu răşini compozite

1. Alegerea culorii

2. Fixarea matricii şi portmatricii corespunzătoare şi a penei interdentare


3. Condiţionarea smalţului şi a dentinei

Atenţie la timpul de acţiune al acidului de condiţionare


4. Spălarea cu apă

5. Uscarea suprafeţelor dentare

Este recomandat ca suprafeţele să rămână umede, de aceea uscarea


trebuie realizată cu aplicatoarele pentru sistemul adeziv
Nu este de dorit uscarea excesivă, cu apariţia aspectului alb cretos al
smalţului

!!!!Umed nu înseamnă contaminat cu salivă sau sânge


6.Aplicarea şi fotopolimerizarea sistemului adeziv amelo-dentinar

Se recomandă aplicarea „activă” a sistemului adeziv

Atenţie la generaţia de adeziv şi la recomandările producătorului

Fotopolimerizarea durează 20 secunde


7. Aplicarea răşinii compozite

A nu se utiliza spatule oxidate care pot schimba culoarea materialului


Inserare în straturi care să nu depăşească 2 mm

Fotopolimerizare 40 secunde
Metode de obturare
Tehnica
centripeta
(Bichacho
1994)
Refacearea punctului de contact

În continuare se vor plasa straturi succesive de material


în cavitate, fiecare strat fiind polimerizat 40 secunde
8. Modelarea anatomică

Îndepărtarea portmatricii, a matricii şi a penei


9. Modelarea funcţională
Lustruirea
Metode de obturare
Obturare cu straturi
oblice alternative
(Hilton 1996)
Alternative prefabricate
Bizou
“unduit”

Bizou in trepte
Restaurarea cu sablon siliconic
CAVITĂŢI CERVICALE ŞI RADICULARE
Pentru răşinile compozite, leziunile coronare se vor
prepara cu un design clasic bizotat prin restaurare tip
sandwich închis. Bizoul se realizează plat cu o lăţime între
0,5-1 mm, până la ecuatorul anatomic al dintelui. Atunci când
pragul gingival este situat pe cementul radicular, se recomandă
obturarea cu CGI sau compomeri, realizându-se tehnica
sandwich deschis.