Emulsii

Catedra de Tehnologie Farmaceutica si Biofarmacie

U.M.F. Iuliu Hatieganu Cluj-Napoca

Definitie: sisteme disperse eterogene constituite din doua lichide

nemiscibile dispersate unul in celalalt (cu ajutorul emulgatorilor)
sub forma de picaturi al caror diametru este cuprins, in general,
intre 0.1-100 micrometri.
Conform FR X. (Emulsiones) emulsiile sunt preparate
farmaceutice lichide, mai mult sau mai putin vascoase,
constituite dintr-un sistem dispers format din doua faze lichide
nemiscibile, realizat cu ajutorul unor emulgatori si destinate
administrarii interne sau externe.
Elementele componente ale emulsiei:
-

faza interna (faza discontinua, dispersat)

faza externa (continua, dispersant)

emulgatorul

Clasificarea emulsiilor
1. Dupa numarul partilor componente
-emulsii propriu-zise (trei faze principale)
-pseudoemulsii sau cvasiemulsii (doua faze: interna si
externa); stabilitatea este asigurata numai pentru
concentratii mici de faza interna (0.01-0.1%) deoarece
globulele emulsionate se gasesc la distante mari unele de
altele; contopirea picaturilor dispersate este impiedicata
prin vascozitatea crescuta a fazei continue.
2.Dupa modul de administrare:
-emulsii de uz intern
-emulsii de uz extern
-emulsii parenterale.

Clasificarea emulsiilor
3.Dupa provenienta
-emulsii naturale (laptele, latexul diferitelor produse
vegetale)
-emulsii artificiale (ex. emulsii farmaceutice)
4.Dupa consistenta:
-lichide
-moi
-uscate
5.Dupa dimensiunea picaturilor
-emulsii obisnuite (diametrul picaturilor cuprins intre 0.110 m)
-microemulsii sau emulsii transparente (diametrul
picaturilor cuprins intre 0.01-0.1 m).

Clasificarea emulsiilor
7.Criteriul cel mai important de clasificare - in functie de
lichidul dispersat care constituie faza interna:
-emulsii de tip ulei n ap (U/A)-emulsii n care faza
intern uleioas este dispersat n faza continu apoas);
-emulsii de tip ap n ulei (A/U)-emulsii n care
picturile unei faze apoase sunt dispersate ntr-o faz
uleioasa;
-emulsii multiple A/U/A- faza intern reprezentata de o
emulsie A/U care este dispersat n ap (faza extern);
-emulsii multiple U/A/U.

Avantajele utilizrii emulsiilor farmaceutice

prepararea unor amestecuri relativ stabile a dou lichide

nemiscibile
-

vehicule pentru SM insolubile n ap

posibilitatea administrrii unor faze lichide neapoase

mbuntirea caracteristicilor organoleptice (mascarea

gustului)

creterea absorbiei unui ulei prin dispersarea n picturi

fine

Avantajele utilizrii emulsiilor farmaceutice

administrarea intravenoas a unui ulei (alimentare parenteral,
preparate imunologice cu antigene)
aplicarea extern sub form de unguent, crem, loiune
ameliorarea BD SM administrate pe cale oral (emulsii multiple)
realizarea unor sisteme cu eliberare prelungit i la int a
substanelor active (emulsii multiple)
posibilitatea incorporarii unor substante incompatibile n aceeai
formul (emulsii multiple).

Prepararea emulsiilor
Forta mecanica de forfecare care
disperseaza faza interna in picaturi mici si
care invinge fortele intermoleculare ale
lichidului care se emulsioneaza si care se
opun deformarii si ruperii sale in picaturi.

Emulsionarea
agitarea impreuna a doua lichide
nemiscibile
determina
dispersarea
temporara a unuia in celalalt;
cresterea suprafetei de separare dintre faze
determina o crestere a energiei libere
superficiale.

Emulsionarea
Tensiunea interfacial
-se formeaz la suprafaa de separatie a dou
lichide nemiscibile
-are o importan esenial n realizarea
stabilitii emulsiilor
-daca tensiunea de la interfaa celor dou faze
nemiscibile este mai redus, stabilitatea
emulsiei este mai mare.

Mecanisme
Efectul Marangoni
=> apare in faza incipienta de preparare a unei
emulsii.
=> apare in stadiul dinamic al formrii emulsiei

Mecanisme
Teoria lui Bankroft => formarea unui film
interfacial prin adsorbtie orientata a
emulgatorului
tensioactiv
la
interfata,
constituindu-se intr-o a treia faza ce separa faza
dispersa de cea continua.
Tensiunea superficiala diferita pe cele doua
parti ale filmului interfacial=> se formeaza
faza interna sau dispersata.

Mecanisme
emulsie U/A: tensiunea interfaciala apa/film este mai
mica decat cea ulei/film, ceea ce va determina
incorporarea fazei uleioase in mediul de dispersie apos
si realizarea unei emulsii U/A.
Pentru emulsiile A/U : apa/film > ulei/film
Pentru a actiona ca agent emulgator, substanta
tensioactiva trebuie sa se adsoarba la interfata si sa
formeze un film coerent.
Tipul emulsiei depinde de natura agentului emulgator
si de solubilitatea lui; emulgatorul emulsioneaz faza
in care nu se dizolva iar stabilitatea emulsiei depinde
de coerenta filmului format.

Mecanisme
Teoria lui Harkins - explica mecanismul de emulsionare cu
ajutorul sapunurilor.
Moleculele de sapun emulgator adsorbite la interfata =>
orientare conform polaritatii, cu partea polara spre faza apoasa,
iar cu partea nepolara spre faza uleioasa;
Exista o grupare stransa a moleculelor, interfata curba. Directia
curburii depinde de anumite caracteristici ale sapunului: volum
atomic, valenta, grupari nepolare din molecula.
-sapunurile metalelor alcaline cu volum ionic mare (sodiu,
potasiu) => emulsie U/A;
-sapunurile metalelor bi- si trivalente (calciu, magneziu, zinc,
aluminiu) => emulsile de tip A/U.

Mecanisme
Teoria filmului complex - aplicabila in cazul in care emulgatorul
este un polimer care formeaza un film interfacial.
-sarcina electrica a emulgatorului contribuie la mentinerea
stabilitatii emulsiei prin respingerile electrostatice.
-filmul interfacial stabilizant al unei emulsii poate fi format si din particule
solide, cu dimensiuni mai mici decat picaturile fazei dispersate. Aceste
particule solide adsorbite la interfata sunt umectate partial de ambele
faze.
caolinul, hidroxidul de aluminiu, bentonita formeaza emulsii U/A
carbonatul de calciu formeaza emulsii A/U.

Stabilitatea emulsiilor
Legea lui Stokes:
V = 2r2(d1-d2)g / 9
r=raza picaturilor dispersate
d=densitatea fazelor interna (1) si externa (2)
g=acceleratia gravitationala
=vascozitatea mediului de dispersie.

Factori care influenteaza

stabilitatea emulsiilor
-densitatea fazelor
-vscozitatea mediului de dispersie
-raportul de concentratii a fazelor
-diametrul picaturilor fazei dispersate
-tensiunea interfacial
-sarcina electric
-gradul de hidratare

Formularea emulsiilor
Obiectivele formulrii emulsiilor:
-asigurarea caracteristicilor fizice ale produsului
-tipul emulsiei
-stabilitatea:
-alegerea corespunztoare a fazelor
-alegerea corespunztoare a raportului fazelor
-alegerea corespunztoare a emulgatorului
-alegerea corespunztoare a adjuvanilor utilizai la preparare
-evitarea fenomenelor de instabilitate (ecremare, inversare,
floculare, coalescenta)
-vscozitatea
-influena acestor factori asupra proprietilor biologice ale produsului n
condiiile utilizrii sale clinice.

Formularea emulsiilor
Alegerea fazei uleioase
Se folosesc: uleiuri minerale, vegetale (msline, floarea soarelui,
arahide, sesam, porumb), miristat de izopropil; unii adjuvani
lipofili: vaselin, lanolin, cear, cetaceu, alcooli grai i acizi
grai superiori.
In faza uleioasa fluid se dizolv substantele lipofile, insolubile in
apa.

Formularea emulsiilor
Raportul fazelor depinde de cantitatea de faza interna care
trebuie emulsionat sau de consistena dorit.
In cazul emulsiilor lichide, faza intern nu va depi 40-60% din
volumul preparatului.
Concentraii mai mici fac necesar i utilizarea polimerilor
hidrofili; prin creterea vascozitatii, se poate evita ecremarea
sau sedimentarea.

Formularea emulsiilor
Alegerea emulgatorului
Se face dependent de urmatorii factori:
-natura substanei care se emulsioneaz
-natura uleiului
-tipul de emulsie dorit
-prezena de electrolii
-stabilitatea emulsiei n timp
-consistena emulsiei (fluid ori semisolida)
-calea de administrare
-incompatibiliti posibile
-potenial de toxicitate n funcie de calea de administrare (intern, extern,
parenteral)
-cost
-aspect.

Formularea emulsiilor
Alegerea emulgatorului
Emulsiile de uz intern:
-sunt de tip U/A
-emulgator netoxic i neiritant
-mucilagii, proteine, unii tensioactivi neionici.

Formularea emulsiilor
Alegerea emulgatorului
Emulsiile parenterale
-administrare pe cale intramusculara: A/U sau U/A
-administrare pe cale intravenoasa: numai U/A
-tensioactivi netoxici
-s nu produc hemoliz
-s fie metabolizabili
-s menin stabilitatea.

Formularea emulsiilor
Alegerea emulgatorului
Emulsii de uz extern
-preparate lichide sau semisolide de tip U/A sau A/U;
-tensioactivi neiritani, netoxici (fiind posibil absorbia
percutanat);
-spunuri, ceruri, colesterol;
emulsiile A/U au rol protector prin stratul uleios, iar emulsiile
U/A sunt rcoritoare, lavabile.

Formularea emulsiilor
Tipuri de emulgatori
Emulgatorii: tensioactivi, coloizi hidrofili i pulberi solide fin divizate.
-anionici, cationici, amfoteri si neionici.
Tensioactivii se adsorb la interfata formand un film monomolecular i reduc
tensiunea interfaciala.
Tensioactivii anionici acioneaz i prin sarcina electric, cei neionici i prin
hidratare.
Coloizii hidrofili formeaz un film plurimolecular interfacial i cresc
vscozitatea fazei externe.
Pulberile solide fin divizate se folosesc ca atare sau n combinaie cu
tensioactivi sau macromolecule.

Formularea emulsiilor
Alegerea unor emulgatori specifici se face pe baza
relaiei dintre valoarea HLB a emulgatorului i a fazei
uleioase care se emulsioneaz.
In scara HLB valoarea 7 arata aceeasi afinitate pentru
ambele faze.
HLB<7 indic o lipofilie mai crescuta, insolubilitate in
apa si capacitatea de a forma emulsii A/U.
HLB>7, hidrofilie mai crescuta, solubili n ap, produc
emulsii U/A.

Proprietatile reologice ale

emulsiilor
-proprietati de curgere conform caracteristicilor produsului
formulat.
Emulsiile - abateri de la curgerea Newtoniana.
in cazul preparatelor orale, injectabile, cat si lichide de uz
extern, trebuie asigurata o consistenta ridicata in perioada
stocarii
curgere libera la turnare din flacon sau la trecere prin acul de
sering.
Preparatele dermatologice: consistenta ridicata, caracteristici de
etalare pe tegument, curgere de tip plastic.

Adjuvani utilizai la
prepararea emulsiilor
FR X: la preparare se pot utiliza substante auxiliare: stabilizani,
ageni de crestere a vascozitatii, conservani antimicrobieni,
corectori de gust, miros.
Ageni conservani
Emulsiile sunt susceptibile la contaminarea cu fungi si bacterii
datorita prezentei apei si a unor componente care pot deveni
medii pentru dezvoltarea lor (zaharuri, proteine, tensioactivi).
Riscuri determinate de dezvoltarea microorganismelor:
-patogenic
-separarea fazelor
-modificri de culoare.

Adjuvani utilizai la
prepararea emulsiilor
Substantele conservante utilizate la prepararea emulsiilor
=> actiune fungistatica si bacteriostatica.
Cantitatea conservantilor trebuie sa asigure concentratia
minima inhibitoare in faza apoasa a emulsiei.
-clorura de benzalconiu, acidul benzoic, parabenii,
nitratul fenilmercuric, bromura de cetiltrimetilamoniu.

Adjuvani utilizai la
prepararea emulsiilor
Antioxidani
-sisteme cu potenial redox mai mare dect al substanei pe care trebuie s o
protejeze de oxidare.
Antioxidani utilizai pentru faza apoas:
-metabisulfit de sodiu
-acid ascorbic
-tioglicerol
-clorhidrat de cistein
Antioxidani utilizai pentru faza uleioas:
-lecitina
-galatul de propil
-palmitatul de ascorbil
-vitamina E
-butil-hidroxianisol.

Prepararea emulsiilor
conform FR X: emulgatorul se dizolva in faza externa si in aceasta se
disperseaza faza interna printr-o metoda adecvata. Se completeaza cu faza
externa la masa prevazuta. In fiecare faza se pot dizolva substante active.
Daca in prescriptie este prevazut ca vehicul emulsie uleioasa, se prepara prin
metoda gumei uscate.
Prepararea emulsiilor se poate realiza prin:
1.Dispersare:
-metoda 4-2-3 (metoda gumei uscate)
-metoda gumei umede
Emulgatorul se dizolva in faza externa, apoi se adauga faza interna.
Amestecare, agitare

Prepararea emulsiilor
2.Omogenizare
Se folosesc agitatoare mecanice, omogenizatoare cu
supapa sau cu filiera, mori coloidale.
Metoda se alege in functie de natura componentilor,
consistenta finala a emulsiei, aparatura utilizata pentru
agitare.
Faza apoasa si faza uleioasa care contin, respectiv,
componentii hidrofili si lipofili, se inclzesc separat=>
amestecare, agitare.

Controlul emulsiilor
Tipul emulsiei
-prin diluare: se dilueaza cu faza extern
-cu indicatori: -albastru de metilen (faza apoas)
-Sudan III (faza uleioas)
-prin fluorescen: multe uleiuri devin fluorescente in
UV
picaturi fluorescente: U/A
cmp fluorescent: A/U
-conductometrie
-indice de refractie.

Controlul emulsiilor
Mrimea picaturilor
-microscopic: micrometru ocular etalonat; se examineaz cca 100150 picturi din cca 10 cmpuri microscopice diferite;
-numrtorul Coulter: modificarea rezistentei electrice.

Controlul emulsiilor
Stabilitatea
-observarea fenomenului de sedimentare sau ecremare in
timp
-determinarea vascozitatii
-observarea instabilitaii fazelor i inversarea fazelor
(fotomicrofotografii)
-determinarea aspectului la microscop sau la examinare
cu lupa
-determinarea stabilitatii la centrifugare sau la incalzire.