Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Filmul radiologic
Obiective
1. Structura filmului radiologic
2. Tipuri de filme utilizate în radiologia dentară și maxilo-facială
3. Caracteristicile filmelor radiologice (sensibilitate, latitudine)
4. Ecrane intensificatoare ale imaginii (folii întăritoare)
5. Senzorii digitali: tipuri, principii de formare a imaginii digitale
6. Procesarea filmelor radiologice : developarea manuală, automată
7. Timpii developării
8. Camera obscură, teste pentru controlul calității camerei obscure
9. Avantaje și dezavantaje ale procesării filmelor
1. Structura filmului radiologic
Este reprezentată de:
a. Suport de plastic (polyester)
- Grosime: 0.2 mm
- Este flexibil
b. Strat adeziv
c. Emulsie activă pe ambele fețe
- Conține cristale de bromură de argint înconjurate de gelatină
d. Strat protector
1
Radiologie – curs 4
2
Radiologie – curs 4
Dimensiunea
Diferă de la adulți la copii. Au 5 dimensiuni:
- Numărul 0: pentru radiografii periapicale și bitewing la copii.
- Numărul 1: pentru radiografii periapicale în zona anterioară la adulți
- Numărul 2: pentru radiografii periapicale și bitewing la adulți + ocluzal la copii
- Numărul 3 : pentru radiografii extralong bitewing
- Numărul 4: pentru radiografii ocluzale la adulți
Tipuri de filme
Filmele intraorale pot fi: Filmele extraorale pot fi:
o Filme periapicale o Radiografii panoramice (15/30 cm)
o Filme bitewing o Radiografii de craniu : 13/18,
o Filme ocluzale 18/24, 24/30
o Radiografia cefalometrică
o Radiografia ATM: 13/18
Viteza
Definiție: reprezintă cantitatea de radiație necesară pentru a produce o radiografie
cu o înnegrire (densitate) corepunzătoare.
Cu cât viteza unui film crește, cu atât cantitatea de radiații necesară este mai mica.
Filmele extraorale sunt utilizate întotdeauna împreună cu ecranele intensificatoare.
Ecranele intensificatoare au și ele viteze diferite.
Viteza totală a filmelor extraorale este egală cu viteza filmului propriu-zis + viteza
ecranului intensificator.
Viteza depinde de mărimea granulației filmului: cristalele mari (de granulație mare)
care se găsesc în filmele E și F au viteza crescută și netitatea imaginii scăzută.
Latitudinea și contrastul
Densitatea reprezintă gradul de înnegrire al unui film radiologic.
Contrastul reprezintă variația densității unui film (nivele de gri). Fără contrast nu
există imagine.
Compararea filmelor se face cu ajutorul curbei caracteristice care arată relația dintre
densitatea filmului și expunere.
Latitudinea filmului
Definiție: reprezintă limitele expunerii pentru care se obține un contrast util pentru
diagnostic.
Filmele E și F se înnegresc mai rapid și au contrast mare.
Latitudinea este determinată de:
- Compoziția emulsiei active
- Condițiile de procesare a filmului
3
Radiologie – curs 4
4
Radiologie – curs 4
6. Timpii developării
Cei 5 timpi ai developării sunt:
I. Revelarea = cristalele de bromură de argint expuse la radiațiile X se convertesc la Ag
metalic (negru)
II. Spălarea intermediară (developarea manuală) = îndepărtarea revelatorului de pe film
5
Radiologie – curs 4
Revelarea
După ce scoatem filmul din cavitatea orală nu avem imagine radiologică pentru că
trebuie introdus în revelator, unde centrii care au fost activați vor fi transformați în Ag
metalic.
Cu cât ținem filmul mai mult în revelator cu atât se va înnegri mai tare, dar numai la
nivelul centrilor care au fost activați.
Cristalele care nu avut centrul expus nu sunt afectate de revelator dacă timpul și
temperatura revelatorului sunt corecte.
Filmele ținute un timp îndelungat în revelator sau la o temperatură prea ridicată vor
fi supradevelopate (prea negre) deoarece revelatorul va ajunge să acționeze și asupra
cristalelor neexpuse și le va converti și pe acestea la cristale cu Ag metalic.
Fixarea
Are rolul de a îndepărta centrii care nu au fost transformați în Ag metalic (resturile de
bromură de argint de pe film care nu au fost reduse).
Imaginea va fi stabilă în film. Dacă nu se face fixarea, centrii vor fi influențați de
lumină și imaginea nu mai este stabile.
Fixarea nu influențează înnegrirea filmului.
Soluțiile de developare
Revelator: trebuie păstrat evitându-se contactul acestuia cu aerul
Activatorul: soluție alcalină necesară pentru developator
Inhibitorul: reduce efectele revelatorului asupra cristalelor neexpuse
Fixator: agent de curățare – dizolvă cristalele neexpuse de bromură de argint din
emulsie- trebuie evitată oxidarea (contactul cu aerul)
Acidifiant: neutralizează orice contaminare cu soluția alcalină a revelatorului. Face ca
emulsia de pe film să poată fi atinsă.
6
Radiologie – curs 4
Developarea manuală
Are o etapă intermediară de spălare (între revelator și fixator).
Folosește două tancuri (unul de revelator și unul de fixator ) care sunt plasate într-
un tanc mai mare cu apă care menține temperatura revelatorului.
Se introduce filmul în revelator (se tine câteva secunde) -> spălare prin imersie în apă
-> imersie în fixator -> uscare.
Nu se mai practică azi, numai la nevoie.
Cu cât soluțiile sunt mai recente cu atât înnegrirea filmului e mai rapidă.
Cu cât temperatura revelatorului e mai mare, filmele se vor înnegri mai repede.
Timpii developării manuale
Revelare: 5 min la temperatura camerei
Spălare intermediară: se agită încontinuu timp de 30 sec.
Fixare : durează 4 min, timp în care se agită câte 5 sec o dată la 30 sec.
Spălare: 10 min în apă curată, curgătoare
Uscare
Recomandări
Verificarea nivelului soluțiilor în fiecare zi – completarea soluțiilor dacă se efectuează
mai mult de 30 de radiografii pe zi;
Introducerea completă a filmului în soluții
Agitare frecventă deoarece soluțiile tin să sedimenteze
Verificarea temperaturii soluțiilor
Avantaje Dezavantaje
- Reglare contrastului - Necesită cameră obscură
- Cost mai redus - Timp de lucru ridicat
- Nu necesită echipament special - Reglarea temperaturii revelatorului
- Nu necesită întreținerea rolelor este mai dificilă
transportoare - Oxidarea soluțiilor
- Nu prezintă risc de defecțiuni
Developarea automată
Filmul este purtat cu ajutorul unor role transportoare în fiecare soluție. Aceste role
îndepărtează excesul de soluții de pe film în fiecare
etapă.
Caracteristici
Nu mai există etapa de spălare intermediară
Temperatura soluțiilor e setată de producător
Este necesară completarea soluțiilor după 30 de filme
intraorale . Pentru filmele panoramice este necesară o
completare mai frecventă.
7
Radiologie – curs 4
Erori de developare
1. Densitatea filmului
Film prea luminos Film prea negru
- Revelator prea rece - Revelator prea cald
- Prea puțin timp în revelator - Prea mult timp în revelator (*
- Revelator învechit (slăbit) efectele nu sunt la fel de pronunțate
- Contaminarea revelatorului ca și în cazul unei temperaturi prea
mari a revelatorului)
- Expunere la lumină (dechiderea ușii,
altă sursă de lumină, filtre incorecte,
crăpături prin care pătrunde lumina)
8
Radiologie – curs 4
2. Voalarea filmului
3. Suprapunerea filmelor
4. Apariția unor puncte:
- Puncte negre: contaminare revelator
- Puncte albe: contaminare fixator