6/8/2018

VII. Calculul la solicitări

variabile

VII.1. Oboseala materialelor

La majoritatea organelor de mașini încărcările aplicate variază în
timp de un număr mare de ori. Această solicitare conduce la o
reducere a caracteristicilor mecanice de rezistență.
Fenomenul poartă numele de oboseală, iar caracteristica
mecanică corespunzătoare limită de oboseală sau rezistență la
oboseală.

Solicitările variabile pot avea un caracter determinist sau aleator.

La primele se pot stabili anumite relații pe baza cărora se poate
prevedea evoluția lor la un anumit moment dat. Celelalte nu se mai
pot exprima printr-o formă analitică, iar calculul trebuie făcut pe baza
teoriei probabilităților.

1
6/8/2018

2
 6/8/2018

Fazele cedării prin oboseală

Formarea de Creștere Creșterea Propagarea

discontinuități până la stabilă a instabilă a
microfisuri fisurii fisurii
Inițierea fisurii de Propagarea fisurii Ruperea
oboseală de oboseală finală
REZISTENȚA MATERIALELOR MECANICA RUPERII
Răspunsul materialului la solicitări variabile poate să apară în
următoarele două moduri:
- Oboseala în domeniul durabilităților mari (high cycle fatigue),
considerată că apare la un număr mai mare de 104-105 cicluri de solicitare.
Deoarece deformațiile materialului se situează preponderent în domeniul
elastic, procesul poate fi controlat atât prin tensiuni cât și prin deformații
specifice;
- Oboseala in domeniul durabilităților mici (low cycle fatigue), denumită
si oboseală oligociclică, apare in condițiile unor solicitări variabile care
determină deformații locale elasto-plastice.

Caracteristicile ciclurilor de oboseală (solicitări periodice)

- tensiunea maximă: smax ;
- tensiunea minimă: smin ;
- tensiunea medie : sm
smax  smin
sm  ;
2 2 dintre aceste 5 mărimi
trebuie cunoscute pentru
- amplitudinea ciclului de solicitare: sa definirea ciclului de solicitare

smax  smin
sa  ;
2
- coeficientul de asimetrie al
ciclului R:
smin
R
smax

3
 6/8/2018

Tipuri de cicluri de oboseală

STATIC (întindere) PULSANT

s max  s min  s m  0 s min  0 ; s max  0

sa  0 s m  s a  s max / 2
R 1 R 0

Tipuri de cicluri de oboseală

ALTERNANT SIMETRIC ALTERNANT ASIMETRIC

smax  smin
smin  0 ; smax  0
sm  0, sa  smax
R  1 0  R 1

4
 6/8/2018

VII.2. Determinarea rezistenței la oboseală.

VII.2.1. Curba Wöhler (curba de durabilitate)
• materialele rezistă la solicitări variabile mai puțin decât la solicitările
statice, caracteristica mecanică la solicitări variabile este rezistența la
oboseală, determinarea ei fiind reglementată prin standarde;
• determinarea experimentală se face la încovoiere rotativă, după un
ciclu alternant simetric R = -1 prin aplicarea unor greutăți la capătul
epruvetelor aflate în mișcare de rotație;

• în timpul încercărilor se înregistrează numărul de cicluri până la

cedare N, la un anumit nivel al solicitării;
• prima epruvetă se solicită cu smax = 0,6 sr = s1 → N1 ;
• următoarea epruvetă se solicită cu s2 = s1 - (10..20) MPa → N2 ;
• rezultatele experimentale se exprimă în coordonate s – N .
• limita la oboseală se definește ca cea mai mare valoare a tensiunii
pentru care epruveta nu se mai rupe (rezistență la oboseală la
durabilitate limitată);
• în practică durabilitatea se limitează la 106 – 107 cicluri.

curba S-N pentru oțelul

T10CuNiCr180

5
 6/8/2018

• rezistența la oboseală se notează în funcție de coeficientul de

asimetrie R și tipul solicitării:
 s-1 – rezistența la oboseală pentru ciclu alternant simetric la încovoiere;
 τ-1 – rezistența la oboseală pentru ciclu alternant simetric la torsiune;
 s-1t – rezistența la oboseală pentru ciclu alternant simetric la tracțiune;
 s0 – rezistența la oboseală pentru ciclu pulsant la încovoiere;
 τ0 – rezistența la oboseală pentru ciclu pulsant la torsiune;
 s0t – rezistența la oboseală pentru ciclu pulsant la tracțiune;

• valorile rezistenței la oboseală în funcție de coeficientul de asimetrie

R și tipul solicitării:
 sr  s1  s0  s1 ;
 s1  s1t  1 .

VII.2.2. Diagrame ale ciclurilor limită. Schematizări

• încercări de oboseală pentru cicluri simetrice: sm = 0 și R = -1 ;

• în practica inginerească o solicitare constă dintr-o tensiune variabilă

suprapusă peste o tensiune medie (staționară): sm ≠ 0 și R ≠ -1 ;

= +

• în ce măsură gradul de asimetrie R și tensiunea medie sm

influențează rezistența la oboseală σR ?

6
 6/8/2018

• în ce măsură gradul de asimetrie R și tensiunea medie sm

influențează rezistența la oboseală σR ?

• diagrame ale ciclurilor limită (diagrame ale rezistențelor la oboseală)

= diagrame din care se obține σR a unui material pentru diferite smed și R ;

• ciclu limită = un ciclul cu un anumit R a cărui tensiune smax este egală

cu σR ;

• diagrame ale ciclurilor limită: diagrama Haigh, diagrama Potter,

diagrama Smith etc.

Diagrama ciclurilor limită de tip Haigh

• un ciclu de solicitare reprezintă un punct în coordonate (sm , sa) ;
• curba ABC = diagrama rezistențelor la oboseală = locul geometric al
punctelor ce caracterizează o stare limită (conduc la rupere după un
număr de cicluri N) ;
• suma coordonatelor unui punct de pe diagramă reprezintă chiar
limita la oboseală σR (corespunzătoare gradului de asimetrie R) ;
• din diagramă se identifică trei cicluri de solicitare particulare:
• ciclul alternant simetric limită (A)
sm = 0 , sa = s-1 ;
• ciclul pulsant limită (B)
 sm = sa = s0/2 ;
• ciclul static limită (C)
 sm = sr , sa = 0 ;
• construcția diagramei pe baza
câtorva încercări simple reprezintă o
schematizare a diagramei .

7
 6/8/2018

Schematizări ale diagramei Haigh

saL s mL saL
• schematizarea lui Soderberg:   1  s 1  ;
s1 sc s mL
1
sc
2
saL  smL  saL
• schematizarea lui Gerber:     1  s1  2
;
s1  sr   smL 
1   
 sr 
• schematizarea lui Goodman:
saL s mL
 1 
s1 sr
saL
s 1  ;
s mL
1
sr

Schematizări ale diagramei Haigh

• schematizarea lui Serensen (1949):

saL smL
AB 
s0s1
1 ,
s1
2s 1  s0

saL s
BD s0s c
 mL  1 .
sc
2sc  s0

8
 6/8/2018

VII.3. Factorii care influențează rezistența la oboseală

Rezistența la oboseală se determină experimental în condiții
standardizate. Pentru a transpune aceste valori în calculele de rezistență ale
pieselor trebuie cunoscuți factorii care influențează rezistența la oboseală.
I. Factori constructivi: - forma (concentratorii de tensiune) și
dimensiunile piesei;
II. Factori tehnologici: - calitatea materialului (natura și elaborare);
- calitatea suprafeței;
- tratamentele de suprafață;
- acoperirile anticorozive;
- tensiunile remanente;
III. Condițiile de lucru: - tipul solicitării și pre-solicitările;
(mediu și exploatare) - supra- sau sub-solicitările;
- mediul de lucru;
- temperatura;
- frecvența.

I. Factori constructivi
I.1. Coeficientul efectiv de concentrare a tensiunilor Kf (Kσ, Kτ)
• exemple: orificii, canale de pană, caneluri, crestături, filete, treceri de
la un diametru la altul etc.;
• la solicitări statice se definește coeficientul teoretic de concentrare
a tensiunilor :

smax F Ks
Kt  , s nom  ;
s nom A
• Kt depinde de geometria
concentratorului și tipul solicitării;
• la solicitări variabile se definește
coeficientul efectiv de concentrare a
tensiunilor :
sR  s 
Kf  1  K f  1 ;
s Rk  s1k 

9
 6/8/2018

I.1. Coeficientul efectiv de concentrare a tensiunilor Kf

• se utilizează în practica inginerească coeficientul de sensibiliate q :

Kf  1
q  K f  1  q K t  1 ;
Kt 1

I.2. Influența dimensiunilor piesei (coeficientul dimensional)

• factorul dimensional εd = raportul dintre limita de oboseală a unei
epruvete având un diametru oarecare (s-1)d și limita de oboseală a unei
epruvete standard s-1 (de diametru d0):

s1 d  s  
d  1  d  1k d ;
s 1  s 1k 
• se face distincția între piesele solicitate neomogen (încovoiere,
torsiune) și cele solicitate omogen (tracțiune);
1 - oţel carbon fără concentratori de
tensiuni,
2 - oţel aliat fără concentratori şi
pentru oţel carbon cu concentratori
moderaţi;
3 - oţel aliat cu concentratori
moderaţi;
4 - pentru oţel aliat cu concentratori
puternici.

10
 6/8/2018

I.2. Influența dimensiunilor piesei (coeficientul dimensional)

• factorul dimensional εd (εσ , ετ ):

d 7,620,107  1,24  d  0,107 , 2,79  d  51 mm

d  
1,51  d  0.157 , 51  d  254 mm
pentru încovoiere și răsucire,

d  1 pentru tracțiune.

• o secțiune de o formă dreptunghiulară se asimilează ca o secțiune

circulară:

d e  0,808 hb ;

• pentru solicitările omogene, dimensiunile piesei nu influențează

semnificativ rezistența la oboseală.

II. Factori tehnologici

II.1. Calitatea materialului (natura materialului și modul de
elaborare)
• rezistența la oboseală s-1 depinde în primul rând de rezistența la
rupere sr a materialului:
s1  k  sr ,
unde coeficientul k depinde de natura materialului (0,5-0,65 oțeluri;
0,4-0,45 fonte și aliaje de aluminiu; 0,35 aliaje de magneziu).
• rezistența la oboseală s-1 depinde esențial de modul de elaborare
a materialului: o structură fină poate să conducă la o creștere de
până la 20% a s-1 , iar o elaborare neîngrijită poate să o reducă cu
până la 40%.

11
 6/8/2018

II.2. Calitatea suprafeței (gradul de finisare al suprafeței)

• gradul de finisare al suprafețelor se ia în considerare prin
introducerea unui coeficient de calitate a suprafeței γs :
s1p
s   1;
s1
s

II.3. Tratamentele de suprafață, acoperiri anticorozive (γt)

• tratamentele termochimice (cementare, nitrurare, etc.) aplicate
cresc rezistența la oboseală;

• acoperirile galvanice (nichel, crom) protejează împotriva

coroziunii, dar scad rezistența la oboseală (0,7-0,9);

• zincarea nu afectează în general limita la oboseală;

• ecruisarea superficială duce la creșterea rezistenței la oboseală;

• în funcție de condițiile de solicitare, introducerea unor tensiuni

inițiale (reziduale) poate avea ca efect o creștere sau o reducere a
rezistenței la oboseală.

• tratamentele de suprafață se iau în considerare prin introducerea

unui coeficient γt .

12
 6/8/2018

III. Condițiile de lucru

Condițiile de mediu și de exploatare (γm)
• influența tipului de solicitare și a coeficientului de asimetrie R
este luată în considerare prin diagrama folosită pentru rezistența la
oboseală;
• temperatura (mult sub sau peste cea ambiantă) are o influență
defavorabilă asupra rezistenței la oboseală s-1 ;
• influența frecvenței este nesemnificativă dacă încercările se
efectuează în aer, dar devine importantă dacă încercările realizate în
medii corozive sau în prezența temperaturii;
• mediile corozive (apa dulce, atmosfera umedă, mediul cu praf, apă
sărată, soluții în care este dizolvat oxigenul etc.) conduc la o reducere a
proprietăților mecanice la solicitări variabile (oboseală prin coroziune);
• se definește un coeficient de calitate global γg :
s1k d
 g  s  t  m  .
s1k d

VII.4. Calculul coeficientului de siguranță la solicitări

variabile
Vom distinge următoarele situații:
(1.1) solicitări simple care variază după cicluri simetrice;
(1.2) solicitări simple care variază după cicluri asimetrice;
(2.1) solicitări compuse care variază după cicluri simetrice;
(2.2) solicitări compuse care variază după cicluri asimetrice.
influența tipului de solicitare și a coeficientului de asimetrie R
este luată în considerare prin diagrama folosită pentru rezistența la
oboseală;

(1.1) Cazul solicitărilor simple care variază după cicluri simetrice

(i) în cazul pieselor de dimensiune mică și de serie mare se poate
determina rezistenței la oboseală pe piesa în mărime naturală și în
condițiile reale de exploatare. Se calculează coeficientul de siguranță:

s max L s 1P 
s 1k d 
cs    .
s max s max s max

13
 6/8/2018

(1.1) Cazul solicitărilor simple care variază după cicluri simetrice

(ii) în cazul pieselor de dimensiune mare și de serie mică NU se poate
determina rezistenței la oboseală pe piesa în mărime naturală și în
condițiile reale de exploatare. Se calculează coeficientul de siguranță cu
relațiile precedente:

s 1P  s 1k d   g s1k d   g s sK1 ;
s
 g  s s 1 s 1 s 1
cs   
K ss max Ks
 s max K s D  s max
 g s
unde (Kσ)D = coeficientul global de reducere a rezistenței la oboseală;
• pentru solicitarea de torsiune:
1
c  .
K
 max
 g

Aplicație: Să se verifice la oboseală fusul unei osii solicitată de o forță

concentrată F=12,5 kN și confecționată dintr-un oțel cu s-1 = 300 MPa. Se
cunosc Ks = 2; s = 0,65; g = 0,95 și coeficientul de siguranță admisibil
ca=1,5.
Rezolvare: Condiția de siguranță la oboseală se exprimă
s 1
cs   ca ;
Ks
 smax
 g s
Amplitudinea ciclului alternant simetric este:

Mi max FL 32 12500  240

sa  smax   3   59,68 MPa
Wz d   803
32
rezultând:
300
cs   1,55  ca  1,5 .
2
59,68
0,95  0,65

14
 6/8/2018

(1.2) Cazul solicitărilor simple care variază după cicluri asimetrice

Modul de a pune problema
(i) modul de definiție a coeficientului de siguranță:
smax L samL
cs  sau cs  ;
smax sam
(ii) admiterea unei diagrame a ciclurilor limită și o schematizare a ei;
(iii) alegerea ciclului limită de comparație

(a) ciclul simetric P se compară

cu ciclul limită A
s 1
cs  ;
sam

(b) în cazul ciclului asimetric

M (σm, σam) cum se trece la
ciclul limită ???

(iii) alegerea ciclului limită de comparație

(c) ciclul M ~ L1 (ipoteza VDI,
justificată în cazul pieselor la intrarea
în rezonanță);
s med  smedL ;
(d) ciclul M ~ L2 (ipoteza Soderberg,
cicluri echivalente):

smin s min L
R  ;
s max smax L

(e) ciclul M ~ L3 (ipoteza păstrează constantă amplitudinea ciclului);

sam  samL ;
(f) ciclul M ~ L4 (ipoteza păstrează constantă tensiunea minimă a
ciclului și se aplică pieselor cu prestrângere):
s min  smin L .

15
 6/8/2018

(1.2) Cazul solicitărilor simple care variază după cicluri asimetrice

(i) ipoteza VDI pentru diagrama Haigh (schematizare Serensen):
- pentru epruvete
s1   s  1  s med 2s  s 0
cs  ,  s  1 ;
smax s0
- pentru piese
s1  K s D   s  s med
cs  ;
K s D  smax
• o relație similară se obține în cazul torsiunii:

1  K  D     med 2  

c  ,    1 0 .
K  D  max 0

(1.2) Cazul solicitărilor simple care variază după cicluri asimetrice

(ii) ipoteza Soderberg pentru diagrama Haigh (schematizare Serensen):
- pentru epruvete
s 1
cs  ;
sam   s  s med
- pentru piese
s1
cs  ; (DTM)
K s D  sam   s  smed
• o relație similară se obține în cazul torsiunii:

1
c  ; ( DTM)
K  D  am     med

16
 6/8/2018

(2.1) Cazul solicitărilor compuse care variază după cicluri simetrice

(i) în cazul unei solicitări de încovoiere cu răsucire se calculează
separat cσ și cτ , iar în final coeficientul global:

sech (3)  s2  42

(3)  s  4 :s 1  .
2 2 2 2
 sech

Acceptăm că s 1  21 :
2 2 2
 sech (3)   s    
        
s s
 1   1   1  
1 1 1 c c
2
 2  2  cg  s  .
c g cs c  cs2  c 2
• în general c = 1,2 - 2,5 (dacă materialul este elaborat îngrijit și
tehnologia este riguroasă c = 1,2 - 1,7).

17