Formularea și prepararea

emulsiilor utilizând asocieri de

emulgatori pe baza valorilor HLB.

Farm. Rezident Campean Diana

Farmacie Generala, anul I
Ce sunt emulsiile?
 “Emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide,
mai mult sau mai putin vascoase, constituite
dintr-un sistem dispers, format din 2 faze
lichide nemiscibile, realizat cu ajutorul unor
emulgatori si destinate administrarii interne
sau externe”

Se clasifica in:

-emulsii apa in ulei (A/U)
-emulsii ulei in apa (U/A)
-emulsii complexe/multiple A/U/A sau U/A/U
Utilitatea emulsiilor
 Cresterea biodisponibilitatii subst. uleioase din
faza dispersa

 Mascarea gustului neplacut

 Administrarea parenterala de subst energetice

pentru pacientii incapabili de a ingera hrana

 Administrate externa si evitarea primului pasaj

Balanta hidrofil-lipofila
 Tensioactivii utilizati in prepararea emulsiilor
au fost clasificati incepand cu 1954 in functie
de afinitatea lor pentru apa/ulei si li s-a oferit
o valorea HLB.
 Valoare HLB –stabilita in functie de

importanta partii hidrofile a moleculei:

- HLB 1-10 – tensioactivi liposol. – em. A/U
- HLB 10-20 – tensioactivi hidrosol. – em. U/A
- HLB 20-40 – compusi neionici
Determinarea HLB si utilitatea
 Calcul matematic – functie logaritmica intre
HLB si constanta dielectrica (Gorman).

 Experimental
◦ prepararea si observarea unui numar mare
de emulsii test.Tehnica are la baza relatiile
existente intre HLB si constanta dielectrica

 In functie de tipul de emulsie dorit, se va

alege un tensioactiv potrivit
Metode de preparare a emulsiilor
 FR X recomanda dizolvarea emulgatorului in
faza externa si dispersarea mai apoi a fazei
interne in cea externa si completarea la masa.

 In realizarea unei emulsii se pot folosi si

substante auxiliare (stabilizanti, vascozifianti,
corector de gust si miros, conservant).
1. Metoda de preparare prin suspendare –
metoda gumei uscate sau metoda continentala
 Se aplica la prepararea emulsiilor U/A cand
emulgatorul este guma Arabica sau
tragacanta.
 Emulgatorul se suspenda prin triturare in faza

uleioasa, se adauga o mica parte din faza

externa si se omogenizeaza prin triturare
pana cand se obtine un fluid vascos numit
emulsie primara.
 Se adauga apoi restul solutiei apoase si daca

este necesar se filtreaza prin vata.

2. Metoda de preparare prin dizolvare –
metoda gumei umede sau metoda engleza.

 Este o metoda mentionata de FR X.

 Emulgatorul se dizolva in faza externa a

emulsiei si in solutia obtinuta se
emulsioneaza faza interna prin agitare.
3. Metoda de preparare prin formarea
emulgatorului in timpul emulsionarii sau
metoda sapunului nativ.
 Consta in amestecarea celor 2 faze

nemiscibile care, in urma unei reactii chimice

dintre componentele celor 2 faze, formeaza
agentul emulsiv ce determina tipul emulsiei
ca si stabilizarea acesteia.
 Metoda este aplicata aproape exclusiv la

prepararea linimentelor-emulsii, cand

emulgatorul este un sapun de amoniu in
cazul linimentului amoniacal si un sapun de
calciu in cazul linimentului oleocalcar.
4.Metoda solventului comun
 Consta in dizolvarea fazei interne si a
emulgatorului intr-un solvent comun ambelor
componente. Solutia obtinuta se emulsioneaza
apoi in faza externa.
 In farmacie, emulsiile pot fi preparate prin

triturarea si amestecarea la mojar.

 Emulsii de calitate superioara se obtin cu ajutorul

unor dispositive de agitarea mecanica, precum
agitatoarele prevazute cu elice sau palete.
Mixerele electrice dau emulsii stabile, dar este
posibila incorporarea de aer in preparat, cu
schimbarea consistentei.
Utilizarea emulsiilor

 Intern
◦ Oral – mascarea gustului, alimentatie, efect laxativ
◦ Intravenos – alimentatie
 Extern
◦ Tratamente cutanate
◦ Evitarea degradarii hepatice/intestinale

Utilizari speciale:
-eliberare tintita
-protejarea unor subst susceptibile la hidroliza
Emulsii complexe
 Emulsiile multiple sunt sisteme complexe
polidispersate in care exista simultan o
emulsie atat ulei in apa, cat si emulsie apa in
ulei, care sunt stbailizate de agenti
tensioactivi lipofili si respective hidrofili.

 Raportul dintre acesti agenti tensioactivi este

important in obtinerea unor emulsii multiple
stabile.
Utilizarea

 Emulsiile multiple pot avea ca scop eliberarea lenta

sau controlata a compusilor activi incorporati,
avand si alte avantaje
◦ Biocompatibilitate ridicata
◦ Incorporarea de subst hidrofile si lipofile in acelasi vehicul
◦ Protejarea compusilor activi incorporati
◦ Reducerea vizibila a fluctuatiei concentratiei la starea de
echilibru
◦ Cresterea intervalelor de dozare a medicamentelor cu
concentratia medicamentului in fereastra terapeutica
pentru un timp relative mai lung
◦ Posibilitatea de directionare a medicamentului catre
sistemul reticuloendotelial si alte organe
Controlul Calitatii
1.Organoleptic si Masa total pe recipient si
continutul in substanta active

 aspect laptos si omogen.

 culoarea, mirosul si gustul caract. ingredientelor
 Diluate cu faza externa, in proportie de 1:10,
emulsiile trebuie sa ramana omogene la
examinarea cu lupa 4,5 x.
 Aparitia de mucegai/separarea de faze sunt indicii
ale dezorganizarii sistemului iar prezena mirosului
ranced poate fi datorata degradarii fazei uleioase.
 Masa totala pe recipient se stabileste conform
monografiilor din FR sau alte norme de control al
calitatii
2. Marimea picaturilor si aspectul emulsiilor
 Picaturile dispersate intr-o emulsie prezinta
marimi intre 0,5-50 µm.
 Emulsiile fine, obtinute cu aparatura

mecanizata, au particule de 0,2-6 µm.

 Emulsiile grosiere, relizate in mojar, contin

globule de 5-10 µm.

 Aspectul emulsiilor variaza dupa marimea

picaturilor, de la aspectul translucid in cazul

emulsiilor foarte fine, la cele laptoase, cu
picaturi mai mari de 3 µm.
3. Caracteristici reologice ale emulsiilor
 Emulsiile cu o proportie mare de faza externa
vor avea vascozitatea acestui mediu.
 Cresterea procentului de faza interna

determina si cresterea vascozitatii pana la

consistent unei crème.
 Vascozitatea emulsiilor depinde si de

prezenta agentilor de ingrosare, ca

substantele lipofile pentru emulsia A/U si
colozi hidrofili pentru stabilizarea emulsiilor
U/A.
4. Comportarea la curgere a emulsiilor
 Este determinate de vascozitatea lor.
◦ Emulsiile de uz intern trebuie sa prezinte o
capacitate de curgere necesara prelevarii dozelor.

◦ Emulsiile parenterale trebuie sa aiba un grad avansat

de diviziune a picaturilor fazei dispersate, dar si o
vascozitate care sa permita trecerea prin acul de
seringa.

◦ Emulsiile de uz extern sunt caracterizate reologic

printr-o capacitate de intindere care trebuie sa se
pastreze nemodificata pe toata perioada de aplicare.
5. Stabilirea tipului de emulsie.
 Procedeul prin diluare – se observa substanta
in care emulsia se dilueaza (asemanatoare
fazei externe)

 Procedeul cu indicatori se bazeaza pe

utilizarea unor indicatori cu dizolvarea
preferential intr-una din fazele emulsiei.

◦ Albastru de metilen –emulsie U/A

◦ Sudan III – emulsie A/U
6. Determinarea pH-ului emulsiilor

 Este un parametru important pentru

conservarea si evitarea incompatibilitatilor.
pH-ul se masoara direct sau dupa diluarea cu
apa distilata, cu pH-metrul. Uneori,
stabilitatea unei emulsii poate fi ameliorata
prin adaos de solutii tampon.
7. Stabilitatea fizica a emulsiilor
 prin modificarea marimii particulelor si a numarului acestora
apare fenomenul de instabilitate manifestata prin 3 procese
distincte:
 Cremarea ( smantanirea ) – este separarea in 2 emulsii, din care
una este mai concentrata in picaturi decat cealalta. Prin agitare,
emulsia revine la starea initiala. Uniformizarea este posibila
deoarece particulele sunt inconjurate de un strat emulgator.
 Dezemulsionarea – ruperea sau separarea completa a celor 2
faze. Particulele fazei disperse se grupeaza formand agregate.
Procesul se numeste floculare. In continuare are loc coalescenta,
cand picatura fuzioneaza, lucru ce duce la separarea completa a
fazelor.
 Inversarea fazelor – este o forma de instabilitate in care tipul de
emulsie, de exemplu U/A se schimba in tipul A/U, sau vice
versa
8. Conservarea emulsiilor
 Se recomanda folosirea de substance conservante, ca acid
benzoic, benzoat de sodiu, esterii ac. parahidroxibenzoic.

 Concentratia conservantului poate scadea in timp prin

difuzarea acestuia in faza uleioasa, prin absorbtia pe
substantele stabilizante (tween, bentonita, macromolecule
hidrofile).

 Autooxidarea fazei uleioase este favorizata de oxigenul din aer

si de prezenta apei. Substanele antioxidante utilizate pentru
faza grasa sunt: butilhidroxianisol, tocoferol, butihidroxitoluen
in concentratii 0.001-0.1 g%.
 FR X prevede conservarea emulsiilor in recipient bine inchise,
la temperature de 8-15C. emulsiile se elibereaza in flacoane
cu o capacitate mai mare decat continutul si pe eticheta
recipientelor se mentioneaza “A se agita inainte de
administrare”.
Concluzii
 Emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide, mai mult sau mai putin vascoase,
constituite dintr-un sistem dispers, format din 2 faze lichide nemiscibile, realizat
cu ajutorul unor emulgatori si sunt distinate administrarii interne sau externe.

 Avantajele emulsiilor sunt legate de posibilitatea de rezolvare a unor problem de

formulare a medicamentelor compuse din 2 lichide nemiscibile sau a unei
substante active solubile intr-un lichid nemiscibil cu al doilea.

 Proprietatile substantelor tensioactive sunt strans legate de structura moleculelor

si depind, in special, de echilibrul care se stabileste intre gruparile lipofile si
hidrofile.

 Emulsiile multiple sunt sisteme complexe polidisperse in care exista simultan atat
ulei in apa, cat si apa in ulei, care sunt stabilizate de agenti tensioactivi lipofili si
hidrofili. Raportul dintre acesti agenti tensioactivi este important in obtinerea
unor emulsii multiple stabile.

 Metodele modern de obtinere a emulsiilor se orienteaza catre formularea

microemulsiilor, in care picaturile fazei dispersate ajung la dimensiunile
chilomicronilor. Astfel, pe langa absorbatia rapid apare avantajul posibilitatii
integrarii directe a substantei grase in chilomicroni.