FORME FARMACEUTICE ETEROGENE

SUSPENSII. SUSPENSIONES (F.R. X)

I .Generaliti

1. Definiie. Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide, constituite din una sau mai
multe substane active insolubile, suspendate ntr-un mediu de dispersie lichid i destinate
administrrii interne sau externe. Din punct de vedere fizico-chimic suspensiile sunt
dispersii de particule solide n:
- mediu lichid (suspensii lichide);
- n mediu solid (exemplu: supozitoare);
- n mediu gazos (aerosoli pulveruleni, fumul);
- sau avnd ca faz dispers o baz de unguent (paste).
Denumirea de suspensie provine de la adjectival latinesc suspensus, -a, -um= atarnat,
ridicat sau verbul suspendo, ere =a atarna Initial, suspensiile au fost cunoscute sub
denumirea de mixturi agitante, o grupa din cadrul mixturilor ( lat. mixtura,-ae=amestec),
forme farmaceutice lichide incluse in grupa solutiilor ce contineau substante
medicamentoase dizolvate sau suspendate intr-un vehicul si destinate administrarii
interne sau externe pe piele si mucoase.
Suspensiile de uz intern au fost incluse, initial, in grupa potiunilor(lat.potio,
-onis=bautura),o alta denumire data solutiilor, definite ca: solutii de uz intern, care au ca
vehicul apa, ape aromatice, solutii extractive apoase, edulcorate Su nu si aromatizate.
Aceste potiuni erau clasificate in doua grupe:
potiuni care contin substante solubile si
potiuni care contin substante insolubile, ce au fost ulterior denumite suspensii.
Prima suspensie oficinala, inscrisa de FR V, IN 1943, este : Suspensia uleioasa de
iodobismutat de chinina, o forma farmaceutica injectabila , iar prima monografie de
generalitati cu denumirea de SUSPENSIONES este inscrisa abia in 1965, in FR VIII, fara
a fi insotita de exemple, denumire care se mentine si in present (FR IX,1976, FRX,
1993).
Incepand cu FR IX, 1976, suspensiile injectabile ,dar si acelea
administrate pe mucoase au fost incluse si in monografiile de generalitati de la:
PREPARATE OFTALMICE, PREPARATE NAZALE, PREPARATE AURICULARE SI
PREPARATE PARENTERAL.

2. Avantaje Formularea substanelor insolubile sub form de suspensii prezint

urmtoarele avantaje:
- mascarea gustului neplcut al unor medicamente;
- modificarea vitezei de absorbie (preparate cu aciune modificat, de exemplu,
suspensii injectabile);
- asigurarea stabilitii chimice la substane unde derivaii solubili prezint
stabilitate redus.
Dezavantaje:
- instabilitate mare (cea mai instabil form farmaceutic);
- uneori inexactitate la dozare datorit sedimentrii rapide.
3. Clasificare. Suspensiile se pot clasifica dup mai multe criterii:
 Dup calea de administrare:
- suspensii uz intern;
- suspensii uz extern:suspensii administrate pe piele si suspensii administrate pe
mucoasele : ocular, otica, nazala, rectal, vaginala, pulmonara;
- suspensii uz parenteral.

Dup raportul fazelor:

- suspensii diluate;
- suspensii concentrate.
Dup natura mediului de dispersie:
- suspensii apoase;
- suspensii uleioase.
Dup modul de preparare:
- suspensii obinute prin dispersare;
- suspensii obinute prin condensare.
Dup modul de formulare:
- suspensii magistrale;
- suspensii tipizate.

II.Formularea suspensiilor

A. Pri componente ale suspensiilor

Suspensiile sunt formate din urmtoarele componente:
- substana insolubil suspendat reprezentnd faza intern,substanta activa-
medicamentoasa
- mediul de dispersie sau faza dispersant (extern);
- agentul de suspendare (auxiliari).

Substante medicamentoase
Toate substantele medicamentoase utilizate pentru prepararea suspensiilor trebuie
sa indeplineasca conditiile de calitate inscrise in farmacopee sau in fisa de fabricare.
Substantele medicamentoase formulate ca suspensii fac parte din variate clase
farmacologice:
antibiotice: cefalosporine: cefalexin si cefadrin; cloranfenicol: palmitat;
tetracIcline: tetraciclina, minociclina, doxiciclina; macrolide: eritromicine, clindamicine,
oleandomicinaa (triacetil), josamicina, amfotercinaB; peniciline: benzilpenicilina
potasica, ampicilina, amoxicilina, dicloxacilina, pivampicilina; aminoglicozide:
kanamicina, novabiocina calcica; polimixine: colistin;
antimicotice: nistatina, grizeofulvina, clotrimazol, metronidazol;
sulfamide: sulfamerazina, sulfametazina, sulfametoxazol, sulfametoxidiazina;
antimicrobiene diverse: clotrimazol, trimetropim + sulfametoxazol, fenitoina,
nitrofurantoin, acid nalidixic ( Negram), acid salicilic;
diuretice :hidroclorotiazida;
sedative : acid fenilbarbituric;
anticonvulsivante: primidon;
 expectorante : terpinhidrat;
antiinflamatoare steroidiene si nesteroidiene: hidrocortizon, prednisone,
prednnisolon, dexametazona, indometacin, ketoconazol, ketazol;
antihipertensive: metildopa;
antitermice: paracetamol, acid acetilsalicilic;
radioopace: sulfat de bariu;
antidiareice: salicilat basic de bismuth, furazolidon;
antipruriginoase: mentol, camfor;
antiscabie: sulf;
antiflatulente: simeticona;
cheratolitice: acid salicilic;
anestezice locale: benzocaina ( anestezina );
analgezice : propoxifen;
antiacide: carbonat de calciu, oxid de magneziu, carbonat de magneziu,
hidroxid de aluminiu, hidroxid de aluminiu colloidal ( Alucol ), hidroxid de magneziu,
azotat basic de bismuth, trisilicat de magneziu, bioxid de siliciu colloidal ( aerosil), caolin,
glicinat de aluminiu, fosfat de aluminiu, sucralaft, magma de bentonita, magaldrat,
simeticona;
absorbante: oxid de zinc, caolin, talc; abrazive, in paste de dinti: carbonat de
calciu, fosfat de calciu, pirofosfat de calciu, gel de fosfat de calciu secundar;
antihelmintice: pyrantel, tiabenzadol.
In principal , acestea sunt reprezentate de doua mari grupe:
vehiculul sau mediul de dispersie;
adjuvanti si aditivi ce sunt substante auxiliare cu rol in asigurarea calitatii
suspensiei.

Vehicule ( mediul de dispersie )

Grupa principala de substante auxiliare o constituie vehiculul ce reprezinta
mediul de dispersie lichid ( prin definitia suspensiei ), cea de-a doua faza a unei
suspensii, in care se disperseaza substanta sau substantele solide, insolubile.
Fara aceasta faza, forma farmaceutica lichida, de suspensie nu ar fi posibila.
In cazul suspensiilor solide se recurge la formularea si prepararea
medicamentului din substanta insolubila, cu ajutorul unor substante auxiliare specific
formei solide: pulberi, granule, comprimate, iar vehiculul se va adauga in momentul
administrarii suspensiei: ex tempore.
Mediul de dispersie lichid va fi selectat de formulator in functie de caracteristicile
substantei medicamentoase, de forma farmaceutica ( tipul de suspensie ) si de calea de
administrare. Selectia fazei externe se bazeaza pe : gust, stabilitate, densitate si
viscozitate.
1.Pentru suspensiile orale, vehiculul ( ingredientul ) in cea mai mare proportie, care are efect
asupra stabilitatii si gustului suspensiei, il constituie apa.

Apa actioneaza ca vehicul in general pentru substanta sau substantele

medicamentoase insolubile, cu rol in dispersia si transportarea la locul de actiune in
organism, dar poate fi si un solvent pentru diferitele component asociate in suspensie.
Se utilizeaza apa distilata sau apa obtinuta prin osmoza inversa.
Se pot folosi si diferite solutii apoase, sirop simplu, Solutia de sorbitol, ape
aromatice, solutii extractive apoase, solutii coloidale macromoleculare.
Lichidele polare ca: glicerolul si alcoolul pot fi luate in considerare, cu scopul
de a controla solubilitatea, stabilitatea si gustul suspensiei.
 Densitatea unui vehicul apos poate fi marita prin adios de: glicerol, zaharoza,
sorbitol.
Viscozitatea vehiculelor apoase poate fi de asemenea crescuta prin adios de
macromolecule hidrofile, cand se obtin vehicule structurate, cu viscozitate mare in
stare repaus, care scade in timpul agitarii suspensiei
( vehicule pseudoplastice, plastic sau tixotrope ).
2.P entru uz extern se pot utilize si alte vehicule: etanol de diferite concentratii, glycerol,
propilenglicol, polietilenglicoli lichizi, singure sau in amestec intre ele sau cu apa
( cosolventi )

Mai rar se pot folosi si vehicule lipofile: uleiuri vegetale, hidrocarburi alifatice
( parafina lichida ), esteri ai acizilor grasi sau chiar emulsii.

Parafina lichida nu se poate utilize ca vehicul pentru suspensiile orale, deoarece are
actiune purgative.

Adjuvanti si aditivi

Rareori o suspensie farmaceutica stabila si de calitate contine numai substanta

medicamentoasa insolubila suspendata in vehicul. Uzual, formele dozate de suspensii
si alte sisteme disperse pot contine un numar mare de alte substante auxiliare, in
proportii mici. Pe langa mediul de dispersie lichid se asociaza diferiti adjuvanti si aditivi
cu rol in asigurarea calitatii suspensiei, prin marirea stabilitatii fizice, chimice,
microbiologice, a eficacitatii terapeutice, dar ofera si atributii estetice, care vor creste
complianta produsului, mai ales in cazul suspensiilor de uz pediatric
Frecvent suspensiile include numeroase si diferite substante auxiliare ca:
agenti de dispersare ;
agenti de suspensie;
agenti pentru floculare;
agenti de control ai pH-ului;
agenti de modificare a densitatii;
agenti antigelifianti si contra cimentarii;
agenti de inhibare a cresterii cristalelor;
antioxidanti;
sechestranti;
antispumanti;
agenti conservanti antimicrobieni;
edulcoranti;
aromatizanti;
coloranti;
agenti de parfumare;
agenti osmotic;
promotori de absortie.

B. Stabilitatea suspensiilor
F.R. X precizeaz c suspensiile pot sedimenta n timp dar dup o agitare de 1-2
minute trebuie s se redisperseze iar omogenitatea s fie meninut pe durata
administrrii. Spre deosebire de emulsii, suspensiile sedimenteaz foarte rapid. Dintre
exigenele calitative prevzute la suspensii menionm urmtoarele:
 - s aib stabilitate ct mai ridicat;
- sedimentul s fie redispersabil.
C. Factorii care influeneaz stabilitatea suspensiilor
Stabilitatea suspensiilor depinde de urmtorii factori:
- dimensiunile particulelor fazei disperse;
- vscozitatea mediului de dispersie;
- concentraia fazei disperse;
- forma particulelor dispersate;
- proprietile fizico-chimice a fazei dispersate (liofilie, liofobie etc.).
D. Tipuri de suspensii
n funcie de modul de preparare avem dou feluri de suspensii:
- suspensii defloculate;
- suspensii floculate.
D1. Suspensii defloculate. Sunt caracterizate printr-o dispersare individual a
particulelor utiliznd ageni de suspensie care asigur umectarea fazei interne, reducerea
tensiunii superficiale i conferirea unei sarcini electrice individuale a particulelor. n acest
tip de suspensii particulele fiind dispersate individual acestea sedimenteaz cu o vitez
proporional cu masa lor. Sedimentarea este mai lent dar sedimentul rezultat devine
compact volumul sedimentului este mai mic i greu redispersabil, de cele mai multe ori
cimentat. Datorit acestei comportri un astfel de tip de suspensii se poate prefera cnd
suspensiile preparate sunt rezultat al unei formulri magistrale care sunt n general
preparate la nevoie i utilizate imediat dup obinere.
D2. Suspensii floculate. La acest tip de suspensii faza dispersat nu este format
din particule individuale ci din aglomerri de particule numite flocoane. Spre deosebire
de suspensiile defloculate, suspensiile floculate sedimenteaz rapid, dar sedimentul
format este uor redispersabil. Flocularea se produce atunci cnd fora de atracie dintre
particule depete fora respingerii electrostatice. Volumul sedimentului format permite
evaluarea gradului de floculare a suspensiei (cu ct volumul este mai mare cu att
suspensia are un grad de floculare mai ridicat i este mai acceptabil). Pentru obinerea
suspensiilor floculate se utilizeaz urmtoarele metode:
a) Flocularea cu electrolii. Utiliznd aceast metod se neutralizeaz parial
sarcina particulelor individuale cu ajutorul unor electrolii facilitndu-se astfel agregarea
(flocularea).
b) Flocularea cu ajutorul agenilor tensioactivi. Se realizeaz prin utilizarea
substanelor tensioactive n concentraii mici dar capabile s produc flocularea;
c) Flocularea cu ajutorul agenilor de vscozitate. Agenii de vscozitate acoper
particulele cu un strat de solvent care conine o substan macromolecular, ntre lanurile
creia se realizeaz puni de legtur contribuind astfel la agregarea particulelor
individuale.
n figura 1. va fi prezentat diferena ntre o suspensie floculat i defloculat n
ceea ce privete diferii parametrii caracteristici suspensiilor.

Figura 1.
Diferenele dintre
o suspensie
defloculat i o suspensie floculat
(dup Stnescu V., Tehnic farmaceutic, 1983)

E. Ageni de suspensie. F.R. VIII precizeaz c la suspensii cu un coninut de

80% substane insolubile nu se mai folosesc ageni de suspensie. Agenii de suspensie au
rolul:
- de a mri liofilia particulelor solide suspendate;
- de a favoriza dispersarea;
- de a micora viteza de sedimentare;
- i de a favoriza redispersarea sedimentului.
n tehnologia farmaceutic se utilizeaz urmtoarele tipuri de ageni de
suspendare:
E1. Ageni umectani: sunt auxiliari de importan deosebit mai ales cnd
pulberea suspendat este hidrofob (sulfamide, sulf, camfor etc.) i nu este umectat de
ap datorit tensiunii superficiale foarte mare de la interfaa lichid-solid.
Particulele substanelor hidrofobe nu pot fi umectate datorit faptului c la
suprafaa acestora este adsorbit un strat subire de aer ceea ce determin o densitate
sczut a pulberii respective. Pentru umectare se utilizeaz substane amfifile care
datorit structurii moleculare se adsorb la suprafaa particulelor orientndu-se cu partea
hidrofil spre ap iar cu partea hidrofob spre pulbere eliminndu-se aerul adsorbit la
suprafa, densitatea particulelor respective devenind mai mare i astfel eliminndu-se
fenomenul de flotare.
Ca ageni umectani se utilizeaz tenside, ca de exemplu: laurilsulfat de natriu,
polisorbai n concentraii de 0,1-0,5%. ndeprtarea aerului adsorbit la suprafaa
particulelor se mai poate realiza i prin triturarea energic i ndelungat a pulberii
respective cu alcool, glicerin sau ali ageni de vscozitate.
E2. Ageni dispersani. Aceti auxiliari reduc fora de coeziune dintre particule
prin ncrcarea particulelor respective cu sarcini electrice de acelai semn. n aceast
categorie pot fi inclui urmtorii auxiliari: substane tensioactive, electrolii anorganici
(fosfat de sodiu 1%, sulfat de sodiu 1%), electrolii organici (citrat de sodiu 0,5%, tartrat
acid de potasiu pn la 5% etc.).
E3. Ageni stabilizani (ageni de vscozitate) sunt auxiliari care acioneaz prin
mrirea vscozitii mediului de dispersie mpiedicnd sedimentarea ct i prin formarea
unei pelicule liofile n jurul particulelor solubile dispersate. Din aceast categorie de
auxiliari amintim:
- mucilagiile de gum arabic, tragacanta, alginat de sodiu, metilceluloz,
carboximetilceluloz sodic etc.;
- pulberi anorganice: bentonit, aerosil etc.
Pentru suspensiile uleioase ca agent de vscozitate se poate utiliza: ceara,
monostearat de glicerin n concentraii cuprinse ntre 1-3%.
III. Prepararea suspensiilor
Conform F.R. X suspensiile se prepar n urmtorul mod:
Pulberile insolubile se aduc la gradul de dispersie dorit n funcie de modul de
administrare i scopul terapeutic urmrit. Dup o pulverizare adecvat faza intern se
disperseaz n faza extern completndu-se cu faza continu pn la masa prevzut
(m/m). Pentru obinerea suspensiilor se pot utiliza diferii auxiliari: ageni de suspensie,
edulcorani, aromatizani, colorani, conservani sau diferii corectori de gust i miros.
Pentru prepararea suspensiilor care conin substane puternic active i substane toxice
masa de pulbere suspendat n flacon nu trebuie s depeasc doza maxim pentru 24 de
ore (pentru evitarea fenomenelor toxice datorate supradozrii). Suspensiile care vor fi
aplicate pe plgi, pielea sugarului sau pe arsuri se prepar i se conserv n condiii care
s asigure sterilitatea produsului.
Pentru prepararea suspensiilor se folosesc dou metode mai importante:
A. Prepararea prin dispersare (oficinal n F.R. X). Conform acestei metode
substanele active sunt aduse la gradul de dispersie corespunztor dup care se
disperseaz n faza extern (faza lichid). Pentru dispersarea substanelor active
insolubile se pot utiliza metode mai simple ca: pulverizarea cu ajutorul mojarului i
pistilului sau metode mai complexe utiliznd diferite aparate (mixere acionate electric,
aparate cu ultrasunete etc.).
B. Prepararea prin condensare. Este mai puin utilizat n practica farmaceutic
dect metoda anterioar i presupune precipitarea unei substane solubile ntr-un anumit
mediu urmat de suspendarea precipitatului format.
n prima metod se pornete de la un grad de dispersie mai mare iar prin pulverizare
faza intern este adus la un grad de dispersie avansat. n aceast metod se pornete de la
un grad de dispersie foarte avansat (molecule, atomi) iar prin precipitare rezult un grad de
dispersie mai mic.
Aceast metod este utilizat pentru obinerea unor preparate retard (de exemplu:
obinerea suspensiilor injectabile de insulin) sau pentru rezolvarea unor incompatibiliti
farmaceutice, de exemplu: n prescripiile n care luminalul natric este prescris alturi de
Papaverin hidrocloric n soluie apoas. Pentru rezolvarea incompatibilitii,
Papaverina hidrocloric se precipit cu o cantitatea mic de bicarbonat de sodiu iar
precipitatul format este suspendat, n suspensia respectiv dizolvndu-se fr probleme
fenobarbitaul sodic.

IV. Caractere i control. Conservare

A. Caractere i control. F.R. X prevede controlul urmtorilor parametrii la

suspensii:
a) Aspectul: suspensiile sunt preparate fluide, opace, omogene dup agitare,
avnd culoarea, mirosul i gustul caracteristic componentelor;
b) Mrimea particulelor: acest parametru se determin prin examinare
microscopic a unei mase din preparat care conine 10 mg substan activ suspendat.
Suspensia care se va examina se etaleaz pe o lamel microscopic citindu-se la
microscop dimensiunea particulelor respective. n urma citirii se consider
corespunztoare suspensiile la care 90% din particulele examinate au un diametru mai
mic dect 50 m iar 10% din particule pot s aib un diametru de cel mult 180 m.
c) Masa total pe recipient: se determin prin cntrirea individual a
coninutului din 10 recipiente. Fa de masa declarat pe recipient se admit urmtoarele
abateri procentuale:

Tabel 2.
 Masa declarat pe recipient Abatere admis
Pn la 25 g 5%
25 g pn la 50 g 3%

d) Stabilitatea. Suspensiile pot sedimenta n timp dar dup o agitare de 1-2

minute trebuie s se redisperseze i s-i menin omogenitatea pe durata administrrii.
e) Identificarea se va face conform componentelor din monografia respectiv;
f) Dozarea. Se efectueaz conform prevederilor din monografia respectiv fiind
admise abaterile prevzute n tabelul 3 dac monografia nu prevede altfel.
Tabel 3
Coninutul declarat de substan activ (%) Abatere admis
Pn la 0,1% 7,5%
0,1% pn la 0,5% 5%
0,5% i mai mult de 0,5% 3%

B. Ambalare i conservare. Suspensiile se ambaleaz n flacoane de capacitate

mare bine nchise cu meniunea pe etichet A se agita nainte de ntrebuinare. Pentru a
mpiedica nmulirea microorganismelor este recomandat utilizarea unor conservani
adecvai.

Exemple de suspensii neoficinale

1. Mixtura

Preparare
Mentol 0,50 g
Alcool 5g
Oxid de zinc 15 g
Glicerina
Talc /aa 15 g
Apa distilata q.s. ad 100 g
M.F suspensio
D.S Extern
Mentolul se tritureaz cu cteva picturi de alcool, dup care se adaug oxidul de
zinc i se tritureaz pn la omogenizare. n continuare se adaug talcul continund de
asemenea cu omogenizarea. Dup obinerea unui amestec omogen de pulberi se adaug
treptat amestecul de solveni (glicerin + ap + alcool) pn la cantitatea prevzut dup
care se ambaleaz n recipiente de aproximativ 100 ml etichetndu-se uz extern i cu
eticheta adiional A se agita nainte de ntrebuinare.

2.Suspensia cu anestezina

Rp/ Anestezina 0,5 g

Apa de menta 50 g
 Apa distilata 100 g
M.F suspensio
D.S Intern

Anestezina se pulverizeaza fin la mojar, se amesteca cu o parte egala de guma

Arabica pulbere sau cu 5 g mucilage de guma Arabica 33% pentru 100 g vehicul, cu 2-3
ml apa de menta, apoi se dilueaza cu restul de apa de menta si apa distilata adaugate in
mici portiuni.
Se trece cantitativ in sticla de expeditie.
Se administreaza in crampe stomacale
Ca agentii de dispersie se pot folosi si mucilagul de metilceluloza 2% sau de alginate de
sodium 2%, 10g mucilage pentru 100g vehicul.
Enterocolita acuta infantile (12-15 ani).