Examen RM Teorie

CURS 13 REZISTENȚA MATERIALELOR II
CONȚINUTUL Capitolului XIV, Solicitări variabile, are scopul de a prezenta,

CURSULUI explica și exemplifica metode de calcul utilizate pentru solicitări la care
tensiunile variază în timp, de un număr mare de ori, solicitări la care
datorită variației tensiunilor apare fenomenul de oboseală a materialelor.
SCOPUL CURSULUI Capitolului XIV, Solicitări variabile, este prezentat pe parcursul
unui curs. Cursul cuprinde 4 subcapitole care se referă la:
 Fenomenul de oboseală ;
 Mărimi ce caracterizează o solicitare variabilă;
 Rezistența la oboseală
 Diagrama rezistențelor la oboseală
 Factori care influențează rezistența la oboseală
 Exemple de calcul.
La sfârşitul cursului sunt date în rezumat elementele introduse şi
sunt prezentate, sub formă tabelară, mărimile menţionate, cu simbolurile
utilizate în acest curs, cu scopul de a oferi un instrument util pentru
structurarea şi fixarea în memorie a noilor cunoştinţe.
Cursul se încheie cu un test de autoevaluare.
OBIECTIVE După studierea acestui curs studentul va putea:

 să identifice și să clasifice solicitările variabile;
 să determine mărimile caracteristice ale unei solicitări
variabile;
 să definească rezistența la oboseală;
 să utilizeze diagrame determinate pe baze experimentale
pentru a stabili coeficienții de corecție care trebuie
introduși în relația de calcul a coeficientului de siguranță;
 să determine coeficientul de siguranță pentru diferite tipuri
de solicitări variabile, cu tensiuni normale, cu tensiuni
tangențiale, cu tensiuni normale și tangențiale.
CUVINTE CHEIE Solicitări variabile, coeficient de asimetrie al ciclului solicitării

variabile, rezistența la oboseală, ciclu alternant simetric
DURATĂ STUDIU Timpul de studiu individual pentru acest capitol este de 2 ore.
217
14. SOLICITĂRI VARIABILE

14.1. Fenomenul de oboseală
Majoritatea organelor de maşini sunt supuse acţiunii unor sarcini care variază în timp,
de un număr mare de ori, deci trebuie să reziste la o solicitare variabilă. S-a constatat
experimental că materialele au o rezistenţă mai scăzută la solicitări variabile decât la
solicitări statice, datorită apariţiei unui fenomen numit oboseala materialelor.
Piesele supuse la solicitări variabile se dimensionează luându-se drept bază
dimensiunea oferită de un calcul static preliminar, după care se fac verificări, mărindu-se
dimensiunile prin încercări, până ce sunt îndeplinite condiţiile impuse de calculul la oboseală.
Studiind o bară supusă la întindere cu o forţă axială ce variază între limitele
Nmin ; N max , chiar dacă aceasta a fost dimensionată ţinînd cont de valoarea maximă a forţei
axiale, deci nu se depăşeşte tensiunea admisibilă pentu solicitarea statică a , dacă frecvenţa
de variaţie a forţei este mare, bara va ajunge în scurt timp la rupere. Acest lucru se
datorează fenomenului de oboseală, care se manifestă prin faptul că o serie de microfisuri
aflate la exteriorul piesei, unde tensiunile sunt maxime, datorită variaţiei sarcinii, se propagă
spre interior. Astfel secţiunea activă a piesei devine tot mai mică. Această concluzie rezultă
din compararea secţiunilor de rupere a două piese solicitate diferit. Prima supusă unei
solicitări statice până la valoarea de rupere, iar a doua solicitată cu o forţă variabilă cu
valoarea maximă mai mică decât cea de rupere.
a) Rupere la solicitare statică b) Rupere la solicitare variabilă

Fig. 14.1 Aspectul secţiunii de rupere
Pentru piesa solicitată static, secţiunea de rupere este mată, iar pentru piesa solicitată
variabil secţiunea de rupere are o zonă lucioasă, spre exterior, datorată frecării produse de
solicitarea variabilă, care arată extinderea treptată a microfisurilor (fig.14.1).
14.2. Mărimi ce caracterizează o solicitare variabilă
În studiul solicitărilor variabile se consideră că sarcinile şi tensiunile  ,  

corespunzătoare acestora variază în timp, periodic, cu o anumită frecvenţă. Cel mai cunoscut
exemplu, de piesă supusă unei astfel de solicitări, este osia unui vagon. În timpul fiecărei
rotaţii fibra superioară devine fibră inferioară, modul de încărcare fiind acelaşi, tensiunile
variază de la valori negative la valori pozitive şi invers.
218
Fig. 14.2 Variaţia tensiunii în cazul unei solicitări variabile

Dacă se reprezintă variaţia în timp a tensiunii care se produce în piesa solicitată, se
evidenţiază mai multe mărimi ce caracterizează o astfel de solicitare, mărimi necesare
pentru a putea face calculul de verificare (fig.14.2).
1. Ciclul solicitării variabile – este variaţia tensiunii pornind de la o valoare oarecare,
până se ajunge la aceeaşi valoare, în acelaşi sens de variaţie. În figura 14.2 ACB, CBD sunt
cicluri ale solicitării variabile.
2. Perioada T – este durata unui ciclu.
3. Tensiunea maximă – este valoarea maximă a tensiunii max .
4. Tensiunea minimă – este valoarea minimă a tensiunii min .
5. Tensiunea medie – este media celor două tensiuni extreme:

 max   min
m  . (14.1)
2
6. Amplitudinea tensiunii variabile – este diferenţa dintre tensiunea maximă şi tensiunea
medie:
 max   min
 v   max   m  . (14.2)
2
Unii autori utilizează pentru această mărime notaţia a . Notaţia v , deşi nu sugerează
imediat noţiunea de amplitudine, evită confuziile cu tensiunea admisibilă de la solicitări
statice şi subliniază faptul că la solicitările ce constituie obiectul acestui capitol, tensiunea
este variabilă.
6.Coeficientul de asimetrie al ciclului solicitării variabile – este raportul dintre
tensiunea minimă şi tensiunea maximă:
min
R . (14.3)
max
219
După valorile şi semnele pe care le au tensiunile extreme, se deosebesc diferite tipuri

de cicluri de solicitări variabile, ale căror grafice de variație a tensiunilor sunt reprezentate
în figurile 14.3 - 14.7.
Ciclurile pot fi oscilante dacă max şi min au acelaşi semn şi alternante dacă max şi
min au semne diferite.
Un ciclu oscilant devine pulsator dacă una din tensiunile extreme este nulă.
Dacă tensiunile extreme sunt egale ca valoare dar au semne contrarii ciclul se numeşte
alternant simetric.
Coeficientul de asimetrie R în funcţie de tipul ciclului solicitării variabile are
următoarele valori:
R   , 0  - cicluri alternante;
R  1 - ciclu alternant simetric;

R  0 - ciclu pulsator;
R   0,1 - cicluri oscilante pozitive;
R  1 - solicitare statică;
R  1,   - cicluri oscilante negative.
Fig. 14.3 Ciclu oscilant pozitiv Fig. 14.4 Ciclu pulsator pozitiv
Fig. 14.5 Ciclu alternant simetric
220
Fig. 14.6 Ciclu pulsator negativ Fig. 14.7 Ciclu oscilant negativ
14.3. Rezistenţa la oboseală

Caracteristica mecanică a unui material supus la solicitări variabile nu mai este
rezistenţa de rupere statică ci rezistenţa la oboseală. Pentru determinarea acesteia se
parcurg următoarele etape:
- Se execută mai multe epruvete foarte bine lustruite.
- Se solicită aceste epruvete pe o maşină de încercat la oboseală, de exemplu o
maşină de încovoiere rotativă, al cărei principiu de funcţionare este indicat în figura 14.8.
Epruveta 2 este fixată pe capătul unui ax 1, care primeşte o mişcare de rotaţie cu o anumită
turaţie n. În capătul liber epruveta este încărcată cu greutatea 6. Încărcarea poate fi realizată
prin intermediul unui rulment, pentru a fi posibilă rotaţia epruvetei. Astfel solicitarea va avea
un ciclu alternant simetric ce se realizează la o rotaţie. Capătul epruvetei, prin intermediul
unui ax flexibil 4, se cuplează la contorul de ture 5, care indică numărul de cicluri după care
s-a produs ruperea epruvetei.
- Se încarcă prima epruvetă la o valoare max  1  0,6 r şi se notează numărul n1
de cicluri dupa care se produce ruperea. Celelalte epruvete se încarcă la valori 2 , 3... tot
mai mici, observând creşterea numerelor n 2 , n 3 ... la care se produce ruperea.
Fig. 14.8 Încercarea la oboseală prin încovoiere rotativă
221
Se constată că la o anumită valoare a tensiunii maxime, numită rezistenţă la oboseală,

epruveta nu se mai rupe, deci rezistă la un număr nelimitat de cicluri. Cum încercarea nu se
poate face un timp infinit, pentru oţeluri se consideră suficient un număr de n B  10 6 cicluri.
Dacă se reprezintă în coordonate carteziene max , n punctele  1, n1  ,   2 , n 2  ... ,
obţinute în timpul încercării, rezultă curba de durabilitate, sau curba lui Woler , a cărei
asimtotă determină mărimea rezistenţei la oboseală.
Fig. 14.9 Curba de oboseală

Rezistenţa la oboseală a unui material este cea mai mare valoare a tensiunii maxime
a ciclurilor pe care epruveta le suportă un timp indefinit fără să se rupă.
Orice material are o infinitate de rezistenţe la oboseală, în funcţie de tipul solicitării
variabile. Simbolurile pentru rezistenţele la oboseală au ca indici valorile coeficientului de
asimetrie. De exemplu rezistenţa la oboseală pentru solicitarea prin ciclu alternant simetric
de încovoiere se notează cu 1 .
14.4. Diagrama rezistenţelor la oboseală

Deoarece o piesă poate fi supusă unei solicitări variabile cu orice valoare a
coeficientului de asimetrie este necesar să se cunoască toate rezistenţele la oboseală ale
materialului, pentru solicitarea studiată.
Alegând un sistem de axe de coordonate ( m , v ) orice ciclu de solicitare variabilă se
poate reprezenta în planul acestor axe printr-un punct M   m ,  v  . Suma coordonatelor
punctului reprezintă tensiunea maximă a ciclului.
Toate ciclurile care au acelaşi coeficient de asimetrie se găsesc pe aceeaşi dreaptă care
trece prin originea reperului. Înclinarea acestei drepte , funcţie de coeficientul de asimetrie,
se determină cu relaţia:
v
tg  . (14.4)
m
222
Folosind relațiile prin care s-au definit v și m rezultă:
  
max 1  min 
tg 
 v max   min
   max   1 R . (14.5)
m max   min    1 R
max 1  min 
 max 
Pe fiecare dreaptă corespunzătoare unui anumit coeficient de asimetrie există un
ciclu, numit ciclu limită, pentru care tensiunea maximă este egală cu rezistenţa la oboseală a
materialului, pentru coeficientul de asimetrie considerat. Suma coordonatelor punctului ce
reprezintă ciclul limită este rezistenţa la oboseală:
max L   m L   v L   R . (14.6)
Locul geometric al punctelor ce reprezintă ciclurile limită în planul axelor ( v , m )

reprezintă diagrama rezistenţelor la oboseală (Fig.11.10) sau curba ciclurilor limită
(denumită și diagrama Haigh).
Fig. 14.10 Diagrama rezistenţelor la oboseală
Un ciclu din interiorul diagramei este un ciclu nepericulos, iar un ciclu reprezentat
printr-un punct din exteriorul diagramei este un ciclu care duce la ruperea prin oboseală.
Punctul de intersecţie al curbei ciclurilor limită cu axa v , pentru care
v  1 ; m  0 , reprezintă solicitarea cu ciclu alternant simetric, iar punctul de
intersecţie cu axa m , pentru care v  0 ; m  r , reprezintă solicitarea statică de
rupere.
223
Fig. 14.11 Schematizări ale diagramei rezistenţelor la oboseală
Deoarece determinarea diagramei rezistenţelor la oboseală necesită un număr foarte

mare de încercări, iar calculul analitic, pe baza curbei reale, este de asemenea dificil, se
recurge la diferite schematizări ale diagramei prin linii drepte sau curbe cu ecuaţii cunoscute,
indicate în figura 14.11.
Schematizarea lui Gerber asimilează diagrama rezistenţelor la oboseală cu parabola
ABC, având ecuația
   2 
 v  1 1   m   . (14.7)
  r  
 
Schematizarea Goodman, pentru materiale fragile, foloseşte dreapta AC, a cărei
ecuație se scrie sub forma:
  
 v   1  1  m . (14.8)
 r 
Schematizarea Soderberg, pentru materiale cu limită de curgere, utilizează linia AD,
pentru care ecuația este:
  
 v   1  1  m  . (14.9)
 c 
Toate aceste schematizări, foarte utile pentru simplificarea calculelor, neglijază o

mare parte din capacitatea de rezistenţă a materialului, ducînd la valori ale coeficientului de
siguranţă mai mici decât valorile reale.
224
14.5. Factori care influenţează rezistenţa la oboseală

Ruperea la oboseală a pieselor de maşini este un fenomen complex care depinde de
mai mulţi factori dintre care cei mai importanţi sunt enumerați în continuare.
14.5.1. Materialul piesei
Rezistenţa statică ridicată a unui material este o primă condiţie pentru a avea o
valoare mare a rezistenţei la oboseală. Un material cu o structură omogenă şi o granulaţie
fină rezistă mai bine la solicitări variabile.
14.5.2. Natura solicitării
Rezistenţa la oboseală pentru solicitarea de încovoiere este mai mare decât la celelalte
solicitări simple, deoarece, în secţiunea unei bare solicitate la încovoiere, tensiunea are
valoare maximă pe o zonă mică din aria secţiunii. Rezistenţa la oboseală pentru o solicitare
variabilă de întindere – compresiune este mai mică decât pentru o solicitare de încovoiere.
Pentru acelaşi tip de solicitare, rezistenţa la oboseală depinde de coeficientul de
asimetrie al ciclului, fiind minimă pentru ciclul alternant simetric.
14.5.3. Concetratorii de tensiuni
Experienţa a arătat că în locurile unde are loc o variaţie bruscă a secţiunii
transversale, găuri, gâtuiri, racordări, tensiunile cresc, se consideră că se produce o
concentrare de tensiuni. Tensiunea este cu atât mai mare cu cât schimbarea de secţiune este
mai bruscă şi raza de racordare este mai mică.
Acest lucru este luat în considerare, la calculul solicitărilor variabile, prin coeficientul
efectiv de concentrare pentru tensiuni variabile, care este egal cu raportul dintre rezistenţa
la oboseală a unei epruvete netede R şi rezistenţa la oboseală a unei epruvete cu
concentrator  R k :
R
k  . (14.10)
R k
Majoritatea determinărilor pentru k sunt făcute pentru cicluri alternant simetrice:
1
k  . (14.11)
1 k
Valoarea coeficientului efectiv de concentrare a tensiunilor depinde de forma şi

dimensiunile concentratorului, de material şi de natura solicitării, fiind întotdeauna mai
mare decât unitatea. În figurile 14.12- 14.14 sunt date exemple de diagrame din care se
poate alege această valoare.
225
a) Solicitare de întindere b) Solicitare de încovoiere
c) Solicitare de răsucire
Fig. 14.12 Diagrame de determinare a coeficientului  k pentru bara cu racordare
226
Fig. 14.13 Diagrama de determinare a coeficientuli  k
pentru bara cu degajare solicitată la încovoiere
a) Solicitare de încovoiere b) Solicitare de răsucire

Fig. 14.14 Diagrame de determinare a coeficientului  k pentru bara cu gaură transversală
227
14.5.4. Starea suprafeţei

Calitatea suprafeţei este un factor esenţial al rezistenţei la oboseală, deoarece, în
cazul solicitărilor de încovoiere şi torsiune, tensiunile maxime se produc la suprafaţa piesei.
O piesă cu suprafaţa lipsită de zgârieturi sau fisuri va avea o rezistenţă mai mare la
solicitări variabile
Starea suprafeţei este luată în considerare în calcule prin coeficientul de calitate al
suprafeţei  , definit ca raportul dintre rezistenţa la oboseală  R p a unei epruvete cu o
suprafaţă cu un grad de prelucrare p oarecare şi rezistenţa la oboseală R a unei epruvete
şlefuite, considerată prelucrată perfect:
Rp
 . (14.12)
R
Pentru un ciclu alternant simetric coeficientul de calitate a suprafeţei este egal cu:
1 p
 . (14.13)
1
Coeficientul  are valori subunitare, determinările experimentale permit alegerea

acestora funcţie de rezistenţa de rupere a materialului şi modul de prelucrare a suprafeţei
(figura14.15).
1 – suprafață lustruită
2 – șlefuire fină sau prelucrare cu cuțitul
3 – șlefuire brută sau strunjire brută
4 – suprafață laminată cu crustă
5 – piesă supusă coroziunii cu apă dulce
6 – piesă supusă coroziunii cu apă sărată
Fig. 14.15 Diagrama de determinare a coeficientului 
228
14.5.5. Dimensiunile piesei

Rezistenţa la oboseală scade odată cu creşterea dimensiunilor piesei. Aceasta se
explică prin faptul că la piese cu volum şi suprafaţă mare probabilitatea de existenţă a
defectelor interne şi a microfisurilor este mai mare.
Pentru calculul la oboseală se utilizează factorul dimensional  , definit ca raportul
dintre rezistenţa la oboseală Rd a unei piese sau epruvete de diametru oarecare d şi
rezistenţa la oboseală R a unei epruvete de diametru d 0 , de obicei 10mm:
 Rd
 . (14.14)
R
Se utilizează frecvent factorul dimensional pentru ciclul alternant simetric:

 1d
 . (14.15)
 1
Factorului dimensional este subunitar şi scade odată cu creşterea diametrului d al barei

(Fig. 14.16), această scădere fiind accentuată la oţelurile cu rezistenţă ridicată, în raport cu
oţelurile cu rezistenţă mică, la piesele cu concentratori, în raport cu piesele fără
concentratori.
Rezistenţa la oboseală se determină pe epruvete fără concentratori de tensiuni, de
diametru d 0 = 10 şi cu suprafaţa şlefuită. Rezistenţa la oboseală a unei piese cu
concentratori, cu altă dimensiune şi altă calitate a suprafeţei se determină cu relaţia:

R piesă  R . (14.16)
k
1 – oțel carbon fără concentrări de tensiuni 3 – oțel aliat cu concentrări moderate

2 – oțel aliat fără concentrări 4 – oțel aliat cu concentrări puternice
Fig. 14.16 Diagrama de determinare a factorului dimensional
229
14.6. Calculul coeficientului de siguranţă

Diagrama rezistenţelor la oboseală separă domeniul ciclurilor nepericuloase, de
domeniul ciclurilor pentru care se produce ruperea prin oboseală. Ca urmare, pentru un ciclu
de solicitare variabilă oarecare, reprezentat printr-un punct din interiorul diagramei,
coeficientul de siguranţă se determină în raport cu ciclul limită având acelaşi coeficient de
asimetrie. Acest lucru se bazează pe ipoteza că trecerea de la ciclul real la ciclul limită se face
cu un coeficient de asimetrie constant.
Se defineşte coeficientul de siguranţă, pentru o solicitare variabilă, ca raport al
tensiunilor maxime corespunzătoare ciclului limită şi ciclului real:
 max L
c . (14.17)
 max M
Metoda de calcul a coeficientului de siguranţă pentru schematizările Goodman şi

Soderberg este aceeaşi, ambele considerând diagrama rezistenţelor la oboseală o linie
dreaptă. Deosebirea constă în faptul că la materialele fragile în expresia coeficientului de
siguranţă apare rezistenţa la rupere r , iar la materialele tenace aceasta se înlocuieşte cu
limita de curgere c .
Fig 14.17 Calculul coeficientului de siguranţă
Relaţia de calcul a coeficientului de siguranţă va fi dedusă în cele ce urmează pe baza

schematizării Goodman reprezentată în figura 14.17.
Dreapta AC este dreapta ciclurilor limită pentru care coeficientul de siguranţă este
egal cu unitatea. Pe dreapta AC se găsesc toate ciclurile cu acelaşi coeficient de siguranţă
cu ciclul real reprezentat prin punctul M.
230
Coeficientul de siguranţă se obţine din:

 max L    vL
c  mL . (14.18)
 max M  mM   vM
Din asemănarea triunghiurilor OSM şi ORL rezultă:

OR RL OR  RL mL   vL
   . (14.19)
OS SM OS  SM mM   vM
Coeficientul de siguranţă este:

OR RL mL 
c    vL . (14.20)
OS SM mM  vM
Din asemănare triunghiurilor MSC şi AOC rezultă:

r
 mM
MS SC OC  OS c 
    vM ; (14.21)
AO OC OC r 1
r r   v
  m ; (14.22)
c 1
1  v m 1
  ; c . (14.23)
c  1  r  v m

 1  r
Dacă piesa reală nu este identică cu epruveta pentru care s-a determinat rezistenţa la
oboseală 1 se utilizează coeficienţii de corecţie:
1
c . (14.24)
k  v  m
 
   1 r
Pentru materiale tenace relaţia de calcul a coeficientului de siguranţă se obţine

înlocuind r cu c :
1
c . (14.25)
k  v  m
 
   1 c
Relaţiile stabilite sunt valabile pentru solicitarea de încovoiere. Pentru

tracţiune/compresiune, 1 se înlocuieşte cu  1t (rezistenţa la oboseală pentru solicitarea
prin ciclu alternant simetric de tracţiune/compresiune).
Pentru solicitările variabile simple care produc tensiuni tangenţiale, forfecarea sau
răsucirea, expresia coeficientului de siguranţă se deduce din (14.25) înlocuind tensiunile 
cu tensiunile corespunzătoare  :
231
1
c  . (14.26)
k  v m
 
   1 c
Pentru verificarea de rezistenţă la solicitări variabile compuse, cu tensiuni de acelaşi

fel, tracţiune/compresiune şi încovoiere, se calculează coeficienţii de siguranţă parţiali ct şi
ci , iar coeficientul de siguranţă al solicitării compuse se obţine cu relaţia:
1 1 1
  . (14.27)
c ct ci
Pentru solicitări variabile compuse de încovoiere cu torsiune, se calculează

coeficienţii de siguranţă parţiali c - pentru tensiunile normale şi c - pentru tensiunile
tangențiale, iar relaţia de calcul a coeficientului de siguranţă, pentru solicitarea variabilă
compusă, este:
c  c 
c . (14.28)
c2  c2
14.7. Exemple de calcul

14.7.1. În dreptul celui mai solicitat punct al unui organ de maşină, tensiunea variază
periodic în timp, între limitele max = 160 N/mm 2 şi min = - 40 N/mm 2 .
Materialul piesei este un oţel cu c = 720 N/mm 2 ,  1 = 320 N/mm 2 . Se cere să
se determine coeficientul de siguranţă, considerând factorii de corecţie
k      1 .
Rezolvare:
Se calculează tensiunea medie:
 max   min 160  40
m    60 N / mm 2 .
2 2
Se calculează amplitudinea tensiunii:
 max   min 160  40
v    100 N / mm 2 .
2 2
Coeficientul de siguranţă rezultă:
1 1
c   2,53
k  v m 100 60
  
    1 c 320 720
232
14.7.2. O bară de secţiune circulară de diametru D = 50 mm, este solicitată printr-un

ciclu oscilant, care provoacă în fibrele sale eforturi de întindere/compresiune cu
limitele max  180 N / mm2 , min  160 N / mm2 . Din necesităţi de funcţionare,
arborele are o gaură perpendiculară pe axul său, de diametru d = 3mm.
Caracteristicile materialului sunt: r  1000 N / mm2 , c  750 N / mm2 ,
1  480 N / mm 2 . Piesa este strunjită brut. Să se facă verificarea la solicitări
variabile dacă se dă coeficientul de siguranţă c = 1,2.
Rezolvare:
Factorul dimensional, pentru D=50 mm şi r  1000 N / mm2 , este   0, 58

determinat din figura 14.16.
Coeficientul k =2,14 se alege din figura 14.14 a) funcţie de tipul concentratorului şi de
raportul D/d.
Coeficientul de calitate a suprafeţei se determină din figura 14.15 , pentru suprafaţă
strunjită brut este   0, 78 .
Tensiunea medie este:

 max   min 180  160
m    170N / mm 2 .
2 2
Amplitudinea tensiunii este:
 max   min 180  160
v    10 N / mm 2 .
2 2
Rezultă coeficientul de siguranţă:
1 1
c   3, 08 .
k  v  m 2,14 10 170
   
    1 c 0,58  0, 78 480 750
Piesa rezistă la solicitarea dată, coeficientul de siguranţă fiind mai mare decât cel
impus.
233
14.7.3. Se cere să se verifice arborele unei maşini rotative, supus unei solicitări compuse
de încovoiere cu răsucire.
Secunosc:
d = 40 mm, c = 2,
M i max  0,5 kN  m , Mi min  0,14 kN  m ,
M t max  0,37 kN  m , M t min  0, 09 kN  m ,
c  350 N / mm2 , c  200N / mm2 , 1  230 N / mm2 , 1  140 N / mm2 ,
 k  1, 6 ,  k  1,3 ,   0, 78 ,   0, 91 .
Rezolvare:
Modulele de rezistenţă axial şi polar, ale secţiunii arborelui, sunt:
d3  403
Wz    6, 28 103 mm3 ; Wp  2Wz  12,56 103 mm3 .
32 32
Se determină tensiunile ciclului de încovoiere:
Mi max 0,5 106

max    79,5N / mm2 ;
Wz 6, 28 103
Mi min 0,14 106

min    22,3N / mm2 ;
Wz 6, 28 103
max   min 79,5  22,3

m    50,9N / mm 2 ;
2 2
 max   min 79,5  22,3
v    28, 6 N / mm 2 .
2 2
Coeficientul de siguranţă pentru solicitarea de încovoiere rezultă:
1 1
c   2,35 .
k  v m 1, 6 28, 6 50,9
   
   1 c 0, 78  0,91 230 350
Se determină tensiunile ciclului de răsucire:
M t max 0,37 106

max    29, 4N / mm 2 ;
Wp 12,56 103
M t min 0, 09 106
min    7, 2N / mm 2 ;
Wp 12,56 103
234
max  min 29, 4  7, 2

m    18,3N / mm 2 ;
2 2
max  min 29, 4  7, 2
v    11,1 N / mm 2 .
2 2
Coeficientul de siguranţă pentru solicitarea de răsucire rezultă:
1 1
c   4, 25 .
k v m 1,3 11,1 18,3
   
   1 c 0, 78  0,91 140 200
Coeficientul de siguranţă pentru solicitarea compusă este:

c  c  2,35  4, 25
c   2, 01 .
c2  c2 2,35  4, 25
2 2
Valoarea coeficientului de siguranţă fiind mai mare decât valoarea impusă, se

consideră că piesa rezistă la solicitarea variabilă compusă.
235
REZUMAT
 Solicitările variabile sunt solicitări la care tensiunile, normale sau tangențiale,

variază de un număr mare de ori, ceea ce duce la apariția fenomenului de
oboseală a materialelor.
 Oboseala unui material se manifestă prin faptul că după un număr mare de

cicluri de solicitare piesa se rupe, datorită propagării microfisurilor de la
suprafața piesei, chiar dacă tensiunea maximă a ciclului nu depășește tensiunea
admisibilă de la solicitarea statică.
 Coeficientul de asimetrie al ciclului unei solicitări variabile este raportul dintre

tensiunea minimă și tensiunea maximă a solicitării.
 Rezistenţa la oboseală a unui material este cea mai mare valoare a tensiunii
maxime a ciclurilor pe care epruveta le suportă un timp indefinit fără să se rupă.
 Piesele supuse unor solicitări variabile se dimensionează printr-un calcul
preliminar, considerând că solicitarea este statică cu tensiunea maximă.
Dimensiunile finale se stabilesc după ce se face verificarea ținând cont de
rezistența la oboseală, prin calculul coeficientului de siguranță. Dacă se obține
un coeficient mai mare decât cel impus dimensionarea este corectă, în caz
contrar se măresc dimensiunile prin încercări și se face verificarea, până se
obține un coeficient mai mare decât cel impus.
 Ciclul limită, dintre ciclurile cu un anumit coeficient de asimetrie, este ciclul

pentru care tensiunea maximă este egală cu rezistența la oboseală a
materialului pentru solicitarea și coeficientul de asimetrie considerat.
 Locul geometric al ciclurilor limită este diagrama rezistențelor la oboseală sau

curba ciclurilor limită.
 Coeficientului de siguranță pentru solicitări variabile se definește ca raport între

tensiunea maximă a ciclului limită și tensiunea maximă a ciclului nepericulos
analizat, ambele cu același coeficient de asimetrie.
 Factorii care influențează rezistența la oboseală sunt: materialul piesei, natura
solicitării, concentratorii de tensiuni, starea suprafeței, dimensiunile piesei.
 Dacă piesa supusă solicitării variabile nu este identică cu epruveta pe care s-a
determinat rezistența la oboseală, la calculul coeficientului de siguranță se
introduc factori de corecție care se determină din diagrame reprezentate pe
baze experimentale.
236
MĂRIMI, SIMBOLURI, UNITĂŢI DE MĂSURĂ

Simbolul Mărimea Unitatea de măsură
max Tensiune maximă N / mm2
min Tensiune minimă N / mm2
m Tensiune medie N / mm2

v Amplitudinea tensiunii N / mm2
R Rezistenţa la oboseală pentru o N / mm2

solicitare având coeficientul de asimetrie R
1 Rezistenţa la oboseală pentru o

solicitare având coeficientul de asimetrie (-
1); N / mm2
solicitarea alternant simetrică
R Coeficient de asimetrie al ciclului

solicitării variabile
k Coeficient efectiv de concentrare
pentru tensiuni variabile
 Coeficient de calitate a suprafeţei
 Factorul dimensional
c Coeficient de siguranţă
ct Coeficient de siguranţă pentru

solicitarea de tracţiune/compresiune
ci Coeficient de siguranţă pentru

solicitarea de încovoiere
c Coeficient de siguranţă parţial pentru

solicitarea cu tensiuni normale 
(încovoiere)
c Coeficient de siguranţă parţial pentru

solicitarea cu tensiuni tangenţiale 
(răsucire)
237
RELAȚII DE CALCUL
Descriere Relaţii de calcul
Tensiunea medie  max   min
m 
2
Amplitudinea tensiunii  max   min
 v   max   m 
2
Coeficientul de asimetrie min
R
al ciclului solicitării variabile max
Rezistenţa la oboseală a unei piese diferită 
R piesă  R
de epruveta pe care s-a determinat R k
1
c
Coeficientul Materiale k  v  m
 
   1 c
de siguranţă tenace
pentru solicitări
cu tensiuni normale 1
c
Materiale k  v  m
 
   1 r
fragile
1
c 
Coeficientul de siguranţă pentru k  v m
 
   1 c
solicitări cu tensiuni tangenţiale
1 1 1
cu tensiuni  
c ct ci
normale
Coeficientul de siguranţă
c  c 
la solicitări compuse cu tensiuni c
normale şi c2  c2
tangenţiale
238
TEST DE AUTOEVALUARE
Bifaţi căsuţa potrivită în dreptul următoarelor enunţuri:
Enunţ Adevărat Fals
1. Solicitările variabile sunt solicitări la care tensiunile variază
periodic între o valoare maximă și o valoare minimă.
2. Coeficientul de asimetrie al ciclului alternant simetric este egal cu
-1 iar pentru solicitarea statică este 1.
3. Pentru o anumită solicitare și un anumit material există o singură
rezistență la oboseală.
4. Relațiile utilizate pentru determinarea coeficientului de siguranță
s-au determinat înlocuind curba reală a ciclurilor limită cu o linie
dreaptă, ceea ce face ca să rezulte un coeficient de siguranță mai mic
decât cel real.
5. Coeficientului de siguranță pentru solicitări variabile se determină
la materialele fragile pe baza limitei de curgere iar la materialele tenace
pe baza rezistenței la rupere.
6. La solicitări compuse variabile la care se produc tensiuni normale
și tensiuni tangențiale este suficient să se verifice coeficientul de
siguranță pentru tensiunile normale.
239
Bibliografie
Bejan, M., 2004. Rezistenţa materialelor1. Bucureşti, Cluj Napoca: Editura AGIR, Editura
Mega.
Buzdugan, G., 1986. Rezistenţa materialelor. Bucureşti: Editura Academiei.
Buzdugan, G. ş., 1981. Rezistenţa materialelor. Aplicaţii. Bucureşti: Editura Academiei
Române.
Chira (Suciu), F., 2005. Elemente fundamentale de Rezistenţa materialelor. Cluj Napoca:
Editura Mega, Editura Argonaut.
Deutsch, I., 1979. Rezistenţa materialelor. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Deutsch, I. ş., 1983. Probleme de Rezistenţa materialelor. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică.
Filip Văcărescu, D., 2003. Rezistenţa materialelor. Cluj Napoca: Editura Risoprint.
Posea, N., 1979. Rezistenţa materialelor. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Radu, N. G., 2002. Rezistenţa materialelor şi elemente de teoria elasticităţii. Braşov: Editura
Universităţii Transilvania.
Suciu, F., 2013. Rezistența materialelor I, Iași: Editura Performantica.
Suciu, F., 2014. Rezistența materialelor I Aplicații, Iași: Editura Performantica.
Tudose, I. ş., 1981. Rezistenţa materialelor. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Răspunsuri la testul de autoevaluare: 1. Adevărat; 2.Adevărat; 3.Fals; 4.Adevărat; 5.Fals ; 6.Fals.
240
CONȚINUTUL Capitolului XIII, Sisteme static nedeterminate, are scopul de a

CURSULUI prezenta, explica și exemplifica metode de calcul utilizate pentru
determinarea necunoscutelor din sistemele static nedeterminate.
Acestea sunt sisteme denumite astfel deoarece nu pot fi rezolvate doar cu
ecuațiile de echilibru din Statică. Ecuațiile suplimentare necesare se deduc
din anumite condiții legate de deformații și deplasări.
SCOPUL CURSULUI Capitolului XIII, Sisteme static nedeterminate, este prezentat pe
parcursul a două cursuri. A doua parte cuprinde exemple de sisteme
static nedeterminate cu gradul de nedeterminare mai mare decât 1,
relațiile de calcul utilizate și facilități de rezolvare în cazul încărcărcărilor
simetrice. Cursul cuprinde 2 subcapitole care se referă la:
 Relații de calcul pentru sisteme cu gradul n de nedeterminare;
 Utilizarea simetriei pentru reducerea gradului de nedeterminare;
 Exemple de calcul

 să identifice sistemele static nedeterminate;
 să aplice metoda eforturilor la sisteme static
nedeterminate cu gradul de nedeterminare mai mare
decât 1 ;
 să utilizeze particularitățile care permit reducerea gradului
de nedeterminare la sistemele cu încărcări simetrice;
 să utilizeze multiple reprezentări ale diagramelor de
eforturi, pentru diferite încărcări, și să opereze cu acestea
pentru calculul deplasărilor prin metode grafo-analitice.
CUVINTE CHEIE Sistem static nedeterminat, încărcare simetrică, grad de

nedeterminare, sistem de bază, eforturi necunoscute, deplasări
203
13. SISTME STATIC NEDETERMINATE

13.4. Relații de calcul pentru sisteme cu gradul n de nedeterminare
S-a arătat, în cursul anterior, cum se scriu, pe baza principiului suprapunerii efectelor,
relațiile de calcul utilizate pentru determinarea necunoscutelor suplimentare pentru sisteme
static nedeterminate cu gradul de nedeterminare egal cu doi:
1  10  X1 11  X2 12  0
2  20  X1 21  X2 22  0 .
În cazul unui sistem cu gradul de nedeterminare oarecare n, mai mare decât 2,

deplasarea în punctul de aplicație și pe direcția necunoscutei Xi , notată cu i , se va
compune din deplasarea produsă de sarcinile exterioare inițiale i0 și din n termeni de
forma X j  ij , indicele i se referă la punctul și direcția pe care are loc deplasarea iar indicele j
se referă la efortul care produce deplasarea respectivă. Expresia deplasării i se poate scrie:
i  i0  X1 i1  X2 i2  ...  Xi ii  ...  Xn in . (13.10)
Dând lui i valori de la 1 la n se obțin expresiile deplasărilor corespunzătoare tuturor

celor n necunoscute Xi . Pe baza lor se obține sistemul de ecuații, denumite ecuații
canonice ale metodei eforturilor, pe baza căruia se determină eforturile necunoscute în cazul
unui sistem static nedeterminat cu gradul n de nedeterminare.
1  10  X1  11  X 2  12  ...  Xi  1i  ...  X n  1n  0
2  20  X1   21  X 2   22  ...  Xi   2i  ...  X n   2n  0
.............................................................................................
(13.11)
i  i0  X1   i1 X 2   i 2  ...  Xi   ii  ...  X n  in  0
.............................................................................................
n  n0  X1   n1  X 2   n2  ...  Xi   ni  ...  X n   nn  0
13.5. Utilizarea simetriei pentru reducerea gradului de nedeterminare

Se știe încă de la capitolul referitor la trasarea diagramelor de eforturi că încărcările
simetrice duc la obținerea de diagrame simetrice pentru forța axială N și momentul
încovoietor M și diagrame asimetrice pentru forța tăietoare T; iar încărcările antisimetrice
duc la obținerea unor diagrame antisimetrice pentru forța axială N și momentul încovoietor
M și diagrame simetrice pentru forța tăietoare T. Rezultă că în secțiunile cuprinse în planul
de simetrie al sistemului de bare eforturile care rezultă antisimetrice, T în primul caz,
respectiv N și M în al doilea caz, sunt cunoscute fiind egale cu zero. Acest lucru este deseori
folosit pentru reducerea gradului de nedeterminare pentru cadre dublu încastrate, de la 3 la
2, la încărcări simetrice și de la 3 la 1 la încărcări antisimetrice. Pentru aceasta este necesar
să se utilizeze pentru stabilirea sistemului de bază secționarea cu planul de simetrie.
204

13.6.1. Să se calculeze reacțiunile și să se traseze diagrama momentelor încovoietoare
pentru sistemul static nedeterminat din figura 13.15, format din 3 bare drepte de
lungime l și încărcat la mijlocul barei orizontale cu o forță concentrată F. Sistemul
static nedeterminat are două încastrări. Sistemul de bază se va obține prin
înlăturarea unei încastrări.
Fig.13.15 Sistem static nedeterminat

Rezolvare:
Sistemul static nedeterminat plan având două încastrări, in care există câte trei
reacțiuni, gradul de nedeterminare este: n  2  3  3  3 .
Înlăturând una din încastrări, pe cea din dreapta, reacțiunile corespunzătoare se
înlocuiesc cu eforturile necunoscute: X1, X2 , X3 .
Se observă scriind ecuația de echilibru a forțelor verticale și ținând cont de simetria

sistemului că:
F
V1  X3  F ; V1  X 3  V1  X 3  .
2
Unul din eforturile necunoscute fiind determinat, au mai rămas doar două eforturi
necunoscute X1, X 2 , pentru care este necesar să se scrie un sistem de două ecuații.
Fig.13.16 Sistemul de bază
205
Ecuațiile canonice ale metodei eforturilor sunt:

1  10  X1  11  X 2  12  0,
2  20  X1  21  X 2  22  0.
Pentru determinarea deplasărilor 10 , 20 , 11, 12 , 21, 22 cu metoda Mohr-Maxwell
și regula de integrare a lui vereșceaghin, este necesar să se traseze, folosind sistemul de bază
diagramele Mo , m1, m2 . Încărcările corespunzătoare, cu forțele exterioare inițiale, cu
sarcinile unitare sunt date în Tabelul 13.1 .
Tabelul 13.1
Încărcările Diagramele de momente
206
Pe baza diagramelor reprezentate, cu regula lui Vereșceaghin se obțin deplasările:
1 F F 3
EI10   Ai(Mo)  m1Gi        ,
i 2 4 8
1 F F 2
EI20   Ai(Mo)  m 2Gi      1   ,
i 2 4 8
1  2  5 3
EI11   Ai(m1)  m1Gi  2                 ,
i 2  3  3
EI22   Ai(m2)  m 2Gi  3    1   1  3 ,
i
1
EI12   Ai(m1)  m 2Gi  2         1        1  2 2 ,
i 2
 1 
EI21   Ai(m2)  m1Gi  2    1        1    2 2
.
i  2 
Ultimele două relații confirmă Teorema reciprocității deplasărilor al cărei enunț este:
Deplasarea produsă în secțiunea 1 a unei bare, când o forță este aplicată în secțiunea
2, este egală cu deplasarea produsă în secțiunea 2 a barei, când o forță de aceeași valoare
este aplicată în secțiunea 1.
Sistemul ecuațiilor canonice se scrie sub forma:
F 3 5 3
   X1  2 2
 X 2  0,
8 3
F 2
 2 2
 X1  3  X 2  0.
8
Împărțind prima ecuație cu 2 iar a doua cu rezultă:

F 5
   X1  2  X 2  0,
8 3
F
  2  X1  3  X 2  0.
8
Rezolvând sistemul se obțin eforturile:
F F
X1  ; X2   .
8 24
Înlocuind în sistemul de bază din figura 13.16 eforturile necunoscute cu forțe
cunoscute egale cu valorile obținute, rezultă încărcarea pentru sistemul de bază cu care se
obține diagrama de momente corespunzătoare sistemului static nedeterminat dat inițial.
Acestea sunt reprezentate în fig.13.17.
207
Fig.13.17 Încărcarea sistemului de bază și diagrama momentelor încovoietoare

Este suficient să se determine momentele în punctele 5, 4, 2, calculate cu forțele din
dreapta secțiunii, iar în continuare diagrama se reprezintă pe baza simetriei:
 F  F
M5       ;
 24  24
 F  F 2F F
M4           ;
 24  8 24 12
 F  F F 4F F
M3            .
 24  8 2 2 24 6
13.6.2. Să se calculeze reacțiunile și să se traseze diagrama momentelor încovoietoare

pentru sistemul static nedeterminat din figura 13.15, format din 3 bare drepte de
lungime l și încărcat la mijlocul barei orizontale cu o forță concentrată F. Sistemul
static nedeterminat are două încastrări. Sistemul de bază se va obține prin
secționarea cu planul de simetrie al sistemului.
Rezolvare:
Forța F fiind aplicată chiar în planul de simetrie al cadrului, pentru a putea face
secționarea, se consideră că este înlocuită de un sistem echivalent format din două forțe
egale cu F/2, infinit de apropiate, situate de o parte și de alta a planului de secționare.
Prin secționarea cu planul de simetrie, se obțin două bare cotite (fig.13.18), fiecare cu
un capăt liber , secțiunea 3, și o încastrare, în 1 respectiv 5. Pentru fiecare, efectul părții
înlăturate este înlocuit, așa cum se știe de la metoda secțiunilor, cu eforturile din secțiunea
3. Sistemul static nedeterminat fiind simetric este suficient să se determina diagrama pentru
una din barele cotite, se va lucra cu partea din stânga.
În figura 13.18 sunt reprezentate câte trei eforturi necunoscute, egale și de semn
contrar pe cele două fețe ale secțiunii.
208
Fig.13.18 Secționare cu planul de simetrie
Se știe însă că în planul de simetrie, la încărcări simetrice, forța tăietoare este zero.
Rezultă că efortul necunoscut notat cu X 3 nu se va reprezenta în continuare
deoarece valoarea lui este zero. Astfel sistemul de bază utilizat în rezolvarea problemei
devine cel reprezentat în figura 13.19.
Fig.13.19 Sistemul de bază
Ecuațiile canonice se scriu sub forma:

1  10  X1  11  X 2  12  0,
2  20  X1  21  X 2  22  0.
Coeficienții ecuațiilor în această variantă de rezolvare a problemei sunt diferiți de cei

din varianta anterioară, de asemenea necunoscutele vor rezulta diferite, fiind eforturi din
altă secțiune, chiar dacă sistemul de notare este același.
Încărcările necesare pentru trasarea diagramelor Mo , m1, m2 , cu forțele exterioare
inițiale, cu sarcinile unitare, sunt date în Tabelul 13.2
209
Tabelul 13.2
Încărcările Diagramele de momente
Pe baza diagramelor se calculează, cu regula lui vereșceaghin, deplasările

10 , 20 , 11, 12 , 21, 22 , implicit coeficienții sistemului de ecuații.
3
 F    F
EI10   Ai(Mo)  m1Gi         ,
i  4   2 8
2
 F  1  F    5F
EI20   Ai(Mo)  m 2Gi      1         1   ,
i  4  2  4  2 16
3
1  2 
EI11   Ai(m1)  m1Gi            ,
i 2  3  3
210
1 3
EI22   Ai(m2)  m2Gi  11  11  ,
i 2 2
2
1
EI12   Ai(m1)  m2Gi       1   .
i 2 2
Sistemul de ecuații devine:
F 3 3 2
  X1   X 2  0,
8 3 2
5F 2 2
3
   X1   X 2  0.
16 2 2
Împărțind prima ecuație cu 2 iar a doua cu rezultă:

F 1
  X1   X 2  0,
8 3 2
5F 3
   X1   X 2  0.
16 2 2
Din rezolvarea sistemului rezultă eforturile:
F F
X1   ; X2  .
8 6
Valorile obținute se utilizează în sistemul de bază pentru trasarea diagramei de
mimente pe bara cotită 1-2-3 iar a doua jumătate a diagramei se trasează luând în
considerare simetria (fig.13.20). Evident indiferent care este sistemul de bază folosit
diagrama de momente încovoietoare trebuie să rezulte aceeași.
Momentele calculate sunt:
F F F F F F  F F
M3  ; M2      ; M1        .
6 6 2 2 2 6 2 2  8 24
Fig.13.20 Încărcarea sistemului de bază și diagrama momentelor încovoietoare
211
REZUMAT
 Sistemele static nedeterminate sunt sisteme la care numărul necunoscutelor,

reacțiuni sau eforturi din bare aparținând unui contur închis, este mai mare
decât numărul ecuațiilor de echilibru. Pentru rezolvarea lor este necesar să se
scrie ecuații suplimentare legate de deplasări prin care se exprimă faptul că
deplasarea în punctul și pe direcția unui efort necunoscut este aceeași în
sistemul static nedeterminat și în sistemul de bază.
 Gradul de nedeterminare al unui sistem static nedeterminat este egal cu

diferența dintre numărul necunoscutelor și numărul ecuațiilor de echilibru.
Numărul variantelor de alegere a sistemului de bază este cu atât mai mare cu
cât gradul de nedeterminare este mai mare.
 Dacă la rezolvarea unui sistem static nedeterminat se utilizează sisteme de bază

diferite, eforturile necunoscute sunt diferite, sistemul de ecuații este diferit dar
diagramele M ale momentelor încovoietoare obținute pentru sistemul static
nedeterminat sunt la fel.
 Scopul determinării eforturilor necunoscute într-un sistem static nedeterminat

este evident determinarea eforturilor maxime care sunt necesare în rezolvarea
problemelor de dimensionare, verificare sau în problemele de determinare a
încărcării capabile.
 Deplasările scrise cu aceeași indici dar în ordine inversă i j sau  ji sunt

egale, deci nu este necesar să fie calculate inversând ordinea în care se
înmulțesc momentele. Se poate face acest lucru pentru verificarea calculelor.
 Deplasările notate cu ii rezultă întotdeauna pozitive deoarece diagramele

care se înmulțesc au același semn, iar deplasările notate cu i j ( i  j ) pot fi
pozitive, negative sau nule.
212
MĂRIMI, SIMBOLURI
Simbolul Mărimea
X1, X2 ...Xn Eforturi necunoscute într-un sistem static nedeterminat cu
gradul de nedeterminare n (forțe sau momente)
i Deplasare a punctului de aplicație al forței Xi pe
i  1, 2,..., n
direcția forței Xi
i0 Deplasare a punctului de aplicație al forței Xi pe

i  1, 2,..., n
direcția forței Xi produsă în sistemul de bază de
sarcinile exterioare inițiale.

i i Deplasare a punctului de aplicație al forței Xi pe
i  1, 2,..., n direcția forței Xi produsă în sistemul de bază de o
sarcină unitară aplicată în locul forței Xi
i j Deplasare a punctului de aplicație al forței Xi pe

i  1, 2,..., n direcția forței Xi produsă în sistemul de bază de o
j  1, 2,..., n
i j sarcină unitară aplicată în locul forței X j
Mo Momentul încovoietor produs în sistemul de bază de

sarcinile exterioare inițiale
mi Momentul încovoietor produs în sistemul de bază de o

sarcină unitară aplicată în locul forței Xi
A i(Mo) Arii ale suprafețelor din diagrama Mo
Ai(m1) Arii ale suprafețelor din diagrama m1
A i(m2) Arii ale suprafețelor din diagrama m 2
m1Gi , m 2Gi Valori din diagrama m1, respectiv m2, corespunzătoare

centrelor de greutate Gi ale ariilor Ai
M Moment încovoietor – corespunzător

sistemului static nedeterminat
213
RELAȚII DE CALCUL
Ecuațiile utilizate pentru determinarea eforturilor necunoscute
Gradul de Ecuațiile metodei eforturilor
nedeterminare
1 1  10  X1  11  0
10
X1  
11
2 1  10  X1 11  X2 12  0
2  20  X1 21  X2 22  0
n 1  10  X1  11  X 2  12  ...  Xi  1i  ...  X n  1n  0
2  20  X1   21  X 2   22  ...  Xi   2i  ...  X n   2n  0
.............................................................................................
i  i0  X1   i1 X 2   i 2  ...  Xi   ii  ...  X n  in  0
.............................................................................................
n  n0  X1   n1  X 2   n2  ...  Xi   ni  ...  X n   nn  0
Determinarea coeficienților ecuațiilor
EI10   M o  m1 dx   Ai(Mo)  m1Gi ,

i
EI20   M o  m 2 dx   Ai(Mo)  m 2Gi ,
i
EI11   m1  m1 dx   Ai(m1)  m1Gi ,
i
EI22   m 2  m 2 dx   Ai(m2)  m 2Gi ,
i
EI12   m1  m 2 dx   Ai(m1)  m 2Gi ,
i
EI21  EI12   m 2  m1 dx   Ai(m2)  m1Gi .
i
214
1. Sistemul de bază este un sistem static determinat care se obține
din sistemul static nedeterminat prin înlocuirea unui număr de legături
egal cu gradul de nedeterminare cu eforturi necunoscute.
2. Pentru rezolvarea unui sistem static nedeterminat cu gradul de
nedeterminare egal cu 2 se scriu două ecuații de deformații, iar pentru
determinarea coeficienților ecuațiilor prin metoda Mohr-Maxwell și
regula de integrare a lui Vereșceaghin se construiesc 3 diagramele de
momente încovoietoare notate cu Mo, m1, m2.
3. Diagrama Mo este întotdeauna liniară și pozitivă.
4. Diagramele m1 și m2 sunt întotdeauna liniare și de același semn.
5. Deplasările notate cu indici diferiți sunt întotdeauna pozitive iar

deplasările notate cu indici identici sunt negative.
6. Pentru determinarea deplasărilor notate cu indici identici se
utilizează aceeași diagramă atât pentru a calcula ariile Ai cât și pentru
a determina momentele corespunzătoare centrelor de greutate Gi.
215
Bibliografie
Mega.
Române.
Pedagogică.
Tudose, I. ş., 1990. Rezistenţa materialelor. Aplicații, Bucureşti: Editura Tehnică.
Răspunsuri la testul de autoevaluare: 1. Adevărat; 2.Adevărat; 3.Fals; 4.Fals; 5.Fals ; 6.Adevărat.
216
CONȚINUTUL Capitolului XIII, Sisteme static nedeterminate, are scopul de a

CURSULUI prezenta, explica și exemplifica metode de calcul utilizate pentru
determinarea necunoscutelor din sistemele static nedeterminate.
Acestea sunt sisteme denumite astfel deoarece nu pot fi rezolvate doar cu
ecuațiile de echilibru din Statică. Ecuațiile suplimentare necesare se deduc
din anumite condiții legate de deformații și deplasări.
SCOPUL CURSULUI Capitolului XIII, Sisteme static nedeterminate, este prezentat pe
parcursul a două cursuri. Prima parte cuprinde exemple de sisteme static
nedeterminate, clasificarea acestora, elementele pe care se bazează
metodele și relațiile de calcul și un exemplu de calcul prin care se explică
modul de aplicare. Cursul cuprinde 3 subcapitole care se referă la:
 Clasificarea sistemelor static nedeterminate;
 Metoda eforturilor;
 Aplicarea metodei eforturilor – exemplu de calcul.

 să identifice și să clasifice sistemele static nedeterminate;
 să cunoască metodele și relațiile de calcul utilizate la
rezolvarea sistemelor static nedeterminate;
 să aplice metoda eforturilor în cazul unui sistem static
nedeterminat cu gradul de nedeterminare egal cu 1;
 să utilizeze multiple reprezentări ale diagramelor de
eforturi, pentru diferite încărcări, și să opereze cu acestea
pentru calculul deplasărilor prin metode grafo-analitice.
CUVINTE CHEIE Sistem static nedeterminat, grad de nedeterminare, sistem de bază,

eforturi necunoscute, deplasări
189
13. SISTME STATIC NEDETERMINATE (1)

13.1. Clasificarea sistemelor static nedeterminate
Sistemul static nedeterminat este sistemul format din una sau mai multe bare,
pentru care nu se pot determina reacţiunile sau eforturile din bare utilizând ecuaţiile de
echilibru din mecanica teoretică.
Sistemul este static nedeterminat exterior dacă nu se pot determina reacţiunile şi
static nedeterminat interior dacă nu se pot determina eforturile pentru fiecare bară.
Gradul de nedeterminare este egal cu numărul necunoscutelor static nedeterminate
şi rezultă din diferenţa dintre numărul necunoscutelor (reacţiuni şi eforturi) şi numărul
ecuaţiilor de echilibru.
13.1.1. Sisteme static nedeterminate exterior
În figura 13.1 sunt date exemple de sisteme de bare pentru care ecuaţiile de
echilibru nu permit determinarea tuturor reacţiunilor. Pentru fiecare este calculat gradul de
nedeterminare.
Fig.13.1 Sisteme static nedeterminate exterior

13.1.2. Sisteme static nedeterminate interior
Cadrul din figura 13.2 este static determinat exterior, deoarece se pot determina
reacţiunile, numărul acestora fiind egal cu numărul ecuațiilor de echilibru, dar este static
nedeterminat interior, deoarece are un contur închis (conturul abcd) pentru care nu se pot
determina eforturile pe fiecare bară.
În cazul unui astfel de contur, se face o secţiune pe oricare din bare şi se introduc, în
secţiunea respectivă, eforturile N, T, M, ca necunoscute fiind notate cu X1, X 2 , X3 . Deci
în total numărul reacțiunilor și eforturilor necunoscute este 6 (două reacțiuni în articulație, o
reacțiune în reazemul simplu și cele trei eforturi din bara ad). Acestea nu se pot determina
din ecuaţiile de echilibru, deci gradul de nedeterminare este 3.
190
Fig13.2 Sisteme static nedeterminate interior
13.1.3. Sisteme static nedeterminate interior şi exterior

În figura 13. 3 sunt date exemple de sisteme static nedeterminate exterior şi interior.
Acestea au un număr de reacțiuni mai mare decât numărul ecuațiilor de echilibru, ecuații
care nu sunt suficiente pentru a determina reacțiunile. La calculul gradului de
nedeterminare, pentru sisteme plane de bare, pe lângă numărul reacţiunilor se adună încă
trei necunoscute pentru fiecare contur închis.
Dacă un sistem static nedeterminat are anumite simetrii, se poate reduce de la
început gradul de nedeterminare ţinând cont de acestea. Se ştie că încărcările simetrice
produc eforturi pentru care diagramele forțelor axiale (N) și a momentelor încovoietoare
(M) sunt simetrice, iar diagrama forțelor tăietoare (T) este antisimetrică. De aici rezultă că
efortul antisimetric este nul în planul de simetrie, deci cunoscut, ca urmare gradul de
nedeterminare se reduce cu 1. Asemănător, la o încărcare antisimetrică, diagrama forțelor
tăietoare (T) este simetrică, iar diagramele N, M sunt simetrice, deci aceste eforturi sunt
nule şi cunoscute în planul de simetrie. Gradul de nedeterminare poate fi redus cu 2.
Fig. 13.3 Sisteme static nedeterminate exterior și interior
191
13.2. Metoda eforturilor

Metoda eforturilor este o metodă de rezolvare a sistemelor static nedeterminate
care constă în înlocuirea legăturilor suplimentare (faţă de numărul ecuaţiilor de echilibru) cu
eforturi necunoscute, care, se determină cu ecuaţii ce rezultă din anumite condiţii pe care
trebuie să le îndeplinească deformaţiile.
Se transformă sistemul static nedeterminat într-un sistem static determinat, numit
sistem de bază sau sistem fundamental, înlăturând un număr de legături exterioare sau
interioare egal cu gradul de nedeterminare. Se înlătură legăturile suplimentare iar în locul
fiecărei legături înlăturate se introduce o forţă, sau un cuplu necunoscut, care se notează cu
X1, X 2 ,...., X n . Transformarea sistemului static nedeterminat în sistem de bază se poate
face în mai multe variante, cu cât gradul de nedeterminare este mai mare cu atât există mai
multe posibilităţi. Se alege, de regulă, varianta care duce la cât mai puţine calcule ulterioare.
Pentru cadrul static nedeterminat din figura 4 sunt indicate două posibilităţi de alegere a
sistemului de bază. Se poate înlătura una din încastrări sau ambele să fie transformate, una
în articulație iar a doua în reazem simplu.
Fig. 13.4 Variante pentru sistemul de bază

Pentru calculul necunoscutelor, se scriu ecuaţii care exprimă faptul că, deplasările în
diferite puncte ale sistemului de bază, datorate sarcinilor aplicate iniţial şi necunoscutelor
static nedeterminate, sunt identice cu cele din sistemul static nedeterminat.
Fig. 13.5 Sistem static nedeterminat cu gradul de nedeterminare egal cu 1
192
În exemplul din figura 13.5, cadrul dublu articulat, având o legătură suplimentară, se
transformă în sistemul de bază cu o articulaţie şi un reazem simplu. Legătura anulată se
înlocuieşte cu necunoscuta X1 . Pentru determinarea acesteia se scrie o ecuaţie care
exprimă faptul că deplasarea pe orizontală în reazemul simplu este nulă, așa cum este în
cazul sistemului static nedeterminat.
Deplasarea pe direcţia necunoscutei X1 , a punctului de aplicaţie al acesteia, notată
cu 1 , se exprimă pe baza principiului suprapunerii efectelor.
Mai întâi se consideră că în sistemul de bază acţionează doar sarcinile aplicate iniţial
(în acest caz sarcina distribuită uniform), care produc în punctul de aplicaţie şi pe direcţia
necunoscutei X1 o deplasare notată cu 10 .
Dacă în sistemul de bază acţionează doar o forţă unitară, în acelaşi punct şi pe

aceeaşi direcţie cu X1 , aceasta produce o deplasare notată cu 11 . Deplasarea produsă în
sistemul de bază de forţa necunoscută X1 se exprimă ca produs dintre valoarea forței X1 şi
deplasarea 11 produsă de forţa unitară, sub forma: X1 11 .
Din condiţia ca deplasarea produsă, în punctul de aplicaţie şi pe direcţia necunoscutei

X1 , de sarcinile aplicate şi de forţa X1 , să fie nulă, rezultă valoarea necunoscutei:
1  10  X1  11  0 , (13.1)
10
X1   . (13.2)
11
În mod asemănător se procedează pentru sistemul cu gradul de nedeterminare egal
cu 2 din figura 13.6. Deplasările punctelor de aplicaţie ale reacţiunilor suplimentare
necunoscute, pe direcţiile acestora, trebuie să fie nule, asa cum sunt în sistemul static
nedeterminat.
Fig. 13. 6 Sistem static nedeterminat cu gradul de nedeterminare egal cu 2
193
Aplicând din nou principiul suprapunerii efectelor, ecuaţiile care exprimă faptul că
deplasările sunt nule se scriu sub forma :
1  10  X1 11  X2 12  0 (13.3)
2  20  X1 21  X2 22  0 (13.4)
în care:
10 - este deplasarea pe direcţia forţei X1 produsă de încărcarea iniţială;
20 - este deplasarea pe direcţia forţei X 2 produsă de încărcarea iniţială;
11 - este deplasarea pe direcţia forţei X1 produsă de o sarcină unitară aplicată în

acelaşi punct şi pe aceeaşi direcţie;
22 - este deplasarea pe direcţia forţei X 2 produsă de o sarcină unitară aplicată în
acelaşi punct şi pe aceeaşi direcţie;
12 - este deplasarea pe direcţia forţei X1 produsă de o sarcină unitară aplicată în
acelaşi punct şi pe aceeaşi direcţie cu X 2 ;
21 - este deplasarea pe direcţia forţei X 2 produsă de o sarcină unitară aplicată în

acelaşi punct şi pe aceeaşi direcţie cu X1 .
Toate deplasările menţionate, reprezentând coeficienţii sistemului de ecuaţii din care

se determină eforturile necunoscute, se determină cu formula Mohr-Maxwell şi regula de
integrare a lui Vereşceaghin:
1 1
10   Mo  m1 dx   Ai(Mo)  m1Gi , (13.5)
EI EI i
1 1
20   Mo  m2 dx   Ai(Mo)  m2Gi , (13.6)
EI EI i
1 1
11   m1  m1 dx   Ai(m1)  m1Gi , (13.7)
EI EI i
1 1
22   m2  m2 dx   Ai(m2)  m2Gi , (13.8)
EI EI i
1 1
12  21   m1  m2 dx   Ai(m1)  m2Gi , (13.9)
EI EI i
în care:
Mo - este expresia momentului încovoietor într-o secţiune de abscisă x a sistemului
de bază, produs de forţele exterioare aplicate;
194
m1 - este expresia momentului încovoietor într-o secţiune de abscisă x a sistemului

de bază, produs de o sarcină unitară aplicată în punctul de aplicaţie şi pe direcţia
necunoscutei X1 ;
m 2 - este expresia momentului încovoietor într-o secţiune de abscisă x a sistemului

de bază, produs de o sarcină unitară aplicată în punctul de aplicaţie şi pe direcţia
necunoscutei X 2 ;
A i(Mo) - sunt arii din diagrama Mo;
Ai(m1) - sunt arii din diagrama m1;
A i(m2) - sunt arii din diagrama m2;
m1Gi - sunt valori din diagrama m1 corespunzătoare centrelor de greutate Gi;
m 2Gi - sunt valori din diagrama m2 corespunzătoare centrelor de greutate Gi;
13.3. Aplicarea metodei eforturilor – exemplu de calcul

Să se traseze diagrama momentelor încovoietoare pentru sistemul dublu articulat din
figura 13.7, format din bare de lungime , cu rigiditate constantă EI.
Fig. 13.7 Sistemul real – static nedeterminat
Rezolvare:
Sistemul de bază se obţine înlocuind articulaţia din punctul 2 cu un reazem simplu şi
introducând în locul legăturii anulate efortul necunoscut X1 (fig. 13.8).
Pe baza încărcărilor reprezentate în figurile 13.9 și 13.10 se calculează momentele

încovoietoare și se trasază diagramele de eforturi. Încărcările fiind simetrice reacțiunile vor fi
simetrice iar diagramele de momente vor rezulta, de asemenea, simetrice, deci sunt
necesare doar momentele pentru jumătate din bară, din punctele (1), (2), (3), (4).
195
Fig. 13.8 Sistemul de bază – static determinat
Fig. 13.9 Încărcarea pentru trasarea diagramei Mo
Fig. 13.10 Încărcarea pentru trasarea diagramei m1
196
Momentele calculate pentru încărcările menționate sunt:

F F 3 3F
M o1  0 ; M o2  V1   ; M o3  V1   ; M o4  V1   ;
2 2 2 4
mo1  0 ; mo2  0; mo3  1  ; Mo4  1  .
iar diagramele rezultate sunt reprezentate în figura 13.11 și figura 13.12.
Fig. 13.11 Diagrama Mo
Fig. 13.12 Diagrama m1

Efortul necunoscut se determină cu relaţia:
10
X1   .
11
197
Pe baza diagramelor reprezentate, cu regula lui Vereşceaghin, se determină

deplasările:
1 1
10   Mo  m1 dx   Ai(Mo)  m1Gi ;
EI EI i
1 1
11   m1  m1 dx   Ai(m1)  m1Gi .
EI EI i
La calculul deplasării 10 ariile Ai se iau din diagrama Mo , de aceea au fost notate
cu A i(Mo) , iar la calculul deplasării 11 ariile Ai se iau din diagrama m1 , de aceea au fost
notate cu Ai(m1) . Pentru ambele deplasări valorile m1Gi , notate la fel în relaţiile de mai sus ,
dar fiind diferite, se iau din diagrama m1 , corespunzător poziţiei centrului de greutate al
ariei Ai care se ia considerare.
Deplasările sunt:
2 F F F 1  9F 3
10             ,
EI  2 2 2 2 2 4 2  8EI
3
2 1 2  5
11           .
EI  2 3 2  3EI
Rezultă necunoscuta X1 :
10 9F 3 3EI 27F

X1     3  .
11 8EI 5 40
În sistemul de bază se introduce valoarea determinată, se calculează reacţiunile

corespunzătoare (fig.13.13) şi se trasează diagrama de momente pentru sistemul dat.
Fig. 13.13 Încărcarea pentru trasarea diagramei M
198
Momentele încovoietoare calculate pentru trasarea diagramei momentelor

încovoietoare corespunzătoare sistemului real sunt:
F F 27F 7F 3F 27F 3F
M2  ; M3    ; M4    .
2 2 40 40 4 40 40
Fig. 13.14 Diagrama M
REZUMAT
 Sistemele static nedeterminate sunt sisteme la care numărul necunoscutelor,

reacțiuni sau eforturi din bare aparținând unui contur închis, este mai mare
decât numărul ecuațiilor de echilibru. Pentru rezolvarea lor este necesar să se
scrie ecuații suplimentare legate de deplasări ale punctelor din sistem.
 Gradul de nedeterminare al unui sistem static nedeterminat este egal cu

diferența dintre numărul necunoscutelor și numărul ecuațiilor de echilibru.
Numărul ecuațiilor suplimentare necesare este egal cu gradul de
nedeterminare.
 Metoda eforturilor, utilizată pentru rezolvarea sistemelor static nedeterminate,

constă în transformarea sistemului static nedeterminat într-un sistem static
determinat, numit sistem de bază, prin înlăturarea unui număr de legături egal
cu gradul de nedeterminare și înlocuirea legăturilor anulate cu eforturi
necunoscute. Eforturile necunoscute se determină din ecuații sau sisteme de
ecuații ale căror coeficienți sunt deplasări ale unor puncte din sistemul de bază,
determinate cu formula Mohr-Maxwell și regula de integrare a lui Vereșceaghin.
 După determinarea eforturilor necunoscute acestea se reprezintă ca încărcări în

sistemul de bază, împreună cu sarcinile exterioare aplicate inițial și pe baza lor
se pot determina diagramele de eforturi pentru sistemul static nedeterminat.
199
MĂRIMI, SIMBOLURI
Simbolul Mărimea
X1, X2 ...Xn Eforturi necunoscute într-un sistem static nedeterminat cu
gradul de nedeterminare n (forțe sau momente)
i (1, 2 ) Deplasare a punctului de aplicație al forței Xi (X1, X 2 ) pe
direcția forței Xi (X1, X2 )
i0 (10 , 20 ) Deplasare a punctului de aplicație al forței Xi (X1, X 2 ) pe
direcția forței Xi (X1, X2 ) produsă în sistemul de bază de
sarcinile exterioare inițiale.

i i (11,  22 ) Deplasare a punctului de aplicație al forței Xi (X1, X 2 ) pe
direcția forței Xi (X1, X2 ) produsă în sistemul de bază de o
sarcină unitară aplicată în locul forței Xi (X1, X2 )
i j (12 , 21 ) Deplasare a punctului de aplicație al forței Xi (X1, X 2 ) pe
direcția forței Xi (X1, X2 ) produsă în sistemul de bază de o
sarcină unitară aplicată în locul forței X j (X 2 , X1 )
Mo Momentul încovoietor produs în sistemul de bază de

sarcinile exterioare inițiale
mi (m1, m2 ) Momentul încovoietor produs în sistemul de bază de o

sarcină unitară aplicată în locul forței Xi (X1, X2 )
A i(Mo) Arii ale suprafețelor din diagrama Mo
Ai(m1) Arii ale suprafețelor din diagrama m1
A i(m2) Arii ale suprafețelor din diagrama m 2
m1Gi , m 2Gi Valori din diagrama m1, respectiv m2, corespunzătoare

centrelor de greutate Gi ale ariilor Ai
M Moment încovoietor – corespunzător

sistemului static nedeterminat
200
RELAȚII DE CALCUL
Ecuațiile utilizate pentru determinarea eforturilor necunoscute
Sistem static nedeterminat cu gradul de 1  10  X1  11  0
nedeterminare egal cu 1
10
X1  
11
Sistem static nedeterminat cu 1  10  X1 11  X2 12  0

gradul de nedeterminare egal cu 2
2  20  X1 21  X2 22  0
1. Gradul de nedeterminare al unui sistem static nedeterminat este
egal cu diferența dintre numărul necunoscutelor (reacțiuni sau eforturi)
și numărul ecuațiilor de echilibru.
2. Într-un sistem static nedeterminat plan orice contur închis
introduce un număr de trei necunoscute – corespunzătoare eforturilor
N, T, M pe una din barele conturului închis.
3. Pentru rezolvarea unui sistem static nedeterminat cu gradul de
nedeterminare 2 este nevoie de o singură ecuație suplimentară.
4. Dacă forța necunoscută Xi rezultă din calcule cu semn negativ
înseamnă că rezultatul este greșit și trebuie verificate calculele.
5. Deplasarea produsă în sistemul de bază de o forță Xi se calculează
multiplicând deplasarea produsă de o forță unitară, aplicată în locul
forței Xi, cu valoarea forței Xi.
6. În cazul sistemelor static nedeterminate cu încărcări simetrice,
gradul de nedeterminare se poate reduce cu 1, iar la cele cu încărcări
antisimetrice gradul de nedeterminare se poate reduce cu 2, pe baza
valorilor nule cunoscute ale eforturilor ale căror diagrame sunt
antisimetrice.
201
Bibliografie
Mega.
Române.
Pedagogică.
Răspunsuri la testul de autoevaluare: 1. Adevărat; 2.Adevărat; 3.Fals; 4.Fals; 5.Adevărat ; 6.Adevărat.
202
CONȚINUTUL Capitolului XII, Metode energetice utilizate la calculul

CURSULUI deplasărilor, are scopul de a prezenta, explica și exemplifica modele de
calcul utilizate pentru determinarea deplasărilor punctelor unui corp
solicitat, care se bazează pe expresia energiei potențiale de deformație
care se acumulează în corp sub acțiunea sarcinilor aplicate.
SCOPUL CURSULUI Capitolului XII, Metode energetice utilizate la calculul

deplasărilor, este prezentat pe parcursul a două cursuri. A doua parte
prezintă metoda de calcul a deplasărilor pe baza formulei Mohr – Maxwell
prin integrare cu metoda grafo - analitică a lui Vereșceaghin. Cursul
cuprinde 3 subcapitole care se referă la:
 Metoda lui Vereșceaghin;
 Aplicarea metodei lui Vereșceagin la bare drepte;
 Aplicarea metodei lui Vereșceaghin la bare cotite.
şi unităţile de măsură utilizate în acest curs, cu scopul de a oferi un
instrument util pentru structurarea şi fixarea în memorie a noilor
cunoştinţe.

 să cunoască formula Mohr – Maxwell și aplicarea acesteia
prin metoda lui Vereșceaghin;
 să aplice metoda lui Vereșceaghin la calculul deplasărilor la
bare drepte;
 să aplice metoda lui Vereșceaghin la calculul deplasărilor la
bare cotite;
 să utilizeze unități de măsură și să determine valori
numerice ale deplasărilor barelor drepte și barelor cotite.
CUVINTE CHEIE energie potențială de deformație, metode energetice, sarcini

unitare, rigiditate, metoda grafo-analitică
175
12. METODE ENERGETICE UTILIZATE LA CALCULUL DEPLASĂRILOR

12.5. Metoda lui Vereșceaghin
Deplasările elastice ale barelor drepte sau sistemelor plane formate din mai multe
bare drepte se pot determina, așa cum s-a demonstrat, cu formula Mohr – Maxwell,
utilizată în una din următoarele variante:
1 M  mi
  M  m  dx ; i    dx .
EI EI
În unele situații scrierea funcțiilor momentelor încovoietoare M(x) și m(x) și

efectuarea integralei pe cale analitică poate fi destul de laborioasă. Regula de integrare a lui
Vereșceaghin este o metodă grafo-analitică de rezolvare a integralei din formula Mohr –
Maxwell, care de cele mai multe ori permite determinarea rezultatelor într-un timp mai
scurt, pe baza diagramelor celor două momente încovoietoare: momentul M - produs de
sarcinile reale aplicate asupra barei și momentul m - produs de sarcina unitară aplicată în
punctul și pe direcția deplasării.
Se consideră o grindă de lungime încărcată cu un sistem oarecare de sarcini reale şi
apoi cu o sarcină fictivă unitară. Se reprezintă diagramele M şi m corespunzătoare celor
două încărcări.
Fig. 12.7 Metoda lui Vereșceaghin

Diagrama M poate avea o formă oarecare în funcție de sarcinile aplicate. La bare
drepte, diagrama m este liniară. Se prelungește linia înclinată cu unghiul  , din diagrama m,
pînă la intersecția cu linia de referință. Prin punctul rezultat se trasează axa () ,
perpendiculară pe linia de referință.
În efectuarea integralei din formula Mohr-Maxwell apare produsul funcţiilor M(x) şi
m(x). În figură, pentru o secțiune oarecare, valorile momentelor notate cu M și m se găsesc,
în cele două diagrame, pe aceeași linie verticală.
176
Se observă din figură că momentul încovoietor m se poate scrie:

m  x  tg . (12.31)
De asemenea, produsul M  dx poate fi înlocuit cu aria elementară dA , hașurată în

diagrama M:
 m  M  dx   m  dA . (12.32)
A
Astfel integrala din formula Mohr-Maxwell devine:
 m  M  dx   x  tg  dA  tg   x  dA . (12.33)

A A
Dar integrala  x  dA reprezintă momentul static al suprafeţei diagramei M în raport

A
cu axa (  ), moment static ce poate fi scris cu ajutorul coordonatei x G , măsurată față de
axa (  ), a centrului de greutate G al suprafeţei diagramei M, de arie notată în figură cu A:
S (A)   x  dA  x G  A . (12.34)
A
Se notează cu m G momentul din diagrama m care rezultă trasând o verticală prin

centrul de greutate G.
Din figură, coordonata x G se scrie sub forma :
mG
xG  . (12.35)
tg
Ca urmare, se obţine relaţia:

mG
 M  m  dx  tg  x G  A  tg  tg  A  mG  A . (12.36)
Se deduce că regula de integrare a lui Vereşceaghin se exprimă prin:
 M  m  dx  A  mG . (12.37)
În concluzie, pentru efectuarea integralei din formula Mohr-Maxwell cu regula de

integrare a lui Vereșceaghin, se înmulţeşte aria întreagă, notată cu A, a diagramei M cu
valoarea m G din diagrama liniară m, măsurată în dreptul centrului de greutate al
diagramei M.
Suprafața totală a diagramei M poate fi considerată compusă din mai multe suprafețe
(dreptunghiuri, triunghiuri, suprafețe limitate de arce de parabolă), pentru care există relații
de calcul pentru determinarea poziției centrului de greutate și a ariei suprafeței respective.
Fiind utile în calcule, dintre acestea, cele mai des utilizate sunt date în tabelul 12.3. Pentru
utilizarea lor, segmentelor din figurile tabelului li se atribuie valorile din diagrama analizată.
177
Tabelul 12.3
Diagrama M Aria Poziția centrului de greutate
H /2
H/ 2 2 /3
H/3 3 /4
2  H / 3 5 /8
Acolo unde diagrama m este formată dintr-o linie frântă sau trece prin zero, regula se
aplică pe intervale, iar deplasarea, dacă rigiditatea este constantă, se calculează cu:
1 1 n
  M  m  dx   Ai  mGi , (12.38)
EI EI i1
unde:
- Ai este aria diagramei M in intervalul i ;
- mGi este valoarea din diagrama m în dreptul centrului de greutate Gi al ariei Ai .
178
12.6. Aplicarea metodei lui Vereşceaghin la bare drepte

Etapele de calcul ce trebuie parcurse pentru determinarea unei deplasări în cazul
unei bare drepte sunt următoarele:
- Se trasează diagrama M corespunzătoare încărcării reale;
- Se reprezintă bara încărcată cu o sarcină fictivă unitară aplicată în punctul și pe
direcția deplasării calculate;
- Se trasează diagrama m corespunzătoare sarcinii unitare;
- Se stabilesc suprafețele din care se compune diagrama M, ariile acestora și
centrele de greutate;
- Se trasează verticale prin centrele de greutate și se determină valorile
corespunzătoare acestora în diagrama m;
- Se aplică regula lui Vereșceaghin pe fiecare interval și apoi se însumează
rezultatele – pe toată lungimea barei.
Toate etapele enumerate se regăsesc în rezolvarea exemplelor următoare.
Exemple de calcul
Pentru bara încastrată, de rigiditate constantă EI, reprezentată în figura 12.8 se cere
să se determine săgeata şi rotirea pe capătul liber.
Fig. 12.8 Bară încastrată încărcată cu forță concentrată și moment

Pentru rezolvarea problemei propuse (tabelul 12.4) este necesar să se construiască
următoarele diagrame:
- diagrama M a momentelor încovoietoare corespunzătoare încărcării reale formată
din forţa F şi momentul Mo  F  ;
- diagrama m1 obţinută pentru sarcina unitară aplicată pe verticală în punctul 1,

necesară pentru determinarea săgeţii v1 (fig.12.9) ;
- diagrama m 2 corespunzătoare încărcării cu un moment unitar în punctul 1, utilizată

la determinarea rotirii 1 (fig.12.10).
Pentru claritate, în acest exemplu, s-au reprezentat cele două încărcări fictive unitare
separat. În rezolvarea altor aplicaţii, acest lucru nu este neapărat necesar, sarcinile fictive
pot fi reprezentate cu linie întreruptă pe acelaşi desen cu încărcarea reală, iar diagramele
rezultate sunt poziţionate succesiv, în funcţie de numărul deplasărilor ce trebuie
determinate, sub diagrama corespunzătoare sarcinilor reale.
179
Tabelul 12.4
1 1
Determinarea săgeţii v1 : 1  v1   M  m1  dx   Ai  m1Gi
EI EI i
1  F  F 2
A1       
2  2  2 8
1  F  F 2
A2      
2  2  2 8
m1G1 3
 ; m1G1  
 3
2
m1G2 3 2
 ; m1G2  
 3
1
v1   A1  m1G1  A 2  m1G2 
EI
1  F 2     F 2   2 
v1             
EI   8   3   8   3 
F 3
v1  
Fig.12.9 24EI
1 1
Determinarea rotirii 1 : 2  1   M  m2  dx   Ai  m2Gi
EI EI i
F 2
A1  
8
F 2
A2 
8
m 2G1  m 2G2  1
1
1   A1  m 2G1  A 2  m 2G2 
EI
1  F 2  F 2 
1    1   1
EI   8   8  
  
1  0
Fig.12.10
180
12.7. Aplicarea metodei lui Vereşceaghin la bare cotite

La bare cotite etapele necesare pentru determinarea deplasărilor sunt aceleași cu
cele enumerate în cazul barelor drepte. Diferența constă în faptul că regula lui Vereșceaghin
se aplică pe fiecare interval și pe fiecare bară și apoi se însumează rezultatele pentru
întreaga bară cotită. În plus, diagramele M și m nu mai sunt una sub alta, linia de referință
pentru fiecare din ele fiind linia frântă reprezentată de axa barei cotite. Ca urmare
determinarea valorilor mGi din diagrama m, corespunzătoare centrelor de greutate Gi ale
ariilor Ai din diagrama M, se face pe baza cotelor care stabilesc poziția acestora față de
capetele barei.
12.7.1. Să se determine, utilizând formula Mohr- Maxwell și regula de integrare a lui
Vereșceaghin, deplasarea verticală pe capătul liber al barei cotite, încărcată cu o
forță concentrată și o forță distribuită uniform, din figura 12.11. Se consideră
bara confecționată din profil I24. Se cunosc F  4 kN , q  2 kN / m ,  1 m și
E  2,1 105 N / mm 2 .
Fig. 12.11 Bară cotită încărcată cu forță concentrată și forță distribuită

Rezolvare:
Pentru determinarea deplasării verticale a capătului liber (1), ținând cont că
rigiditatea barei este constantă, formula Mohr-Maxwell se scrie sub forma:
1
 v1    M  m  dx ,
EI
în care: M este momentul încovoietor în secțiunea de abscisă x care se obține pentru
încărcarea cu sarcinile reale (F și q), reprezentată în figura 12.12 a); m este momentul
încovoietor care se obține în secțiunea de abscisă x dacă bara este încărcată cu sarcina
unitară verticală aplicată în punctul (1), reprezentată în figura 12.12 b).
181
Fig. 12.12 Încărcările utilizate la trasarea diagramelor M și m

Considerând rigiditatea barei constantă, aplicând regula lui Vereșceaghin, deformația
se calculează cu relația:
1 1 n
v1    M  m  dx   Ai  mGi .
EI EI i1
Diagramele M și m sunt reprezentate în figura 12.13, în care sunt indicate și ariile

Ai (A1 , A 2 , A3 ) , pozițiile centrelor de greutate G i (G1 , G 2 , G 3 ) și momentele
mGi (mG1, mG2 , mG3 ) .
Momentele încovoietoare calculate pentru reprezentarea diagramei M sunt:

M1  0 ;
M 2   F  2  2F ;
3 9F 2
M 3   F  2  q  3   2F  .
2 2
În intervalul 1-2 diagrama este liniară, iar în intervalul 2-3 este o parabolă. Parabola
se reprezintă cu vârful în punctul 2 de pe bara verticală – unde forța tăietoare este zero.
Momentele încovoietoare calculate pentru reprezentarea diagramei m sunt:
m1  0 ;
m2  1 2  2 ;
m3  1 2  2 .
Ambele diagrame se reprezintă utilizând ca linie de referință linia frântă care

reprezintă axa barei. Momentele calculate fiind negative se vor reprezenta deasupra liniei de
referință, ținând cont de sensul numerotării punctelor de pe bară.
182
Fig. 12.13 Diagramele momentelor încovoietoare M și m
Se calculează, în tabelul 12.5 pe baza datelor din figura 12.13, ariile Ai (A1 , A 2 , A3 ) ,
pozițiile centrelor de greutate - din diagrama M și valorile momentelor
mGi (mG1, mG2 , mG3 ) din diagrama m .
Pentru determinarea ariilor și a pozițiilor centrelor de greutate se utilizează relațiile

de calcul din tabelul 12.3.
Tabelul 12.5
Ai ei mGi
1 1 2 4 4
A1   (2F )  2  2F 2
e1  2  m G1  
2 3 3 3
2 A2  (2F )  3  6F 2 1 3 mG2  2

e2  3 
2 2
3  9q 2  9q 3 3 9 mG3  2
1
A3   (3 )   e3  3 
 2    4 4
3   2
183
Deplasarea  v1 rezultă înmulțind valorile din prima și ultima coloană a tabelului 12.5
și însumând rezultatele:
1 n 1
v1   Ai  mGi   A1  mG1  A2  mG2  A3  mG3  .
EI i1 EI
Înlocuind datele din tabelul 12.5 se obține relația de calcul a deplasării:
1   9q 3  
v1  
 2F
EI 
2
  4 

 3 

  6F
2
  2    
 2 
  2  ;

1  8F 3 4 44F 3
 27q 4
 v1    12F 3
 9q  .
EI  3  EI
Pentru profilul I24 momentul de inerție axial este I z  4250 cm 4 .
Înlocuind în relația de calcul datele problemei, valoarea deplasării rezultă:
44  4 103 (103 )3  27  2  (103 )4

v1   8,59 mm .
3  2,1105  4250 104
184
REZUMAT
 Regula lui Verșceaghin se utilizează pentru a calcula Integrala din formula

Mohr-Maxwell pe baza diagramelor momentelor încovoietoare: M - diagrama
ce se obține luând în considerare încărcarea reală și m – diagrama ce se obține
folosind o încărcarea unitară aplicată în punctul și pe direcția deplasării care se
calculează.
 Dacă pentru aceeași bară se calculează mai multe deplasări diagrama

corespunzătoare încărcării reale M este aceeași dar diagramele m vor fi diferite
(m1, m2), deoarece sarcinile unitare aplicate depind de punctul și direcția
deplasării care trebuie calculată.
 Pentru a aplica metoda lui Vereșceaghin se descompune diagrama M în figuri

geometrice pentru care se pot calcula ariile (Ai) și se pot determina pozițiile
centrelor de greutate ale acestora (Gi); se determină apoi valorile din diagrama
m corespunzătoare pozițiilor centrelor de greutate (mGi) ; se însumeză algebric
produsele de forma (Ai)x(mGi) , ținând cont pentru ambii termeni ai produselor
de semnele din diagramele respective.
 Deformațiile corespunzătoare unui punct în care nu este aplicată nici o forță se

determină considerând, pentru trasarea diagramei m, că în punctul respectiv
acționează o forță unitară, dacă se calculează o deplasare liniară, sau un
moment unitar dacă se calculează o deplasare unghiulară.
 Dacă diagrama m are o modificare de pantă sau intersectează linia de referință,

pe intervalele limitate de secțiunea respectivă regula lui Vereșceaghin se aplică
separat, știind că în demonstrația formulei de calcul s-a considerat că diagrama
m este liniară și nu trece prin zero
185

Mi  M Moment încovoietor (se utilizează N  mm
notația M dacă nu există
alte momente )
Sarcini exterioare:
F forțe concentrate, N
q sarcini distribuite, N / mm
Mo
momente N  mm
 , 1 , 2 Deplasare (liniară sau unghiulară)
 v1 Deplasare verticală a secțiunii (1) mm
 Rotirea secțiunii rad
M Momentul în secțiunea curentă

produs de sarcinile reale
m Momentul în secțiunea curentă
produs de sarcina fictivă unitară
aplicată în punctul și pe direcția
deplasării calculate (forță unitară
sau moment unitar)
Ai (A1 ,A2 ,A3 ) Arii ale suprafețelor din diagrama M
G i (G1 ,G 2 ,G 3 ) Centrele de greutate ale ariilor Ai
mGi (mG1,mG2 ,mG3 ) Valori din diagrama m în dreptul

centrelor de greutate Gi
ei (e1 ,e2 ,e3 ) Distanțe prin care se stabilesc pozițiile

centrelor de greutate Gi
186
RELAȚII DE CALCUL
Formula Mohr - Maxwell 1
  M  m  dx
EI
M  mi
i    dx
EI
Regula lui Vereșceaghin 1 1 n
  M  m  dx   Ai  mGi
EI EI i1
1. Regula lui Vereșceaghin permite calculul integralei din formula
Mohr-Maxwell, utilizată la calculul unei deplasări, pe baza a două
diagrame de momente încovoietoare, prima obținută folosind
încărcarea reală a barei, iar a doua considerând bara încărcată doar cu o
sarcină unitară care acționează în punctul și pe direcția deplasării.
2. Aplicarea metodei lui Vereșceaghin presupune să se însumeze,
pentru întreaga bară, produsele dintre ariile componente ale diagramei
corespunzătoare încărcării cu sarcină unitară cu valorile
corespunzătoare centrelor de greutate ale ariilor respective, valori
determinate din diagrama corespunzătoare încărcării reale.
3. La aplicarea metodei lui Verșceaghin nu se ține cont de semnele
ariilor și momentelor care se înmulțesc.
4. Dacă rezultatul obținut folosind formula Mohr-Maxwell cu regula
de integrare a lui Vereșceaghin este negativ, înseamnă că sensul în care
s-a reprezentat sarcina unitară, utilizată pentru trasarea diagramei de
momente m, este invers sensului în care are loc deplasarea.
5. Regula lui Vereșceaghin se poate utiliza numai pentru bare la care
încărcarea reală duce la obținerea unei diagrame a momentelor
încovoietoare în care acestea variază liniar.
6. În cazul unei bare cotite regula lui Vereșceaghin se aplică pe toate
barele componente, pe intervale, însumănd apoi produsele obținute,
numărul acestor produse depinde de numărul ariilor în care se împarte
diagrama de momente corespunzătoare sarcinilor reale și de faptul că
într-un interval diagrama corespunzătoare sarcinii unitare nu are
modificări de pantă și nu intersectează linia de referință.
187
Bibliografie
Mega.
Române.
Pedagogică.
Răspunsuri la testul de autoevaluare: 1. Adevărat; 2.Fals; 3.Fals; 4.Adevărat; 5.Fals ; 6.Adevărat.
188
CONȚINUTUL Capitolului XII, Metode energetice utilizate la calculul

CURSULUI deplasărilor, are scopul de a prezenta, explica și exemplifica modele de
calcul utilizate pentru determinarea deplasărilor punctelor unui corp
solicitat, care se bazează pe expresia energiei potențiale de deformație
care se acumulează în corp sub acțiunea sarcinilor aplicate.
SCOPUL CURSULUI Capitolului XII, Metode energetice utilizate la calculul
deplasărilor, este prezentat pe parcursul a două cursuri. Prima parte
prezintă aspecte legate de energia de deformație și noțiunile teoretice pe
care se bazează determinarea analitică a deplasărilor. Cursul cuprinde 4
subcapitole care se referă la:
 Energia de deformație;
 Teorema lui Castigliano;
 Metoda Mohr – Maxwell;
 Exemple de calcul.
cunoştinţe.

 să cunoască semnificația și expresia energiei potențiale de
deformație;
 să cunoască și să utilizeze teorema lui Castigliano la calculul
deplasărilor;
 să cunoască și să utilizeze metoda Mohr – Maxwell pentru
calculul deplasărilor;
 să utilizeze unități de măsură și să determine valori
numerice ale deplasărilor barelor drepte și barelor cotite.
CUVINTE CHEIE energie potențială de deformație, metode energetice, sarcini

unitare, rigiditate, integrare analitică
157
12. METODE ENERGETICE UTILIZATE LA CALCULUL DEPLASĂRILOR

12.1. Energia de deformaţie
Dacă asupra unui corp solid deformabil acționează un sistem de forțe și cupluri de
forțe acesta va avea deformații, punctele de aplicație ale forțelor se deplasează iar planele
cuplurilor se rotesc, efectuând lucru mecanic, denumit lucru mecanic al forțelor exterioare.
Dacă tensiunile nu depășesc limita de elasticitate, deci deformațiile se consideră
perfect elastice, lucrul mecanic al forțelor exterioare se acumulează în corp sub forma
energiei potențiale de deformație. Atunci când acțiunea forțelor și cuplurilor aplicate
încetează energia potențială de deformație readuce corpul în starea nedeformată inițială.
Expresia energiei potențiale de deformație a unui corp deformabil aflat într-o stare
de solicitare s-a dedus ca fiind egală cu lucrul mecanic al foțele interioare, pe baza
tensiunilor normale și tangențiale de pe fețele unui element de volum din corpul solicitat și a
deformațiilor liniare și unghiulare ale acestuia. Pe baza relației de proporționalitate între
tensiuni și deformații și a formulelor de calcul a tensiunior pornind de la eforturile
corespunzătoare, energia potențială de deformație se poate exprima analitic în funcție de
tensiuni, de deformații sau în funcție de eforturi, iar relațiile obținute sunt utilizate pentru
soluționarea unor probleme privitoare la calculul deplasărilor și studiul sistemelor static
nedeterminate.
Metodele de calcul care au la bază expresia energiei de deformaţie, sau a lucrului
mecanic efectuat de forţele exterioare, se numesc metode energetice.
Pentru cazul general de solicitare compusă a unei bare drepte, pentru care în
secţiunea barei există eforturile forță axială N, forță tăietoare T, moment încovoietor Mi şi
moment de torsiune Mt, energia potenţială de deformaţie, dedusă ca sumă a energiilor
potențiale de deformație corespunzătoare solicitărilor simple componente, se calculează cu
relaţia:
N2 k  T2 Mi2 M2t
U  dx    dx    dx    dx , (12.1)
2E  A 2G  A 2E  Iz 2G  I p
în care k este o constantă care ţine seamă de faptul că tensiunile tangenţiale  nu

sunt constante în secţiune și se poate deduce pe baza formulei lui Juravski.
Această expresie nu se utilizează în general în aplicaţii practice deoarece, de cele mai
multe ori, unele din componente sunt nule şi energia acumulată prin unele solicitări este
neglijabilă în raport cu cea datorată altor solicitări. De exemplu energia corespunzătoare
forţelor tăietoare, de asemenea cea datorată forţelor axiale, este neglijabilă în raport cu
energia corespunzătoare momentelor încovoietoare. Din acest motiv la barele solicitate de
eforturile Mi, N, T se ia în considerare doar energia corespunzătoare solicitării de încovoiere.
Mi2
U  dx . (12.2)
2E  Iz
158
12.2. Teorema lui Castigliano

Considerând valabil principiul suprapunerii efectelor, energia de deformație
acumulată într-un corp solicitat de un sistem de forțe este aceeași indiferent de ordinea în
care sunt aplicate forțele componente. Se vor analiza în cele ce urmează două variante de
încărcare.
A. Fie un corp solid deformabil asupra căruia acționează un număr de n forţe și
cupluri F1, F2 ,..., Fn aplicate static, adică de la valoarea 0 la valoarea nominală ( ca urmare
valoarea medie a forței Fi se va considera egală cu Fi / 2 ).
Corpul se deformează şi forţele efectuează lucru mecanic:

1
Li  Fi  i , (12.3)
2
unde i este deplasarea produsă de sistemul de forţe în punctul de aplicație şi pe
direcţia forţei Fi . În cazul forțelor i este reprezentată de proiecția deplasării pe direcția
forței iar în cazul cuplurilor de proiecția rotirii pe direcția momentului cuplului.
Energia potenţială de deformaţie acumulată în corp este:
n n 1
L   Li   Fi  i  U . (12.4)
i 1 i 1 2
Dacă una din forțele aplicate, forţa Fi , variază cu o cantitate elementară dF i atunci
variația energiei potenţiale de deformaţie este:
U
dU   dFi . (12.5)
Fi
Energia potenţială de deformaţie devine:

U
U '  U  dU  U   dFi . (12.6)
Fi
B. Se consideră că asupra corpului se aplică doar forţa elementară dFi , tot static,
adică de la valoarea 0 la valoarea nominală. Forței dFi îi corespunde o deplasare elementară
di . Astfel se va produce lucrul mecanic:
1
dL  dFi  di . (12.7)
2
Se aplică apoi static, de la zero la valoarea nominală, cele n forţe F1, F2 ,..., Fn .
Ținând cont de faptul că la aplicarea celor n forțe F1, F2 ,..., Fn forța elementară dFi
este aplicată şi constantă, energia potenţială de deformaţie acumulată în corp în acest caz
este:
159
1 n 1
U'  dFi  di   Fi  i  dFi  i . (12.8)
2 i 1 2
Neglijând infinitul mic de ordinul doi dFi  di rezultă:

n 1
U'   Fi  i  dFi  i  U  dFi  i . (12.9)
i 1 2
În cele două variante asupra corpului acționează aceleași forţe F1 , F2 ,..., Fn şi dFi ,
fiind diferită doar ordinea de aplicare a forțelor. Energia potenţială de deformaţie acumulată
în corp în cele două situații analizate, conform principiului suprapunerii efectelor, este însă
aceeaşi, deci expresiile matematice deduse se pot egala:
U
U '  U  dFi  i  U   dFi , (12.10)
Fi
U
dFi  i   dFi , (12.11)
Fi
U
i  . (12.12)
Fi
Relaţia obţinută reprezintă teorema lui Castigliano şi exprimă faptul că deplasarea în

dreptul şi pe direcţia unei forţe este egală cu derivata parţială a energiei potenţiale de
deformaţie în raport cu forţa respectivă.
Enunţul teotemei lui Castigliano:
Derivata parţială a energiei potenţiale de deformaţie în raport cu o sarcină oarecare
Fi este egală cu deplasarea i a corpului solid produsă în dreptul şi pe direcţia forţei Fi ,
atunci când corpul solid se încarcă în mod static cu un sistem oarecare de forţe şi cupluri.
Teorema lui Castigliano are avantajul că se poate aplica pentru corpuri elastice de
orice formă, indiferent de natura încărcării.
Dacă se utilizează pentru sisteme plane de bare drepte, neglijând efectul forțelor
axiale și al forțelor tăietoare, ținând cont doar de momentele încovoietoare, notate cu M,
energia potențială de deformație se scrie însumând energiile de deformație corespunzătoare
barelor componente.
M2
U   dx . (12.13)
2E  I
Deplasarea în dreptul și pe direcția unei forțe exterioare Fi se obține calculând
integrala pentru fiecare bară și însumând rezultatele:
U M M
i     dx . (12.14)
Fi E  I Fi
160
Teorema lui Castigliano permite calculul săgeții în dreptul și pe direcția unei forțe
concentrate, a rotirii în dreptul și pe direcția unui cuplu concentrat, dar și a deplasărilor și
rotirilor în alte puncte ale corpului în dreptul cărora nu sunt aplicate forțe exterioare.
Dacă se urmăreşte calculul deplasării sau rotirii unei secţiuni în dreptul căreia nu
acţionează nici o sarcină, se aplică în punctul respectiv o forţă fictivă Fo , respectiv un
M M
moment fictiv Mo , care servesc doar la calculul derivatelor parţiale și , după
Fo M o
care valoarile sarcinilor fictive se anulează Fo  0 , Mo  0 .
12.3. Metoda Mohr-Maxwell

În figura 12.1 este reprezentată o grindă de rigiditate constantă, încastrată la un
capăt, încărcată pe toată lungimea cu o sarcină uniform distribuită de intensitate q.
Deplasarea pe verticală și rotirea secțiunii din capătul liber se pot calcula aplicând teorema
lui Castigliano.
Fig. 12.1 Grinda incastrată încărcată cu sarcină distribuită uniform

a) Dacă se calculează săgeata în punctul 2 se aplică în capătul grinzii forţa fictivă Fo .
Se scrie expresia energiei potenţiale de deformaţie ţinând cont doar de momentul

încovoietor, considerând efectul forței tăietoare neglijabil, şi se calculează derivata parţială
în raport cu Fo :
M2
U dx , (12.15)
2EI
U 1 M
 M dx . (12.16)
Fo EI Fo
Se scrie expresia momentului şi derivata parţială a acestuia în raport cu sarcina

fictivă:
qx 2
M(x)  Fo  x  (12.17)
2
M
 x (12.18)
Fo
161
După ce s-a calculat derivata parțială forța fictivă se anulează Fo  0 .
Deplasarea pe verticală a secțiunii (2) este:
U 1 M 1 qx 2
v2   M dx   ( )(x) dx ; (12.19)
Fo EI Fo EI 2
1 qx 3 qx 4
v2   dx  ; (12.20)
EI 2 8EI
0
q 4
v2  . (12.21)
8EI
a) Dacă se calculează rotirea în punctul 2 se aplică un moment fictiv Mo .
Se scrie expresia energiei potenţiale de deformaţie ţinând cont doar de momentul

încovoietor şi se calculează derivata parţială în raport cu Mo :
U 1 M
 M dx . (12.22)
Mo EI Mo
Expresia momentului încovoietor şi derivata parţială a acestuia în raport cu Mo sunt:
qx 2
M(x)  Mo  (12.23)
2
M
 1 (12.24)
M o
Rotirea secțiunii din punctul 2 este egală cu derivata parțială a energiei de deformație
în raport cu Mo :
U 1 M 1 qx 2
2   M dx   (Mo  )(1) dx . (12.25)
Mo EI Mo EI 2
Se anulează momentul fictiv Mo  0 și rezultă rotirea:
1 qx 2 qx 3
2   dx  ; (12.26)
EI 2 6EI
0
q 3
2  . (12.27)
6EI
În general sarcinile fictive Fo şi Mo se aplică în acelaşi sens cu deplasările care se
calculează. Dacă în urma efectuării calculelor rezultatul este pozitiv înseamnă că deplasarea
162
este în același sens cu sarcina aplicată iar dacă este negativ înseamnă că sensul deplasării
este opus în raport cu sensul sarcinii fictive aplicate.
Se observă că expresiile derivatelor parţiale:
M M
  x şi  1 (12.28)
Fo M o
reprezintă momentul încovoietor produs de o forţă, respectiv un cuplu de valoare

unitară, care sunt aplicate în punctul în care se determină deplasarea ( Fo  1; Mo  1 ) .
Pe baza acestei observaţii relaţia de calcul pentru deplasarea unei secţiuni a unei
bare drepte de rigiditate EI, dedusă pe baza teoremei lui Castigliano, se poate scrie sub
forma cunoscută sub denumirea de formula Mohr - Maxwell:
1
  M  m  dx , (12.29)
EI
în care :
M – este funcția momentului încovoietor datorat sarcinilor aplicate;
m – este funcția momentului încovoietor datorat sarcinii unitare care acționează în
punctul și pe direcția deplasării care se calculează (forță unitară sau momentului unitar).
Pentru calculul deplasărilor în cazul unei bare cotite formată din mai multe bare
drepte integrala din formula Mohr – Maxwell se calculează pe fiecare bară, limitele de
integrare fiind determinate de lungimea barei, și se însumează rezultatele obținute sub
forma:
M  mi
i    dx . (12.30)
EI
12.4.1. Să se determine utilizând formula Mohr - Maxwell săgeata maximă şi rotirile pe
reazeme pentru bara simplu rezemată încărcată cu sarcină distribuită uniform
din figura 12.2.
Fig. 12.2 Grinda simplu rezemată încărcată cu sarcină distribuită uniform
163
Rezolvare:
Rezultanta forței distribuite acționează la mijlocul grinzii fiind egală cu produsul
dintre intensitatea forței distribuite și lungimea grinzii. Încărcarea fiind simetrică reacțiunile
sunt de asemenea simetrice, iar suma lor este egală cu rezultanta forței distribuite. Tot pe
baza simetriei rezultă că săgeaata maximă se produce la mijlocul grinzii, iar rotirile pe
capetele grinzii vor fi egale ca valoare dar de semne și sensuri diferite.
Pentru determinarea celor două deplasări se aplică formula Mohr-Maxwell:
1
1  v3   M  m1  dx ,
EI
1
2  1   M  m2  dx ,
EI
în care:
 M este momentul în secţiunea curentă corespunzător sarcinii distribuite care
acționează asupra barei;
 m1 este momentul în secţiunea curentă corespunzător încărcării cu forţa
unitară Fo  1 , aplicată la mijlocul grinzii în punctul 3;
 m 2 este momentul în secţiunea curentă corespunzător încărcării cu un
moment unitar Mo  1 aplicat pe capătul grinzii în punctul 1.
În figura 12.3 sunt reprezentate separat cele trei încărcări menționate și reacțiunile
corespunzătoare acestora.
Fig. 12.3 Sarcini aplicate și sarcini fictive unitare
164
Pentru determinarea săgeţii, momentele M şi m1 fiind simetrice, se efectuează

integrala pe prima jumătate a barei şi se dublează.
Ținând cont de încărcările reprezentate se calculează reacțiunile și se scriu expresiile
matematice ale momentelor încovoietoare corespunzătoare pentru o secțiune oarecare
siuată la distanța x de capătul din stânga al barei.
Momentul M se obține considerând că asupra barei acționează sarcina distribuită de
intensitate q:
V1  V2  q / 2 ,
qx 2 q qx 2
M(x)  V1  x   x  .
2 2 2
Momentul m1 se obține considerând că asupra barei acționează doar forța unitară:
V1 '  V2 '  1/ 2 ,
1
m1 (x)  V1 ' x  x .
2
Momentul m2 se obține dacă bara este încărcată doar cu momentul unitar:
1 1
V1 ''   , V2 '' 
1
m 2 (x)  1  V1 '' x  1   x .
Săgeata maximă rezultă:
1 2q qx 2   1 
1  v3  2     x      x   dx
EI 0  2 2   2 
2 2  q x 2 qx 3  2  q x 3 qx 4  2
v3      dx    
EI 0  4 4  EI  12 16 
0
2 q 3
q 4  5q 4
v3        .
EI  12 8 16 16  384EI
Rotirea pe capătul (1) rezultă:
1 q qx 2   1 
2  1    x    1   x   dx
EI 0  2 2   
165
1  q x qx 2 qx 2 qx 3 
2  1       dx
EI 0  2 2 2 2 
1 q x qx 3  1  q x 2 qx 3 qx 4 
2  1     qx 2   dx     
EI 0  2 2  EI  4 3 8 
0
1 q 3 q 3 q 3 q 3
2  1     
EI  4 3 8  24EI
Rotirea pe capătul (2), nu mai este necesar să fie calculată, datorită simetriei se
poate scrie direct:
q 3
3  2  
24EI
12.4.2. Să se determine utilizând teorema lui Castigliano deplasarea verticală pe capătul
liber al barei cotite, încărcată cu o forță concentrată și o forță distribuită
uniform, din figura 12.4. Să se dimensioneze bara din oțel I, considerând
secțiunea constantă pe toată lungimea barei, astfel încât deplasarea calculată să
nu fie mai mare de 10 mm. Se cunosc F  4 kN , q  2 kN / m ,  1 m și
E  2,1 105 N / mm 2 .
Fig. 12.4 Bară cotită încărcată cu forță concentrată și forță distribuită

Rezolvare:
Deplasarea verticală a punctului de aplicație al forței F se va calcula ca derivată
parțială a energiei potențiale de deformație în raport cu forța F:
U M M
1     dx .
F E  I F
166
Se asociază fiecărei bare câte un sistem de axe cu originea în capătul din stânga, cu
axa x în lungul barei, axa y perpendiculară pe bară și axa z, după care sunt orientate
momentele încovoietoare, perpendiculară pe planul desenului.
Pentru a scrie mai usor relația de calcul a deplasării elementele necesare se
sistematizează sub formă tabelară, scriind pentru fiecare bară expresia momentului
încovoietor, a derivatei acesteia în raport cu forța F și limitele de integrare.
Tabelul 12.1
Bara M M Limitele lui x
F
1-2 F  x x 02
2-3 F  2  q  x 2 / 2 2 03
Deplasarea verticală a capătului liber al barei rezultă:

2 3
1 1 q  x2
1 
EI  (F  x)(x)dx  E  I 0
(  F  2 
2
)(2 )dx ;
0
2 3
1 1
1   F  x dx  E  I 0
(F  4  q   x 2 )dx ;
2 2
EI 0
2 3
1 F  x3 1 x3
1     (F  4 2
x q  ) ;
EI 3 0
EI 3 0
1  F  (2 )3 (3 )3  44  F  3  27  q  4
1    F 4 2
3  q   
EI  3 3  3 E  I
Pentru dimensionare se egalează deplasarea calculată cu valoarea limită admisă:
44  F  3
 27  q  4
1   1a  10 mm .
3 E  I
Momentul de inerție minim necesar al secțiunii barei rezultă:
44  F  3  27  q  4
44  4 103  (103 )3  27  2  (103 ) 4
Inec    3650, 79 104 mm 4
3  E  1a 3  2,110 10
5
I nec  3650, 79 cm 4
Se alege profilul I24 pentru care momentul de inerție este de valoare mai mare:
I z  4250 cm 4 .
167
12.4.3. Să se determine aplicând formula Mohr-Maxwell deplasarea verticală,

deplasarea orizontală și rotirea secțiunii din capătul liber al barei cotite, de
rigiditate constantă EI, reprezentată în figura 12.5. Secțiunea barei este un
pătrat cu latura a  40 mm . Se cunosc q  0,5 kN / m ,  0, 2 m și
E  2,1 105 N / mm 2 .
Fig. 12.5 Bară cotită încărcată cu forță distribuită

Rezolvare:
Pentru determinarea deplasărilor capătului liber al barei se aplică formula Mohr-
Maxwell:
1
1   v    M  m1  dx ;
EI
1
2  h    M  m 2  dx ;
EI
1
3      M  m3  dx ;
EI
în care:
 M este momentul în secţiunea curentă corespunzător sarcinii distribuite care
acționează asupra barei cotite;
 m1 este momentul în secţiunea curentă corespunzător încărcării cu forţa
unitară verticală aplicată pe capătul liber în punctul 3;
 m 2 este momentul în secţiunea curentă corespunzător încărcării cu forţa
unitară orizontală aplicată pe capătul liber în punctul 3;
 m3 este momentul în secţiunea curentă corespunzător încărcării cu un
moment unitar aplicat pe capătul liber în punctul 3.
168
Fig. 12.6 Bara cotită încărcată cu sarcini fictive unitare

Pentru a scrie expresiile momentelor încovoietoare corespunzătoare sarcinilor
unitare se utilizează reprezentările barei date în figura 12.6. Fiecărei bare i se asociază un
sistem de axe, axa x în lungul barei, și se scriu expresiile momentelor încovoietoare luând în
calcul forțele și momentele din dreapta secțiunii.
În tabelul 12.2 sunt date pentru cele două bare drepte din care se compune bara
cotită expresiile momentelor și limitele de integrare.
Tabel 12.2
Bara M m1 m2 m3 Limitele lui x
1-2 q  4  2 4 x 1 03
2-3 q  x 2 / 2 x 0 1 04
Deplasările secțiunii din capătul liber al barei cotite rezultă:
1 3 4 
q  x 2  
1   v     q  4  2  
 4 dx    2    x  dx 
EI  0 0  
 4 
1 3 q  x4   128q
4
1  32q 3
x 
EI  0 8  EI
 0 
1 3 4  q  x 2  
 2   h     q  4  2   x  dx      0  dx 
EI  0 0 2  
1  3  36q 4
2  h  4q 2
 x2   EI
EI  0 
169
1 3  q  x 2 
4 
3        q  4  2  1 dx      1 dx 
EI  0 0 2  
 4 
1  3 q  x3   104q
3
3    8q 2
x 
EI  0 6  3EI
 0 
Valorile numerice ale deplasărilor sunt:
128q 4
128  0,5  2004 12
1   v    2, 28 mm ;
EI 2,1 105  404
36q 4 36  0,5  2004 12
2  h    0, 64 mm ;
EI 2,1 105  404
104q 3 104  0,5  2003 12
3      3, 095 103 rad.
3EI 3  2,1 10  40
5 4
REZUMAT
 În cazul solicitărilor pentru care deformațiile sunt elastice și proporționale cu

tensiunile lucrul mecanic al forțelor exterioare se acumulează în corp sub forma
energiei potențiale de deformație. Dacă solicitarea încetează aceasta aduce
corpul în starea inițială.
 Metodele de calcul care au la bază expresia matematică a energiei potențiale

de deformație se numesc metode energetice. Acestea au avantajul că se pot
aplica pentru corpuri elastice de orice formă și indiferent de tipul solicitării.
 Conform teoremei lui Castigliano deplasarea în dreptul și pe direcția unei forțe,

care acționează asupra unui corp elastic, este egală cu derivata parțială a
energiei potențiale de deformație în raport cu forța respectivă.
 Deformațiile corespunzătoare unui punct în care nu este aplicată nici o forță se

determină considerând că în punctul respectiv acționează o forță fictivă, dacă se
calculează o deplasare liniară, sau un moment fictiv dacă se calculează o
deplasare unghiulară. După calculul derivatei parțiale a energiei potențiale de
deformație în raport cu forța fictivă aceasta se anulează.
 Metoda Mohr-Maxwell se bazează pe observația că derivata parțială care apare

la aplicarea teoremei lui Castigliano se poate înlocui cu expresia momentului
încovoietor produs de o sarcină unitară aplicată în punctul și pe direcția
deplasării determinate.
170

N, T, Mi, Mt Eforturi în secțiunea barei
U Energie potemțială de deformație
L Lucrul mecanic al forțelor exterioare

Mi  M Moment încovoietor (se utilizează N  mm
notația M dacă nu există
alte momente )
F1, Fi ...Fn Sarcini exterioare (forțe,
momente)
 Deplasare (liniară sau unghiulară)
v Deplasare verticală mm
h Deplasare orizontală mm
 Rotirea secțiunii rad
M Momentul în secțiunea curentă

produs de sarcinile exterioare
M  M(x)
m Momentul în secțiunea curentă

produs de sarcina fictivă unitară
aplicată în punctul și pe direcția
deplasării calculate (forță unitară
sau moment unitar)
m  m(x)
U Derivată parțială a energiei

Fi
potențiale de deformație în rapot cu
forța exterioară Fi
M Derivata parțială a momentului

Fi
încovoietor în rapot cu
forța exterioară Fi
171
RELAȚII DE CALCUL
Energia potențială de deformație (cazul general de solicitare când
eforturile în secțiune sunt: N,T,Mi, Mt) - egală cu lucrul mecanic al forțelor interioare
N2 k  T2 Mi2 M2t
U  dx    dx    dx    dx
2E  A 2G  A 2E  Iz 2G  I p
Energia potențială de deformație (pentru solicitări la care

eforturile în secțiune sunt: N,T,Mi și efectul forței axiale și al forței tăietoare se neglijează )
Bară de lungime M2
U  dx
2E  Iz
Sistem de bare M2
U   dx
(integrala se efectuează pe fiecare bară 2E  I
și se însumează rezultatele)
Lucrul mecanic al forțelor exterioare n n 1
L   Li   Fi  i
i 1 i 1 2
Teorema lui Castigliano U M M

i     dx
Fi E  I Fi
Formula Mohr - Maxwell
Bară de lungime 1
  M  m  dx
EI
Sistem de bare
(integrala se efectuează pe fiecare bară Mm
i    dx
și se însumează rezultatele) EI
172
1. Pentru un corp elastic solicitat astfel încât tensiunile nu depășesc
limita de elasticitate și acestea sunt proporționale cu deformațiile
energia potențială de deformație este egală cu jumătate din lucrul
mecanic al forțelor exterioare aplicate asupra corpului.
2. Teorema lui Castigliano poate fi utilizată pentru determinarea
deplasării în punctul și pe direcția unei forțe aplicate pe bară dar și
pentru calculul deplasărilor în puncte unde nu acționează nici o forță.
3. În formula Mohr-Maxwell, notația M reprezintă valoarea
momentului încovoietor, produs de sarcinile reale, în secțiunea pentru
care se calculează deplasarea.
4. În formula Mohr-Maxwell, notația m reprezintă expresia
matematică a momentului încovoietor în secțiunea curentă de abscisă x
produs de o sarcina unitară aplicată în punctul și pe direcția deplasării
calculate.
5. Sensul unei deplasări liniare calculate cu formula Mohr-Maxwell
este același cu sensul forței unitare aplicate în punctul și pe direcția
deplasării dacă rezultatul obținut este pozitiv.
6. Dacă momentul unitar aplicat pentru calculul unei rotiri are sens
orar atunci rezultatul obținut după efectuarea calculelor trebuie să fie
întotdeauna pozitiv indiferent de sarcinile aplicate pe bară.
173
Bibliografie
Mega.
Române.
Pedagogică.
Răspunsuri la testul de autoevaluare: 1. Fals; 2.Adevărat; 3.Fals; 4.Adevărat; 5.Adevărat ; 6.Fals
174
CONȚINUTUL Capitolului XI, Solicitări compuse, are scopul de a defini şi

CURSULUI clasifica solicitările compuse şi de a prezenta metodele de determinare a
mărimilor prin care se analizează starea de tensiuni şi starea de deformaţii
în punctele unui corp supus unei astfel de solicitări.
SCOPUL CURSULUI Capitolului XI, Solicitări compuse, este prezentat pe parcursul a
trei cursuri. Partea a treia prezintă metodele de calcul utilizate în cazul
solicitărilor compuse la care există atât tensiuni normale cât și tensiuni
tangențiale și teoriile de rezistență care stau la baza acestora. Cursul
 teorii de rezistență;
 solicitări compuse cu tensiuni normale și tensiuni tangențiale;
 calculul arborilor solicitați la încovoiere cu răsucire;
 exemple de calcul.
cunoştinţe.

 să cunoască teoriile de rezistență şi să le aplice în calculul
solicitărilor compuse;
 să cunoască și să poată stabili etapele de calcul pentru
solicitări compuse la care se produc tensiuni normale și
tensiuni tangențiale;
 să cunoască și să aplice metodele de calcul pentru arborii
solicitați la încovoiere cu răsucire, pentru diferite variante
de încărcare;
 să utilizeze simbolurile şi unităţile de măsură ale mărimilor
introduse pe parcursul cursului.
CUVINTE CHEIE solicitări compuse, încovoiere cu răsucire, teorii de rezistență,

moment echivalent, tensiune echivalentă, secțiune periculoasă
137
11. SOLICITĂRI COMPUSE (3)

11.8. Teorii de rezistență
Caracteristicile mecanice ale unui material din care este confecționată o piesă, prin
care se evaluează capacitatea acestuia de a rezista la solicitări produse de forțele aplicate
asupra piesei, se determină prin încercarea la tracțiune a materialului. Pentru a spune că
piesa rezistă la o anumită solicitare, oricât de complexă, trebuie ca transformările care apar
datorită solicitării să nu depășească anumite limite.
Starea limită a unei piese deformabile, supusă acțiunii unui sistem de forțe oarecare,
se definește ca fiind acea stare în care piesa se rupe sau prezintă deformaţii mari, care nu
sunt compatibile cu o bună funcționare, sau îşi pierde stabilitatea – deci suferă transformări
datorită cărora nu-şi poate îndeplini rolul funcţional.
Starea limită este deci o stare periculoasă care este diferită în funcție de material și
de tipul solicitării și poate fi cunoscută doar dacă solicitarea crește progresiv până la
distrugerea piesei, prin deformații sau rupere.
Starea limită a unui material se determină experimental pentru solicitarea de
întindere simplă. Eepruveta confecționată din materialul respectiv este solicitată la tracțiune
printr-o forță progresiv crescătoare până la rupere. Starea limită poate fi considerată
atingerea limitei de elasticitate e , atingerea limitei de curgere c sau a rezistenței la
rupere  r , mărimi care depind doar de material, sau se poate stabili o stare limită
convențională care constă în atingerea unei tensiuni admisibile a , sau a unei deformații
admisibile  a , acestea fiind limite stabilite convențional pe baza unei stări periculoase,
dintre cele menționate mai sus – care se produc efectiv în timpul încercării, și a unui
coeficient de siguranță ales pe baza experienței. Dacă se notează tensiunea corespunzătoare
stării limită cu  , precizând că în funcție de material sau de condițiile ce trebuie îndeplinite
în funcționare aceasta poate fi oricare din mărimile e , c ,  r , a , atunci condiția ca o
piesă solicitată la întindere să reziste solicitării este ca tensiunea efectivă care se produce în
piesă să fie mai mică decât tensiunea corespunzătoare stării limită:
 . (11.60)
De cele mai multe ori în problemele referitoare la solicitările simple starea limită a
fost considerată atingerea unei tensiuni admisibile, condiția de rezistență fiind   a .
În cazul solicitărilor compuse, nu se poate evalua în mod direct dacă starea efectivă
de solicitare este periculoasă, deoarece, nu se cunoaşte, pentru comparaţie, care este starea
limită similară celei efective. Această stare limită este imposibil de stabilit experimental
pentru toate cazurile de solicitări care pot interveni în practică. De aceea s-au căutat
modalități prin care să se stabilească dacă o stare de solicitare este, sau nu, periculoasă, prin
compararea, pe baza unor mărimi ce pot fi determinate cunoscând starea de tensiuni, plană
sau spațială, corespunzătoare unui punct din interiorul corpului supus solicitării compuse, cu
138
starea limită determinată pentru solicitarea de întindere, caracterizată de o stare liniară de

tensiuni.
Ipotezele pe baza cărora se stabilesc criterii prin care o stare de tensiuni oarecare
poate fi comparată cu starea limită de la întinderea simplă se numesc teorii de rezistenţă,
sau teorii ale stărilor limită.
Teoriile de rezistenţă se diferenţiază în funcţie de elementele pe baza cărora se
stabileşte atingerea stării limită. Nici una din teoriile de rezistenţă nu are valabilitate
generală, alegerea uneia sau alteia dintre acestea pentru o anumită stare de solicitare, se
face pe baze experimentale.
Mărimile prin care se poate evalua o stare de solicitare, dacă se cunoaște starea de
tensiuni (axială, plană sau spaţială) corespunzătoare acesteia, sunt:
 tensiunea normală maximă 1
 deformaţie specifică maximă 1
 tensiune tangenţială maximă max
 energia specifică de deformaţie U1
 energia specifică de deformație de modificare a formei U1f
Pentru starea de tensiuni axială de la întinderea simplă mărimile enumerate sunt

direct şi reciproc dependente prin curba caracteristică a materialului. Dacă una din ele atinge
valoarea corespunzătoare unei stări limită atunci şi celelalte ating valori asociate cu aceeaşi
stare limită, valori care pot fi determinate, cunoscând modulul de elasticitate longitudinal E
și coeficientul lui Poisson  , pe baza expresiilor de definiție din capitolul anterior, cu
relațiile:
  2 1  2
1   ; 1  ; max  ; U1  ; U1f   . (11.61)
E 2 2E 3E
Pentru starea generală de tensiuni se consideră că s-a atins starea limită atunci când
una din cele cinci mărimi ( 1 , 1 , 1 , U1 , U1f ), determinată pentru solicitarea analizată,
este egală cu valoarea aceleiași mărimi corespunzătoare stării limită de la solicitarea de
întindere simplă. Se știe că o stare generală de tensiuni poate fi caracterizată prin tensorul
tensiunilor principale (1, 2 , 3 ) și că cele 5 mărimi enumerate mai sus pot fi calculate în
funcție de tensiunile principale și comparate cu cele corespunzătoare stării limită de la
solicitarea de întindere simplă. În funcție de elementul utilizat pentru comparație se disting 5
teorii de rezistenţă care stabilesc relații pentru calculul unor tensiuni echivalente,
determinate pe baza tensiunilor principale, care se compară cu tensiunea corespunzătoare
stării limită de la întinderea simplă. În felul acesta condiția de rezistență, dacă tensiunea
stării limită se consideră că este tensiunea admisibilă, se poate scrie sub forma:
ech   ; ech  a . (11.62)
139
I. Teoria tensiunii normale maxime

Teoria I de rezistență utilizează pentru comparație tensiunea normală maximă, ceea
ce însemnă că pentru solicitarea spațială se consideră că s-a atins starea limită atunci când
tensiunea normală maximă este egală cu valoarea tensiunii stării limită, determinată pentru
solicitarea de întindere.
Rezultă că tensiunea echivalentă cnform teoriei I de rezistență este:
ech I  1 (11.63)
II. Teoria deformației specifice maxime

Teoria a II a de rezistență stabilește că starea limită pentru o solicitare spațială se
produce atunci când lungirea specifică maximă este egală cu lungirea specifică
corespunzătoare stării limită de la întinderea simplă.
Utilizând expresia deformației specifice maxime rezultă tensiunea echivalentă:
1 
1  1  (2  3 )  ;
E E
ech II  1   ( 2  3 ) . (11.64)
III. Teoria tensiunii tangențiale maxime

Conform teoriei a III a de rezistență starea limită pentru o solicitare spațială se atinge
atunci când tensiunea tangențială maximă este egală cu tensiunea tangențială maximă
corespunzătoare stării limită de la întinderea simplă.
Considerând că tensiunea tangențială maximă este egală cu semi diferența
tensiunilor principale 1 și 2 se obține expresia tensiunii echivalente:
1   2 
max   ;
2 2
ech III  1   2 . (11.65)
IV. Teoria energiei totale de deformație

A patra teorie de rezistență consideră că starea limită pentru o solicitare spațială se
atinge atunci cănd energia de deformație specifică este egală cu energia de deformație
specifică ce corespunde stării limită de la întinderea simplă.
Pe baza expresiei energiei specifice de deformație, care se egalează cu energia
specifică de deformație de la întindere, se deduce relația de calcul a tensiunii echivalente:
1 2  2
U1  (1  22  32 )  (1  2  2  3  3  1 )  ;
2E E 2E
ech IV  12  22  32  2(1 2  2 3  3 1 ) . (11.66)
140
V. Teoria energiei de deformație de modificare a formei

Teoria a V a de rezistență se bazează pe observația că un corp supus la compresiune
uniformă pe toate direcțiile rezistă la tensiuni mai mari decât un corp supus la compresiune
pe o singură direcție. Cum în prima variantă se modifică volumul dar nu și forma, iar la
compresiunea pe o singură direcție se modifică mai mult forma, s-a tras concluzia că
atingerea stării limită depinde de energia de deformație modificatoare de formă.
Teoria a V a de rezistență admite că starea limită pentru o solicitare spațială se atinge
atunci când energia de deformație specifică de modificare a formei este egală cu cea
corespunzătoare stării limită de la solicitarea axială simplă.
Din egalarea expresiilor energiei modificatoare de formă, pentru starea spațială de
tensiuni și starea liniară cu care se face comparația, rezultă tensiunea echivalentă:
1   2  1  2
U1f  (    ) 2
 (    ) 2
 (    )   3E  ;
6E 
1 2 2 3 3 1
1
ech V   (1  2 )2  (2  3 )2  (3  1 )2  . (11.67)
2
În cazul unei stări plane de tensiuni, considerând 3  0 , expresiile pentru calculul
tensiunii echivalente, deduse pe baza celor cinci teorii de rezistenţă, sunt:
I. ech I  1 ;
II. ech II  1    2 ;
III. ech III  1  2 ; (11.68)
IV. ech IV  12  22  2    1  2 ;
V. ech V  12  22  1  2 .
Dacă se calculează tensiunea echivalentă pentru o anumită solicitare utilizând

succesiv cele cinci teorii de rezistenţă se constată că se obțin aceleaşi rezultate numai pentru
solicitarea de întindere simplă. Pentru alte solicitări rezultatele diferă de la o teorie la alta.
Spre exemplu pentru o solicitare de forfecare pură la care 1  2  xy   se
obțin:  ech I   ; ech II  (1  ) ; ech III  2  ; ech IV   2(1  ) ; ech V   3 .
Fiecare din teoriile de rezistență este confirmată experimental pentru anumite

solicitări, nici una nu este general valabilă. Teoria tensiunii tangențiale maxime (III) și teoria
energiei de deformație modificatoare de formă (V), pentru majoritatea stărilor de tensiuni,
dau rezultate apropiate de cele experimentale, acestea se recomandă mai ales pentru
materiale tenace. Pentru materialele fragile se utilizează teoria a II a, teoria deformației
specifice maxime.
141
11.9. Solicitări compuse cu tensiuni normale și tensiuni tangențiale

În practica inginerească se întâlnesc numeroase piese solicitate astfel încât în
punctele din interiorul lor rezultă stări plane de tensiuni caracterizate de un tensor al
tensiunilor având componentele (x ,  y , xy ) .
În astfel de situații prima etapă de calcul presupune determinarea, în punctul pentru

care se face analiza, a tensiunilor normale și tangențiale corespunzătoare eforturilor
produse de sarcinile aplicate, cu ajutorul relațiilor stabilite pentru solicitările simple sau
pentru solicitările compuse cu tensiuni de același fel.
A doua etapă constă în determinarea tensiunilor principale cu relațiile (10.27):
x   y 1
1,2   (x   y )2  42xy .
2 2
Verificarea se face apoi, pe baza teoriilor de rezistență, punând condiția ca tensiunea
echivalentă determinată cu una din relațiile (11.68) să nu depășească tensiunea admisibilă.
Dacă starea plană de solicitare este una particulară, întâlnită la solicitările de
încovoiere cu răsucire, definită prin tensiunile  x   ,  y  0 ,  xy   , atunci tensiunile
principale rezultă din (10.41):
 1
1,2    2  4 2 . (11.69)
2 2
Introducând (11.69) în (11.68) expresiile tensiunilor echivalente devin:
ech I 
1
2   2  4 2 ; 
1  1 
ech II      2  4 2 ;
2 2
ech III   2  42 ; (11.70)
ech IV   2  2  (1   )   2 ;
ech V   2  32 .
Dacă se înlocuiește  cu valoare folosită pentru oțeluri   0,3 rezultă:
ech I  0,5    0,5  2  42 ;
ech II  0,35    0, 65  2  42 ;
ech III  2  42 ; (11.71)
ech IV  2  2, 6  2 ;
ech V  2  32 .
142
11.10. Calculul arborilor solicitați la încovoiere cu răsucire

Solicitarea de încovoiere cu răsucire, întâlnită frecvent la arborii mașinilor, este un
exemplu de solicitare compusă la care se produc atât tensiuni normale cât și tensiuni
tangențiale. Momentele încovoietoare și momentele de torsiune care există în secțiunile
transversale ale arborelui sunt efectul forțelor care acționează în plane perpendiculare pe
axa arborelui, acestea pot rezulta din procese de așchiere, la arborii mașinilor unelte, din
angrenarea roților dințate, la arborii cutiilor de viteze sau pot fi tensiunile din ramurile
curelelor la transmisiile prin curele.
Într-o secţiune transversală a unui arbore solicitat la încovoiere cu răsucire pot exista
eforturile M x , M y , M z , momente orientate după axa arborelui şi după axele principale de
inerție ale secţiunii. În punctele cele mai solicitate, care se află pe contur, apar concomitent
tensiuni normale maxime max şi tensiuni tangenţiale maxime max .
Pentru arbori cu secţiune circulară sau inelară acestea se calculează cu relaţiile

cunoscute din capitolele anterioare:
Mi Mt
max  ; max  ,
W Wp
în care Mi este momentul încovoietor, M t este momentul de răsucire,

W  Wz  Wy este modulul de rezistenţă axial, iar Wp este modulul de rezistenţă polar.
Ținând cont de relația care există între modulele de rezistență:
d3 d3
 la secţiune circulară: Wp  ;W ; Wp  2W ,
16 32
(D4  d 4 ) (D4  d 4 )
 la secţiune inelară: Wp  ;W ; Wp  2W ,
16D 32D
expresiile de calcul ale tensiunilor echivalente, scrise pe baza eforturilor, pentru cele
5 teorii de rezistenţă sunt:
I. ech I 
1 1
W 2 
 M i  M i2  M 2t   M ech I
W
;
1  1  1   M ech II
II. ech II     Mi   M i2  M 2t   ;
W  2 2  W
1 M ech III
III. ech III   M i2  M 2t  ; (11.72)
W W
1 (1  ) M ech IV
IV. ech IV   M i2   M 2t  ;
W 2 W
1 3 M ech V
V. ech V   M i2  M 2t  .
W 4 W
143
Se observă că toate relaţiile se pot scrie sub forma generală:

M ech
ech  , (11.73)
W
în care Mech reprezintă un moment încovoietor echivalent care se calculează
cunoscând momentul încovoietor şi momentul de torsiune. În funcție de teoria de rezistenţă
utilizată, Mech IV  rezultă din (11.72). Pentru   0,3 acestea sunt:
I. M ech I  0,5M i  0,5 M i2  M 2t ;
II. M ech II  0,35Mi  0, 65 Mi2  M 2t ;
III. M ech III  Mi2  M 2t ; (11.74)
IV. M ech IV  Mi2  0, 65M 2t ;
V. M ech V  M i2  0, 75M 2t .
Pentru arborii de secţiune circulară sau inelară, solicitaţi la încovoiere cu răsucire, de

cele mai multe se ori se utilizează teoria a III a, teoria tensiunii tangenţiale maxime,
confirmată experimental.
Calculând momentul echivalent pe baza teoriei a III a, relația de verificare este:
Mech III Mi2  M2t

ech III    a , (11.75)
W W
iar pentru dimensionare se scrie sub forma:
M ech III M i2  M 2t
Wnec   . (11.76)
a a
În concluzie, arborii de secţiune circulară sau inelară solicitați la încovoiere cu

răsucire se pot dimensiona cu relația folosită pentru dimensionare la încovoiere, cu condiţia
ca în locul momentului încovoietor din relaţia stabilită la încovoierea pură să se introducă
momentul încovoietor echivalent.
Dacă în secţiunea arborelui există momente încovoietoare Mz şi My, având ca suport
două axe principale centrale de inerţie, momentul încovoietor rezultant este:
Mi  M z2  M 2y ; M i2  M 2z  M 2y . (11.77)
Momentul încovoietor echivalent, utilizând teoria a III-a de rezistenţă, devine:
Mi ech III  M z2  M 2y  M 2t . (11.78)
144
Secţiunea periculoasă este aceea pentru care momentul încovoietor echivalent Mech
are valoarea cea mai mare. Pentru variaţii liniare ale diagramelor M z , M y , M t , trebuie
verificate secţiunile în care cel puţin una din aceste componente are maxim.
În general în rezolvarea problemelor de dimensionare sau verificare a arborilor
drepţi cu secţiune circulară sau inelară solicitaţi la încovoiere cu răsucire se parcurg
următoarele etape de calcul:
- se trasează diagrama momentelor de torsiune, acestea se calculează fie în funcţie
de forţele tangențiale de pe roțile montate pe arbore fie în funcţie de puterea transmisă;
- forţele reduse pe axa arborelui se descompun în componente situate în două plane
perpendiculare, de obicei planele vertical şi orizontal;
- se trasează diagrama momentelor încovoietoare Mz ţinând cont de încărcarea din
plan vertical;
- se trasează diagrama momentelor încovoietoare My ţinând cont de încărcarea din
plan orizontal;
- se calculează valoarea maximă a momentului echivalent, care se va produce în una
din secțiunile în care momentele încovoietoare au maxime;
- se face verificarea comparând tensiunea echivalentă, determinată cu momentul
echivalent maxim și modulul de rezistență calculat cu dimensiunile cunoscute ale secțiunii,
cu tensiunea admisibilă – pentru problemele de verificare;
- se stabilesc dimensiunile secţiunii egalând formula de calcul a modulului de
rezistență cu modulul de rezistenţă necesar, determinat pe baza momentului echivalent
maxim și a tensiunii admisibile, la secțiunile inelare este necesar raportul diametrelor .
Valorile obținute se folosesc pentru predimensionarea arborilor. Dimensiunile finale
se vor stabili numai după verificarea condiţiilor de deformaţii la torsiune şi încovoiere. De
asemenea, arborii fiind organe de maşini în mişcare , sunt supuşi la solicitări variabile, deci
este necesară o verificare şi din acest punct de vedere.
11.11.1.
Freza din figura 11.34 este acţionată prin intermediul unui angrenaj cu roţi dinţate,
cu o putere P = 5kW la o turaţie n = 60 rot/min. Diametrul frezei este D f = 120 mm, iar
diametrul roţii dinţate de pe acelaşi ax este D = 180 mm. Se cere să se determine diametrul d
al axului frezei dacă se admite a  80 N / mm2 . Se dau distanţele a = b = 4c = 0,4 m.
Se va considera că atât asupra frezei cât şi asupra roţii dinţate, alături de o forţă
tangenţială, acţionează şi o forţă radială, egală cu 20% din forţa tangenţială.
145
Fig.11.34 Arbore solicitat la încovoiere cu răsucire

Rezolvare:
Se calculează momentul de torsiune în funcție de putere și turație:
P 5
M t  9,55 106  9,55 106  0, 79 106 N  mm .
n 60
Momentele de torsiune produse de forțele tangențiale de pe cele două roți, freza și
roata dințată, sunt egale între ele și egale cu produsul dintre forța tangențială și raza roții:
Df D
M t  Ff H   FH  .
2 2
Se determină forțele tangențiale și pe baza acestora forțele radiale:
2M t 2  0, 79 106
Ff H    13,16 103 N ;
Df 120
2  M t 2  0, 79 103
FH    8, 77 103 N .
D 180
20 20
Ff V   Ff H  13,16 103  2, 63 103 N ;
100 100
20 20
FV   FH   8, 77 103  1, 75 103 N .
100 100
Se calculează reacţiunile în plan vertical:
 V1  0,8  Ff V  0, 4  FV  0,1  0;
Ff V  0, 4  FV  0,1 2, 63 103  0, 4  1, 75 103  0,1
V1    1,1 103 N ;
0,8 0,8
Ff V  0, 4  V3  0,8  FV  0,9  0;

Ff V  0, 4  FV  0,9 2, 63 103  0, 4  1, 75 103  0,9
V3    3, 28 103 N.
0,8 0,8
Se trasează diagrama momentelor încovoietoare M z , folosind forțele verticale:
146
Mz 2  V1  a  0, 44 106 N  mm ; M z 3  FV  c  0,17 106 N  mm .
Se calculează reacţiunile orizontale:

Ff H  0, 4  H3  0,8  FH  0,9  0;
Ff H 0, 4  FH  0,9 13,16 103  0, 4  8, 77 103  0,9
H3    3, 29 103 N ;
0,8 0,8
H1  0,8  Ff H  0, 4  FH  0,1  0;
Ff H  0, 4  FH  0,1 13,16 103  0, 4  8, 77 103  0,1
H1    7, 68 103 N.
0,8 0,8
Se trasează diagrama momentelor încovoietoare M y , folosind forțele orizontale:
M y 2  H1  0, 4  7, 68 103  0, 4 103  3, 07 106 N  mm ;

M y 3  FH  0,1  8, 77 103  0,1 103  0,87 106 N  mm.
Fig. 11.35 Diagrame de momente – solicitare de încovoiere cu răsucire
147
Din analiza diagramelor rezultă că secţiunea periculoasă este cea din dreptul frezei,
secţiunea 2, pentru care se determină momentul încovoietor echivalent:
Mi ech  M 2t  M 2z  M 2y ;
Mi ech  0, 792  0, 442  3, 072 106  10,36 106  3, 20 106 N  mm .
Pe baza momentului echivalent maxim se determină modulul de rezistență necesar:

Mi ech 3, 20 106
Wnec    40000 mm3 .
a 80
Formula modulului de rezistență axial de la secțiunea circulară se egalează cu

modulul necesar și rezultă diametrul minim necesar.
d3 32  40000
W  40000 mm3 ; d  3  71,01 mm .
32 
Se alege d = 75 mm.
11.11.2.
Să se dimensioneze, folosind teoria a III a de rezistenţă , arborele din figura 11.36, cu
secțiune circulară de diametru d, solicitat prin forţele din curele F1  7 kN , F2  2 kN ,
P1  ? kN , P2  8kN . Se dau distanţele a = 2b = 2c = 0,4 m. Se cunosc a  120 N / mm2 şi
diametrele roţilor de curea D1  1500 mm şi D2  1800 mm .
Fig. 11.36 Arbore solicitat încovoiere cu răsucire

Rezolvare
Din condiţia de echilibru a momentelor de torsiune aplicate arborelui de forţele
tangențiale de pe cele două roţi montate pe capetele arborelui rezultă:
D D
M t2  (F1  F2 )  2 ; M t1  (P2  P1)  1 ; M t2  M t1 ;
2 2
1800 1500
(7  2)   (8  P1)   P1  2kN
2 2
148
Momentul de torsiune pe toată lungimea arborelui este:

1800
M t  M t2  M t1  (7  2)   4500 kN  mm  4,5 kN  m
2
Pentru solicitarea de încovoiere atât încărcarea din planul vertical, reprezentată de
forțele (P2  P1) de pe roata de diametru D1 , cât și cea din plan orizontal, reprezentată de
forțele (F1  F2 ) de pe roata de diametru D 2 , sunt de tipul bară simplu rezemată încărcată
cu o fortă concentrată aplicată pe capătul liber al unei console, pentru care momentul
maxim se produce pe reazem și este egal cu produsul dintre forța aplicată și lungimea
consolei. În ambele situații în secțiunile de pe a doua consolă momentele încovoietoare sunt
zero. Ca urmare problema se poate rezolva fără a fi neapărat necesară construcţia
diagramelor de momente.
Pe reazemul din stanga momentele încovoietoare sunt:
M z max  (P2  P1)  a  (2  8)  0, 4  10  0, 4  4kN  m ; M y  0 ;
iar pe reazemul din dreapta, în mod similar, rezultă:

M y max  (F1  F2 )  c  (7  2)  0, 2  1,8kN  m ; M z  0 .
Momentul echivalent maxim se calculează în acest caz folosind momentul de

torsiune și valoarea maximă dintre Mzmax și Mymax:
Mi ech III  Mi2  M 2t ;
Mi ech III  42  4,52  6, 02 kN  m .
Modulul de rezistență necesar, ținând cont de tensiunea admisibilă, este:

Mi ech 6020000
Wnec    50166, 66 mm3 .
a 120
Diametrul minim necesar rezultă:
d3 32  50166, 66
W  Wnec  d nec 3  79,94 mm .
32 
Se alege d  80 mm .
11.11.3.
Să se verifice, folosind teoria a III a de rezistenţă , arborele din figura 11.36, cu
secțiune circulară de diametru d  80 mm , solicitat prin forţele din curele F1  7 kN ,
F2  2 kN , P1  ? kN , P2  8kN . Se dau distanţele a = 2b = 2c = 0,4 m. Se cunosc
a  120 N / mm2 şi diametrele roţilor de curea D1  1500 mm şi D2  1800 mm .
Rezolvare:
149
Există situații în care diametrul arborelui se cunoaște, a fost stabilit pe baza

experienței sau pe baza unor considerente de ordin constructiv, în astfel de situații se pune
problema de a verifica dacă tensiunea echivalentă maximă este inferioară tensiunii
admisibile.
Se determină așa cum s-a arătat la problema anterioară, în aceeași ordine, momentul
de torsiune, forța necunoscută, momentele încovoietoare maxime și momentul echivalent
maxim, pe baza căruia se determină tensiunea echivalentă maximă:
M i ech III  6, 02 kN  m ;
Mech III 6, 02 106  32

ech III    119, 76 N / mm 2  a .
W  80 3
Observație: Atunci când dimensiunile arborelui sunt cunoscute și acesta poate fi

reprezentat la scară, problema de verificare se poate rezolva rapid, utilizînd facilitățile
oferite de programul AutoCAD Mechanical. Așa cum s-a precizat deja, la capitolul referitor la
încovoierea oblică, programul permite încărcarea grinzii doar cu forțe coplanare, dar
utilizând același desen al arborelui, dar cu sarcini diferite se determină succesiv momentele
încovoietoare , deplasărilor și tensiunile maxime produse de forțele care încarcă arborele în
planul vertical, respectiv orizontal. Rezultatele obținute se pot folosi pentru a determina
momentul echivalent maxim, sau tensiunea echivalentă maximă și deplasările rezultante.
Pentru rezolvarea problemei se parcurg următoarele etape:
1. Se reprezintă pe baza dimensiunilor cunoscute arborele şi secţiunea acestuia.
2. Se determină, cu comanda Contentent / Calculation / Moment of inertia
caracteristicile geometrice ale secţiunii arborelui. Urmând indicațiile din linia de comandă se
obține un bloc de rezultate ce va fi folosit ulterior la determinarea deformațiilor.
3. Se dă comanda Contentent / Calculation / Deflection line.
4. Se selectează un punct pe blocul momentelor de inerţie, după care apare o
fereastră de comandă în care se aleg materialul, reazemele, sarcinile şi poziţia acestora.
Pentru a obține diagrama Mz se reprezintă o forță concentrată egală cu (P2  P1)  10kN pe
capătul din stânga al arborelui.
Fig.11.37 Stabilirea reazemelor, forțelor, materialului
150
5. După ce datele necesare au fost introduse, selectând Moments and Deflection

programul va genera diagrama Mz și fibra medie deformată corespunzătoare deplasărilor
verticale. De asemenea va furniza un bloc de rezultate (momentul maxim, săgeata maximă,
tensiunea maximă). Dacă sunt necesare alte deplasări sau momente decât cele date tabelar,
acestea se obțin măsurând segmentele din diagrame folosind Anotate/ Power Dimention,
iar valorile corespunzătoare acestora rezultă pe baza scării de reprezentare. Pentru a obține
diagrama My și deplasările orizontale se procedează similar, reprezentând forța aplicată
egală cu (F1  F2 )  9kN pe capătul din dreapta al arborelui.
Pentru problema propusă rezultatele obținute cu ajutorul AutoCAD Mechanical sunt

date în figura 11.38.
Fig. 11.38 Rezultate obținute cu AutoCAD Mechanical

Pentru încărcarea verticală, în secțiunea (2) se obțin:
Mz max  4000N  m ; 'max  79,60 N / mm2 .
Pentru încărcarea orizontală, în secțiunea (3) se obțin :
My max  1800N  m ; ''max  35,82 N / mm2 .
Tensiunea tangențială maximă se calculează pe baza momentului de torsiune:

D 1800
M t  (F1  F2 )  2  (7  2)   4500 kN  mm  4,5 106 N  mm ;
2 2
M t 4,5 106 16

   44, 76 N / mm 2 .
3
Wp   80
151
Efectul forțelor verticale Efectul forțelor orizontale
Fig. 11.39 Tabelele cu rezultate
În secțiunea periculoasă, secțiunea (2), tensiunea normală este egală cu tensiunea

maximă produsă de încărcarea verticală și este dată în tabel. Cunoscând tensiunea normală
și tensiunea tangențială se aplică teoria a III a de rezistență.
Se calculează tensiunea echivalentă în secțiunea (2) și se compară cu a :
ech III  2  42  79, 602  4  44, 762  119, 79 N / mm2  a .
Datele obținute din program permit determinarea cu ușurință a deplasărilor

rezultante pe cele două capete ale arborelui.
Se observă din figură că deplasările maxime se produc pe capetele arborelui. Din
tabele se obțin direct:
 v max   v 1  0, 7581 mm ; h max  h 4  0,1137 mm ;
Măsurând segmentele corespunzătoare și folosind scara de reprezentare se obțin

deplasările care nu sunt date în tabelele de rezultate:
1 1
v 4  8,31  0, 0630 ; h 1  50   0, 0568 .
131,9 879, 4
Deplasările rezultante pe capetele arborelui sunt:
1  2v1  h1
2  0, 75812  0, 05682  0, 7602 mm ;
4  2v4   2h4  0, 06302  0,1137 2  0,1299 mm .
152
REZUMAT
 În cazul unei solicitări compuse se evaluează dacă starea de solicitare este

periculoasă, sau nu, prin comparare cu starea limită, până la care se consideră
că buna funcționare este îndeplinită, de la solicitarea de întindere simplă – care
se determină experimental pentru fiecare material prin încercarea la tracțiune.
 În cazul solicitărilor la care se produc atât tensiuni normale cât și tensiuni

tangențiale, se calculează pe baza acestora o tensiune normală echivalentă care
se compară cu tensiunea normală corespunzătoare stării limită de la întinderea
simplă. Ipotezele pe baza cărora s-au stabilit relațiile de calcul ale tensiunii
echivalente se numesc teorii de rezistență. Există 5 teorii clasice de rezistență,
denumite după mărimea care are aceeași valoare în cazul celor două stări de
solicitare comparate: I. Teoria tensiunii normale maxime; II. Teoria deformației
specifice maxime; III.Teoria tensiunii tangențiale maxime; IV. Teoria energiei de
deformație; V. Teoria energiei de deformație de modificare a formei.
 Calculul de rezistență pentru o solicitare compusă cu tensiuni normale și tensiuni

tangențiale, care poate fi cazul general de solicitare la care toate eforturile să
aibă valori diferite de zero, necesită parcurgerea următoarelor etape:
determinarea tensiunilor corespunzătoare eforturilor existente cu relațiile
cunoscute de la solicitările simple, compunerea acestora, prin însumare, dacă
sunt pe aceeași direcție, sau pe baza teoriilor de rezistență , stabilirea tensiunii
normale echivalente și compararea acesteia cu tensiunea corespunzătoare stării
limită de la solicitarea de întindere simplă.
 Calculul de dimensionare sau verificare al arborilor solicitați la încovoiere cu

răsucire se face pe baza teoriilor de rezistență. Pornind de la relațiile de calcul
ale tensiunii echivalente s-au stabilit relații pentru calculul unui moment
încovoietor echivalent, determinat pe baza momentului încovoietor și a
momentului de torsiune din secțiunea periculoasă, cu ajutorul căruia calculul se
face cu aceleași relații ca și la încovoiere.
153

 Tensiune normală N / mm2
 Tensiune tangenţială N / mm2
ech Tensiune normală echivalentă
ech (I V) Tensiune normală echivalentă calculată N / mm2

pe baza unei teorii de rezistenţă
Mech Moment încovoietor echivalent
M ech (I V) Moment încovoietor echivalent calculat N  mm

pe baza unei teorii de rezistenţă
Mt Moment de torsiune N  mm
Mi Moment încovoietor N  mm
Mz , My Componentele momentului încovoietor
Wp Modul de rezistenţă polar mm3
W, Wz , Wy Module de rezistenţă axiale mm3
Wnec Modul de rezistenţă axial necesar mm3

 v , h Deplasări în planele vertical și orizontal mm
 Deplasarea rezultantă mm
RELAȚII DE CALCUL
Teorii de rezistență - calculul tensiunii normale echivalente
pentru o stare plană de tensiuni
ech I  0,5    0,5  2  42 ;

ech I  1 ;
ech II  0,35    0, 65  2  42 ;
ech II  1     2 ;
ech III  1   2 ; ech III  2  42 ;
ech IV  12   22  2    1   2 ; ech IV  2  2, 6  2 ;
ech V  12  22  1   2 . ech V  2  32 .
154
RELAȚII DE CALCUL
Teorii de rezistență - calculul momentului încovoietor echivalent
Considerând
M ech I  0,5Mi  0,5 Mi2  M 2t ;
W  Wz  Wy ; Wp  2W ,
M ech II  0,35Mi  0, 65 Mi2  M 2t ;
rezultă:
M ech III  Mi2  M 2t ;
M ech IV  Mi2  0, 65M 2t ;
M ech V  Mi2  0, 75M 2t .

Calculul arborilor solicitaţi la încovoiere cu răsucire ( teoria a III a de rezistență)
Momentul încovoietor
M i  M z2  M 2y ; M i2  M z2  M 2y
Momentul încovoietor echivalent

Mi ech III  M z2  M 2y  M 2t
Calcul de verificare Mi ech III

ech III   a
W
Mi ech III d3
Wnec  ; W
Calcul de dimensionare a 32
32  M ech
d nec  3
  a
1. Teoriile de rezistență sunt ipoteze pe baza cărora o stare de
tensiuni oarecare se compară cu starea limită de la întindere.
2. La solicitările compuse în secțiunea barei se produc mai multe
eforturi, tensiunile corespunzătoare acestora se determină cu relațiile
de calcul stabilite pentru solicitările simple corespunzătoare eforturilor
respective.
3. Calculul arborilor solicitați la încovoiere cu răsucire se face doar pe
baza momentului de încovoiere.
4. Momentul încovoietor echivalent pentru un arbore solicitat la
încovoiere cu răsucire se determină cunoscând componentelor Mz și
My ale momentului încovoietor și momentul de torsiune Mt.
5. La secțiunile circulare și inelare modulul de rezistență axial este de
două ori mai mare decât modulul de rezistență polar.
155
Bibliografie
Mega.
Române.
Pedagogică.
Răspunsuri la testul de autoevaluare: 1. Adevărat; 2.Adevărat; 3.Fals; 4.Adevărat; 5. Fals.
156

mărimilor prin care se analizează tensiunile şi deformaţiile în punctele
unui corp supus unei astfel de solicitări.
trei cursuri. Partea a doua prezintă, dintre solicitările compuse la care se
produc tensiuni de același fel, solicitarea de încovoiere cu forță axială și
solicitarea de răsucire cu forfecare. Cursul cuprinde 4 subcapitole care se
referă la:
 solicitarea de încovoiere cu forță axială;
 solicitarea produsă de forțe normale excentrice;
 solicitarea de răsucire cu forfecare;
 exemple de calcul.
cunoştinţe.

 să cunoască şi să aplice metodele de calcul pentru
solicitarea de încovoiere simplă cu forță axială;
 să cunoască și să aplice metodele de calcul pentru
solicitarea produsă de forțe normale excentrice;
 să cunoască şi să aplice metodele de calcul pentru
solicitarea de răsucire cu forfecare a arcurilor elicoidale cu
spire strânse;
CUVINTE CHEIE solicitări simple, solicitări compuse, încovoiere cu forță axială, forțe
normale excentrice, axă neutră, răsucire cu forfecare, tensiuni maxime
117
11. SOLICITĂRI COMPUSE (2)

11.4. Solicitarea de încovoiere cu forță axială
Solicitarea de încovoiere cu forță axială este caracterizată prin prezența în secțiune a
eforturilor moment încovoietor M (Mz sau My; Mz și My) și forță axială (N=Nx). Solicitarea
e produsă de forțe care au componente perpendiculare pe axa longitudinală, deci există și
efortul forță tăietoare, dar aceasta are efect neglijabil în raport cu momentul încovoietor.
În figura 11.21 este reprezentată o bară simplu rezemată, de secţiune
dreptunghiulară, de dimensiuni notate cu b şi h, solicitată de o forţă F, cuprinsă în planul
longitudinal de simetrie, înclinată cu unghiul  faţă de axa longitudinală. Din diagramele de
eforturi se constată că secţiunea periculoasă este ecţiunea 3st situată în stânga secţiunii 3, în
care se găseşte punctul de aplicaţie al forţei.
În secţiunea periculoasă există următoarele eforturi:
F  l  sin 
N  F  cos  ; Ty  F  sin  ; Mz  . (11.17)
4
În figura 11.22 sunt reprezentate diagramele de variaţie, pe înălţimea secţiunii, a
tensiunilor corespunzătoare eforturilor menționate.
Fig. 11.21 Bară solicitată de o forță înclinată
Fig. 11.22 Tensiuni în secțiunea barei
118
Tensiunea normală la secţiune produsă de forţa axială N  N x , notată cu  ' , fiind

constantă în secţiune se calculează cu relaţia:
N
'  . (11.18)
A
Tensiunea  '' , de asemenea normală la secţiune, este produsă de momentul
încovoietor M  M z . Pentru un punct oarecare din secţiune, pentru care distanța față de
axa z a secţiunii, axă neutră pentru solicitarea de încovoiere, este determinată de
coordonata y, aceasta se calculează cu formula lui Navier:
Mz  y
 ''  . (11.19)
Iz
Tensiunea tangenţială  , corespunzătoare forţei tăietoare, aşa cum s-a demonstrat

deja în capitolele anterioare, este neglijabilă în raport cu tensiunea normală
corespunzătoare momentului încovoietor, ca urmare nu se va lua în considerare.
Tensiunea normală  care rezultă prin suprapunerea efectelor solicitărilor de
întindere şi de încovoiere se obţine prin însumarea, în orice punct al secţiunii, a tensiunilor
aferente celor două solicitări, tensiuni care au aceeaşi direcţie:
N Mz  y
   '  ''    (11.20)
A Iz
Cu relaţia obţinută, tensiunile din fibrele extreme, de întindere în fibra inferioară şi

de compresiune în fibra superioară, rezultă:
N M z  y max N M z
max     ;
A Iz A Wz
(11.21)
N M y N M
min   z max   z .
A Iz A Wz
Ecuaţia axei neutre, pentru solicitarea compusă de încovoiere simplă cu forță axială,
se obţine egalând cu zero expresia tensiunii rezultante.
N Mz  y
  0;
A Iz
(11.22)
N  Iz N  i 2z
y  .
Mz  A Mz
Deci axa neutră a secţiunii pentru solicitarea compusă analizată, de încovoiere simplă
cu forță axială, reprezentând locul geometric al punctelor din secţiune pentru care tensiunile
normale sunt nule, este o dreaptă paralelă cu axa z, situată în partea superioară a secţiunii
la distanţa yo de axa centrală z:
119
N  Iz N  i 2z
yo   . (11.23)
Mz  A Mz
Dacă yo  h / 2 atunci axa neutră nu intersectează secţiunea şi tensiunile vor fi de

acelaşi semn, tensiuni pozitive de întindere.
Dacă forţa F ar fi aplicată în aşa fel încât componenta axială să fie orientată spre
articulaţia din punctul (1), atunci forţa axială ar fi de compresiune, cu semnul (-), iar
tensiunile în fibrele extreme , în această situaţie, devin:
N M z  y max N M
max      z ;
A Iz A Wz
(11.24)
N M y N M
min    z max    z .
A Iz A Wz
Pentru cazul analizat (fig.11.21, fig.11.22) tensiunile cu valori extreme sunt:

F  l  sin 
N M F  cos  4
max   z   ;
A Wz bh b  h2
6
(11.25)
F  l  sin 
N M F  cos  4
min   z   .
A Wz bh b  h2
6
Condiția de rezistență, pentru ambele variante de încărcare menționate, dacă
materialul are aceeași rezistență la întindere și compresiune, se poate scrie sub forma:
max  max , min   a (11.26)
11.5. Solicitări prin forțe normale excentrice

Solicitarea de încovoiere cu forță axială se întălnește și la alte tipuri de încărcări care
produc în secțiunea barei eforturile moment încovoietor și forță axială.
În figura 11.23 este reprezentată o bară încastrată în capătul din dreapta, de secțiune
dreptunghiulară, asupra căreia acționează o forţă paralelă cu axa barei, normală la secţiune,
dar care nu are ca suport axa barei, fiind excentrică faţă de centrul de greutate al secţiunii
transversale. Punctul de aplicație al forței, notat pe figură cu B, se află în secțiunea din
capătul liber al barei și are coordonatele (z0, y0) în raport cu axele de simetrie ale secțiunii,
care implicit sunt axe principale centrale de inerție. Pentru orice secțiune transversală, prin
reducerea forţei în centrul de greutate al secţiunii, se obţine un torsor format dintr-o forţă
axială N = F şi două componente ale momentului încovoietor Mz și My:
M z  F  y0 ; M y  F  z0 . (11.27)
120
Fig. 11.23 Solicitare cu forță normală excentrică de întindere

Se constată că solicitarea analizată este o încovoiere dublă cu forță axială.
Tensiunile corespunzătoare celor trei eforturi se determină cu relațiile cunoscute de
la solicitări simple, iar tensiunea normală totală  se obţine prin însumarea algebrică a
acestora.
Pentru un punct din orice secțiune transversală, de coordonate (z, y) în raport cu axele
principale centrale ale secțiunii, tensiunea normală rezultă:
N Mz  y M y  z
   ; (11.28)
A Iz Iy
F F  y0  y F  z 0  z
   . (11.29)
A Iz Iy
Dacă momentele de inerţie se exprimă cu ajutorul razelor de inerţie i z şi i y :
I z  A  i z2 ; I y  A  i 2y , (11.30)
funcţia tensiunii devine:
F  y0  y z 0  z 
  1  2  2  . (11.31)
A iz i y 

Ecuaţia axei neutre se obţine egalând expresia tensiunii cu zero:
y y z z
1  02  02  0 . (11.32)
iz iy
În expresia (11.32) y şi z sunt coordonatele unui punct curent al axei neutre.
121
Fig. 11.24 Poziţia axei neutre

Poziţia axei neutre se poate determina, prin punctele de intersecţie cu axele reperului
la care se raportează secţiunea (fig. 11.24):
i2 i 2y
z  0  y  yn   z ; y  0  z  zn   . (11.33)
y0 z0
Se observă din relațiile (11.33) că micșorând valorile coordonatelor (z0, y0) punctul
de aplicație al forței se apropie de axa longitudinală a barei iar axa neutră se îndepărtează.
Pentru secţiunea dreptunghiulară din figură valorile extreme ale tensiunii se obţin în
punctele cele mai îndepărtate de axa neutră, vîrfurile C şi E ale dreptunghiului, de
coordonate:
b h b h
C: z= ; y= ; E: z=  ; y=  .
2 2 2 2
Tensiunile cu valori extreme se pot scrie în acest caz cu ajutorul modulelor de
rezistență ale secțiunii, calculate în raport cu axele principale centrale.
F M z  y max M y  z max
max    ; (11.34)
A Iz Iy
F y0  F z 0  F
max  C    ; (11.35)
A Wz Wy
F y0  F z 0  F
min  E    . (11.36)
A Wz Wy
122
Dacă forța normală excentrică este de compresiune (fig. 11.25) atunci pentru un
punct din secțiune situat în cadranul I toate componentele tensiunii normale, produse de
forța axială de compresiune și de momentele încovoietoare, vor fi negative.
Fig. 11.25 Solicitare cu forță normală excentrică de compresiune

În acest caz expresia tensiunii normale este:
F  y0  y z 0  z 
 1   2 . (11.37)
A i 2
i y 
 z
Ecuația axei neutre este (11.32), dar tensiunile în fibrele extreme sunt:
F y0  F z 0  F
max  E     ; (11.38)
A Wz Wy
F y0  F z 0  F
min  C     . (11.39)
A Wz Wy
Diagrama de variație a tensiunilor normale este cea reprezentată în figura 11.26.

Condiția de rezistență în ambele situații se poate scrie sub forma (11.26).
Fig. 11.26 Tensiunile extreme – forță normală excentrică de compresiune
123
La materialele care se comportă diferit la compresiune şi tracţiune (beton, cărămidă,

piatră) este important unde se aplică forţa excentrică pentru că, în funcţie de poziţia
punctului de aplicaţie, axa neutră intersectează secţiunea sau nu, deci materialul poate fi
solicitat numai la compresiune, numai la întindere sau atât la compresiune cât şi la întindere.
Dacă punctul de aplicație al forței se află pe una din axele secțiunii atunci axa neutră este o
dreaptă paralelă cu a doua axă.
Pentru bara din figura 11.23 se pune problema de a determina poziția punctului de
aplicație al forței excentrice situat pe axa y, notat cu B’, pentru care axa neutră este an’ și
poziția punctului B’’, pentru care axa neutră este an’’ și de a demonstra că pentru orice
punct de aplicație situat pe segmentul B’B’’ axa neutră trece prin punctual E (fig.11.27).
Fig. 11.27 Poziții ale axei neutre tangente la secțiune

Dacă punctul de aplicație al forței se găsește pe axa y, z0  0 , atunci axa neutră a
secțiunii este o dreaptă paralelă cu axa z, a cărei ecuație rezultă din (11.32):
y0  y i 2z
1 0 ; y . (11.40)
i 2z y0
Pentru ca această dreaptă să fie tangentă la secțiune, să se confunde an’, trebuie să

fie îndeplinite condițiile:
i2 h 2  i z2 2 I z 2 bh 3 1 h
y z  ; y0        . (11.41)
y0 2 h h A h 12 bh 6
Dacă punctul de aplicație al forței este pe axa z, y0  0 , atunci ecuația axei neutre se
scrie sub forma:
z0  z i 2y
1 0 ; z . (11.42)
i 2y z0
Pentru ca această dreaptă să se suprapună peste an’’ este necesar ca:
124
i 2y
b 2i 2y 2 I y 2 b3h 1 b
z  ; z0        . (11.43)
z0 2 b b A b 12 bh 6
Deci punctele de aplicație ale forței normale excentrice pentru care axa neutră se
suprapune peste laturile EH și ED ale dreptunghiului sunt:
B’( z0  0 , y0  h / 6 ) și B’’( z0  b / 6 , y0  0 ).
Ecuația dreptei determinată de cele două puncte, este:

y z
1  0. (11.44)
h b
6 6
Coordonatele unui punct B( y0 , z 0 ), de pe segmentul B’ B’’, îndeplinesc relația:
6y 0 6z 0
1   0. (11.45)
h b
În ecuația (11.32) a axei neutre se înlocuiesc razele de inerție în funcție de b și h:
12  y0  y 12  z 0  z
1  0. (11.46)
h2 b2
Pentru a afla în ce condiții punctul E( y  h / 2 , z  b / 2 ) se găsește pe axa neutră
se înlocuiesc coordonatele acestuia în ecuația 11.46:
12  y0  (h / 2) 12  z0  (b / 2) 6  y0 6  z 0
1 2
 2
 0 ; 1   0.
h b h b
Se observă că se obține ecuația 11.45. Deci dacă punctul de aplicație al forței

aparține segmentului B’ B’’, atunci punctul E se găsește pe axa neutră. Dacă B se deplasează
din B’ în B’’ axa neutră se rotește în jurul punctului E de la an’, la an până la an’’ .
Fig. 11.28 Sâmburele central la secțiunea dreptunghiulară
125
Se deduce că, pentru o secțiune dreptunghiulară, există un contur de forma unui

romb, cu vârfurile pe axele y și z la distanțele ys  h / 6 , zs  b / 6 de originea reperului
(fig11.28), reprezentând locul geometric al punctelor de aplicație ale forței excentrice pentru
care rezultă o axă neutră tangentă la secțiune. Acest contur se numește sâmbure central.
Dacă forța se aplică în interiorul sâmburelui central axa neutră nu intersectează secțiunea,
deci tensiunile vor fi de același semn pe toată suprafața secțiunii.
Asemănător se poate demonstra că sâmburele central pentru o secțiune circulară de
diametru d este un cerc de rază ys  d / 8 . Coordonata punctului de aplicație al forței
excentrice, de pe axa y , B’, pentru care axa neutră este o dreaptă paralelă cu axa z la
distanța d/2 rezultă din:
i2 d 2i 2 2 I 2 d 4 4 d
y z  ; y0  z   z    2 . (11.47)
y0 2 d d A d 64 d 8
Dacă forța excentrică se aplică în orice punct situat la distanța ys  d / 8 de centrul

secțiunii axa neutră va fi tangentă la conturul secțiunii.
11.6. Solicitarea compusă de forfecare cu răsucire
Solicitarea de forfecare cu răsucire se caracterizează prin prezența în secțiunea
transversală a eforturilor moment de torsiune Mt și forță tăietoare T.
O astfel de solicitare se întâlneşte la arcurile elicoidale cu spire strânse. Acestea sunt
organe de maşini, solicitate în ansamblu la întindere sau compresiune, cu o forţă ce are ca
suport axa arcului.
Elementele geometrice ale unui arc elicoidal, arătate în figura 11.29 sunt:
d – diametrul spirei;
R – raza de înfăşurare;
 - unghiul de înclinare al spirei faţă de normala la axa arcului.
Fig. 11.29 Arc elicoidal - geometrie
126
Fig. 11.30 Eforturi în secţiunea spirei Fig. 11.31 Tensiuni tangenţiale în

secţiunea spirei arcului
Dacă ţinem semă de faptul că, între normala la secțiunea transversală a spirei arcului
şi direcția momentului care se obține prin reducerea forței F ce acționează asupra arcului în
centrul de greutate al secţiunii spirei, există unghiul  , componentele torsorului eforturilor
în secţiunea transversală a spirei arcului sunt:
T  F  cos  ;
N  F  sin  ;
(11.48)
Mi  M  sin   F  R  sin  ;
M t  M  cos   F  R  cos  .
Dacă unghiul  este mic, forţa axială şi momentul încovoietor devin practic nule, iar
forţa tăietoare şi momentul de torsiune sunt:
T  F ; Mt  F  R . (11.49)
Tensiunile tangenţiale corespunzătoare celor două eforturi, care se produc în

secţiune în punctele de pe diametrul BC, sunt arătate în figura 11.31.
Tensiunile corespunzătoare forţei tăietoare se consideră uniform repartizate pe
secţiune:
F
max F  . (11.50)
A
Tensiunile corespunzătoare momentului de torsiune au o distribuţie liniară în
secţiune, sunt maxime pe contur, distribuţia fiind aceeaşi pe orice diametru:
Mt F  R
max M t   . (11.51)
Wp Wp
127
Tensiunea are valoarea maximă în punctul B al secţiunii (fig. 11.31):

F FR
max  max M t  max T   , ( 11.52)
A Wp
în care:
d 2 d3
A şi Wp  .
4 16
Relaţia de verificare a arcurilor elicoidale cu spire strânse este:
FR  d 
max  1    a (11.53)
Wp  4R 
Calculul de dimensionare se face ţinând seamă numai de momentul de torsiune:

FR
Wp nec  . (11.54)
a
Se alege o dimensiune mai mare decât cea rezultată din calcul, în funcţie de raportul
d/4R şi apoi se face verificarea cu relația (11.53).
Pentru a determina deformația arcului se egalează energia poțențială de deformație
corespunzătoare momentului de torsiune cu lucrul mecanic efectuat de forța de
compresiune, dacă arcul se comprimă cu valoarea f.
Energia de deformație corespunzătoare momentului de torsiune pentru un arbore de
lungime și modul de rigiditate GI p solicitat la răsucire cu momentul M t este:
M 2t  dx 16  M 2t 
U  . (11.55)
2GIp G    d4
În cazul arcului momentul de torsiune și lungimea pentru n spire sunt:

Mt  F  R ;  2 R  n . (11.56)
Înlocuind în (11.55) rezultă energia potențială de deformație:
32  F2  R 3  n
U . (11.57)
G  d4
Lucrul mecanic, calculat considerând încărcarea statică, este:
1
L Ff . (11.58)
2
Deformația arcului se calculează cu relația:
64  F  R 3  n
f . (11.59)
G  d4
128

11.7.1.
Să se traseze diagrama de variaţie a tensiunilor normale în secţiunea grinzii din figura
11.32, confecționată dintr-un profil U20 și încărcată cu forţa excentrică F = 100 kN. Să se
verifice grinda considerând tensiunea admisibilă a materialului a  120 N / mm2 .
Fig. 11.32 Întindere excentrică
Rezolvare:
Coordonatele punctului de aplicaţie al forţei excentrice sunt:
h U20
z 0  e yU20  20,1 mm ; y 0    100 mm .
2
Momentele forţei excentrice în raport cu axele principale centrale de inerţie ale
oricărei secţiuni transversale din grindă sunt:
M z  F  y0 ; M y  F  z0 .
Tensiunea normală se calculează cu relaţiile:
F M z  y M y  z F F  y0  y F  z 0  z
      ;
A Iz Iy A Iz Iy
 1 y y z z 
  F  0  0  .
A Iz I y 

Pentru profilul U20 se cunosc:
A  32, 2 102 mm 2 ; I z  1910 104 mm 4 ; I y  148 104 mm 4 .
129
Se fac înlocuirile mărimilor cunoscute și expresia de calcul a tensiunii este:
 1 100  y 20,1 z 
  100 103    4 
.
 32, 2  10 2
1910  10 4
148  10 
Ecuaţia axei neutre rezultă egalând expresia tensiunii cu zero:
1 100  y 20,1  z
   0 102 ;
32, 2 10 1910 10 148 10
2 4 4
10 y 201  z
   0.
322 1910 148000
Punctele de intersecție cu axele sunt:
148000 10
y  0  z  zn    22,86 mm ;
201 322
1910 10
z  0  y  yn   59,31 mm .
322
Tensiunea maximă se obţine în punctul C de coordonate:
z C  e y  20,1 mm ; yC  100 mm ;
 1 100 100 20,1  20,1 
C  max  100 103    4 
 110,5 N/mm 2 .
 32, 2 10 1910 10 148 10 
2 4
Tensiunea minimă se obţine în punctul B de coordonate:
 
z B   d  e y  75  20,1  54,9 mm ; y B  100 mm
 1 100 100 20,1  54,9 
B  min  100 103    4 
=  95,52 N/mm 2 .
 32, 2 10 1910 10 148 10 
2 4
Fig. 11.33 Diagrama de variaţie a tensiunii normale – axa neutră
130
Diagrama de variaţie a tensiunii normale în secţiunea barei este dată în figura 11.33.
Pentru verificare valoarea absolută maximă a tensiunii se compară cu tensiunea
admisibilă a materialului:
max  110,5 N/mm2  a  120 N/mm2 .
11.7.2.
Se cere să se dimensioneze și să se determine deformația pentru un arc elicoidal
pentru care forţa de compresiune este F  600 N iar raza medie de înfăşurare este
R  25 mm . Arcul are n  10 spire și este executat din oţel cu rezistenţa admisibilă
a  400 N / mm2 .
Rezolvare:
Pentru dimensionare se utilizează relaţia :
16FR 3 16  600  25
d3   5, 75 mm .
a   400
Se alege d = 6 mm şi se verifică tensiunea tangenţială maximă:

FR  d 
max  1    a ;
Wp  4R 
600  25  6 
max  3 
1   375, 08 N / mm .
2
  6  4  25 
16
Pentru oțelurile pentru arcuri constantele elastice se consideră:
E  2, 2 105 N / mm 2 ; G  8,5 10 4 N / mm 2 .
Săgeat arcului rezultă din:
64  F  R 3  n
f ;
G  d4
64  600  253 10

f  54, 46 mm .
8,5 104  64
131
REZUMAT
 În calculul solicitărilor de încovoiere cu forță axială se iau în considerare

eforturile: moment încovoietor M și forța axială N=Nx. Momentul încovoietor M
poate fi reprezentat de Mz; de My; de Mz și My, în funcție de orientarea
forțelor care produc solicitarea. Tensiunea normală rezultantă se calculează ca
sumă algebrică a tensiunilor corespunzătoare eforturilor existente. Dacă
momentul încovoietor are componentă doar pe una din axele principale de
inerție atunci axa neutră este o dreaptă paralelă cu axa suport a momentului.
 Solicitarea de încovoiere cu forță axială produsă de forțe excentrice normale la

secțiune se caracterizează prin prezența în secțiunea transversală a forței axiale
N=Nx și a momentelor încovoietoare Mz și/sau My, care depind de sensul,
modulul și poziția punctului de aplicație al forței. Tensiunea normală rezultantă
se calculează, prin suprapunerea efectelor, ca sumă algebrică a tensiunilor
corespunzătoare eforturilor. Ecuația axei neutre se obține egalând cu zero
expresia tensiunii. Tensiunile extreme se produc în punctele din secțiune care
sunt cele mai îndepărtate de axa neutră.
 Calculul arcurilor elicoidale cu spire strânse se face considerând că în secțiunea

transversală a spirei există eforturile moment de torsiune și forță tăietoare.
Dimensionarea se face doar pentru torsiune iar pentru verificare se iau în
considerare tensiunile maxime produse de ambele eforturi.
132

 ,  ’,  ” Tensiuni normale N / mm2
N Forța axială N
T Forţa tăietoare N
Mz , M y Componentele momentului încovoietor Nm
Mt Moment de torsiune Nm
A Aria secţiunii mm2

Iz , I y Momente de inerție axiale mm4
iz , i y Raze de inerție mm
Wz , Wy Module de rezistenţă mm3
d Diametrul spirei arcului mm

R Raza de înfăşurare a arcului mm
F Forța ce comprimă arcul N
G Modul de elasticitate transversal N / mm2
f Deformația arcului mm
133
RELAȚII DE CALCUL
Încovoiere cu forță axială (în secțiune există eforturile pozitive N și Mz)
Tensiunea normală totală N Mz  y
   '  ''   
A Iz
Tensiunile din fibrele extreme - fibrele cele N M z  y max N M z
max     ;
mai îndepărtate de axa neutră A Iz A Wz
N M z  y max N M z
min     .
A Iz A Wz
Ecuația axei neutre N  Iz N  i 2z
y  .
Mz  A Mz
Încovoiere cu forță axială produsă de forțe excentrice normale la secțiune
Tensiunea normală la solicitarea de încovoiere F F  y0  y F  z 0  z
cu forță axială produsă prin forță normală excentrică   
A Iz Iy
de întindere
Tensiunea normală la solicitarea de încovoiere F F  y0  y F  z 0  z
cu forță axială produsă prin forță normală excentrică   
A Iz Iy
de compresiune
Ecuația axei neutre la solicitarea de încovoiere y y z z
cu forță axială produsă prin forță normală excentrică 1  02  02  0
iz iy
(de întindere sau compresiune)
Calculul arcurilor elicoidale cu spire strînse
Eforturi în secţiunea spirei: TF
forța tăietoare Mt  F  R
momentul de torsiune
FR
Wp nec 
Calcul de dimensionare a
d3
Wp 
16
16FR
d nec  3
a
FR  d 
max  1    a
Calcul de verificare Wp  4R 
Calculul deformației 64  F  R 3  n
f
G  d4
134
1. Calculul de rezistență la solicitarea de încovoiere cu forță axială se
face pe baza suprapunerii efectelor, prin însumarea algebrică a
tensiunilor determinate pentru solicitările simple componente.
2. Ecuația axei neutre se obține egalând expresia tensiunii cu
tensiunea admisibilă a materialului.
3. La solicitarea de încovoiere cu forță axială tensiunile cu valori
extreme se obțin înlocuind în expresia tensiunii coordonatele punctelor
din secțiune care sunt cele mai îndepărtate de axa neutră.
4. La solicitarea produsă de forțe excentrice normale la secțiune
dacă forța este aplicată în interiorul samburelui central în secțiune vor
exista doar tensiuni de același semn.
5. La încovoierea cu forța axială axa neutră trece prin centrul de
greutate al secțiunii.
6. Calculul de verificare al arcurilor elicoidale cu spire strânse se face
considerând că în secțiunea spirei se produc tensiuni de același fel,
tensiuni tangențiale calculate pe baza eforturilor Mt=FR și T=F
135
Bibliografie
Mega.
Române.
Pedagogică.
Răspunsuri la testul de autoevaluare: 1. Adevărat; 2.Fals; 3.Adevărat; 4.Adevărat; 5. Fals; 6.Adevărat
136

mărimilor prin care se analizează tensiunile şi deformaţiile în cazul unor
astfel de solicitări.
trei cursuri. Prima parte prezintă clasificarea solicitărilor, după numărul
eforturilor din secţiune şi după tipul tensiunilor care se produc şi
metodele utilizate în calculele de rezistenţă pentru solicitări compuse la
care eforturile, care se iau în considerare, produc tensiuni normale la
secţiune. Cursul cuprinde 3 subcapitole care se referă la:
 clasificarea solicitărilor;
 solicitarea de încovoiere oblică sau dublă;
 exemple de calcul; determinarea tensiunilor și deformațiilor la
încovoierea oblică utilizând AutoCAD Mechanical.
cunoştinţe.

 să cunoască clasificarea solicitărilor;
 să cunoască metodele de calcul pentru solicitarea de
încovoiere oblică sau dublă;
 să aplice metodele de calcul pentru încovoierea oblică
produsă de forțe situate în plane diferite;
 să aplice metodele de calcul pentru încovoierea oblică
produsă de forțe coplanare, în probleme de dimensionare
și să utilizeze AutoCAD Mechanical pentru verificare.
CUVINTE CHEIE solicitări simple, solicitări compuse, întindere cu încovoiere,

compresiune cu încovoiere, încovoiere oblică, axă neutră
93
11. SOLICITĂRI COMPUSE

11.1. Clasificarea solicitărilor
În cazul general de solicitare a unei bare drepte, solicitare produsă de un sistem de
forțe cu direcții oarecare în raport cu sistemul de axe asociat secțiunii în care se studiază
eforturile, axa x axa longitudinală a barei, axele y și z în planul secțiunii, fiind axe principale
centrale de inerție ale secțiunii, forțele interioare suplimentare, care se manifestă în
secțiune datorită solicitării, se reduc în centrul de greutate al secțiunii la un sistem
echivalent format din următoarele eforturi (figura 11.1):
 forță axială N, având ca suport axa x,
 forță tăietoare T, cu componentele Ty și Tz orientate după axele din planul
secțiunii,
 moment încovoietor Mi, cu componentele Mz și My și
 momentul de torsiune Mt, având ca suport axa barei.
Fig. 11.1 Eforturi în cazul general de solicitare

Dacă forțele care produc solicitarea îndeplinesc anumite condiții prin care solicitarea
devine un caz particular, cum ar fi: forțe orientate după axa barei, forțe perpendiculare pe
bară, forțe coplanare cuprinse în planul de simetrie al barei, forțe paralele cu axa barei,
unele din eforturile care există în cazul general de solicitare vor fi nule.
În funcție de numărul eforturilor care există în secțiune solicitările se clasifică în:
 Solicitări simple – caracterizate de prezența în secțiune doar a unei singure
componente dintre cele 6 amintite;
 Solicitări compuse – caracterizate de prezența în secțiune a două sau mai

multe eforturi.
94
În funcție de tipul tensiunilor care se produc în secțiune, se deosebesc:

A. Solicitări compuse care produc tensiuni normale la secțiune;
B. Solicitări compuse care produc tensiuni tangențiale, cuprinse în planul
secțiunii;
C. Solicitări compuse care produc atât tensiuni normale cât și tensiuni
tangențiale.
În cursurile anterioare s-au studiat solicitările simple, cu eforturile corespunzătoare:
solicitările axiale produse de forța axială N = Nx, forfecarea produsă de forța tăietoare T = Ty
(sau T = Tz), încovoierea pură produsă de momentul încovoietor M = Mz ( sau M = My) și
torsiunea produsă de momentul de torsiune Mt = Mx.
Solicitarea de încovoiere simplă a fost inclusă în categoria solicitărilor simple, deși
există în secțiune două eforturi, momentul încovoietor M = Mz și forța tăietoare T = Ty (sau
M = My și T = Tz), deoarece, așa cum s-a demonstrat, în cazul barelor cu lungime mare în
raport cu dimensiunile secțiunii transversale, tensiunile corespunzătoare forței tăietoare în
raport cu tensiunile corespunzătoare momentului încovoietor sunt neglijabile. Această
ipoteză va fi utilizată și în cele ce urmează.
Pentru toate solicitările amintite s-au stabilit relații pentru calculul tensiunilor,
calculul deformațiilor, relații care vor sta la baza studiului solicitărilor compuse.
Demonstrațiile relațiilor s-au făcut pentru eforturile M = Mz și T = Ty , dar evident se pot
aplica prin modificarea notațiilor și pentru situația în care forța tăietoare este orientată pe
axa z și momentul încovoietor pe axa y (M = My și T = Tz).
În categoria solicitărilor compuse care produc tensiuni normale la secțiunea
transversală, pentru care se vor prezenta în acest capitol metodele de calcul, se încadrează:
1. Solicitarea de încovoiere oblică, numită și încovoiere dublă deoarece în secțiune
există două componente ale momentului încovoietor Mz și My, orientate după axele
principale centrale de inerție ale secțiunii transversale;
2. Solicitarea de încovoiere cu forță axială, pentru care eforturile în secțiune sunt
forța axială Nx și momentul încovoietor Mi. În funcție de sensul forței axiale solicitarea poate
fi întindere cu încovoiere sau compresiune cu încovoiere. În funcție de orientarea
momentului încovoietor față de axele principale centrale de inerție ale secțiunii solicitarea
poate fi încovoiere simplă cu forță axială, cu eforturile Nx și Mz sau Nx și My, și încovoiere
dublă cu forță axială, cu eforturile Nx, Mz și My;
3. Solicitarea cu forță normală excentrică, normală la secțiune și excentrică față de
centrul de greutate al secțiunii, pentru care eforturile din secțiune sunt forța axială Nx și
una sau două componente ale momentului încovoietor Mi. Din punct de vedere al modului
de calcul solicitarea cu forță normală excentrică este o încovoiere cu forță axială, eforturile
fiind Nx, Mz și My, deosebirea rezultă din modul de încărcare și de determinare a
momentelor încovoietoare.
95
În categoria solicitărilor compuse la care se produc tensiuni tangențiale se va studia

solicitarea de forfecare cu răsucire produsă de eforturile forță tăietoare și moment de
torsiune.
Tensiunile, normale sau tangențiale, în cazul solicitărilor care produc tensiuni de
același fel, pe aceeași direcție, se calculează pe baza suprapunerii efectelor solicitărilor
simple componente. Pentru un punct din secțiune tensiunea rezultă din suma algebrică a
tensiunilor calculate cu relațiile specifice solicitărilor simple componente.
Studiul solicitărilor compuse la care există atât tensiuni normale cât și tensiuni
tangențiale, categorie în care sunt cuprinse solicitările de încovoiere cu răsucire, produse de
momentele încovoietoare Mz și My și de momentul de torsiune Mt, se face cu ajutorul
teoriilor de rezistență, prin care se stabilesc metodele de compunere a tensiunilor
corespunzătoare eforturilor din secțiune, tensiuni care în acest caz nu mai au aceeași
direcție.
11.2. Încovoierea oblică sau dublă
Solicitarea de încovoiere la care momentul încovoietor într-o secţiune transversală a
barei solicitate este un vector care are o direcţie oarecare în raport cu axele principale
centrale de inerţie ale secţiunii se numeşte încovoiere oblică sau încovoiere dublă.
Denumirea de încovoiere dublă subliniază faptul că solicitarea este suprapunerea a două
solicitări de încovoiere simplă, corespunzătoare eforturilor Mz și My orientate pe direcțiile
principale de inerție ale secțiunii.
O astfel de solicitare este produsă de forţe care nu se află toate într-un plan principal
de inerţie al barei. Așa cum se poate observa în exemplele prezentate în figurile 11.2 și 11.3
se disting mai multe variante de încărcare.
a) b)
Fig.11.2 Grinzi cu secțiune dreptunghiulară solicitate la încovoiere oblică
96
Fig.11.3 Grindă cu secțiune compusă solicitată la încovoiere oblică

a) Forțele care solicită bara sunt forțe coplanare conţinute într-un plan înclinat cu
unghiul  faţă de axa principală de inerţie Oy. Momentul încovoietor este perpendicular pe
planul forţelor, fiind înclinat cu unghiul  față de axa z şi poate fi descompus în două
componente după axele z şi y, care sunt axe de simetrie și axe principale de inerție ale
secțiunii dreptunghiulare (fig. 11.2 a).
b) Încărcarea barei este reprezentată prin forțe situate în două plane perpendiculare
ce conţin axele principale de inerţie. La acestă variantă se ajunge și în cazul în care forțele
aplicate sunt forțe înclinate în raport cu axele principale, fără a fi neapărat coplanare, dar se
pot descompune în componente conținute în cele două plane perpendiculare. Momentul
încovoietor are componentele: Mz , efect al forţelor verticale F1, F2 şi M y , efect al forţelor
orizontale F3 , F4 (fig.11.2 b).
c) Solicitarea este produsă de forţe coplanare, conţinute în planul vertical al axelor

centrale x şi y , dar axele centrale din planul secțiunii y şi z nu sunt axe principale de inerţie.
Secțiunea nu are axă de simetrie, ca urmare este necesar să se determine poziția axelor
principale, notate pe figură cu z’ și y’, pentru care se obțin momentele de inerție principale
centrale I1 , I2 . (fig.11.3).
În figura 11.4 este reprezentată o grindă cu secțiune oarecare solicitată prin două
forțe coplanare egale, perpendiculare pe axa longitudinală a grinzii. Axele z și y sunt axe
principale de inerție ale secțiunii transversale. Planul forțelor este înclinat cu unghiul  faţă
de axa principală de inerţie Oy. Momentul încovoietor rezultat M, perpendicular pe planul
forțelor, face unghiul  cu axa z. În intervalul (2) – (3) grinda este solicitată la încovoiere
pură. Formula lui Navier, utilizată pentru calculul tensiunilor normale la solicitarea de
încovoiere pură, se aplică doar pentru momentele care au ca suport o axă principală centrală
de inerție. Momentul se descompune în componentele Mz și My, orientate pe axele principale
de ineerție, iar tensiunile normale pentru solicitările de încovoiere pură corespunzătoare
acestora se determină cu formula lui Navier. Sensul tensiunilor se stabilește utilizând regula
burghiului drept. Se rotește burghiul orientat pe axa momentului astfel încât să inainteze în
sensul acestuia. Săgeata care arată sensul de rotație indică fibra comprimată a grinzii:
superioară pentru Mz și cea din stânga pentru My.
97
Fig.11.4 Grindă simplu rezemată solicitată la încovoiere oblică
Fig. 11.5 Încovoiere oblică – tensiuni în secțiune

Se consideră în figura 11.5 o secţiune transversală, în intervalul (2) - (3), din grinda
solicitată la încovoiere oblică (fig.11.4). Se reprezintă momentul încovoietor, componentele
acestuia și diagramele de variație a tensiunilor normale corespunzătoare
 '(Mz) respectiv  ''(My) , cu valori maxime în fibrele extreme și nule în dreptul axelor z și y.
Sunt indicate pentru fiecare cadran din secțiune semnele tensiunilor  ' şi  '' .
Componentele momentului, determinate în funcție de unghiul  , sunt:
98
M z  M  cos  ; M y  M  sin  . (11.1)
Într-un punct C(z,y) de pe suprafaţa secţiunii transversale, situat în cadranul I având

coordonate pozitive, fiecărei componente ( M z , M y ) a momentului încovoietor îi
corespunde o tensiune normală  ' respectiv  '' , ambele determinate cu formula lui Navier :
Mz  y
'  ; ( 11.2)
Iz
My  z
 ''   . (11.3)
Iy
Se observă din figură că aceste tensiuni, în cadranele I şi III au semne diferite, iar în
cadranele II şi IV au acelaşi semn.
Tensiunea totală, din dreptul unui punct oarecare C din secțiune, de coordonate (z,y),
se obţine prin însumarea algebrică a tensiunilor produse de componentele momentului
încovoietor,  ' şi  '' :
   '  '' ; (11.4)
Mz  y M y  z
  . (11.5)
Iz Iy
Prin anularea expresiei tensiunii normale  se obţine ecuaţia axei neutre, locul
geometric al punctelor din secţiune pentru care tensiunea normală este zero:
Mz  y M y  z
  0; (11.6)
Iz Iy
M  cos   y M  sin   z
 0; ( 11.7)
Iz Iy
y sin   Iz
 ; (11.8)
z cos   I y
y I
 tg z . (11.9)
z Iy
Deci, axa neutră este o dreaptă înclinată faţă de axa z cu unghiul  pentru care:
Iz
tg  tg  . (11.10)
Iy
Unghiul  este egal cu unghiul  numai dacă momentele de inerție principale centrale
sunt egale (la secțiune pătrată sau circulară).
99
Tensiunea maximă, în valoare absolută, se va produce în punctul cel mai îndepărtat

de axa neutră, notat cu A(zA, yA), punct în care ambele tensiuni au același semn (pozitive sau
negative, în funcție de forma secțiunii și orientarea forțelor):
M z  yA M y  zA
A   . (11.11)
Iz Iy
În acest caz condiţia de rezistenţă pentru grinda solicitată la încovoiere oblică:
 max   A    a . (11.12)
Iz Iy
Pentru grinzi cu secţiune dreptunghiulară (sau profile I) punctele cele mai îndepărtate
de axa neutră sunt varfurile dreptunghiului, punctul A de coordonate ( ymax ; - z max ) și
punctul B de coordonate (- ymax ; z max ) . În acest caz tensiunea maximă (de întindere) și
tensiunea minimă (de compresiune), egale ca valoare, se pot scrie utilizând modulele de
rezistență și valorile absolute ale momentelor (fig.11.6):
M z  y max M y  (z max ) M z M y

max = A   =  ; (11.13)
Iz Iy Wz Wy
M z  ( y max ) M y  z max M My
min = B =  =  z . (11.14)
Iz Iy Wz Wy
Dacă materialul are valori diferite pentru tensiunea admisibilă la întindere a t și

tensiunea admisibilă la compresiune a c , se calculează tensiunile extreme și condiția de
rezistență se scrie sub forma:
max  a t ; min  a c . (11.15)
Fig. 11.6 Tensiuni maxime la secțiunea dreptunghiulară
100
Determinarea deplasărilor centrelor de greutate ale secțiunilor transversale în cazul

solicitării de încovoiere oblică se face prin suprapunerea efectelor celor două solicitări de
încovoiere corespunzătoare componentelor momentului încovoietor, aplicând una din
metodele studiate pentru încovoierea simplă. Deplasările pe direcția axei y, notate cu  y , se
calculează ținând cont de momentele încovoietoare Mz și modulul de rigiditate EIz, iar
deplasările pe direcția axei z, notate cu  z , se calculează ținând cont de momentele
încovoietoare My și modulul de rigiditate EIy. Aceste deplasări fiind pe direcții
perpendiculare compunerea lor se face cu relația:
   2y  z2 . (11.16)
Deplasarea rezultantă este perpendiculară pe axa neutră.

Observație: În relațiile scrise momentele încovoietoare se înlocuiesc cu valorile lor
Mz  Mz ; My  My , semnele acestora fiind luate în considerare în relația (11.5).

11.3.1. Grindă simplu rezemată cu secțiune dreptunghiulară solicitată la încovoiere
oblică prin forțe coplanare
Să se dimensioneze grinda reprezentată în figura 11.7 considerând că este
confecționată din oțel cu secțiunea dreptunghiulară cu raportul laturilor h/b=2. Se cunosc
a  0, 5 m ; F = 20 kN ;   30o a  120 N / mm2 .
Fig.11.7 Grindă simplu rezemată solicitată la încovoiere oblică

Rezolvare:
Momentul încovoietor maxim și componentele acestuia sunt:
M max  F  a ; M z max  F  a  cos  ; M y max  F  a  sin .
Secțiunea fiind dreptunghiulară tensiunea maximă rezultă în unul din vârfurile

dreptunghiului și se calculează cu relația:
M z M y Fa cos  Fa sin 
max =    .
Wz Wy bh 2 b2h
6 6
101
Se înlocuiește h=2b și se egalează tensiunea maximă cu tensiunea admisibilă:

6Fa cos  6Fa sin  6Fa cos  6Fa sin 
max = 2
 2
 3
 ;
b(2b) b (2b) 4b 2b3
3Fa cos   6Fa sin 
max =  a .
2b3
Dimensiunile minime ale secțiunii dreptunghiulare rezultă:
3Fa cos   6Fa sin 

b3 ;
2 a
3  20 103  0,5 103 (0,86  2  0,5)

b3  61, 49 mm ;
2 120
h  2  b  2  61, 49  122,98 mm .
Se aleg b  62mm ; h  2  b  124 mm .
11.3.2. Grindă încastrată solicitată la încovoiere oblică sau dublă prin forțe situate în
două plane perpendiculare
Să se determine tensiunea normală maximă şi ecuaţia axei neutre pentru grinda din
figura 11.8. Se cunosc:  1 m, b = 80 mm, h = 2b, F = 2 kN .
Fig.11.8 Grindă încastrată solicitată la încovoiere oblică
Rezolvare:
Grinda este solicitată în planul vertical de simetrie de forțele 3F și 2F și în planul
orizontal de simetrie de forța 4F.
Axele de simetrie ale secţiunii sunt axe principale de inerţie. Momentul încovoietor
produs de forţele din planul vertical este orientat pe direcţia axei z, iar momentul
încovoietor produs de forţele din planul orizontal este orientat pe direcţia axei y.
102
Se construiesc diagramele de momente Mz şi My .
Fig. 11.9 Diagramele momentelor Mz și My
Se reprezintă pentru secţiunea periculoasă diagramele de variaţie a tensiunilor

normale corespunzătoare componentelor momentului încovoietor. În cazul analizat
diagramele momentelor încovoietoare au ambele maxime în secțiunea din incastrare, ca
urmare aceasta este secțiunea în care va rezulta tensiunea maximă (figura 11.10).
11.10 Variaţia tensiunilor în secţiune
103
În punctul C, al secțiunii de încastrare în care momentele încovoietoare au valori

maxime, tensiunile normale  '(Mz) ;  ''(My) au valori maxime și au acelaşi semn, fiind
ambele tensiuni pozitive de întindere, ca urmare tensiunea normală maximă rezultă din
suma acestora:
M z max M y max
C  max   .
Wz Wy
Modulele de rezistenţă ale secţiunii sunt:
bh 2 b  2b 
2
4b3 2 3 2 1024 103
Wz     b   803  mm3 ;
6 6 6 3 3 3
b 2 h b 2  2b b3 803 512 103
Wy      mm3 .
6 6 3 3 3
Momentele încovoietoare (fig. 11.9) au valorile maxime:
M z max  4F   4  2 103 103  8 106 N  mm ;

M y max  8F   16 106 N  mm .
Tensiunile extreme, în punctele cele mai îndepărtate de axa neutră (fig.11.10), sunt:
8 106  3 16 106  3
C  max    23,43+ 93,75 =117,18 N/mm 2 ;
1024 103
512 10 3
A  min  117,18 N/mm 2 .
Ecuaţia axei neutre se scrie cu ajutorul componentelor momentului şi a relaţiilor de

calcul ale momentelor de inerţie pentru secţiunea dreptunghiulară, egalînd cu zero expresia
tensiunii normale scrisă pentru un punct oarecare de coordonate (y,z), din cadranul I, tinând
cont de faptul că tensiunea produsă de momentul Mz este pozitivă şi tensiunea produsă de
momentul încovoietor My este negativă.
Mz  y M y  z
 
Iz Iy
Mz  y M y  z y M y  Iz
 0 ;  ;
Iz Iy z Mz  Iy
bh 3
My 
y 12 y My  h y 16  106  2
 ;  ;  4 ; y  4z .
z b3h z Mz  b z 8  106
Mz 
12
104
11.3.3. Grindă cu secțiune compusă solicitată la încovoiere oblică prin forțe coplanare
Grinda din figura 11.11, de lungime  2 m este încărcată cu o sarcină uniform
distribuită reprezentată de greutatea proprie. Planul vertical al forțelor conține axa
longitudinală a centrelor de greutate ale secțiunilor transversale. Secțiunea barei nu are axă
de simetrie fiind o secțiune compusă din două dreptunghiuri. Dimensiunile secțiunii sunt
date în funcție de parametrul necunoscut t. Să se dimensioneze secțiunea grinzii știind că
este confecționată din oțel cu greutatea specifică  =7,8 10-5 N/mm3 astfel încât tensiunea
maximă să fie mai mică decât tensiunea admisibilă a  150 N / mm2 și deformația maximă
să fie mai mică de 5mm.
Fig. 11.11 Grindă cu secțiune compusă solicitată la încovoiere oblică

Rezolvare:
Planul forțelor fiind un plan vertical ce conține axa x, momentul încovoietor produs
de acestea va avea ca suport axa z, axă care nu este axă principală de inerție a secțiunii
transversale. Pentru secțiunea dată în figură se aplică metodele studiate în prima parte a
cursului de Rezistența materialelor, în Capitolul 4 Caracteristici geometrice ale secțiunilor
plane. Rezultatele obținute sunt indicate în figura 11.12.
Fig. 11.12 Axele principale centrale de inerție ale secțiunii transversale
105
Centrul de greutate al secțiunii are coordonatele:
16t 2  4t  8t 2  t 16t 2  t  8t 2  4t
zoG   3t ; yoG   2t
16t 2  8t 2 16t 2  8t 2 .
Momentele de inerție centrale sunt:
8t  (2t)3 2t  (4t)3
Iz   16t 2  t 2   8t 2  (2t) 2  64t 4 ;
12 12
(8t)3  2t (2t)3  4t
Iy   16t 2  t 2   8t 2  (2t) 2  136t 4 ;
12 12
I zy  16t 2  ( t)  t  8t 2  2t  (2t)  48t 4 ;
Orientarea axelor principale de inerție rezultă din:
2Izy 2(48t 4 ) 4
tg21,2     ;
Iz  I y 64t  136t
4 34
2  0,9273 rad ;   26,56o ;   90o  116,56o.
Momentele de inerție principale sunt:

1 1
I1,2  (I z  I y )  (I z  I y ) 2  4I zy
2
2 2 ;
I1  I y'  160t 4 ; I 2  I z'  40t 4

.
Momentul de inerție centrifugal fiind negativ, axa pentru care momentul de inerție
este maxim este cea din cadranul I, notată în figură cu 1.
În continuare axele principale de inerție (1) și (2) se vor nota cu y’ șI z’.
Noul sistem de axe (z’, y’) la care se raportează secțiunea este rotit față de reperul
axelor (z, y), în sens orar cu unghiul  '  26,56o .
Peentru orice punct din secțiune, pe baza coordonatelor față de reperul (z, y), se pot
determina coordonatele față de reperul axelor principale (z’, y’) cu relațiile:
 y '  y  cos  ' z  sin  ' ;


z '  z  cos  ' y  sin  ' .
Momentul încovoietor M, maxim în secțiunea din încastrare, este înclinat față de axa
z’ cu unghiul  '  26,56o .
Componentele momentului încovoietor orientate pe axele principale de inerție ale

secțiunii sunt:
M z '  M  cos  ' ; M y'  M  sin  ' .
106
Fig. 11.13 Componentele momentului încovoietor Mz’ și My’

Pentru un punct din secțiune din cadranul I al sistemului de axe z’Gy’ tensiunea
normală corespunzătoare momentului Mz’ este de compresiune iar cea corespunzătoare
momentului My’ este de întindere, rezultă că tensiunea rezultantă este dată de relația :
M z '  y ' M y'  z ' M  cos  ' y ' M  sin  ' z '
    .
Iz ' I y' Iz ' I y'
Egalând cu zero expresia tensiunii rezultă ecuația axei neutre:

M  sin  ' z ' M  cos  ' y '
 ;
I y' Iz '
y' I z '  sin  ' I
 ; tg '  tg ' z ' ;
z' I y'  cos  ' I y'
40t 4 0, 4998
tg '  tg(26,56 )  o
4
  0,1249 ;
160t 4
 '  7,51 .o
Se reprezintă axa neutră și se identifică punctele cele mai îndepărtate de aceasta,

puncte în care tensiunile normale au valori extreme.
Tensiunile calculate pentru punctele O și B din secțiune reprezintă tensiunea maximă
și tensiunea minimă din diagrama de variație a tensiunilor normale.
Coordonatele punctelor O și B în raport cu sistemul de axe (z, y) sunt:
zO  3t yO  2t ,
zB  t yB  4t .
107
Fig. 11.14 Axa neutră a secțiunii și tensiunile extreme

Pe baza acestora și a valorilor funcțiilor sin  ' și cos  ' se obțin coordonatele
punctelor O și B în raport cu sistemul de axe (z’, y’):
sin  '  sin(26,56o )  0, 4471;

cos  '  cos(26,56o )  0,8944 ;
 y 'O  (2t)  cos  ' ( 3t)  sin  '  3,1301t ;


z 'O  (_ 3t)  cos  ' ( 2t)  sin  '  1, 7896t ;
 y 'B  (4t)  cos  ' ( t)  sin  '  3,1305t ;


z 'B  ( t)  cos  ' (4t)  sin  '  2, 6829t.
Valoarea maximă a momentului încovoietor este:
q 2
Mq   .
2 2
Intensitatea sarcinii distribuite este greutatea pe unitate de lungime:
G A 
q   A .
Înlocuind A  24t ; I y'  160t ; I z'  40t expresia tensiunii normale pentru un
2 4 4
punct din secțiune de coordonate (z’, y’) devine:
q 2 q 2
 cos  ' y '  sin  ' z '
2 2 24t 2    2
(4cos  ' y ' sin  ' z ')
   .
40t 2 160t 2 2 160t 4
După înlocuirea datelor cunoscute și efectuarea calculelor rezultă:
108
234(0, 4471 z ' 3,5776  y ')

 .
10t 2
Folosind coordonatele punctelor O și B se determină tensiunile extreme:
234[0, 4471 (1, 7896t)  3,5776  (3,1301t)] 243,3155
O  2
 ;
10t t
234[0, 4471 (2, 6828t)  3,5776  (3,1305t)] 290,1412

B   .
10t 2 t
Se constată că tensiunea negativă din punctul B are valoarea absolută maximă

 max   B . Aceasta se egalează cu tensiunea admisibilă și se obține valoarea minimă
necesară a parametrului t pentru care este îndeplinită condiția de rezistență max  a :
290,1412 290,1412
 max   150 ; t   1,9342 mm ; t  2 mm .
t 150
Pentru calculul deplasării rezultante  se calculează deplasările pe direcțiile axelor
principale  y ' și  z ' produse de sarcinile distribuite .
Se consideră o bară încastrată, de lungime , cu modulul de rigiditate EI , solicitată la

încovoiere simplă de o sarcină distribuită uniform pe toată lungimea ei, de intensitate q .
Utilizând metoda parametrilor inițiali, se calculează săgeata pe capătul liber. Dacă abscisa x
se măsoară de la capătul încastrat valorile parametrilor inițiali sunt nule.
d2v q 2 0 qx 2
EI 2  x q x  ;
dx 2 2
dv q 2 x 2 qx 3
EI  x q   ;
dx 2 2 6
q 2 2 x 3 qx 4
EIv  x q   .
4 6 24
q 4
La x  rezultă săgeata în capătul liber v  .
8EI
Sarcina verticală se descompune pe direcțiile z’, y’ și se calculează deplasările
corespunzătoare componentelor:
q y'  q  cos  ' ; q z '  q  sin  ' ;
q y'  4
24t 2    cos  ' 4
3    cos  ' 4
 y'  v y'    ;
8EIz '' 8E  40t 4 40  E  t 2
q z '  4 24t 2    sin  ' 4
3    sin  ' 4
z '  v z '    .
8EI y' 8E 160t 4 160  E  t 2
109
Fig. 11.15 Componentele deplasării și deplasarea rezultantă

Deplasarea rezultantă este:
2
3   4
sin  ' 
   2y '   z2 '   cos  '2   
40  E  t 2  4 
3  7,8 105 16 1012

2
 0,8944 2  
0, 4471  401, 6777
   .
40  2,1105  t 2  4  t2
Dacă se alege t  2 mm , valoarea minimă impusă de condiția de rezistență, rezultă:
401, 6777
  100, 41 mm .
22
Dimensiunea minimă necesară impusă de deformația limită se obține din:
401, 6777 401, 6777

  5mm ; t   8,96 mm
t2 5
Pentru a fi îndeplinite atât condiția de rezistență cât și condiția de rigiditate se va

alege t  10 mm . Pentru această dimensiune tensiunea maximă și deformația maximă
rezultantă sunt:
 max  B  29,0141 N / mm2 ;   4,0167mm .
Observație: Dacă dimensiunile grinzii sunt cunoscute și încărcarea grinzii este

reprezentată de forțe coplanare perpendiculare pe axa longitudinală, se poate face
reprezentarea la scară a grinzii și a secțiunii transversale cu programul AutoCAD Mechanical.
Acesta permite determinarea caracterisicilor geometrice ale secțiunii transversale (centrul
110
de greutate, aria secțiunii, direcțiile principale și momentele principale centrale) și direcția

deplasării rezultante cu comanda: Content/Calculation/Moment of inertia. Pe baza
rezultatelor obținute cu comanda Content/Calculation/Deflection Line se determină
reprezentarea la scară a diagramelor de variație a momentelor încovoietoare, momentul
rezultant, componentele acestuia pe axele principale de inerție și diagramele de variație a
deplasărilor centrelor de greutate ale secțiunilor transversale, atât pe direcțiile axelor
principale cât și deplasarea rezultantă. Programul furnizează sub forma tabelară cele mai
importante mărimi determinate: caracteristicile geometrice, poziția axelor principale
centrale, momentele încovoietoare maxime, deplasările maxime, direcția deplasării
rezultante, tensiunea maximă, scara de reprezentare.
Programul se poate utiliza pentru solicitări produse de forțe coplanare, dar poate fi util
și în cazul solicitărilor cu forțe situate în două plane perpendiculare pentru studiul în etape
succesive a solicitărilor produse de forțele situate în cele două plane, iar compunerea
rezultatelor să se facă prin calcul.
Pentru exemplificarea modului de utilizare a programului și verificarea calculelor
efectuate s-a reprezentat grinda pentru t=2mm și t=10mm și rezultatele obținute sunt date
în figurile următoare.
Fig. 11.16 Caracteristicile geometrice ale secțiunii t=2mm
111
Fig. 11.17 Caracteristicile geometrice ale secțiunii t=10mm
Fig.11.18 Momente încovoietoare și deformații t=2
112
Fig.11.19 Momente încovoietoare și deformații t=10
Fig.11.20 Tabele cu rezultate
113
REZUMAT
 În cazul general de solicitare în secţiunea barei există eforturile: forţa axială

N=Nx; forţa tăietoare T, cu componentele Ty şi Tz; momentul încovoietor Mi, cu
componentele Mz şi My; momentul încovoietor Mt=Mx.
 În funcţie de numărul eforturilor din secţiune solicitările se clasifică în: solicitări

simple, dacă în secţiune există un singur efort, şi solicitări compuse, dacă în
secţiune există mai multe eforturi.
 În funcţie de felul tensiunilor produse de eforturile din secţiune, solicitările
compuse se clasifică în: solicitări la care eforturile diferite produc tensiuni de
acelaşi fel, tensiuni normale sau tensiuni tangenţiale, şi solicitări la care
eforturile diferite produc tensiuni normale şi tensiuni tangenţiale. În primul
caz, pentru determinarea valorilor maxime ale tensiunilor se face însumarea
algebrică a tensiunilor corespunzătoare solicitărilor simple componente, iar în
cazul în care există tensiuni care nu au aceeaşi direcţie se utilizează pentru
compunerea lor teoriile de rezistenţă.
 Pentru calculul tensiunilor corespunzătoare eforturilor ce intră în componența
unei solicitări compuse se utilizează relațiile de calcul prezentate în capitolele
anterioare la studiul solicitărilor simple.
 Solicitarea de încovoiere oblică se caracterizează prin prezența în secțiunea

transversală a unui moment încovoietor care are o direcție oarecare în raport cu
axele principale centrale de inerție ale secțiunii. Deoarece solicitarea rezultă prin
suprapunerea solicitărilor simple corespunzătoare componentelor momentului
încovoietor, orientate pe cele două axe principale de inerție, se numește și
incovoiere dublă.
 La grinzile cu secțiune dreptunghiulară solicitate la încovoiere oblică tensiunea

maximă se produce în unul din vîrfurile secțiunilor periculoase. Acestea sunt
secțiunile pentru care rezultă valori maxime în cel puțin una din diagramele
momentelor încovoietoare Mz și My.
 Dacă se cunosc dimensiunile grinzii, calculele de verificare pentru o solicitare de

încovoiere oblică produsă de forțe coplanare se pot face într-un timp scurt cu
ajutorul programului AutoCAD Mechanical.
114

 ,  ’,  ” Tensiuni normale N / mm2
N Forța axială N
T Forţa tăietoare N
Mz , M y Componentele momentului Nm
încovoietor
A Aria secţiunii mm2

Iz , I y Momente de inerție axiale mm4
Wz , Wy Module de rezistenţă mm3
RELAȚII DE CALCUL
Tensiunea normală într-un punct
din secțiunea unei bare solicitată la
Mz  y M y  z
încovoiere oblică   (a)
Observație: Relația (a) este scrisă
Iz Iy
pentru cazul când componentele
Mz  y My  z
momentului sunt pozitive, pentru alte  (b)
orientări ale momentului semnele celor Iz Iy
doi termeni ai relației pot fi diferite (b).
Ecuația axei neutre la încovoierea Mz  y M y  z
oblică rezultă din egalarea cu zero a  0
Iz Iy
expresiei tensiunii normale.
Tensiunea maximă în valoare M z  yA M y  zA
absolută în punctul cel mai îndepărtat de A  
Iz Iy
axa neutră, A(zA, yA), punct în care ambele
tensiuni au același semn
Tensiunea maximă la solicitarea de Mz M y
încovoiere oblică pentru grinzi cu secțiune  max = 
Wz Wy
dreptunghiulară
Condiția de rezistență la solicitarea
de încovoiere oblică pentru secțiune  max   A    a
oarecare Iz Iy
Condiția de rezistență la solicitarea Mz M y

de încovoiere oblică pentru secțiune max =   a
Wz Wy
dreptunghiulară
115
1. Calculul de rezistență la solicitarea de încovoiere oblică se face pe
baza suprapunerii efectelor, prin însumarea algebrică a tensiunilor
determinate pentru solicitările de încovoiere simplă corespunzătoare
componentelor momentului încovoietor pe axele principale de inerție.
2. Încovoierea oblică se numește încovoiere dublă deoarece este
produsă de două componente ale momentului încovoietor, orientate pe
direcțiile celor două axe principale de inerție ale secțiunii.
3. La solicitarea la încovoiere oblică a unei bare cu secțiune
dreptunghiulară, tensiunea maximă se obține în centrul secțiunii.
4. Axa neutră a secțiunii conține punctele cu tensiuni maxime.
5. Axa neutră la solicitarea de încovoiere oblică conține centrul de

greutate al secțiunii.
Bibliografie
Mega.
Române.
Pedagogică.
Răspunsuri la testul de autoevaluare: 1. Adevărat; 2.Adevărat; 3.Fals; 4.Fals; 5. Adevărat.
116
CONȚINUTUL Capitolului X, Elemente de teoria elasticității are scopul de a

CURSULUI defini și explica mărimile prin care se evaluează starea de tensiuni și
starea de deformații în diferite puncte din interiorul unui corp solicitat de
un sistem de forțe oarecare aflate în echilibru.
SCOPUL CURSULUI Capitolului X Elemente de teoria elasticității este prezentat pe
parcursul a două cursuri. Partea a doua prezintă noțiuni legate de Starea
de deformații, se explică relațiile între deplasări și deformații specifice,
între deformații specifice și tensiuni și pe baza acestora se deduc relații de
calcul pentru energia de deformație. Cursul cuprinde 4 subcapitole care
se referă la:
 deplasări și deformații specifice;
 tensorul deformațiilor;
 legea lui Hooke generalizată;
 energia de deformație.
cunoştinţe.

 să cunoască ce relații există între deplasări și deformații;
 să cunoască tensorul deformațiilor;
 să cunoască legea lui Hooke generalizată pentru starea
plană de tensiuni și pentru starea spațială de tensiuni;
 să determine energia specifică și energia totală de
deformație;
CUVINTE CHEIE stare de deformații, deplasări, tensorul deformațiilor, deformații

specifice, deformații principale, energie de deformație
79
10. ELEMENTE DE TEORIA ELASTICITĂȚII. STAREA DE DEFORMAȚII

10.6. Deplasări și deformații specifice.
Consideram un corp supus acțiunii unui sistem de forțe în echilibru. Datorită
solicitării, corpul se deformează. Se produc deformații liniare, ca efect al tensiunilor
normale, și deformații unghiulare, ca efect al tensiunilor tangențiale. Punctele corpului
suferă deplasări. Proiecțiile deplasării unui punct aparținând corpului, pe direcțiile axelor
unui reper triortogonal, reprezintă deplasările punctului pe direcțiile axelor respective și se
notează cu u,v și w. Pentru un corp continuu, omogen și izotrop deplasările depind de forțele
aplicate și de coordonatele punctului, deci se pot scrie ca funcții de coordonatele x,y,z:
u  u(x, y, z) ; v  v(x, y, z) ; w  w(x, y, z) . (10.42)
În figura 10.17 este reprezentat un element de volum paralelipipedic de dimensiuni

dx, dy, dz aparținand corpului.
Fig.10.17 Deplasări și deformații

Dacă se notează cu u,v și w deplasările punctului O, prin descompunerea în serie
Taylor a funcțiilor continue date de expresiile 10.42 și păstrând doar derivatele de ordinul
unu, deplasările punctelor B, C și D, aflate la distanțele dx, dy și dz de punctul O, se pot scrie
sub forma:
u v w
B: u   dx ; v   dx ; w   dx;
x x x
u v w
C : u   dy ; v   dy ; w   dy; (10.43)
y y y
u v w
D : u   dz ; v   dz ; w   dz;
z z z
Pe baza acestora, pentru a se stabili legăturile între deplasări și deformații, se
studiază în proiecția din planul xOy, pentru segmentele OB, OC și pentru unghiul drept dintre
ele, modificările care apar datorită deformației elementului de volum.
80
Pe direcția axei x deformația totală se poate scrie ca diferență a proiecților pe axa x a

segmentelor O1B1 și OB:
u u
 (dx)  (dx  u   dx  u)  (dx)   dx (10.44)
x x
Deformația specifică liniară, pe direcția x, rezultă:
 (dx) u
x   . (10.45)
dx x
Procedând similar pe axele y și z se constată că deformațiile specifice liniare în
punctul O sunt:
u v w
x  ; y  ; z  . (10.46)
x y z
Unghiul drept BOC a devenit B1O1C1 , diferența lor fiind suma unghiurilor (1  2 ) .
Acestea fiind foarte mici pot fi considerate egale cu tangentele lor:
v v v
 dx
 x  x  x .
BB
1  tg(1 )  1 2 (10.47)
O1B2 u u 1   x
dx   dx 1 
x x
u u u
 dy
CC y y y
2  tg(2 )  1 2    . (10.48)
O1C2 dy  v  dy 1  v 1   y
y y
Deformațiile specifice se consideră neglijabile în raport cu unitatea, ca urmare,
modificarea unghiului drept, din planul xOy, denumită deformație specifică unghiulară sau
lunecare specifică, este:
v u
 xy  1  2   . (10.49)
x y
Rezultă că lunecările specifice, considerate pozitive atunci cînd unghiul drept devine
unghi ascuțit, pentru cele trei plane ortogonale ale reperului cu originea în punctul O sunt:
v u w v u w
 xy   ;  yz   ;  zx   . (10.50)
x y y z z x
Relațiile (10.46) și (10.50) reprezintă legătura dintre deplasări și deformațiile
specifice liniare și deformațiile specifice unghiulare, sau lunecările specifice. Dacă se
consideră corpul solicitat format dintr-o infinitate de elemente de volum, deformările
acestora, cu respectarea ipotezei privind continuitatea și omogenitatea corpului, permit
determinarea poziției deformate a corpului și în consecință a deplasărilor pentru orice punct
al corpului.
81
10.7. Tensorul deformațiilor

Se poate deduce că într-un punct din interiorul unui corp solicitat, concomitent cu
starea de tensiuni apare o stare de deformație. Aceasta este caracterizată de tensorul
deformațiilor ale cărui componente sunt deformațiile specifice liniare  x ,  y , z și
deformațiile specifice unghiulare, sau lunecările specifice.
Tensorul deformațiilor se scrie sub forma:
 1 1 
 x 2
 xy
2
 xz 
 
T    yx  yz  .
1 1
y (10.51)
2 2 
1 1 
  zx  zy z 
 2 2 
Componentele  x ,  y , z duc la modificarea lungimilor laturilor paralelipipedului

elementar, iar componentele  xy   yx ,  xz   zx ,  zy   yz duc la modificarea unghiurilor
1 1
paralelipipedului elementar (  xy de la x spre y și  yx de la y spre x ).
2 2
Variaţia deformațiilor specifice este similară variaţiei tensiunilor, astfel pe direcţiile
principale corespunzătoare tensiunilor principale 1, 2 , 3 există deformaţiile specifice
principale 1, 2 , 3 , iar în planele perpendiculare pe direcțiile principale lunecările specifice
sunt nule.
Dacă reperul față de care se raportează paralelipipedul elementar are axele pe
direcțiile principale tensorul deformațiilor devine:
 1 0 0
T   0  2 0  . (10.52)
 0 0 3 
Deformația specifică liniară pe o direcție oarecare s pentru care se cunosc

cosinusurile directoare l,m,n în raport cu direcțiile principale se calculează cu relația:
s  1  l2  2  m2  3  n 2 . (10.53)
Se poate demonstra că lunecările specifice au valori maxime în plane înclinate cu 45o

față de două din direcțiile principale, la fel ca și în cazul tensiunilor tangențiale maxime, și
sunt egale cu :
12  (1   2 ) ;
 23  ( 2  3 ) ; (10.54)
 31  (3  1 ) .
82
10.8. Legea lui Hooke generalizată

Legea lui Hooke exprimă legătura între tensiuni și deformații.
Pentru starea liniară s-a utilizat deja in capitolul privitor la solicitări axiale:
x  E  x . (10.55)
Pentru starea de forfecare pură, de asemenea, se cunoaște:

  G . (10.56)
Ținând cont de faptul că tensiunile normale produc deformații și pe direcții

perpendiculare, fapt confirmat de contracția transversală care apare la o solicitare axială de
intindere, și că tensiunile tangențiale produc lunecări numai în planul lor se vor deduce, în
continuare, relațiile dintre tensiuni și deformații pentru starea spațială și pentru starea plană
de tensiuni.
Se consideră în figura 10.18 un element de volum, dintr-un corp continuu omogen și
izotrop, aflat într-o stare de solicitare caracterizată de o stare spațială de tensiuni, pe feţele
căruia acţionează tensiunile principale 1,  2 , 3 .
Fig.10.18 Element de volum cu feţele perpendiculare pe direcţiile principale
Se vor nota în continuare deformațiile produse de 1,  2 , 3 cu  ',  '',  ''' .

Pe direcția (1) tensiunile principale produc următoarele deformaţii specifice:
1
1 '  ;
E
2
1 "    ; (10.57)
E

1 "'    3 .
E
Deformația specifică pe direcția (1) rezultă prin suprapunerea efectelor:
83
1  
1  1 ' 1 " 1 "'   2  3 . (10.58)
E E E
Similar se scriu deformațiile specifice pe direcțiile (2) și (3):
  
 2   2 '  2 "  2 "'   1  2    3 , (10.59)
E E E
1  
3  3 ' 3 " 3 "'    2  3 . (10.60)
E E E
Relațiile determinate reprezintă legea lui Hooke generalizată pentru starea spațială
de tensiuni și exprimă legătura dintre tensiunile principale și deformațiile principale:
1
1  1  (2  3 ) ;
E
1
 2   2   (1  3 )  ; (10.61)
E
1
3   3  (1  2 )  .
E
Dacă se cunosc deformațiile specifice pe cele trei direcții principale se pot calcula
tensiunile principale:
E
1  1  (2  3 ) ;
1  2
E
2  2  (1  3 ) ; (10.62)
1  2
E
3  3  (1  2 ) .
1  2
Dacă fețele elementului de volum sunt normale la axele unui reper oarecare x, y, z ,
care nu coincid cu direcțiile principale, există atât tensiuni normale cât și tensiuni
tangențiale, ca urmare, legea lui Hooke generalizată (10.63) se scrie adăugînd și relațiile
dintre tensiunile tangențiale și lunecările specifice:
1
x   x   ( y   z )  ;
E
1
 y   y   ( x   z )  ;
E
1
 z   z   ( x   y )  ;
E
 xy (10.63)
 xy  ;
G
 yz
 yz  ;
G

 zx  zx .
G
84
În aceste relații E este modulul de elasticitate longitudinal, G modulul de elasticitate

transversal iar  este coeficientul de contracție transversală - coeficientul lui Poisson.
Pentru starea plană de tensiuni, dacă elementul de volum are fețele perpendiculare
pe direcțiile principale, introducând în (10.61) 3  0 se obțin:
1
1  (1    2 ) ;
E
1
 2  (2    1 ) ; (10.64)
E
1
3   (1   2 )  .
E
Se observă că starea plană de tensiuni este însoțită de o stare spațială de deformații,
deoarece tensiunile normale produc deformații și pe direcțiile perpendiculare.
Dacă elementul de volum are feţele orientate după direcţiile x, y, diferite de direcţiile
principale, pe feţele acestuia există tensiunile  x ,  y , xy   yx şi corespunzător acestora
deformaţiile specifice  x ,  y ,  xy   yx . Tensiunile normale produc lungiri pe direcțiile x și y
și contracții pe direcția z, de aceea va fi diferită de zero și  z :
1
x  ( x   y ) ;
E
1
 y  ( y   x ) ;
E
(10.65)
1
 z   ( x   y )  ;
E
 xy
 xy  .
G
10.9. Energia potenţială de deformaţie
10.9.1. Energia potenţială de deformaţie pentru starea liniară de tensiuni
Dacă asupra unui corp se aplică un sistem de forţe, sub acţiunea acestora corpul se
deformează, punctele de aplicaţie ale forţelor se deplasează şi produc lucru mecanic, care
este înmagazinat în corp sub formă de energie potenţială de deformaţie.
Fig. 10. 19 Element de volum – stare liniara de tensiuni
85
Tensiunile  x care acţionează asupra unui element de volum dintr-un corp solicitat,
aflat într-o stare liniară de tensiuni, produc un lucru mecanic elementar (figura 10.19):
dF
dL   . (10.66)
2
Se utilizează dF/2 deoarece forţa se aplică progresiv, deci variază de la 0 la valoarea
finală.
Cu elementele din figură se exprimă forța elementară, deplasarea punctului său de
aplicație și lucrul mecanic elementar, deci și energia potențială de deformație:
dF  x  dy  dz , (10.67)
   x  dx , (10.68)
1
dL  dU    x   x  dx  dy  dz . (10.69)
2
Energia de deformaţie care revine unităţii de volum, numită energie specifică de
deformaţie se deduce împărțind energia dU la volumul elementar dV, egal cu produsul
laturilor paralelipipedului elementar:
dU dU 1
U1     x   x . (10.70)
dV dx  dy  dz 2
10.9.2. Energia potenţială de deformaţie pentru starea plană de tensiuni

În cazul stării plane de tensiuni, caracterizată prin tensiunile x ,  y , xy şi
deformaţiile specifice x ,  y ,  xy , energia specifică de deformaţie rezultă din:
1
U1  ( x   x   y   y   xy   xy ) . (10.71)
2
Dacă se exprimă deformațiile specifice în funcție de tensiuni se obține:
1 1 2
U1  ( 2x   2y  2     x   y )   xy . (10.72)
2E 2G
Energia specifică de deformație se poate exprima cu ajutorul tensiunilor normale
principale:
1
U1  (12   22  2    1   2 ) . (10.73)
2E
86
10.9.3. Energia potenţială de deformaţie pentru starea spaţială de tensiuni

Pentru starea spaţială de tensiuni, caracterizată de tensiunile:  x ,  y ,  z ,
 xy ,  yz , zx şi deformaţiile  x ,  y ,  z ,  xy ,  yz ,  zx , energia specifică de deformaţie se
calculează cu relaţia:
1
U1  ( x   x   y   y   z   z   xy   xy   yz   yz   zx   zx ) . (10.74)
2
Energia specifică de deformație exprimată în funcție componentele tensorului
tensiunilor tensiunilor:
1 2 
U1  (x  2y  z2 )  (x  y   y z  z  x )
2E E (10.75)
1 2
 (xy  2yz  zx
2
).
2G
Dacă se cunosc tensiunile principale energia specifică de deformație se calculează cu:
1 2 
U1  (1  22  32 )  (1   2   2  3  3  1 ) . (10.76)
2E E
Pornind de la faptul că tensorul tensiunilor se poate descompune într-un tensor
sferic, care duce la modificarea volumului, și un tensor deviator, care duce la modificarea
formei, și energia de deformație se poate descompune în energia de modificare a
volumului și energia de modificare a formei.
Prima, rezultă din (10.76) înlocuind tensiunile principale cu valoarea medie a
tensiunilor normale:
1 1
o  ( x   y   z )  (1   2   3 ) . (10.77)
3 3
Energia specifică de modificare a volumului rezultă:
1  3(1  2) 2
U1v  (3  o2 )  (3  o2 )  o , (10.78)
2E E 2E
1  2
U1v  (1   2  3 ) 2 . (10.79)
6E
Diferența dintre energia specifică de deformație și energia de modificare a volumului
este energia specifică de modificare a formei:
U1f  U1  U1v , (10.80)
1 2 2 2  1  2
U1f  (1  2  3 )  (1  2   2 3  3 1 )  (1   2  3 )2 .
2E E 6E
Efectuând calculele se obține:
87
1  
U1f  (1  2 ) 2  (2  3 ) 2  (3  1 ) 2  . (10.81)
6E 
Energia potenţială totală de deformaţie a unui corp de volum V se obţine pe baza
energiei specifice de deformaţie:
U   U1  dV . (10.82)
V
În cazul barelor, este util pentru aplicații ca energia potenţială de deformaţie să fie
scrisă în funcţie de eforturile din bare.
10.9.4. Energia potențială de deformație pentru bara solicitată la întindere sau

compresiune cu forţa axială N
Starea de tensiuni:
N
x  ; x  1  
A
 y  z  0 ; xy   yx  0 .
Energia specifică de deformaţie este:
2 N2
U1   .
2E 2E  A 2
Energia totală de deformaţie rezultă:
N2 N2
U   U1  dV   U1  dx  dA    dx  dA   2E  A2  dx  A ;
V V 2E  A2 A
N2
U  dx . (10.83)
2E  A
10.9.5. Energia potențială de deformație pentru bara solicitată la forfecare cu forţa

tăietoare T
Starea de tensiuni este caracterizată de:
x   y  z  0 ;  yz  zx  0 ;
k1  T
 xy  ;
A
unde k1 este un coeficient care ţine semă de faptul că tensiunea nu e uniform
distribuită pe secţiunea barei.
Rezultă energia potenţială de deformaţie:
88
k12  T 2 k  T2
U  dx    dx (10.84)
2G  A 2G  A
10.9.6. Energia potențială de deformație pentru bară solicitată la încovoiere cu

momentul încovoietor Mi  M z
Starea de tensiuni este determinată de:

Mz  y
x   1   ;  y   z  0 ;  xy   yz  zx  0 .
Iz
Energia specifică de deformaţie și energia de deformație totală sunt:
1 M 2z  y 2
U1   ,
2E I 2z
M 2z
U  dx . (10.85)
2E  I z
10.9.7. Energia potențială de deformație pentru bară solicitată cu momentul de

torsiune M t
Starea de tensiuni este determinată de:

Mt  r
  xy  ;  x   y   z  0 ;  yz  zx  0 .
Ip
Energia specifică de deformaţie este:
1 M 2t  r 2
U1   .
2G I 2p
Energia de deformaţie totală rezultă:
M 2t
U  dx . (10.86)
2G  I p
Pe baza formulelor de calcul a energiei de deformaţie, deduse pentru cele patru

solicitări simple, se obţine expresia energiei de deformaţie în cazul unei solicitări compuse
pentru care au valori diferite de zero toate cele patru eforturi N, T, Mz şi M t :
N2 k  T2 M 2z M 2t
U  dx    dx    dx    dx . (10.87)
2E  A 2G  A 2E  I z 2G  I p
89
REZUMAT
 Starea de tensiuni în jurul unui punct este însoțită de o stare de deformații

caracterizată de deformațiile specifice liniare  x ,  y , z și deformațiile specifice
unghiulare, sau lunecările specifice  xy   yx ,  xz   zx ,  zy   yz , acestea fiind
elementele componente ale tensorului deformațiilor.
 Variaţia deformațiilor specifice este similară variaţiei tensiunilor, astfel pe
direcţiile principale corespunzătoare tensiunilor principale 1, 2 , 3 există
deformaţiile specifice principale 1, 2 , 3 , iar în planele perpendiculare pe
direcțiile principale lunecările specifice sunt nule. Lunecările specifice au valori
maxime în plane înclinate cu 45o față de direcțiile principale, la fel ca și în cazul
tensiunilor tangențiale maxime
 Legea lui Hooke generalizată pentru starea spațială de tensiuni exprimă
legătura dintre tensiunile principale 1, 2 , 3 și deformațiile specifice
principale 1,  2 , 3 . Dacă tensiunile normale nu sunt pe direcțiile principale se
adaugă și lunecările specifice diferite de zero.
 Energia specifică de deformație se poate calcula pe baza componentelor
tensorului tensiunilor sau pe baza eforturilor, în cazul barelor supuse la solicitări
simple sau compuse. Energia specifică de deformație se poate descompune în
energia de modificare a volumului și energia de modificare a formei.

x ,  y , z Deformații specifice liniare
 xy ,  yx ,  yz ,  zy ,  zx ,  xz Lunecări specifice
T Tensorul deformațiilor
1, 2 , 3 Tensiuni principale

N / mm2
1, 2 , 3 Deformații principale
U1 Energie specifică de deformație
U Energie specifică de deformație
Modul de elasticitate longitudinal

E N / mm2
Modul de elasticitate transversal
G N / mm2
 Coeficientul lui Poisson
90
RELAȚII DE CALCUL
1
x   x  ( y   z )  ;
Legea lui Hooke E
1
generalizată  y   y  ( x  z )  ;
E
pentru
1
starea spațială  z  z  ( x   y )  ;
E
de tensiuni xy  yz 
 xy  ;  yz  ;  zx  zx .
G G G
Energia specifică de 1
U1  ( x   x   y   y   z   z   xy   xy   yz   yz   zx   zx )
deformație 2
Energia specifică de 1 2 
U1  (x  2y  z2 )  (x  y   y z  z  x )
deformație 2E E
1 2
 (xy  2yz  zx
2
).
2G
Energia specifică de 1 2 
U1  (1  22  32 )  (1   2   2  3  3  1 ) .
deformație 2E E
Energia specifică de 1  2
U1v  (1   2  3 ) 2
modificare a volumului 6E
Energia specifică de 1  
U1f   (1  2 ) 2  (2  3 ) 2  (3  1 ) 2  .
modificare a formei 6E
Energia de deformație
totală pentru o bară N2 k  T2 M 2z M 2t
U  dx    dx    dx    dx
supusă unei solicitări 2E  A 2G  A 2E  I z 2G  I p
compuse
1. Legea lui Hooke generalizată exprimă legătura dintre deformațiile
specifice și deplasări.
2. Direcțiile principale ale deformațiilor coincid cu direcțiile
principale ale tensiunilor
3. În plane perpendiculare pe direcțiile principale lunecările specifice
sunt diferite de zero.
4. Tensiunile normale nu produc deformații liniare pe alte direcții.
5. Energia specifică de deformație este energia de deformație ce

revine unității de volum.
91
Bibliografie
Mega.
Române.
Pedagogică.
Răspunsuri la testul de autoevaluare: 1. Fals; 2.Adevărat; 3.Fals; 4.Fals; 5. Adevărat.
92
CONȚINUTUL Capitolului X, Elemente de teoria elasticității. Starea de tensiuni,

CURSULUI are scopul de a defini mărimile prin care se evaluează starea de tensiuni în
diferite puncte din interiorul unui corp solicitat de un sistem de forțe
oarecare aflate în echilibru.
SCOPUL CURSULUI Capitolului X Elemente de teoria elasticității este prezentat pe
parcursul a două cursuri. În primul dintre acestea rreferitor la Starea de
tensiuni sunt definite elementele ce caracterizează starea de tensiuni în
jurul unui punct, sunt prezentate stări de tensiuni particulare și metodele
de determinare a tensiunilor principale. Cursul cuprinde 4 subcapitole
care se referă la:
 starea de tensiuni în jurul unui punct;
 dualitatea tensiunilor tangențiale;
 starea plană de tensiuni, direcții și tensiuni principale;
 cazuri particulare ale stării plane de tensiuni.
cunoştinţe.

 să definească starea de tensiuni în jurul unui punct și
mărimile caracteristice;
 să determine direcțiile și tensiunile principale pentru starea
plană de tensiuni;
 să identifice o anumită stare particulară de tensiuni și să
utilizeze relațiile de calcul corespunzătoare;
CUVINTE CHEIE stare de tensiuni, tensiuni normale, tensiuni tangențiale, tensorul

tensiunilor, tensiuni principale, direcții principale
57
10. ELEMENTE DE TEORIA ELASTICITĂȚII. STAREA DE TENSIUNI

10.1. Starea de tensiuni în jurul unui punct
10.1.1. Scalari. Vectori. Tensori
Mărimile utilizate pentru analiza fenomenelor pe care le studiază disciplina
Rezistența materialelor pot fi mărimi scalare, mărimi vectoriale sau mărimi tensoriale.
Pentru a fi evaluată, orice mărime are atașată o descriere simbolică de tip numeric,
numită valoare numerică a mărimii respective. Valoarea numerică poate fi un număr real,
pentru mărimile scalare, un șir de numere reale, adică un vector, pentru mărimile
vectoriale, sau un tablou de numere reale de tip matrice, pentru mărimile tensoriale.
Masa unui corp (m = 10 kg), lungimea unei bare (l = 2m) sunt mărimi scalare. Pentru
ca o mărime scalară să fie determinată este suficient un singur parametru – un număr și o
unitate de măsură.
O forță care acționează într-un punct aparținând unui corp este o mărime vectorială.
Se reprezintă printr-un segment orientat numit vector. Pentru a caracteriza o forță aplicată
într-un punct este suficient să fie cunoscute proiecțiile pe axele unui reper cartezian, sunt
suficienți 3 parametri pentru ca forța să fie determinată, câte un număr real pentru fiecare
dimensiune a spațiului.
Pentru a studia starea de solicitare a unui corp supus acțiunii unui sistem de forțe
oarecare aflate în echilibru este necesar să se utilizeze o mărime, numită tensiune,
caracterizată de mai mulți parametri pentru fiecare dimensiune a spațiului tridimensional,
mărime determinată printr-un tensor de ordinul 2 cu 3x3 elemente.
10.1.2. Componentele tensorului tensiune
Se știe că forțele interioare, eforturile secționale și tensiunile se determină utilizând
metoda secțiunilor.
Fig.10.1 Tensiuni într-un punct al unui corp solicitat
58
Se consideră în figura 10.1 un corp solicitat de un sistem de forțe aflate în echilibru

F1, F2 ,..., Fk , Fn , și un punct oarecare O aparținând corpului.
Se secționează corpul cu un plan Ps. Normala la planul secțiunii, în punctul O, este s.

Se reprezintă în punctul O un element de arie dA cuprins în planul secțiunii și forța interioară
dFs ce revine ariei dA. Tensiunea în punctul O se definește prin relația:
dFs
ps  . (10.1)
dA
Tensiunea depinde de forțele care produc starea de solicitare, de poziția punctului O
dar și de orientarea suprafeței dA. Tensiunea se descompune în componenta normală la
suprafața pe care acționează, tensiunea normală s , și tensiunea cuprinsă în planul
suprafeței, tensiunea tangențială s .
Dacă secționarea se realizează cu un plan Ps’, care conține punctul O dar are o nouă
orientare, forța interioară corespunzătoare unui element de arie dA conținut în planul Ps’
este diferită, deci tensiunea în același punct O este, de asemenea, diferită:
dFs'
ps'   ps . (10.2)
dA
Starea de tensiuni într-un punct al unui corp solicitat este reprezentată de
ansamblul de vectori tensiune care se obțin pentru toate orientările posibile ale
elementului de arie dA ce conține acel punct.
Dacă în punctul O al unui corp solicitat se reprezintă un reper Oxyz și un element de
volum de formă paralelipipedică, de dimensiuni oricât de mici astfel încât, la limită, se poate
reduce la un punct, cu fețele conținute în planele reperului, cele trei fețe vizibile ale
elementului de volum pot fi considerate elemente de arie dA ce conțin punctul O dar au
orientări diferite, normale la cele trei axe (fig.10.2).
Fig.10.2 Componentele tensorului tensiunilor
59
Vectorii tensiune corespunzători celor trei fețe ale elementului de volum se

descompun în componente paralele cu axele și se scriu ca vectori coloană de forma:
x    yx   zx 
     
p x   xy  , p y   y  , pz   zy  . (10.3)
     
 xz    yz   z
Prin alăturarea celor trei vectori coloană într-o matrice linie, rezultă o matrice
pătratică cu 3 linii și 3 coloane care reprezintă un tensor de ordinul 2 numit tensorul
tensiunilor:
 x  yx zx 
 
T   p x , p y , pz    xy y zy  . (10.4)
 
 xz  yz z 
Elementele tensorului tensiunilor sunt tensiuni normale la fețele elementului de

volum  x ,  y ,  z , pentru care indicele corespunde axei normale la suprafața pe care
acționează și tensiuni tangențiale  xy ,  xz ,  yx ,  yz , zx , zy , pentru care primul indice indică
axa normală la suprafață iar al doilea arată direcția tensiunii.
Tensiunile pe fețele vizibile ale paralelipipedului elementar se consideră pozitive dacă
sunt de sens opus axelor. Dacă nu este reprezentat un sistem de axe, tensiunile normale
sunt pozitive dacă au efect de întindere, iar tensiunile tangențiale  xy ,  yz , zx sunt
considerate pozitive dacă în raport cu punctul analizat rotesc elementul în sens orar.
Pentru a studia variația tensiunii în funcție de poziția elementului de arie ce conține
punctul O, cu scopul de a cunoaște starea de tensiuni în jurul punctului O al corpului
analizat, se secționează elementul de volum cu un plan care intersectează axele reperului
Oxyz în punctele A, B și C. Rezultă un element de volum de forma unei piramide OABC care,
aparținând unui corp aflat în echilibru, trebuie de asemenea să fie în echilibru (fig.10.3).
Fig.10.3 Componentele tensiunii corespunzătoare unei suprafețe înclinate
60
Fig.10.4 Tensiunile pe fețele elementului de volum OABC
Se pune problema de a determina tensiunea ps corespunzătoare elementulul de arie

dA=Aria ABC, a cărui poziție este dată de cosinusurile directoare l, m, n ale normalei s la
suprafața planului de secționare, scriind ecuațiile de echilibru pentru elementul de volum
OABC. Pe fiecare față a elementului de volum, dimensiunile fiind foarte mici, tensiunile se
consideră constante.
Tensiunea ps se poate descompune în trei componente paralele cu axele de

coordonate notate cu psx , psy , psz și, de asemenea, în două componente, tensiunea
normală ,  , pe direcția normalei s, și tensiunea tangențială  , conținută în planul de
secționare (fig.10.3).
Pentru a determina tensiunea pe suprafața înclinată se scriu ecuațiile de echilibru
pentru elementul de volum OABC și anume ecuațiile de proiecții pe direcțiile celor trei axe
Ox, Oy și Oz ale forțelor ce rezultă înmulțind tensiunile cu suprafețele pe care acționează.
Ariile fețelor elementului de volum sunt: ABC  dA; OAC  l  dA; OAB  m  dA;
OBC  n  dA .
Ecuațiile de echilibru rezultă din figura 10.4:
psx  dA   x  l  dA   xy  m  dA   xz  n  dA
psy  dA   yx  l  dA   y  m  dA   yz  n  dA (10.5)
psz  dA  zx  l  dA  zy  m  dA   z  n  dA
61
Se împart ecuațiile cu aria dA și se obțin componentele psx , psy , psz ale tensiunii ps
pe elementul de suprafață dA normal la direcția s.
psx   x  l   xy  m   xz  n
psy   yx  l   y  m   yz  n (10.6)
psz  zx  l  zy  m   z  n
Valoarea tensiunii pe suprafața înclinată se calculează cu relația:
ps  psx 2  psy 2  psz 2 . (10.7)
Dacă se utilizează tensiunea normală  și tensiune tangențială  se poate scrie:
ps2  2  2 (10.8)
Tensiunea normală pe suprafața înclinată este egală cu proiecția tensiunii ps pe

direcția normalei s :
  psx  l  psy  m  psz  n ; (10.9)
   x  l2   y  m 2  z  n 2  2   xy  l  m  2   yz  m  n  2   zx  n  l . (10.10)
Tensiunea tangențială pe suprafața înclinată rezultă din:
  ps2  2 (10.11)
Din relațiile (10.6) se observă că valorile componentelor tensiunii ps nu depind de

dimensiunile piramidei, care poate fi oricât de mică, astfel încât, se poate considera că
tensiunea determinată pe fața ABC este aceeași cu tensiunea pe un element de arie paralel
cu aceasta dar care conține originea O a reperului.
Se observă că pentru a cunoaște componentele tensiunii pentru orice element de
arie care conține punctul O este necesar și suficient să se cunoască elementele componente
ale tensorului tensiunilor și orientarea suprafeței. Deci a cunoaște starea de tensiuni în jurul
unui punct înseamnă a cunoaște cele 9 elemente componente ale tensorului tensiunilor.
Deci starea de tensiuni în jurul unui punct din interiorul unui corp solicitat de un
sistem de forțe aflate în echilibru este determinată de tensorul tensiunilor T și poate fi
reprezentată printr-un element paralelipipedic cu fețele paralele cu planele de coordonate,
tensiunile pe fețele paralelipipedului fiind componentele tensorului tensiune.
Starea de tensiune corespunzătoare tensorului T poate fi considerată o
suprapunere a două stări de tensiune, una care duce la modificarea volumului
paralelipipedului elementar și a doua care duce la modificarea formei paralelipipedului
62
elementar. Prima stare de tensiuni este caracterizată prin tensiuni normale identice pe
planele de coordonate, egale cu valoarea medie a tensiunilor normale  x ,  y ,  z .
 o  ( x   y   z ) / 3 (10.12)
Tensorii prin care sunt caracterizate cele două stări de tensiuni sunt tensorul sferic
To , care reprezintă o întindere sau o compresiune pe toate direcțiile, care duce la
modificarea volumului fără a se modifica forma, și tensorul deviator Td :
 o 0 0
To   0 o 0  ; (10.13)
 0 0 o 
  x  o  yx zx 
 
Td   xy  y  o zy  . (10.14)
 
 xz  yz z  o 
În funcție de numărul componentelor tensorului tensiunilor diferite de zero există

trei situaţii distincte: starea spațială, starea plană și starea liniară de tensiuni.
a) Stare spaţială de tensiuni
Tensiunile pe fețele elementului de volum sunt paralele cu axele x, y ,z ale reperului.
Tensorul tensiunilor este de forma (10.4)
Fig.10.5 Starea spațială de tensiuni

Deoarece orice element de volum dintr-un corp aflat în echilibru trebuie să fie, de
asemenea, în echilibru, pe fețele elementului de volum, care la limită se poate reduce la un
63
punct, opuse celor conținute în planele reperului tensiunile vor fi de valori egale și de sensuri
opuse, pentru a fi îndeplinite condițiile de echilibru (fig.10.5).
b) Starea plană de tensiuni
Tensiunile sunt paralele cu două dintre axele reperului (în figură x,y). Ca urmare
pentru reprezentarea stării de tensiuni se poate utiliza o schema plană (fig.10.6). O astfel de
stare de tensiuni se întâlnește în cazul plăcilor subțiri solicitate prin forțe conținute în planul
median.
Fig. 10.6 Starea plană de tensiuni
c) Starea liniară de tensiuni

Tensiunile sunt paralele cu una din axele reperului și starea de tensiuni poate fi
reprezentată printr-o schemă liniară, ca și în cazul solicitărilor axiale de întindere sau
compresiune (fig.10.6).
Fig. 10.7 Starea liniară de tensiuni
64
10.2. Dualitatea tensiunilor tangenţiale

Pentru tetraedrul elementar din figura 10. 4 se consideră că forțele elementare ce
acționează pe fețele acestuia se aplică în centrele de greutate ale acestora și, considerînd
tensiunile constante pe fiecare față, se calculează înmulțind tensiunile cu ariile fețelor
respective.
Se scriu ecuațiile de echilibru ale momentelor în raport cu axele paralele cu axele de
coordonate x’, y’, z’ pe care sunt orientate tensiunile normale  x ,  y ,  z .
 M(x ')  0
 1  1  1  1 (10.15)
 zy   OB  OC    OA    yz   OA  OB    OC  0
 2  3  2  3
 M(y')  0
 1  1  1  1 (10.16)
 xz   OA  OC    OB   zx   OC  OB    OA  0
 2  3  2  3
 M(z ')  0
 1  1  1  1 (10.17)
  yx   OA  OB    OC    xy   OA  OC    OB  0
 2  3  2  3
Rezultă egalitățile:
zy   yz ;  xz  zx ;  yx   xy . (10.18)
Relaţiile obţinute confirmă una din teoremele fundamentale ale teoriei elasticităţii
cunoscută sub denumirea de principiul dualităţii tensiunilor tangenţiale.
Dacă pe un plan din interiorul unui corp solicitat există o tensiune tangenţială,
atunci pe un plan perpendicular pe primul există aceeaşi tensiune tangenţială, ambele
fiind simetric orientate faţă de muchia comună şi perpendiculare pe aceasta.
Se constată că tensorul tensiunilor este simetric și din cele 9 elemente componente
doar 6 sunt independente.
10.3. Starea plană de tensiuni. Tensiuni principale
Fie un element de volum paralelipipedic din interiorul unui corp solicitat. Se
analizează o stare plană de tensiuni, deci tensiunile pe feţele elementului de volum sunt
paralele cu axele Ox şi Oy (fig. 10.8). Se consideră cunoscute elementele tensorului
tensiunilor, adică tensiunile pe fețele unui paralelipiped elementar cu fețele paralele cu
axele reperului.
 x  yx 0
 
T    xy y 0 . (10.19)
 0 0 
 0
65
Fig. 10.8 Starea plană de tensiuni – tensiuni pe fețele unui element de volum rotit în jurul
axei Oz cu unghiul  .
Se pune problema de a afla tensiunile normale şi tensiunile tangenţiale pe feţelor
unui element de volum paralelipipedic, rotit, in raport cu cel care are fețele în planele
reperului, în jurul axei Oz, cu unghiul  .
Variaţia tensiunilor în funcţie de înclinarea suprafeţei, măsurată de unghiul  , se
studiază cu ajutorul schemei plane din figura 10.9, analizând echilibrul unui element de
volum prismatic cu baza triunghiul dreptunghic cu vârful în punctul O și limitat de fețele de
arii A, A sin , A cos  .
Fig. 10.9 Starea plană de tensiuni – variaţia tensiunilor cu unghiul  .
Se consideră cunoscute tensiunile x ,  y , xy   yx şi se determină tensiunile  şi

 pe suprafaţa înclinată cu unghiul  .
Cele şase tensiuni reprezentate înmulţite cu suprafeţele corespunzătoare reprezintă
6 forţe care se află în echilibru.
Se scriu ecuaţiile proiecţiilor acestor forţe pe direcţiile  şi  :
66
  A  x  A  cos   cos    y  A  sin   sin   2 xy  A  sin   cos   0 (10.20)
 A  y  A  sin  cos   x  A  cos  sin   xy  A  cos2   xy  Asin 2   0 (10.21)
de unde rezultă:
  x  cos2   y  A  sin 2   2xy sin   cos   0 ,
  (x  y )  sin  cos   xy (sin 2   cos2 ) .
Utilizând relaţiile :
1  cos 2 1  cos 2
cos 2   ; sin 2   ; 2  sin   cos   sin 2
2 2
se obţin următoarele expresii, care permit determinarea tensiunilor  şi  pentru
orice unghi  :
x   y x   y
   cos 2  xy  sin 2 , (10.22)
2 2
x   y
  sin 2  xy  cos 2 . (10.23)
2
Studiind variația tensiunilor  funcție de unghiul  se determină două valori ale
acestuia, deci două direcții, pentru care tensiunea normală are valorile extreme, maximă şi
minimă. Aceste direcţii se denumesc direcţii principale iar tensiunile corespunzătoare
tensiuni principale.
Se derivează expresia tensiunii normale (10.22) în raport cu 2 :
d x   y
  sin 2  xy  cos 2   . (10.24)
d(2) 2
Expresia obţinută fiind aceeaşi cu expresia tensiunii tangenţiale, cu semn schimbat,
rezultă că pe direcţiile principale, pe care derivata funcţiei  se anulează, tensiunile
tangenţiale sunt nule.
Unghiurile direcţiilor principale rezultă egalând cu zero expresia (10.24):
2 xy
tg2  . (10.25)
x  y
Funcţia tangentă având perioada  în intervalul   [0,360] există două soluţii 21 ,
2 2 diferite cu  , unghiurile 1 şi 2 fiind diferite cu  / 2 . Deci direcțiile principale sunt
perpendiculare.
Dar cunoscând :
67
tg2 1
sin 2  ; cos 2  ,
1  tg 2 2 1  tg 2 2
și ținând cont de (10.25) corespunzător celor două soluții 21 , 2 2 se pot scrie:
2 xy x  y
sin 21,2   ; c os 21,2   . (10.26)
( x   y ) 2  42xy ( x   y ) 2  42xy
Intruducând relațiile (10.26) în expresia (10.22) a tensiunii normale  se determină

tensiunile principale:
x   y 1
1,2   (x   y )2  42xy . (10.27)
2 2
Se observă că suma tensiunilor principale este:
1  2  x   y . (10.28)
Deci suma tensiunilor normale pe două direcții perpendiculare este un invariant.

Dacă axele reperului coincid cu direcțiile principale atunci tensiunea normală și
tensiunea tangențială pe fața înclinată cu unghiul  se pot scrie:
1   2 1   2
   cos 2 , (10.29)
2 2
1   2
  sin 2 . (10.30)
2
Pentru a determina valorile extreme ale tensiunilor tangenţiale se procedează
similar. Egalând expresia derivatei funcției  , în raport cu 2 , cu zero:
d x   y
  cos 2  xy  sin 2  0 (10.31)
d(2) 2
rezultă:
x  y 1
tg2 '    . (10.32)
2xy tg2
Se observă că soluţiile 2 şi 2 ' sunt diferite cu 90o , direcţiile corespunzătoare

fiind perpendiculare. Ca urmare  '    45o , deci tensiunile tangenţiale au valori extreme
pe direcţii rotite cu 45o faţă de direcţiile principale.
Valorile tensiunilor tangenţiale maxime și ale tensiunilor normale asociate acestora
se obțin din (10.29) și (10.30) introducând   45o :
1   2   2
max  ;  1 . (10.33)
2 2
68
Deci cele două tensiuni tangenţiale, maximă și minimă, pe direcţii perpendiculare,

sunt egale şi de sens contrar, ceea ce confirmă principiul dualităţii tensiunilor tangenţiale.
Pe direcţiile principale tensiunile tangenţiale sunt nule. Pe baza acestei observaţii se
definesc direcţiile principale ale tensiunilor ca fiind direcţiile normale la planele în care
tensiunile tangenţiale sunt nule.
În cazul stării spaţiale de tensiuni există trei tensiuni principale 1, 2 , 3 , după trei
direcţii perpendiculare între ele, numite direcţii principale. Corespunzător unui punct
oarecare O, din interiorul unui corp solicitat, există trei plane perpendiculare pe care nu
există tensiuni tangenţiale, doar tensiuni normale 1, 2 , 3 , numite tensiuni principale iar
direcţiile acestora sunt direcţii principale. Tensiunile tangenţiale au valorile extreme în plane
înclinate cu 45o faţă de două din direcțiile principale și paralele cu a treia direcție principală
și se calculează ca semidiferența a câte două tensiuni principale, din planele înclinate față de
planul tensiunii tangențiale, așa cum s-a arătat la starea plană de tensiuni.
10.4. Cazuri particulare ale stării plane de tensiuni

10.4.1. Tracţiune/compresiune simplă (starea liniară de tensiuni)
Solicitările axiale, tracțiunea și compresiunea, sunt caracterizate de o stare liniară de
tensiuni, pentru care singurul element al tensorului tensiunilor diferit de zero este tensiunea
normală pe direcția forțelor aplicate, care este axa x.
Introducând în relațiile de calcul stabilite la starea plană de tensiuni valorile:
x  0,  y  0, xy   yx  0 (10.34)
rezultă tensiunile principale:

x x
1,2   ; 1   x ;  2  0 . (10.35)
2 2
Direcțiile principale sunt date de relația (10.25):
2xy
tg21,2  0; 1  0 ;  2  90o .
x   y
Tensiunile tangențiale de valori extreme sunt:

1   2 
1,2    x , (10.36)
2 2
iar direcțiile normalelor corespunzătoare planelor în care se produc acestea,
determinate cu relația (10.32) sunt:
x   y
tg21,2
'
   ; 1'  45o ;  '2  135o .
2 xy
69
10.4.2. Forfecarea pură

Forfecarea pură este starea de tensiuni caracteristică solicitării de răsucire a
barelor cu secțiune circulară sau inelară. Este caracterizată de următoarele
componente ale tensorului tensiunilor:
x  0,  y  0, xy  0 . (10.37)
Unghiurile direcțiilor principale sunt:

    3
tg2  ; 2  ; 1  ;  2    ; (10.38)
2 4 4 2 4
Iar tensiunile principale sunt egale ca valoare dar de semne diferite:
1,2  xy ; 1  xy ; 2   xy . (10.39)
Pentru tensiunile tangențiale se obțin:

1   2
1,2     xy , (10.40)
2
x  y
tg21,2
'
  0 ; 1'  0o ;  '2  90o .
2 xy
10.4.3. Încovoierea simplă

Pentru o bară solicitată la încovoiere simplă atât tensiunile normale cât și tensiunile
tangențiale într-o secțiune transversală, perpendiculară pe axa barei, variază pe înălțimea
secțiunii în funcție de depărtarea față de axa neutră. Pentru a determina starea de tensiuni
într-un punct din secțiune se consideră un element de volum care, fiind infinit de mic, se
poate reduce la punctul considerat. Una din feţele acestuia este cuprinsă în planul secţiunii
transversale.
Fig. 10.10 Starea plană de tensiuni la încovoierea simplă
70
Astfel tensiunile pe fețele elementului de volum, componente ale tensorului

tensiunilor prin care este determinată starea de tensiuni pentru punctul respectiv, se
calculează cu formula lui Navier și formula lui Juravski în funcție de distanța y de la punctul
considerat la axa z.
Datorită faptului că tensorul tensiunilor variază cu y, atât direcțiile principale cât și
tensiunile principale variază pe înălțimea secțiunii.
Ștind că:
Mz  y Ty  Sz (y)
x  ;  y  0 ; xy 
Iz b(y)  Iz
rezultă:
2xy x 1
tg2  ; 1,2    x 2  42xy , (10.41)
x 2 2
în care x şi  xy variază în funcţie de distanţa y de la axa z, axă neutră și axă

principală de inerție a secțiunii.
Se analizează direcțiile și tensiunile principale pentru puncte situate în secţiunea BC a
unei bare supusă unei solicitări de încovoiere simplă, în care eforturile forţă tăietoare şi
moment încovoietor au ambele valori pozitive (fig. 10.11).
Se calculează tensiunile x și  xy corespunzătoare punctelor situate pe fibrele
extreme (1) și (3) și pe fibra medie (2) și se introduc în (10.41).
La nivelurile (1), (2) şi (3) din secţiune rezultă următoarele direcții și tensiuni
principale:
(3) x  0 ; xy  0  1  x  0 ; 2  0 ; 1  0 ; 2  90o
(2) x  0; xy  0  1,2  xy ; 1  45o ; 2  135o
(1) xy  0  1  0 ; 2  x  0 ; 1  90o ; 2  180o
Fig.10.11 Tensiuni principale la încovoierea simplă
71
Dacă se determină direcţiile principale pentru puncte succesive, infinit

apropiate, situate pe direcţiile tensiunilor principale şi se trasează înfăşurătoarele acestora
se obţin liniile izostatice. Prin orice punct al barei trec două izostatice perpendiculare. Pe
întreaga bară se pot trasa o infinitate de izostatice care formează o reţea de curbe
ortogonale. Cunoaşterea liniilor izostatice înseamnă implicit cunoaşterea direcţiilor după
care materialul este întins sau comprimat. La grinzile de beton armat se caută ca armăturile
din oţel să urmeze aproximativ traseul izostaticelor de întindere.
Fig. 10.12 Linii izostatice la încovoierea simplă
10.5. Exemplu de calcul

Tensorul tensiunilor, prin care este caracterizată starea plană de tensiuni în jurul unui
punct O, din interiorul unui corp solicitat de un sistem de forțe în echilibru, este:
50 20 0 
T   20 30 0 
 0 0 0 
Pe baza acestuia se cer următoarele:

a) Să se reprezinte printr-o schemă plană tensiunile componente ale tensorului
tensiunilor, pe fețele unui element de volum paralelipipedic cu vârful în punctul O.
b) Să determine și să se reprezinte apoi tensiunile pe fețele elementului de volum
rotit în jurul axei perpendiculare pe planul desenului, în punctul O, cu   30o .
c) Să se determine direcțiile principale, tensiunile principale și să se reprezinte
elementul de volum cu fețele normale la direcțiile principale și tensiunile pe fețele acestuia.
d) Să se determine direcțiile corespunzătoare tensiunilor tangențiale cu valori
extreme, tensiunile normale asociate acestora și să se reprezinte tensiunile determinate pe
fețele elementului de volum.
Rezolvare:
a) Tensorul tensiunilor are doar compnente paralele cu axele Ox și Oy, deci elementul
de volum paralelipipedic și tensiunile pe fețele acestuia se pot reprezenta în planul Oxy.
x  50,  y  30, xy   yx  20 .
72
Tensiunile normale pozitive sunt de întindere iar cele negative de compresiune.

Tensiunile tangențiale pozitive se reprezintă pe fețele elementului de volum din planele
reperului orientate spre originea reperului (fig.10.13).
Fig. 10.13 Starea plană de tensiuni corespunzătoare tensorului dat
b) Tensiunile  şi  pentru unghiul   30o se determină cu relațiile (10.22) și

(10.23):
x   y x   y
   cos 2  xy  sin 2
2 2
50  ( 30) 50  ( 30)
   cos(2  30o )  20  sin(2  30 o )  47,32
2 2
x   y
  sin 2  xy  cos 2
2
50  ( 30)
  sin(2  30o )  20  cos(2  30o )  24, 64
2
Tensiunea ' se calculează ținând cont că suma tensiunilor normale pe două plane
perpendiculare este un invariant.
Fig. 10.14 Tensiuni pe fețele elementului de volum rotit cu   30o
73
  '  x  y  50  (30)  20; '  20    20  47,32  27,32
Reprezentarea rezultatelor obținute (fig. 10.14) pe fața elementului de volum a cărei

normală face cu axa x unghiul   30o , se face ținând cont de sensul pozitiv al tensiunilor
 şi  din figura 10.9.
c) Direcțiile principale și tensiunile principale rezultă din (10.25) și (10.27):
2 xy
tg2 
x  y
2  20 40
tg2    0,5; 2  arctg(0,5)  26,57 o ;
50  (30) 80
1  13, 28o ;  2  13, 28o  90o  103, 28o
x   y 1
1,2   (x   y )2  42xy
2 2
50  (30) 1
1,2   (50  (30)) 2  4  202 ; 1  54, 72;  2  34, 72
2 2
Fig. 10.15 Tensiuni principale și direcții principale

d) Direcțiile pentru care se obțin tensiunile tangențiale maxime rezultă din (10.32):
x  y
tg2 '  
2 xy
50  (30)
tg2 '    2 ; 2 '  arctg(2)  63, 44o ;
2  20
1  31, 72 ;  '2  31, 72o  90o  58, 28o
' o
Tensiunile corespunzătoare direcțiilor 1'  31, 72o ;  '2  58, 28o sunt:
(1' )  10 ; (1' )  44, 72 ; ( '2 )  10 ; ( '2 )  44, 72 ;
74
Fig. 10.16 Tensiuni tangențiale maxime
REZUMAT
 Starea de tensiuni în jurul unui punct este caracterizată de tensiunile normale
 x ,  y ,  z și tensiunile tangențiale  xy ,  xz ,  yx ,  yz , zx , zy ce există pe fețele
unui element de volum paralelipipedic care la limită se reduce la punctul
considerat, tensiuni care formează tensorul tensiunilor.
 Pentru anumite solicitări unele din elementele tensorului tensiunilor se
anulează, în funcție de acest criteriu se disting: starea liniară de tensiuni
(pentru care sunt diferite de zero doar tensiuni paralele cu o dreaptă), starea
plană de tensiuni (sunt diferite de zero doar tensiuni paralele cu un plan) și
starea spațială de tensiuni (există tensiuni diferite de zero pe toate cele trei
direcții ale unui sistem triortogonal).
 Într-un punct din interiorul unui corp caracterizat printr-o stare plană de
tensiuni se pot determina două direcții perpendiculare, numite direcții
principale, pe care tensiunile normale au valorile maximă și minimă, iar aceste
tensiuni se numesc tensiuni principale.
 Tensiunile tangențiale pe plane normale la direcțiile principale sunt nule și au
valori maxime pe plane înclinate cu 45o față de acestea.
75

 x ,  y , z Tensiuni normale N / mm2
xy , xz ,  yx , Tensiuni tangențiale N / mm2

 yz , zx , zy
1 , 2 Tensiuni normale principale N / mm2

1 ,  2 Unghiurile direcțiilor principale
1, 2 Tensiunea tangențială maximă, N / mm2

Tensiunea tangențială minimă
E Modul de elasticitate longitudinal N / mm2

G Modul de elasticitate transversal N / mm2
 Coeficientul lui Poisson
RELAȚII DE CALCUL
Tensiunea normală pe un plan înclinat x   y x   y
   cos 2  xy  sin 2
cu unghiul  față de axa y 2 2
Tensiunea normală pe un plan înclinat x   y
  sin 2  xy  cos 2
cu unghiul  față de axa y 2
Unghiurile direcțiilor principale 1,2 2 xy
tg2 
x  y
Tensiunile normale principale x   y 1

1,2   (x   y )2  42xy
2 2
Tensiunile tangențiale cu valori extreme 1   2
1,2  
2
Unghiurile direcțiilor 1,2

' x  y 1
tg2 '   
2xy tg2
Direcțiile principale la încovoierea 2xy

tg2 
simplă x
Tensiuni principale la încovoierea x 1
1,2    x 2  42xy
simplă 2 2
76
1. Starea de tensiuni in jurul unui punct dintr-un corp
solicitat este cunoscută dacă se cunoaște tensorul
tensiunilor corespunzător punctului respectiv.
2. Tensorul tensiunilor, în cazul unei stări spațiale de
solicitare, are 9 elemente, 3 tensiuni normale și 6 tensiuni
tangențiale, din care doar 6 elemente sunt independente,
tensiunile tangențiale fiind câte două egale, conform
principiului dualității tensiunilor tangențiale.
3. Principiul dualității tensiunilor tangențiale implică
faptul că tensorului tensiunilor este simetric.
4. La reprezentarea stării de tensiuni cu ajutorul
paralelipipedului elementar, pe fețele căruia acționează
tensiunile componente ale tensorului tensiunilor, tensiunile
se consideră pozitive dacă pe fețele care conțin originea
reperului, au același sens cu axele cu care sunt paralele.
5. În cazul stării liniare de tensiuni, tensorul tensiunilor
are două tensiuni normale diferite de zero.
6. Starea plană de tensiuni este caracterizată printr-un
tensor al tensiunilor în care tensiunile normale sunt nule.
7. În cazul unei stări plane de tensiuni există două direcții
principale perpendiculare și corespunzător acestora două
tensiuni principale.
8. Tensiunile principale sunt reprezentate de tensiunea
normală minimă și tensiunea tangențială minimă.
9. In cazul stării plane de tensiuni, suma tensiunilor
normale pe două direcții perpendiculare este un invariant.
10. Tensiunile tangențiale pe plane normale la direcțiile
principale sunt diferite de zero.
77
Bibliografie
Mega.
Române.
Pedagogică.
Răspunsuri la testul de autoevaluare: 1. Adevărat; 2.Adevărat ; 3. Adevărat; 4. Fals; 5. Fals; 6. Fals; 7. Adevărat; 8. Fals;
9. Adevărat; 10. Fals
78
CONȚINUTUL Capitolului IX Flambajul are scopul de a defini fenomenul de

CURSULUI flambaj și de a explica relațiile și algoritmii de calcul pe baza cărora se
rezolvă problemele legate de flambajul barelor drepte supuse la
compresiune.
SCOPUL CURSULUI Capitolului IX Flambajul este prezentat pe parcursul unui curs în
care sunt definite forța critică de flambaj, tensiunea critică de flambaj,
domeniile de flambaj și metodele de calcul specifice acestora. Cursul
 echilibrul elastic;
 forța critică de flambaj, formula lui Euler;
 limitele de aplicare ale formulei lui Euler, flambajul elastic,
flambajul plastic;
 calculul la flambaj.
şi unităţile de măsură, utilizate în acest curs, cu scopul de a oferi un
cunoştinţe.

 să definească fenomenul de flambaj;
 să definească flambajul barelor drepte solicitate la
compresiune și mărimile specifice;
 să stabilească domeniul de flambaj pe baza coeficientului
de zveltețe și să identifice algoritmul de calcul;
 să rezolve probleme de dimensionare și verificare la
flambaj;
CUVINTE CHEIE flambaj, forța critică de flambaj, tensiunea critică de flambaj,

lungime de flambaj, coeficient de zveltețe
39
9. FLAMBAJUL
9.1. Echilibrul elastic
Mecanica teoretică studiază problema stabilităţii echilibrului unui solid rigid.
Echilibrul unui corp este stabil dacă în urma unei deplasări mici, deplasare produsă de o
perturbaţie oarecare, el revine la poziţia iniţială atunci când perturbaţia încetează. În figura
9.1 bila din punctul A este în echilibru stabil, iar cea din punctul B este în echilibru instabil.
Fig. 9.1 Analiza echilibrului static

Un fenomen asemănător datorat însă mărimii sarcinilor şi nu poziţiei corpurilor se
întâlneşte şi în cazul corpurilor deformabile. Sub acţiunea statică a unor forţe exterioare
date, poziţia deformată a unui corp este stabilă dacă, modificând-o cu puţin, printr-o cauză
perturbatoare oarecare, corpul revine la poziţia deformată iniţială, atunci când perturbaţia
încetează. Dacă sistemul nu are această proprietate este instabil. Odată cu pierderea
stabilităţii corpul poate avea deformaţii mari care duc la distrugerea lui.
Fig. 9.2 Flabajul unei bare supusă la compresiune

Se consideră în figura 9.2 o bară articulată la ambele capete, supusă la compresiune cu
forţa F.
Atâta timp cât forţa F are valori mici, bara deformată este în echilibru elastic stabil,
adică, aplicând o forţă transversală care produce o deformaţie accidentală de încovoiere,
când acţiunea acesteia încetează, bara îşi reia forma dreaptă de echilibru.
Crescând mereu forţa F, se ajunge la situaţia în care, sub acţiunea forţei
perturbatoare transversale, bara suferă deformaţii de încovoiere şi nu mai revine la forma
dreaptă iniţială, nici dacă forţa transversală este înlăturată.
La atingerea unei anumite valori critice a forţei de compresiune F bara trece din
starea de echilibru elastic stabil în cea de echilibru elastic instabil.
Fenomenul de trecere a unei piese deformate din starea de echilibru elastic stabil în
starea de echilibru elastic instabil, la o anumită valoare critică a forţei aplicate, se numeşte
flambaj. Valoarea forţei critice se numeşte forţă critică de flambaj.
40
Flambajul nu este o nouă solicitare ci o consecinţă a unei stări de instabilitate.

Valoarea forţei critice de flambaj depinde de forma secţiunii, dimensiunile piesei,
modul de rezemare şi de aplicare a sarcinilor.
Cel mai des întâlnit în practică este flambajul barelor drepte solicitate la
compresiune.
Calculul la flambaj al unei piese presupune a calcula forţa critică de flambaj şi a alege
o forţă reală de solicitare mai mică. Raportul c al celor două forţe se numeşte coeficient de
siguranţă la flambaj:
Fcr
c . (9.1)
F
Tensiunea produsă de forţa critică de flambaj se numeşte tensiune critică de flambaj
cr şi poate fi mai mică decât limita de curgere c sau tensiunea admisibilă a , deci piesa ar
putea rezista la solicitarea de compresiune dar să se distrugă datorită fenomenului de
flambaj.
Pentru calculul la flambaj se utilizează teorii aproximative deoarece teoria exactă
duce la expresii matematice foarte complicate.
Dacă tensiunea critică de flambaj este mai mică decât limita de proporţionalitate a
materialului cr   p , se utilizează denumirea de flambaj elastic.
Dacă tensiunea critică de flambaj este mai mare decât limita de proporţionalitate
cr   p , fenomenul se numeşte flambaj plastic.
9.2. Forţa critică de flambaj. Formula lui Euler

Forţa critică de flambaj a fost determinată pentru prima dată în 1744 de către
Leonard Euler:
2  E  Imin
Fcr  2
, (9.2)
f
în care:
Fcr – forţa critică de flambaj;
E – modulul de elasticitate longitudinal;
Imin – momentul de inerţie minim al secţiunii barei;
f – lungimea de flambaj.
Lungimea de flambaj este lungimea corespunzătoare unei semiunde sau distanţa

între două puncte consecutive de inflexiune de pe bara pentru care s-a produs flambajul,
lungime care depinde de modul de rezemare.
41
Metoda analitică utilizată pentru determinarea acestei formule constă în integrarea

ecuaţiei diferenţiale aproximative a fibrei medii deformate pentru starea flambată a barei,
impunând condiţiile necesare pentru a realiza o anumită formă deformată. Se utilizează
condiţiile de legătură şi de continuitate ale stării flambate pentru determinarea constantelor
de integrare.
În funcţie de modul de rezemare se studiază patru cazuri:
 bara articulată la ambele capete;
 bara încastrată la un capăt liberă la celălalt;
 bara încastrată la un capăt şi articulată la celălalt;
 bara încastrată la ambele capete.
Rezemarea barei, care de cele mai multe ori nu coincide exact cu variantele
enumerate, influenţează semnificativ lungimea de flambaj şi implicit forţa critică de flambaj,
motiv pentru care asimilarea legăturilor reale cu unul din cazurile amintite este destul de
dificilă și se face cu multă atenţie.
Formula de calcul a forţei critice a fost determinată pe baza următoarelor ipoteze:
- distanţa dintre cele două capete ale barei în starea flambată este aproximativ egală
cu lungimea iniţială;
- se neglijează greutatea proprie;
-modulul de rigiditate EI este constant în lungul barei.
Se analizează bara articulată la ambele capete (fig.9.3).
Fig. 9.3 Bara articulată la ambele capete – deducerea formulei lui Euler
Se consideră bara în poziţie deformată, raportată la sistemul de axe xOy. În secţiunea
situată la distanţa x bara are săgeata v şi forţa F produce un moment încovoietor pozitiv
M  F v .
Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate de flambaj este:
d2v
EI  M  F  v ;
dx 2
42
d2v F
 v  0.
dx 2
EI (9.3)
F
Se face notaţia:   2 şi ecuaţia devine:
EI
d2 v
2
 2  v  0 . (9.4)
dx
Soluţia generală a acestei ecuaţii diferenţiale omogene cu coeficienţi constanţi este:
v  A  sin  x  B  cos  x . (9.5)
Constantele se determină punând condiţiile la limită:

(1) x=0 ; v = 0;
(2) x= ; v = 0; (9.6)
dv
(3) x= ; = 0.
2 dx
Din (1) rezultă: B=0.
Din (2) rezultă:
A  sin   0 . (9.7)
Această ecuaţie admite mai multe soluţii:
1. A = 0 de unde rezultă v = 0 deci bara nu flambează, contrar ipotezei;
2.   0 de unde rezultă F = 0, de asemenea contrar ipotezei problemei;
3.    , 2,3........n .
Pentru prima din aceste soluţii rezultă:
 F 2
    ; = ;  2.
EI
Deci forţa critică la flambaj este dată de relaţia:
2  E  I
Fcr  2
. (9.8)
Pentru modul de rezemare studiat, starea flambată corespunde unei semiunde,

având lungimea aproximativ egală cu cea a barei.
Lungimea corespunzătoare unei semiunde, adică distanţa dintre două puncte
consecutive de inflexiune ale fibrei medii deformate de flambaj se numeşte lungime de
flambaj şi se notează f .
43
Bara articulată la ambele capete se numeşte caz fundamental de flambaj pentru că

lungimea barei este egală cu lungimea de flambaj f  .
Pentru următoarele soluţii:
4  2  E  I
  2  F= 2
;
(9.9)
9  2  E  I
  3  F= 2
,
rezultă valori succesive superioare ale forţei critice de flambaj.
Fig. 9.4 Cazuri de flambaj cu mai multe puncte de sprijin

Dacă se împiedică deplasarea unor secţiuni intermediare, bara poate flamba prin mai
multe semiunde (fig.9.4), realizându-se astfel cazurile de flambaj corespunzătoare soluţiilor:
4  2  E  I 2  E  I 2  E  I
Fcr  2
 2
 2
;
  f
 
2
(9.10)
9  2  E  I 2  E  I 2  E  I
Fcr  2
 2
 2
.
  f
 
3
Acest lucru se aplică în practică pentru a mări forţa critică de flambaj.
Din cea de-a treia ecuaţie se obţin aceleaşi soluţii deci constanta A nu se poate
determina pentru a cunoaşte exact deformaţia barei.
Se analizează asemănător cazurile de rezemare a) c) şi d) reprezentate în figura 9.5 şi
se obţin pentru forţa critică de flambaj relaţii de aceeaşi formă în care:
44
2 l
a) f 2 ; b) f  ; c) f   0, 7 ; d) f  . (9.11)
3 2
Fig. 9.5 Lungimile de flambaj pentru diferite moduri de rezemare
Dacă secţiunea barei are momente de inerţie axiale diferite pe direcţii diferite, adică
nu e circulară sau inelară, flambajul se va produce pe direcţia cu moment de inerţie minim.
Deci relaţia generală de calcul a forţei critice de flambaj cunoscută sub numele de
formula lui Euler este:
2  E  Imin
Fcr  2
f
în care lungimea de flambaj f se stabileşte cu relaţiile (9. 11) în funcţie de modul de

rezemare.
9.3. Limitele de aplicare a formulei lui Euler. Flambaj elastic. Flambaj plastic
Tensiunea de compresiune din bară, corespunzătoare forţei critice de flambaj este
tensiunea critică de flambaj notată cu cr :
Fcr 2  E  Imin
cr   . (9.12)
A A  2f
45
Dacă se utilizează raza de inerţie:

I min
 i 2min ,
A
tensiunea critică de flambaj devine:
2  E  i min
2
2  E
cr  2
 2
.
f  f 
 
 i min 
Se defineşte coeficientul de zvelteţe egal cu raportul:
f  , (9.13)
i min
iar tensiunea critică, utilizând această notaţie, are expresia:
2  E
cr  . (9.14)
2
Reprezentând grafic relaţia (9.14) se obţine hiperbola lui Euler.
Fig. 9.6 Delimitarea domeniilor de flambaj
Dacă se egalează tensiunea critică de flambaj cu limita de proporţionalitate, se obţine

valoarea  p a coeficientului de zvelteţe, care este o caracteristică a materialului şi
delimitează cele două domenii de flambaj:
2  E 2  E
cr  p ; p   p  (9.15)
 2p p
Dacă se egalează tensiunea critică de flambaj, cu limita de curgere a materialului,

coeficientul de zvelteţe corespunzător este:
46
2  E 2  E
cr  c ; c   c  . (9.16)
 c2 c
Deoarece formula lui Euler a fost determinată în condiţiile în care este respectată
legea lui Hooke, deci pentru    p , nu este valabilă decât în domeniul flambajului elastic
pentru    p .
În domeniul flambajului plastic, pentru valori ale coeficientului de zvelteţe

 c     p , se utilizează o relaţie aproximativă, obţinută pe baze experimentale, numită
formula Tetmajer – Iasinski:
cr  a  b , (9.17)
în care a şi b sunt coeficienţi determinaţi experimental pentru fiecare material, valori

ale acestora sunt date în Tabelul 9.1.
Fig. 9.7 Diagrama tensiunii critice de flambaj
Tabelul 9.1
47
Pentru fonte, în domeniul plastic, în limitele 0    80 se utilizează o funcţie

parabolică:
cr  776  12  0,0532 . (9.18)
Pentru valori ale coeficientului de zvelteţe   c se consideră că nu se mai produce

flambajul, calculul se face doar la compresiune.
9.4. Calculul la flambaj

9.4.1. Probleme de verificare
Verificarea urmăreşte determinarea coeficientului de siguranţă la flambaj al barei
studiate, coeficient ce trebuie să fie mai mare decât cel prescris pentru ca bara să fie
considerată stabilă.
Coeficienţii de siguranţă la flambaj pot lua valori între 4 şi 28 pentru diferite piese
metalice, funcţie de material şi destinaţia acestora.
Etapele calculului de verificare la flambaj sunt:
1. Determinarea coeficientului de zvelteţe:
 f .
i min
2. Dacă    p se utilizează formula lui Euler pentru determinarea forţei critice
de flambaj. Aceasta, raportată la forţa de compresiune, reprezintă
coeficientul de siguranţă, care se compară cu cel impus:
2  E  Imin Fcr
Fcr  2
; c=  cimpus . (9.19)
f
F
3. Dacă  c     p se determină tensiunea critică de flambaj cu formula

Tetmajer-Iasinski, iar valoarea acesteia înmulţită cu aria secţiunii, reprezintă
forţa critică de flambaj. Coeficientul de siguranţă trebuie să fie mai mare
decât cel impus:
Fcr
cr  a  b ; Fcr  A  cr ; c=  cimpus . (9.20)
F
4. Dacă   c se face calculul la compresiune:
F
  a .
A
48
9.4.2. Probleme de dimensionare

Dimensionarea prezintă dificultăţi deoarece nu se poate aprecia, de la început, în ce
domeniu de flambaj se va situa bara după stabilirea dimensiunilor.
Ca urmare, se face o dimensionare cu relaţia lui Euler şi apoi se face un calcul de
verificare:
2  E  Imin Fcr 2  E  Imin

Fcr  2
; c ; c  F= 2
;
f
F f
cF 2
Imin nec  f . (9.21)
2  E
După ce s-au stabilit dimensiunile se calculează coeficientul de zvelteţe  şi se
compară cu  p .
Dacă    p , dimensionarea este încheiată, relaţia lui Euler a fost corect aplicată.
Dacă    p , se reface calculul, cu relaţia de calcul a tensiunii critice pentru flambajul

plastic:
Fcr
cr  a  b ; Fcr  A   a  b  ; c = . (9.22)
F
Dacă se obţine un coeficient de siguranţă mai mare decât valoarea stabilită
c  cimpus , dimensionarea este încheiată.
Dacă rezultă un coeficient de siguranţă prea mic c  cimpus , se măresc dimensiunile şi

se recalculează coeficientul de siguranţă până se obţine o valoare mai mare decât cea
impusă.
9.4.3. Calculul la flambaj prin metoda coeficientului de flambaj
În domeniul construcţiilor, pentru valori bine precizate ale coeficientului de
siguranţă, s-a stabilit o metodă unică de calcul pentru flambajul elastic şi flambajul plastic.
Se defineşte rezistenţa admisibilă la flambaj:
cr F F
af   cr  . (9.23)
c cA A
unde F este forţa reală de compresiune din bară, iar A este aria secţiunii.
În acest fel calculul de flambaj devine un calcul de compresiune cu relaţia:
F
A nec  . (9.24)
af
49
Rezistenţa admisibilă la flambaj af rezultă din tensiunea cr , variabilă în funcție de
 şi coeficientul de siguranță c, variabil şi el în funcție de  .
Se defineşte coeficientul de flambaj:
a f
 1 , (9.25)
a
unde a este rezistenţa admisibilă la compresiune simplă.
Relaţia de dimensionare la flambaj devine:

F
A nec  . (9.26)
 a
Pentru verificare se utilizează relaţia:

F
  a (9.27)
 A
9.4.4. Exemplu de calcul

Să se dimensioneze bara din figura 9.8 confecţionată din OL 37.
Se cunosc:  p  105 ; a = 304 ; b = 1,12 ; c = 7 .
Fig. 9.8 Problemă de dimensionare la flambaj

Rezolvare:
Se face o dimensionare iniţială cu formula lui Euler.
Lungimea de flambaj este:
f  0,7   0,7  2 103  1, 4 103 mm
50
Din momentul de inerţie necesar rezultă diametrul secţiunii:
 
2
Fc 2 80 103  7  1, 4 103
I min nec  f   530109, 40 mm 4 ;
 E
2
  2,1 10
2 5
  d4 64I min nec

I min   d nec = 4 = 57,3 mm.
64 
Se alege d = 58 mm.
Se verifică dacă    p :
  d4 4 d2 d
i 2min    ; i min  ; i min  14,5 mm
64   d 2 16 4
1,4 103
= f ; =  96,55   p .
i min 14,5
Se reface calculul pentru domeniul flambajului plastic:

cr  a  b  
cr  304  1,12  96,55  195,86 N/mm 2
Fcr  A  cr
  582
Fcr  195,86  517215,33 N
4
F 517215,33
c= cr ; c=  6, 46
F 80000
Coeficientul de siguranţă fiind mai mic decât cel impus se reface calculul cu d  60 mm :
d 60
i min    15 mm ;
4 4
1,4 103
= f   93,33   p
i min 15
cr  304  1,12  93,33  199, 47 N/mm 2 ;

  602
Fcr  199, 47  563702, 22 N ;
4
563702, 22
c=  7, 04.
80000
Dimensionarea este încheiată, cu diametrul d = 60 mm rezultă un coeficient de
siguranţă mai mare decât cel impus.
51
REZUMAT
 Fenomenul de trecere a unei piese deformate din starea de echilibru elastic
stabil în starea de echilibru elastic instabil, la o anumită valoare critică a forţei
aplicate, se numeşte flambaj.
 Valoarea forţei critice se numeşte forţă critică de flambaj și depinde de forma

secţiunii, dimensiunile piesei, modul de rezemare şi de aplicare a sarcinilor.
 Flambajul nu este o solicitare ci o consecință a unei stări de instabilitate.
 Cel mai des întâlnit în practică este flambajul barelor drepte solicitate la
compresiune.
 Raportul dintre forrța critică de flambaj și forța de compresiune se numeşte

coeficient de siguranţă la flambaj.
 Tensiunea produsă de forţa critică de flambaj se numeşte tensiune critică de

flambaj.
 Lungimea corespunzătoare unei semiunde, adică distanţa dintre două puncte

consecutive de inflexiune ale fibrei medii deformate de flambaj, se numeşte
lungime de flambaj.
 Raportul dintre lungimea de flambaj și raza de inerție minimă a secțiunii se

numește coeficient de zveltețe.
 A face calculul de rezistență la flambaj înseamnă a calcula forța critică de

flambaj și a stabili o valoare a forței aplicate astfel încât din raportul acestora
să rezulte un coeficient de siguranță mai mare decât cel impus.
 Dacă tensiunea critică de flambaj este mai mică decât limita de

proporţionalitate a materialului ( cr   p ;    p ), se utilizează denumirea
de flambaj elastic și calculul la flambaj se bazează pe formula lui Euler.
 Dacă tensiunea critică de flambaj este mai mare decât limita de

proporţionalitate( cr   p ;    p ), fenomenul se numeşte flambaj plastic
și calculele se fac pe baza formulei Tetmajer-Iasinski.
52

F Forţa de compresiune N
Fcr Forţa critică de flambaj N
c Coeficient de siguranţă la flambaj
cr Tensiunea critică de flambaj N / mm2

c Limita de curgere (tensiunea de N / mm2
curgere aparentă)
p Limita de proporţionalitate N / mm2
a Tensiunea admisibilă la N / mm2

compresiune
f Lungimea de flambaj mm
Lungimea barei mm
A Aria secţiunii barei mm2
Imin Moment de inerţie minim al mm4
secţiunii barei
i min Raza de inerţie minimă a secţiunii mm

barei
E Modul de elasticitate longitudinal N / mm2

 Coeficientul de zvelteţe
c Valoarea coeficientului de zvelteţe

pentru cr  c
p Valoarea coeficientului de zvelteţe

pentru cr   p
a ,b Coeficienţi care depind de material

 Coeficient de flambaj
53
RELAȚII DE CALCUL
Coeficientul de siguranță la flambaj Fcr
c
F
Forța critică de flambaj – 2  E  Imin
Fcr 
formula lui Euler 2
f
bară cu încastrare și f 2
Lungimile de flambaj pentru diferite capăt liber
moduri de rezemare bară dublu articulată f 
bară cu încastrare și f  0,7
articulație
bara dublu încastrată f  0,5
Coeficientul de zveltețe
 f
i min
Tensiunea critică de flambaj 2  E
cr  - Euler
(flambaj elastic) 2
Tensiunea critică de flambaj cr  a  b - Tetmajer- Iasinski
(flambaj plastic)
  p 2  E  Imin Fcr
Fcr  2
; c=  cimpus
flambaj elastic f
F
c     p Fcr
Verificare cr  a  b ; Fcr  A  cr ; c =  cimpus
F
flambaj plastic
  c F
  a
A
  p dimensionare încheiată
  p cr  a  b ; c  cimpus ;
Dimensionare cF 2
Iminnec  Fcr  A   a  b  ;
f
dimensionare încheiată
2  E
c=
Fcr c  cimpus ;
F
se măresc dimensiunile
și se reface calculul
Metoda coeficientului de flambaj Verificare F
  a
 A
Dimensionare F
A nec 
 a
54

1. Flambajul este o solicitare simplă produsă de forța
critică de flambaj.
2. Forța critică de flambaj depinde de legăturile și
lungimea barei, de forma și dimensiunile secțiunii
transversale.
3. Tensiunea critică de flambaj se obține împărțind forța
critică de flambaj la momentul de inerție minim al secțiunii.
4. Coeficientul de zveltețe al unei bare drepte este egal cu
raportul dintre lungimea de flambaj și raza de inerție
minimă a secțiunii transversale.
5. Dacă tensiunea critică de flambaj este mai mică decât
limita de proporționalitate a materialului se face calculul
pentru domeniul flambajului elastic utilizând formula lui
Euler.
6. În domeniul flambajului plastic tensiunea critică de
flambaj se obține cu formula Tetmajer – Iasinski.
7. Lungimea de flambaj pentru bara dublu articulată la
capete este egală cu dublul lungimii barei.
8. În cazul problemelor de dimensionare, deoarece
coeficientul de zveltețe nu se poate calcula decât după
stabilirea dimensiunilor, se face inițial o predimensionare cu
formula lui Euler, apoi se verifică domeniul de flambaj și
dacă este necesar se reface calculul până se obține un
coeficient de siguranță mai mare decât cel impus.
9. Coeficientul de zveltețe, fiind definit ca raportul dintre
lungimea de flambaj și raza minimă de inerție, este o
mărime adimensională.
10. Forța critică de flambaj nu depinde de materialul barei.
55
Bibliografie
Mega.
Române.
Pedagogică.
Răspunsuri la testul de autoevaluare: 1. Fals; 2.Adevărat; 3. Fals; 4. Adevărat; 5. Adevărat; 6. Adevărat; 7. Fals; 8. Adevărat;
9. Adevărat; 10. Fals.
56
CONȚINUTUL Capitolului VIII Deformațiile barelor solicitate la încovoiere are

CURSULUI scopul de a defini şi explica mărimile prin care se evaluează deformațiile
în cazul solicitării de încovoiere și de a prezenta metode de calcul ale
acestora.
SCOPUL CURSULUI Capitolului VIII Deformațiile barelor solicitate la încovoiere este

structurat pe două cursuri. Al doilea curs prezintă determinarea
deformațiilor barelor drepte solicitate la încovoiere folosind metoda
parametrilor inițiali, metoda suprapunerii efectelor și posibilități de
utilizare ale acestora pentru dezvoltarea de aplicații de proiectare
asistată. Fiecare metodă este ilustrată prin exemple de calcul. Cursul
 metoda parametrilor inițiali;
 metoda suprapunerii efectelor;
 determinarea deformațiilor utilizând aplicații în MATLAB.
cunoştinţe.

 să cunoască și să utilizeze metoda parametrilor inițiali;
 să calculeze deformații prin metoda suprapunerii efectelor;
 să utilizeze Matlab pentru calculul deformațiilor;
 să aleagă cea mai eficientă metodă de calcul;
CUVINTE CHEIE Încovoiere, deformații, fibră medie deformată, săgeată, rotire
25
8. DEFORMAȚIILE BARELOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE (2)

8.4. Metoda parametrilor inițiali
Dacă pe bara studiată există mai multe intervale, cu expresii ale momentelor
încovoietoare diferite, este dificil de aplicat metoda de integrare directă, deoarece numărul
de constante de integrare ce ar trebui determinate este egal cu dublul numărului de
intervale. În astfel de situaţii se utilizează metoda parametrilor iniţiali. Denumirea metodei
rezultă din faptul că nu introduce decât două constante de integrare egale cu rotirea şi
săgeata în capătul din stânga al barei, valorile acestora, parametrii inițiali, fiind valorile
funcțiilor (x) și v(x) corespunzătoare abscisei x=0.
Se consideră, în figura 8.12, o grindă dreaptă, de rigiditate constantă E  Iz , încărcată

cu moment M, sarcină concentrată F şi sarcină uniform distribuită q. Se notează cu a, b, c, d
distanţele de la capătul grinzii, care în starea inițială, înainte de deformare, coincide cu
originea reperului xoy, la punctele care poziţionează aceste încărcări, puncte ce separă
intervalele în care expresia momentului încovoietor se schimbă.
Fig. 8.12 Metoda parametrilor iniţiali

Se scriu ecuaţiile momentelor încovoietoare pe fiecare interval. Pentru că este util
pentru calcule, intervalul pe care acționează forţa distribuită se prelungește până în capătul
din dreapta al grinzii. Pe segmentul din bară pe care sarcina distribuită nu era inițial aplicată,
în dreapta punctului 4, se reprezintă o sarcină egală şi de sens contrar, ceea ce face ca în
dreapta punctului 4 sarcinile distribuite, reprezentate cu linie întreruptă, să aibă efect nul.
Bara din figură poate fi considerată încastrată în punctul 5. Pentru o bară simplu
rezemată reacţiunile se consideră tot sarcini concentrate (V1, V2) aplicate pe grindă.
26
Pe fiecare interval abscisa x a secţiunii se măsoară din origine, din capătul din stânga
al grinzii.
M 01  0 ;
M12  M(x  a)0 ;
M 23   M(x  a)0  F(x  b) ; (8.40)
q(x  c) 2
M34   M(x  a)0  F(x  b)  ;
2
q(x  c) 2 q(x  d) 2
M 45  M(x  a)0  F(x  b)   .
2 2
Momentul concentrat s-a înmulţit cu (x  a)0 , expresie egală cu unitatea, fapt ce nu-i
schimbă valoarea dar va fi util la integrare.
Binoamele din ecuaţiile de momente se integrează sub forma:
(x  b) 2
 (x  a) dx  (x  a) ;  (x  b)dx 
0
, (8.41)
2
ceea ce nu schimbă rezultatul, duce doar la constante de integrare convenabile.
Ecuaţiile diferenţiale ale fibrei medii deformate au expresiile:
E  I z  v01
''
0 ;
E  I z  v12
''
 M(x  a)0 ;
E  I z  v''23  M(x  a)0  F(x  b) ; (8.42)
q(x  c) 2
E  I z  v34
''
 M(x  a)  F(x  b) 
0
;
2
q(x  c) 2 q(x  d) 2
E  I z  v''45  M(x  a)  F(x  b) 
0
 .
2 2
Expresiile rotirilor, rezultate în urma integrării, sunt:
E  I z  v01
'
 E  I z  01  C1 ;
E  I z  v12
'
 E  I z  12  C2  M(x  a) ;
F(x  b) 2
E  I z  v'23  E  I z  23  C3  M(x  a)  ; (8.43)
2
F(x  b) 2 q(x  c)3
E  I z  v34
'
 E  I z  34  C4  M(x  a)   ;
2 6
F(x  b) 2 q(x  c)3 q(x  d)3
E  I z  v'45  E  Iz  45  C5  M(x  a)    .
2 6 6
Expresiile săgeţilor se obțin integrând din nou și adăugând alte constante de integrare:
27
E  I z  v01  D1  C1  x ;
M(x  a) 2
E  I z  v12  D 2  C2  x  ;
2
M(x  a) 2 F(x  b)3
E  I z  v 23  D3  C3  x   ; (8.44)
2 6
M(x  a) 2 F(x  b)3 q(x  c) 4
E  I z  v34  D 4  C4  x    ;
2 6 24
M(x  a) 2 F(x  b)3 q(x  c) 4 q(x  d) 4
E  I z  v 45  D5  C5  x     .
2 6 24 24
Din prima ecuaţie a rotirilor aplicată în origine rezultă E  Iz 0  C1 şi din condiţiile
de continuitate a rotirilor la x = a, x=b, x=c, x=d rezultă
C1  C2 ; C2  C3; C3  C4 ; C4  C5 ; deci C1  C2  C3  C4  C5  C  E  Iz 0 .
În mod analog din prima ecuaţie a săgeţilor aplicată în origine rezultă E  Iz  v0  D1

iar din condiţiile de continuitate rezultă: D1  D2  D3  D4  D5  D  E  Iz  v0 .
Ca urmare, ecuaţiile deformaţiilor, utilizând parametrii inițiali 0 și v0 , se pot scrie:
dv F(x  b)2 q(x  c)3 q(x  d)3

E  Iz  E  Iz   E  Iz 0 01  M(x  a) 12    ;
dx 2 6 6
23 34 45
M(x  a)2 F(x  b)3 q(x  c)4 q(x  d) 4

E  Iz  v  E  Iz  v0  E  Iz 0  x 01    
2 6 24 24
12 23 34 45
(8.45)
În felul acesta în loc de 5 expresii, câte una pentru fiecare interval, se scrie doar una
(8.45), în care notaţia cu linie verticală de tipul 34
înseamnă că ecuaţia rotirii sau a săgeţii
pe intervalul 3-4 cuprinde toţi termenii care se află în stânga acestui semn, evident în mod
similar și pentru celelalte intervale.
La rezolvarea aplicațiilor concrete, odată ce fundamentarea teoretică a fost înțeleasă
din cele prezentate anterior, pentru efectuarea integrărilor se pot scrie de la început şi
expresiile momentelor încovoietoare folosind aceleaşi notaţii, deci expresiile (8.40) se pot
reduce la:
q(x  c) 2 q(x  d) 2
M  0 01  M(x  a) 0  F(x  b) 23   . (8.46)
12 2 34
2 45
Pentru exemplificare și pentru a putea observa avantajele metodei parametrilor inițiali

în raport cu metoda integrării directe, pe fiecare interval separat, prezentată în cursul
anterior, se studiază deformațiile pentru o grindă simplu rezemată încărcată cu sarcină
concentrată.
28
8.4.1. Aplicarea metodei parametrilor inițiali la grindă simplu rezemată încărcată cu sarcină
concentrată
Fig. 8.13 Grindă încărcată cu sarcină concentrată – metoda parametrilor iniţiali

Reacţiunile în reazeme sunt:
Fb Fa
V1  ; V3  .
Momentele încovoietoare se scriu sub forma:
F b
M  V1  x 12  F(x  a) 23  x  F(x  a) 23 . (8.47)
12
Se integrează, așa cum s-a arătat în paragraful anterior, ecuaţia diferenţială a fibrei
medii deformate:
Fb
E  Iz  v"   x  F(x  a) 23 ;
12
F  b x2 F(x  a) 2
E  I z  v'  E  I z    C    ;
2 2
12 23
F  b x3 F(x  a)3
E  Iz  v  D  C  x    .
6 6
12 23
Parametrii inițiali, cu notațiile din figura 8.13, sunt rotirea și săgeata în punctul 1, 1
și v1 . Săgeata în punctul (1) fiind nulă, înlocuind constantele de integrare cu valorile
C  E  Iz 1 și D  E  Iz  v1  0 , rezultă:
F  b x2 F(x  a) 2
E  Iz  v '  E  Iz  1    ;
2 2 2
12 23
F  b x3 F(x  a)3
E  Iz  v  E  I z  1  x    . (8.48)
6 6
12 23
29
Constanta E  I 1 se determină știind că deplasarea pe reazemul (2) este zero:
F b F  b3
3
x ; v = 0  E  Iz  1      0;
6 6
F b
E  Iz  1  ( 2
 b2 ) .
6
Deci ecuaţiile rotirii şi săgeţii sunt:
Fx  a
2
E  Iz   
Fb
6
 2
b 2
 
F  b x2
2

2
;
12 23
(8.49)
Fx  a
3
Fb
 2  b2   x  F  b x6
3
E  Iz  v   .
6 6
12 23
Dacă a>b săgeata maximă se produce pe intervalul 1-2. Se anulează expresia rotirii
  v ' pe acest interval şi se obţine valoarea abscisei x pentru care săgeata e maximă:
Fb F  b x2 2
 b2 2
 b2
6
 2
 b2  
2
 0  x2 
3
 x=
3
.
Săgeata maximă rezultă înlocuind valoarea lui x în expresia săgeții:

3 3 3
E  Iz  vmax 
F b
6
 2
b 2 2
 
1 F b

3 6
 2
b 
2 2

1

3 3 6
F b 1

3
 2
b 
2 2 2
 ;
3
3
vmax 
Fb  2
b 2 2
 . (8.50)
9 3   E  Iz
Dacă sarcina se aplică la mijlocul grinzii, săgeata maximă se produce la mijlocul grinzii
și valoarea ei rezultă din:
3
 3 2 2
F  
2  4  F 3
b  vmax   , (8.51)
2 9 3   E  I z 48  E  I z
Încărcarea fiind simetrică, deformațiile sunt de asemenea simetrice, deci rotirile pe
reazeme sunt egale ca valoare dar de semne diferite:
F 2
1   3  . (8.52)
16  E  I z
30
Deoarece pentru situaţia limită când b  0 se obţine abscisa x a secţiunii cu săgeata
maximă x   0,577 , se trage concluzia că, indiferent de punctul în care se aplică

3
sarcina, săgeata maximă are loc în intervalul x   0, 077 , practic la mijlocul grinzii.
2
8.5. Metoda suprapunerii efectelor
În cazul încărcărilor complexe, pe care le putem considera o suprapunere a mai multor
încărcări simple, deplasarea din dreptul unei anumite secţiuni, aplicând principiul
suprapunerii efectelor, se obţine prin însumarea deplasărilor corespunzătoare încărcărilor
simple, calculate pentru secțiunea respectivă.
Această metodă de calcul este foarte eficientă atunci cînd ecuaţiile fibrei medii
deformate, expresiile matematice ale funcțiilor prin care se determină rotirile şi săgeţile
pentru încărcările simple sunt deja cunoscute din manuale sau din aplicaţii rezolvate
anterior.
Fig. 8.14 Bară cu încărcare complexă

Se studiază deformațiile de încovoiere pentru grinda din figura 8.14 încărcată cu:
F –sarcină concentrată, aplicată la mijlocul grinzii;
q – sarcină distribuită uniform, aplicată pe toată lungimea grinzii.
Încărcarea fiind simetrică este suficient să se scrie expresiile pentru jumătate din
bară. În puncte simetrice față de verticala din (3) săgețile sunt egale iar rotirile sunt egale ca
valoare dar au semne diferite, deoarece sensul de rotație este diferit, pentru secțiunile din
intervalul (1)-(3) rotirea secțiunii este în sens orar, iar pentru secțiunile din intervalul (3)-(2)
rotirea este în sens antiorar.
Se vor nota deformațiile produse de sarcina concentrată F cu F și vF și deformațiile
produse de sarcina distribuită q cu q și v q , iar deformațiile rezultante vor fi:
   F  q ; v  v F  vq .
Din (8.49), pentru intervalul (1)-(2), înlocuind pe b cu / 2 rezultă, pentru orice

secțiune de abscisă x, deformațiile corespunzătoare încărcării cu sarcina concentrată F.
31
F 3 F x2 F 2 F 2
E  I z  F   2
    x ;
12 4 2 2 16 4
12 12
3
F 3 F x F 2 F
E  Iz  vF   2
x     x   x3 .
12 4 2 6 16 12
12 12
Aplicând relațiile (8.18) și (8.19) deduse la subcapitolul 8.2.2, pentru o secțiune

oarecare de abscisă x, măsurată din capătul (1) al barei, deformațiile corespunzătoare
sarcinii distribuite sunt:
1  q  x3 q   x 2 q  3 
q =     ;
EIz  6 4 24 
1  q  x 4 q   x3 q  3 
vq =    x.
EI z  24 12 24 

Deformațiile corespunzătoare încărcării totale, compusă din forța distribuită și forța
concentrată, pentru o secțiune oarecare de abscisă x, măsurată din capătul (1) al barei,
pentru intervalul (1)–(2), pot fi calculate cu expresiile:
1  F 2 F 2  1  q  x3 q   x 2 q  3 
   x   
E  I z  16 4  EI z  6 4 24
 ;
  
1 F 2 F 3  1  q  x 4 q   x3 q  3 
v    x     x .
 EI z  24
x
E  I z  16 12   12 24 

Deplasarea verticală maximă, corespunzătoare secțiunii de la mijlocul grinzii, se
determină pentru x  / 2 :
F 3 5q  4
v 2  v 2F  v 2q   .
48EI z 384EI z
Rotirea pe reazemul (1) se obține pentru x  0 , iar pentru reazemul (3) va avea
valoare egală dar cu semn diferit:
F 2 q 3
1  1F  1q   ;
16EI z 24EI z
F 2 q 3
3  3(F)  3(q)    .
16EI z 24EI z
Această metodă este foarte utilă pentru dezvoltarea aplicațiilor de proiectare asistată
deoarece permite scrierea de aplicații pentru încărcările simple, iar acestea să fie utilizate ca
subrutine în aplicații de calcul pentru încărcări complexe.
32
8.6. Aplicații în MATLAB pentru determinarea deformațiilor de încovoiere

Metodele de determinare a deformaţiilor implică în general calcule destul de
laborioase, din acest motiv scrierea unor aplicaţii în MATLAB, care să permită vizualizarea
rapidă a variației deformaţiilor şi identificarea valorilor maxime, poate fi un exerciţiu util
studenţilor, pentru a înţelege în ce fel cunoştinţele teotetice, asociate cu abilităţile de
utilizare a programelor de calculator, pot conduce la obţinerea unor rezultate exacte în
minimum de timp. Astfel de aplicații favorizează dezvoltarea abilităților de utilizare a
programelor de proiectare asistată.
Se pune problema de a determina deformațiile de încovoiere pentru o grindă simplu
rezemată încărcată cu sarcini concentrate , cupluri și sarcini distribuite (fig.8.15 ).
Fig.8.15 Grinda cu încărcare complexă – notații ale variabilelor
Dezvoltarea pachetului de aplicații se face pornind de la algoritmii de determinare a

deformațiilor, stabiliți pe baza metodei parametrilor inițiali, pentru încărcările simple, forță
concentrată, cuplu și forță distribuită. După determinarea expresiilor matematice ale
deformațiilor, se scriu aplicații în MATLAB pentru cele trei cazuri, care ulterior sunt utilizate
ca subrutine în programul prin care acestea sunt însumate, rezultând deformațiile totale și
graficele de vizualizare a rezultatelor. Algoritmul aplicației de calcul pentru determinarea
deformațiilor totale are la bază principiul suprapunerii efectelor.
Pentru o încărcare complexă formată din cele trei tipuri de încărcări considerate
(forţe concentrate, cupluri şi sarcini distribuite uniform) deformațiile în secţiunea de abscisă
x sunt :
(x)   Fi (x)   Mi (x)   qi (x) ;
v(x)   v Fi (x)   v Mi (x)   vqi (x) .
Pentru a introduce datele iniţiale în program este necesar să se cunoască valorile

încărcărilor şi distanţele prin care se precizează poziţia pentru fiecare dintre acestea,
conform figurii 8.15. Sarcinile se consideră pozitive pentru sensurile indicate în figură, în caz
contrar se introduc cu semnul minus.
33
Exemplu de utilizare a aplicației
Fig.8.16 Grinda cu încărcare complexă - exemplu
Pentru încărcarea din figura 8.16 datele iniţiale introduse, sub forma unor vectori de
lungime egală cu numărul sarcinilor de același tip, sunt date în secvenţa de program
următoare:
function Diagrame_eforturi_deformatii_incovoiere_Fi_Mi_qi
%Date initiale
%Lungimea barei
l=18000; %[mm]
x1=0:l/1000:l;
%Modulul de elasticitate
E=2.1*10^5; %[N/mm^2]
%Momentul de inertie al sectiunii barei
Iz=180*220^3/12; %[mm^4]
%Forte concentrate
fi=[-15*10^3 20*10^3]; %[N]
ai=[7000 10000]; %[mm]
bi=[11000 8000]; %[mm]
%Cupluri
mi=[10*10^6 -8*10^6]; %[Nxmm]
ci=[2000 14000]; %[mm]
di=[16000 4000]; %[mm]
%Sarcini distribuite uniform
qi=[5 -3]; %[N/mm]
ei=[2000 10000]; %[mm]
gi=[5000 4000]; %[mm]
hi=[11000 4000]; %[mm]
34
%Efectul fortelor concentrate

j=0:length (x1)-1;
for j=j+1;
x=x1(j);
i=0:length(fi)-1;
for i=i+1;
f=fi(i);
a=ai(i);
b=bi(i);
[tf, mf, fif, vf]=deformatii_f(l,x,f,a,b,E,Iz);
tff(i)=tf;
mff(i)=mf;
fiff(i)=fif;
vff(i)=vf;
end
tfi(j)=sum(tff);
mfi(j)=sum(mff);
fifi(j)=sum(fiff);
vfi(j)=sum(vff);
end
.................................................
%Suprapunerea efectelor
Fi1=fifi;
Fi2=fimi;
Fi3=fiqi;
fi_qfm=Fi1+Fi2+Fi3;
V1=vfi;
V2=vmi;
V3=vqi;
v_qfm=V1+V2+V3;
35
Rezultatele pot fi obţinute sub formă de diagrame (fig.8.17) şi pot fi afișate valorile
maxime ale deformaţiilor determinate. Diagramele de variaţie a deformaţiilor pot fi trasate
simultan cu diagramele de variaţie ale eforturilor care permit o mai uşoară interpretare a
rezultatelor.
Fimax = 0.0111 Vmax = 54.6304
Fig. 8.16 Variația deformațiilor - exemplu

REZUMAT
 Metoda parametrilor iniţiali utilizează pentru scrierea funcţiilor momentului
încovoietor, rotirii şi deplasării următoarele tipuri de expresii matematice:
q(x  c) 2 q(x  d) 2
M  0 01  M(x  a) 0  F(x  b) 23   ;
12 2 34
2 45
dv F(x  b) 2 q(x  c)3 q(x  d)3

E  Iz  E  Iz    E  I z  0 01  M(x  a) 12    ;
dx 2 6 6
23 34 45
F(x  a)2 F(x  b)3 q(x  c) 4 q(x  d) 4

E  Iz  v  E  Iz  v0  E  I z  0  x 01     .
2 6 24 24
12 23 34 45
 Binoamele din expresiile momentelor și rotirilor se integrează sub forma:
(x  b)2
 (x  a) dx  (x  a) ;  (x  b)dx 
0
.
2
36

F Sarcină concentrata N
q Sarcină distribuită N / mm
Mz Moment încovoietor orientat pe axa z N  mm
E  Iz Modul de rigiditate la încovoiere
v Săgeata mm
 Rotirea rad

1. Metoda parametrilor inițiali se poate utiliza numai la
barele încastrate în capătul din stânga pentru ca parametrii
inițiali să fie cunoscuți.
2. Metoda parametrilor inițiali se aplică la bare cu
rigiditate constantă.
3. La utilizarea metodei parametrilor inițiali se introduc
două constante de integrare pe fiecare interval.
4. În cazul încărcărilor complexe, deformațiile totale sunt
egale cu suma deformațiilor parțiale (produse prin acțiunea
unei sarcini).
5. La încărcări simetrice deformațiile sunt de asemenea
simetrice deci pe capetele barei săgețile și rotirile vor fi
egale.
6. Pentru o grindă încărcată simetric rotirea la mijlocul
grinzii este zero.
7. Valoarea maximă a săgeții implică, pentru secțiunea
respectivă, valoare maximă a rotirii.
37
Bibliografie
Mega.
Române.
Pedagogică.
Răspunsuri la testul de autoevaluare: 1. Fals; 2.Adevărat; 3. Fals; 4. Adevărat; 5. Fals; 6. Adevărat; 7. Fals.
38
CONȚINUTUL Capitolului VIII Deformațiile barelor solicitate la încovoiere are

CURSULUI scopul de a defini şi explica mărimile prin care se evaluează deformațiile
în cazul solicitării de încovoiere și de a prezenta metode de calcul ale
acestora.
SCOPUL CURSULUI Capitolului VIII Deformațiile barelor solicitate la încovoiere este

structurat pe două cursuri. Primul curs introduce elementele prin care se
evaluează deformațiile barelor drepte solicitate la încovoiere: fibra medie
deformată, săgeata, rotirea. Se prezintă de asemenea ecuația diferențială
a fibrei medii deformate și metoda de integrare directă a acesteia în
vederea determinării valorilor semnificative, maxime, ale deformațiilor.
Deoarece, pentru anumite aplicații, este mai eficientă se explică și metoda
grinzii conjugate. Fiecare metodă este ilustrată prin exemple de calcul.
Cursul cuprinde 3 subcapitole care se referă la:
 ecuația diferențială a fibrei medii deformate;
 integrarea analitică a ecuației diferențiale a fibrei medii
deformate;
 metoda grinzii conjugate.
cunoştinţe.

 să definească fibra medie deformată;
 să definească și să identifice deformațiile de încovoiere;
 să integreze ecuația diferențială a fibrei medii deformate;
 să utilizeze metoda grinzii conjugate;
CUVINTE CHEIE Încovoiere, deformații, fibră medie deformată, săgeată, rotire
7
8. DEFORMAȚIILE BARELOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE

8.1. Ecuația diferențială a fibrei medii deformate
În urma solicitării de încovoiere bara dreaptă se deformează, axa acesteia devine o
curbă continuă, având o anumită ecuaţie matematică, denumită fibră medie deformată.
Studiul deformaţiilor are drept scop determinarea fibrei medii deformate şi implicit a
deplasărilor corespunzătoare unor secţiuni transversale ale barei. Pentru o funcţionare
corectă aceste deplasări trebuie să fie inferioare unor valori limită, stabilite pe baza
experienţei.
În Rezistenţa materialelor o bară se reprezintă prin axa sa, numită fibră medie.
Aceasta se definește ca loc geometric al centrelor de greutate ale secțiunilor transversale
înainte de deformare.
Locul geometric al centrelor secțiunilor transversale pentru bara deformată
reprezintă fibra medie deformată. Secțiunile transversale, inițial plane și normale pe axa
barei, rămîn plane dar după deformare sunt normale la fibra medie deformată. Studiul
ecuaţiei fibrei medii deformate permite determinarea mărimilor ce caracterizează starea
deformată.
Fig. 8.1 Mărimi ce caracterizează starea deformată

În figura 8.1 este reprezentată o bară solicitată la încovoiere pură şi este indicată
forma fibrei medii deformate. Solicitarea fiind de încovoiere plană pură, fibra medie
deformată este cuprinsă în planul longitudinal de simetrie al barei.
Bara se raportează la sistemul de referinţă xOy faţă de care se va determina ecuaţia
fibrei medii deformate.
Mărimile caracteristice stării deformate a barei sunt: săgeata, rotirea și curbura.
8
1. Deplasarea verticală, pe direcţia axei y, a unui punct de pe axa barei, reprezentând

centrul de greutate al unei secţiuni transversale, este notată cu v şi este numită săgeată.
Axa y este axă principală de inerţie a secţiunii transversale. Există şi deplasări
orizontale, pe axa x, dar acestea fiind foarte mici, în raport cu deplasările verticale, se
neglijează.
Deplasarea verticală variază în lungul barei şi rezultă din ecuaţia fibrei medii
deformate, fiind ordonata v corespunzătoare abscisei x:
v  v(x) . (8.1)
Săgeata se consideră pozitivă în sensul pozitiv al axei y și se exprimă în mm.

2. Înclinarea fibrei medii sau rotirea reprezintă unghiul dintre tangenta la fibra
medie deformată și axa x. Rotirea poate fi definită, de asemenea, ca unghiul cu care o
secțiune plană și normală la axa barei se rotește în jurul axei orizontale, axa z - axa neutră a
secțiunii transversale. Rotirea variază în funcție de poziția secțiunii.
În cazul deformaţiilor mici, pentru unghiuri exprimate în radiani, se poate aproxima:
dv
  (x)  tg  . (8.2)
dx
Rotirea se consideră pozitivă când axa x se suprapune, pe drumul cel mai scurt, peste
tangenta geometrică, printr-o rotaţie in sens orar. Rotirea secțiunii în sens orar este pozitivă.
3. Curbura fibrei medii deformate s-a arătat anterior, la demonstrarea formulei lui
Navier, că este dată de expresia:
1 Mz
 . (8.3)
 E  Iz
Curbura se poate exprima, din geometria diferenţială, pe baza ecuaţiei v  f (x) a

curbei studiate, prin relaţia aproximativă:
1 d2v
 . (8.4)
 dx 2
Utilizând relaţiile (8.3) şi (8.4) se ajunge la:
d2v Mz
 . (8.5)
dx 2 E  Iz
Ecuaţia (8.5), pentru sistemul de axe ales, respectând convenţia de semne pentru
momentul încovoietor, nu este în conformitate cu reprezentarea din figura 8.1. Derivata de
ordinul doi a ecuaţiei fibrei medii deformate este negativă, în timp ce momentul încovoietor
este pozitiv, iar E şi I z sunt constante pozitive.
Corectura necesară este un semn (-) iar ecuaţia devine:
9
d2v
E  Iz  M z sau E  I z  v ''  M z . (8.6)
dx 2
Relaţia (8.6) poartă numele de ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate, iar
produsul E  I z se numeşte rigiditate la încovoiere sau modul de rigiditate la încovoiere.
Din ecuaţia determinată se observă că la încovoierea pură, caracterizată prin moment

încovoietor constant, curbura fibrei medii deformate este constantă:
1 d2v Mz
  = constantă. (8.7)
 dx 2 E  I z
Rezultă că fibra medie deformată pentru o solicitare de încovoiere pură este un arc
de cerc a cărui rază depinde de momentul încovoietor și de rigiditatea barei.
Ecuaţia fibrei medii deformate este dedusă pentru solicitarea de încovoiere pură, ca
şi formula lui Navier, dar se utilizează şi la încovoiere simplă, deplasările produse de forţa
tăietoare T fiind neglijabile în comparaţie cu cele produse de momentul încovoietor M.
Pornind de la ecuaţia diferenţială de ordinul II a fibrei medii deformate, pe baza
relaţiilor diferenţiale între eforturi și încărcări, se pot deduce, pentru barele cu rigiditate
constantă, ecuaţiile diferenţiale de ordin superior ale fibrei medii deformate:
d2v Mz
 ; (8.8)
dx 2 E  Iz
d3v T
  ; (8.9)
dx 3 E  Iz
d4v q
 . (8.10)
dx 4 E  Iz
8.2. Integrarea analitică a ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii deformate

Pentru a scrie și integra ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate este necesar să
se scrie mai întâi expresia momentului încovoietor în funcţie de abscisa x a secţiunii, sub
forma unei funcții M z  M z  x  .
Dacă grinda se compune din mai multe segmente, pentru care este diferită funcţia
momentului încovoietor M z  x  , atunci ecuaţia diferenţială se scrie şi se integrează pe
fiecare segment în parte. Dacă grinda are secţiune variabilă se exprimă şi momentul de
inerţie ca o funcţie de x.
Prin integrare se obţin succesiv expresia rotirii   (x,C1 ) și ecuaţia fibrei medii
deformate v  v(x,C1 ,C2 ) , în care s-au introdus două constante de integrare pentru fiecare
interval de pe bară.
10
Valorile acestor constante de integrare se determină din condiţiile de legătură şi

condiţiile de continuitate a fibrei medii deformate.
Condiţiile de legătură sunt condiţii impuse deformaţiilor, săgeata şi rotirea, de către
legăturile barei.
Reazem simplu v=0
Articulație v=0
Încastrare v=0;  =0
Fig. 8.2 Condiţii de legătură
În figura 8.2 sunt indicate posibilităţile de deformare şi valorile săgeţii şi rotirii în

dreptul legăturilor plane: reazemul simplu, articulația și încastrarea .
Condiţiile de continuitate a fibrei medii deformate exprimă continuitatea grinzii în
dreptul secţiunilor de trecere de la un interval la altul, secțiuni ce limitează segmentele de pe
grindă pe care integrarea ecuației diferențiale se face separat.
Fibra medie deformată este o curbă continuă şi în dreptul secţiunilor de trecere, deci
fibra medie deformată de pe o porţiune de grindă se racordează la cea de pe porţiunea
următoare, ceea ce se exprimă prin egalitatea săgeţilor şi rotirilor calculate pe cele două
intervale învecinate, pentru abscisa secţiunii care le separă.
Fig. 8.3 Bara deformată continuă

În figura 8.3 este reprezentată grinda deformată, zona din jurul unei secțiuni ce
separă intervalele I și II, condiţiile de continuitate fiind îndeplinite:
v1  v2 ; 1  2 .
11
v1  v2 1  2 .
Fig. 8.4 Bara deformată discontinuă
Pentru cazurile reprezentate în figura 8.4 condiţiile de continuitate nu sunt

îndeplinite, grinda se rupe şi se frînge ceea ce nu corespunde cu realitatea unor solicitări
pentru care deformațiile sunt în limite admise.
Metoda analitică de integrare a ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii deformate se
recomandă pentru grinzi cu rigiditate constantă şi încărcări simple, pentru care grinda se
împarte în cel mult două intervale. În caz contrar calculul de determinare a constantelor de
integrare este dificil.
Aplicarea metodei este exemplificată în continuare pentru diferite încărcări.
8.2.1. Grinda încastrată solicitată de o sarcină concentrată aplicată pe capătul liber
Fig. 8.5 Grinda în consolă încărcată cu sarcină concentrată
În figura 8.5 este reprezentată schematic o grindă încastrată încărcată pe capătul

liber cu o forță concentrată F, fiind indicate deformațiile pentru o secțiune oarecare de
abscisă x și pentru secțiunea din capătul liber.
12
Funcţia momentului încovoietor este aceeaşi pe toată lungimea grinzii:
M z  x    F(  x)   F  x  F . (8.11)
Se scrie ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate, grinda fiind de rigiditate

constantă EIz , şi se efectuează integrarea:
d2v
E  Iz  Fx  F  ;
dx 2
dv x2
E  Iz  F  F   x  C1 ;
dx 2
x3 x2
E  I z  v  F  F    C1  x  C2 .
6 2
Constantele C1 şi C2 se determină din condiţiile de legătură din încastrare:
dv
x0 ;  0  C1 = 0 ;
dx
x = 0 ; v = 0  C2  0 .
Deci expresiile care permit determinarea rotirii și săgeții, pentru o secțiune situată la
distanța x de capătul din stânga, rezultă:
dv x2 x2
E  Iz  E  Iz   F  F   x  F(x   ) ;
dx 2 2
x3 F   x 2 x2 x3
E  I z  v  F   F(   ) ;
6 2 2 6
F x2
 (x   ) ; (8.12)
EI z 2
F x2 x3
v (   ) . (8.13)
EI z 2 6
Rotirea maximă și săgeata maximă şi se obţin pentru x  :
1 2
F 2
max  F( 2  )  ; (8.14)
E  Iz 2 2E  I z
1  3 3
F 3
v max  F    . (8.15)
E  Iz  2 6  3E  I z
 
13
8.2.2. Grinda simplu rezemată încărcată cu sarcină uniform distribuită
Fig. 8.6 Grinda încărcată cu sarcină distribuită uniform
Reacţiunile sunt egale, încărcarea fiind simetrică:

q
V1  V2  .
2
Funcţia momentului încovoietor este:
q q  x2
Mz  x   x  . (8.16)
2 2
Se scrie ecuaţia diferențială a fibrei medii deformate:
d2v
E  Iz  M z  x  ;
dx 2
d2v q q  x2
E  Iz 2   x  . (8.17)
dx 2 2
Se efectuează integrarea şi se calculează constantele de integrare:
dv q  x3 q   x 2
E  Iz  E  Iz     C1 ;
dx 6 4
q  x 4 q   x3
E  Iz  v    C1  x  C2 .
24 12
Pentru x  0 şi x  , pe cele două reazeme, săgeata trebuie să fie zero.
x0 ; v = 0  C2  0 ;
q 4 q 4 q 3
x= ; v0    C1   0  C1  .
24 12 24
Introducând constantele de integrare, funcţiile rotirii şi săgeţii devin:
14
1  q  x3 q   x 2 q  3 
=     ; (8.18)
EI z  6 4 24 
1  q  x 4 q   x3 q  3 
v=    x . (8.19)
EI z  24 12 24 

Grinda fiind simetrică, săgeata maximă se produce la mijlocul grinzii, iar rotirile
maxime pe reazeme, fiind egale dar de semne diferite:
q 3 q 2
x  0  (1)  ; x =  (2)   ; (8.20)
24EI z 24EI z
1  q  4 q  4 q  4  5q  4
x  v max      . (8.21)
2 EI z  24 16 8 12 24  2  384EI z
8.2.3. Grinda simplu rezemată solicitată de un moment aplicat pe capătul grinzii
Fig. 8.7 Grinda încărcată cu moment

Rigiditatea barei este constantă E  Iz . Reacţiunile sunt egale şi de sens opus:
M0
V1  V2  .
Expresia momentului încovoietor este:

M0
Mz  x     x  M0 . (8.22)
Se integrează ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate:
d2v M0
E  Iz 2
  x  M0 ;
dx
dv M0 x 2
E  Iz    M0  x  C1 ;
dx 2
M0 x 3 x2
E  Iz  v    M0   C1  x  C2 .
6 2
15
Constantele de integrare se obțin ținând cont de faptul că săgețile pe cele două

reazeme sunt egale cu zero:
x  0 ; v = 0  C2  0 ;
M0 3 2
M0 
x ; v=0    M0   C1   0  C1 
6 2 3 .
Înlocuind constantele determinate, rotirea şi săgeata sunt date de expresiile:
1  M0 x 2 M   1 M0
    M0  x  0    (3  x 2  6  x  2 2 ) ; (8.23)
EI z  2 3  EI z 6
1  M0 x3 x 2 M0  
v    M   x  . (8.24)
EI z 
0
6 2 3 
Rezolvând ecuaţia   0 se obţine abscisa x a secțiunii pentru care săgeata este
maximă. Înlocuind abscisa respectivă în expresia săgeţii se calculează valoarea maximă.
8.2.4. Grinda simplu rezemată solicitată cu o sarcină concentrată
Fig. 8.8 Grinda încărcată cu sarcină concentrată
Reacţiunile în reazeme sunt:

Fb Fa
V1  ; V3  .
Expresiile momentului încovoietor sunt diferite în stânga şi în dreapta forţei aplicate:

Fb
M12  x   V1  x  x ; (8.25)
Fb Fa
M 23  x   V1  x  F(x  a)   x  F x  Fa    x  Fa . (8.26)
Se scriu ecuaţiile diferenţiale ale fibrei medii deformate şi se integrează:
16
d2v Fb
1  2 EI z 2
 x ;
dx
dv F  b x2
EI z    C1 ; (8.27)
dx 2
F  b x3
EI z v=    C1  x  C 2 ;
6
d2v F  a
2  3 EI z   x  Fa ;
dx 2
dv F  a x 2
EIz    F  a  x  C3 ; (8.28)
dx 2
Fa x 3
x2
EIz v=   F  a   C3  x  C 4 .
6 2
Cele patru constante de integrare se determină din condiţiile de legătură corespunzătoare
punctelor (1) și (3) şi condiţiile de continuitate scrise pentru punctul (2):
x  0 ; v1 = 0 ;
x= ; v3  0 ;
(8.29)
x  a ; 2 st  2 dr ;
xa ; v 2 st  v 2 dr .
Sistemul de ecuaţii care rezultă din (8.29) permite determinarea constantelor:

C 2  0

Fa   Fa   C   C  0
3 2
 6 2
3 4

 F b a2 F  a3  C1, C2 , C3 , C4 . (8.30)
    C1   F  a 2
 C 3
 2 2
 F  b a3 F  a a3 F  a3
   C1  a     C3  a  C4
 6 6 2
8.3. Metoda grinzii conjugate

Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate se poate scrie sub forma:
d2v d M
  z . (8.31)
dx 2 dx E  Iz
Se consideră o grindă încărcată cu o sarcină fictivă:

Mz
qf  . (8.32)
E  Iz
17
Se aplică, pentru grinda numită grindă conjugată sau grindă fictivă, ecuaţiile
diferenţiale între eforturi şi încărcări:
d 2Mf dTf
2
  q f .
dx dx
Înlocuind sarcina fictivă rezultă:
d 2Mf dTf M
  z . (8.33)
dx 2 dx E  Iz
Din analogia formulelor (8.31) şi (8.33) se deduc:

 = Tf ; v  Mf . (8.34)
Săgeata pe grinda reală este egală cu momentul încovoietor pe grinda conjugată iar
rotirea pe grinda reală este egală cu forţa tăietoare pe grinda conjugată.
Grinda reală Deplasări Eforturi fictive Grinda conjugată
o v=0 Tf  0 Mf  0
o v=0 Tf  0 Mf  0
o v0 Tf  0 Mf  0
Tfst  Tf dr  0
st  dr  0
Mf st  Mf dr  0
vst  vdr  0
Tfst  Tf dr  0
st  dr  0
Mf st  Mf dr  0
vst  vdr  0
Fig. 8.9 Transformarea legăturilor de la grinda reală la grinda conjugată
18
Momentele şi forţele tăietoare fictive pentru punctele în care grinda reală are legături
trebuie să aibă valori egale cu deplasările, respectiv rotirile, pe care le permit legăturile de
pe grinda reală. Ca urmare, la construcția grinzii conjugate se utilizează anumite
corespondenţe între legăturile grinzii reale şi ale grinzii conjugate, date în figura 8.9.
Grinda conjugată se obţine din grinda reală făcând transformările necesare reazemelor
şi având ca încărcare, sub forma unei forţe distribuite, diagrama de momente
corespunzătoare grinzii reale. Valorile din această diagramă se împart cu rigiditatea barei
pentru a se obține intensitatea sarcinii fictive.
8.3.1. Metoda grinzii conjugate aplicată la grinda încastrată încărcată cu sarcină

concentrată
Fig. 8.10 Grinda conjugată pentru o bară încastrată
Se consideră în figura 8.10 o bară încastrată încărcată pe capătul liber cu sarcină

concentrată. Se reprezintă grinda conjugată corespunzătoare.
Se construieşte diagrama momentelor încovoietoare. Momentul variază liniar,
diagrama este triunghiulară, deci aceeaşi formă va avea încărcarea de pe grinda fictivă sau
conjugată.
Pentru grinda conjugată încastrarea din punctul (1) devine capăt liber, iar capătul liber
din punctul (2) devine încastrare. Se încarcă grinda conjugată cu o forţă distribuită
triunghiulară, ce acţionează de jos în sus, momentul încovoietor fiind negativ.
Forţa tăietoare pe grinda fictivă este egală cu rotirea pe grinda reală:
1 F F 2 F 2
Tf 2   , 2  Tf 2  . (8.35)
2 E  Iz 2E  I z 2E  I z
19
Momentul încovoietor pe ginda fictivă este egal cu săgeata pe grinda reală:
1 F 2 F 3 F 3
Mf 2    , v2  Mf 2  . (8.36)
2 E  Iz 3 3E  I z 3E  I z
8.3.2. Metoda grinzii conjugate aplicată la grinda simplu rezemată încărcată cu sarcină
concentrată la mijlocul grinzii
Fig. 8.11 Grinda conjugată pentru o bară simplu rezemată
Se consideră în figura 8.11 o grindă încărcată cu sarcină concentrată F aplicată la

mijlocul grinzii. Încărcarea fiind simetrică reacțiunile și diagrama de momente sunt simetrice.
Determinarea deplasării maxime şi a rotirilor pe reazeme, utilizînd metoda grinzii
conjugate, este foarte rapidă în comparaţie cu metoda integrării directe a ecuaţiei
diferenţiale a fibrei medii deformate.
Sarcina distribuită pe grinda conjugată se reprezintă sub forma unei sarcini distribuite
de aceeaşi formă cu diagrama de momente C, care acţionează de sus în jos, momentul
încovoietor fiind pozitiv.
Reacţiunile pe grinda conjugată sunt:
1 F F 2
Vf 1  Vf 3     .
2 4EI z 2 16EI z
Rotirile pe reazeme sunt egale cu forțele tăietoare corespunzătoare de pe grinda

fictivă sau conjugată :
20
F 2
1  Tf 1   Vf 1  ; (8.37)
16EI z
F 2
3  Tf 3   Vf 3   . (8.38)
16EIz
Săgeata maximă este egală cu momentul încovoietor la mijlocul grinzii fictive sau
conjugate:
1 F 1 1 F  1 F 3
v 2  M f 2  Vf 1           1    . (8.39)
2 2 4EI z 2 3 2 2 4EI z 2 2  3  48EI z
REZUMAT
 Mărimile ce caracterizează deformaţia barei sunt săgeata și rotirea:
dv 1 d2v Mz
v  f (x) ;   tg  ;   .
dx  dx 2 E  I z
 Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate se scrie sub forma:
d2v Mz
 sau E  I z  v ''  M z .
dx 2 E  Iz
 Integrarea ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii deformate permite determinarea

expresiilor matematice ale săgeții v  x  şi rotirii   x  .
Integrarea se face separat pentru fiecare interval de pe bară pentru care
expresia momentului, sau rigiditatea, este diferită, introducând în calcule
pentru fiecare interval două constante de integrare.
 Constantele de integrare se determină din:

- condiţiile impuse de legături:
- reazem simplu v  0;
- articulaţie v  0;
- încastrare v0 ; 0;
- condiţiile de continuitate în dreptul unei secţiuni A de trecere de la un

interval de integrare la altul:
v A st  vA dr ; A st  A dr .
21
 Metoda grinzii conjugate este o metodă de determinare a deformațiilor

barelor încovoiate care utilizează o grindă fictivă numită grindă conjugată a
cărei încărcare depinde de diagrama momentelor încovoietoare și de rigiditatea
grinzii reale.
 Grinda conjugată are încărcarea egală cu sarcina distribuită fictivă:
Mz
qf  .
E  Iz
 Grinda conjugată se obţine din grinda reală cu următoarele transformări ale

reazemelor:
Grinda reală Grinda conjugată
 Rotirea unei secţiuni oarecare de pe grinda reală este egală cu forţa tăietoare
corespunzătoare acelei secțiuni calculată pe grinda conjugată:
 = Tf .
 Săgeata unei secţiuni de pe grinda reală este egală cu momentul încovoietor

corespunzător acelei secţiuni calculat pe grinda conjugată:
v  Mf .
22

F Sarcină concentrata N
q Sarcină distribuită N / mm
Mz Moment încovoietor orientat pe axa z N  mm
E  Iz Modul de rigiditate la încovoiere
v Săgeata mm
 Rotirea rad
qf Sarcină distribuită fictivă
Tf Forța tăietoare pe grinda fictivă (grinda

conjugată)
Mf Momentul încovoietor pe grinda fictivă
(grinda conjugată)
1. Fibra medie deformată este locul geometric al
centrelor de greutate ale secțiunilor transversale ale barei
în starea deformată.
2. Săgeata reprezintă deplasarea centrului unei secțiuni
transversale pe direcția axei longitudinale x a barei.
3. Rotirea reprezintă unghiul cu care se roțește o secțiune
transversală perpendiculară pe fibra medie deformată în
raport cu poziția inițială perpendiculară pe axa x a barei.
4. Săgeata se exprimă în mm iar rotirea în radiani.
5. Săgeata pe capătul liber al unei bare încastrate este
întotdeauna egală cu zero.
6. La bara simplu rezemată săgețile corespunătoare
punctelor unde se găsesc legăturile sunt nule.
7. Pentru o bună funcționare fibra medie deformată este
o curbă continuă iar săgețile și rotirile corespunzătoare
tuturor punctelor de pe fibra medie deformată trebuie să
fie inferioare unor valori limită.
23
Bibliografie
Mega.
Române.
Pedagogică.
Răspunsuri la testul de autoevaluare: 1. Adevărat; 2.Fals; 3. Adevărat; 4. Adevărat; 5. Fals; 6. Adevărat; 7. Adevărat.
24

Examen RM Teorie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Examen RM Teorie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS 13 REZISTENȚA MATERIALELOR II

CONȚINUTUL Capitolului XIV, Solicitări variabile, are scopul de a prezenta,

OBIECTIVE După studierea acestui curs studentul va putea:

CUVINTE CHEIE Solicitări variabile, coeficient de asimetrie al ciclului solicitării

14. SOLICITĂRI VARIABILE

a) Rupere la solicitare statică b) Rupere la solicitare variabilă

În studiul solicitărilor variabile se consideră că sarcinile şi tensiunile  ,  

Fig. 14.2 Variaţia tensiunii în cazul unei solicitări variabile

4. Tensiunea minimă – este valoarea minimă a tensiunii min .

5. Tensiunea medie – este media celor două tensiuni extreme:

După valorile şi semnele pe care le au tensiunile extreme, se deosebesc diferite tipuri

R   , 0  - cicluri alternante;

R  1 - ciclu alternant simetric;

Fig. 14.5 Ciclu alternant simetric

14.3. Rezistenţa la oboseală

Fig. 14.8 Încercarea la oboseală prin încovoiere rotativă

Se constată că la o anumită valoare a tensiunii maxime, numită rezistenţă la oboseală,

Fig. 14.9 Curba de oboseală

14.4. Diagrama rezistenţelor la oboseală

Folosind relațiile prin care s-au definit v și m rezultă:

Locul geometric al punctelor ce reprezintă ciclurile limită în planul axelor ( v , m )

Fig. 14.10 Diagrama rezistenţelor la oboseală

Fig. 14.11 Schematizări ale diagramei rezistenţelor la oboseală

Deoarece determinarea diagramei rezistenţelor la oboseală necesită un număr foarte

Toate aceste schematizări, foarte utile pentru simplificarea calculelor, neglijază o

14.5. Factori care influenţează rezistenţa la oboseală

Majoritatea determinărilor pentru k sunt făcute pentru cicluri alternant simetrice:

Valoarea coeficientului efectiv de concentrare a tensiunilor depinde de forma şi

a) Solicitare de întindere b) Solicitare de încovoiere

Fig. 14.12 Diagrame de determinare a coeficientului  k pentru bara cu racordare

Fig. 14.13 Diagrama de determinare a coeficientuli  k

pentru bara cu degajare solicitată la încovoiere

a) Solicitare de încovoiere b) Solicitare de răsucire

14.5.4. Starea suprafeţei

Coeficientul  are valori subunitare, determinările experimentale permit alegerea

2 – șlefuire fină sau prelucrare cu cuțitul

3 – șlefuire brută sau strunjire brută

4 – suprafață laminată cu crustă

5 – piesă supusă coroziunii cu apă dulce

6 – piesă supusă coroziunii cu apă sărată

Fig. 14.15 Diagrama de determinare a coeficientului 

14.5.5. Dimensiunile piesei

Se utilizează frecvent factorul dimensional pentru ciclul alternant simetric:

Factorului dimensional este subunitar şi scade odată cu creşterea diametrului d al barei

1 – oțel carbon fără concentrări de tensiuni 3 – oțel aliat cu concentrări moderate

Fig. 14.16 Diagrama de determinare a factorului dimensional

14.6. Calculul coeficientului de siguranţă

Metoda de calcul a coeficientului de siguranţă pentru schematizările Goodman şi

Fig 14.17 Calculul coeficientului de siguranţă

Relaţia de calcul a coeficientului de siguranţă va fi dedusă în cele ce urmează pe baza

Coeficientul de siguranţă se obţine din:

Din asemănarea triunghiurilor OSM şi ORL rezultă:

Coeficientul de siguranţă este:

Din asemănare triunghiurilor MSC şi AOC rezultă:

Pentru materiale tenace relaţia de calcul a coeficientului de siguranţă se obţine

Relaţiile stabilite sunt valabile pentru solicitarea de încovoiere. Pentru

Pentru verificarea de rezistenţă la solicitări variabile compuse, cu tensiuni de acelaşi

Pentru solicitări variabile compuse de încovoiere cu torsiune, se calculează

14.7. Exemple de calcul

14.7.2. O bară de secţiune circulară de diametru D = 50 mm, este solicitată printr-un

Factorul dimensional, pentru D=50 mm şi r  1000 N / mm2 , este   0, 58

Tensiunea medie este:

M t max  0,37 kN  m , M t min  0, 09 kN  m ,