Facultatea Transporturi
Master - CDIA
Curs - DCSUA
b) Amplitudinea tensiunii:
d) Caracteristica ciclului:
Astfel pot fi determinate limitele superioara si inferioara ale tensiunii sub forma:
e) Variaia ciclului: ;
f) frecventa ciclului
Sintetic, ciclurile de solicitari variabile se pot clasifica si define complet prin valorile
astfel
3. Practica indelungata a constructiilor de masini a impus concluzia ca materialele rezista la
solicitari variabile mai putin decat la solicitari statice, datorita fenomenului de oboseala a
materialelor; valorile caracteristicilor de rezistenta ale materialelor scad datorita solicitarilor
variabile ( o piesa care suporta pe timp nedefinit o solicitare static caracterizata prin valoarea
unei tenisuni max , poate ceda dupa un numar oarecare de cicluri care au valoarea maxima
identical max).
Fenomenul a fost studiat de catre cercetatorul german August Wohler (1819-1914) care, cu ocazia
Expozitiei de la Paris din anul 1867, expune un dispozitiv de incarcare repetata a osiilor de
cale ferata, fiind astfel puse bazele reprezentarii curbei S-N (curbei Wohler), pentru un
material dat. Wohler a demonstrate ca cedarea prin oboseala survine prin propagarea unei
fisuri initiate la suprafata piesei datorita unor defecte, concentratori de tensiune amorse de
rupere fragile, etc.; aspectul sectiunii unei piese rupte prin oboseala difera net de cel al piesei
rupte prin solicitare static. Astfel, la ruperea prin oboseala, fisura initial se extinde; in partea
fisurata, cele doua parti ale piesei fiind in contact, pe zona respective materialul capata un
aspect lucios.
Dupa atingerea pragului de rupere, sectiunea va prezenta doua zone: una lucioasa, indicand
extinderea treptata a fisurii, alta neregulata (mata), in ozna de cedare brusca.
Caracteristica mecanica a materialului supus la solicitari variabile este rezistenta la oboseala;
determinarea acesteia se face experimental prin construirea curbei -N (S-N), curba lui
Wohler, in care N reprezinta numarul de cicluri.
Pe scurt, din materialul de studiat se confectioneaza cel putin 8 epruvete identice, cu forma si
dimenisuni standardizate, epruvete ce sunt testate pe rand cu ajutorul unei masini de incercat
la oboseala. Prima epruveta se incarca astfel incat tensiunea maxima atinsa la nivelul sectiunii
sa fie max=1 (1=0.6r , pentru oteluri). Se constata ca aceasta epruveta cedeaza dupa un
numar N1 de cicluri. Urmatoarea epruveta se incarca astfel incat sa se obtina o tenisune
max=2 cu 2= 1-[0.10.2N/mm2]; numarul de cicluri la care se rupe epruveta este N2> N1.
Prin micsorarea succesiva a tensiunii max se obtin valori din ce in ce mai mari pentru numarul
de cicluri N, pentru i anume valoare a tensiunii max epruveta rezistand un numar nelimitat de
cicluri (nu se rupe).
In sistemul de axe de coordinate max, N se reprezinta punctele 1, 2, ... de coordinate ( 1, N1), (2,
N2), ..., obtinandu-se astfel curba lui Wohler sau curba de durabilitate pentru un material dat.
4. Definii rezistena la oboseal. Este ea o proprietate de material?
Rezistenta la oboseala se defineste ca fiind cea mai mare valoare a tensiunii maxime la care
epruveta nu se rupe, fiind supusa la un numar nedefinit de cicluri de solicitare (asimptota la
curba lui Wohler r). Practice, numarul maxim de cucluri pana la care se fac incercarile este
usual limitat la N0=107, astfel, daca epruveta nu a cedat la acest numar de cicluri se considera ca
nu va putea ceda nici la un numar mai mare. Rezistenta la oboseala, pentru un anumit material,
depinde de valoarea coeficientului de asimetrie al ciclului de solicitari variabile; simbolurile
rezistentelor la oboseala au ca indice valoarea coeficientului de asimetrie R. Astfel, in cazul
ciclului pulsator pozitiv, rezistenta la oboseala se va simboliza 0, pentru ciclul alternant simetric
-1, etc. A fost iniial considerat o proprietate de material, dar, odat cu apariia mainilor de
ncercare electrodinamice (bazate pe electromagnei), ajungndu-se n domeniul gigaciclurilor
(109 cicluri), curba lui Whler i-a modificat alura. n present, se definete rezistena la oboseal
pentru un anumit numr de cicluri, i trebuie precizat frecvena ncercrilor.
Rezistenta la oboseala s-a definit in functie de numarul de cicluri, o data cu cresterea numarului
de cicluri conceptele au fost redefinite, spre exemplu S f (fatique limit)=...MPa la 107 cicluri. De
regula nu se depasesc 106 cicluri deoarece inca nu este clar ce se intampla la un numar mai mare
de cicluri. Pentru metale, rezistenta la oboseala Sf=0.5Sr (unde Sr reprezinta rezistenta static la
rupere), la materialele plastic Sf=1/3Sr.
Domeniul I: initierea la propagare;
Domeniul II: propagarea stabile a fisurii;
Domeniul II: propagarea instabila a fisurii.
a) Calitatea suprafeei
Calitatea suprafeei se reflect prin introducerea unui factor de corecie a crui valoare
devine subunitar, micorndu-se cu ct rugozitatea acesteia este ami mare, i fiind influenat
de rezistena la rupere a materialului. Factorii de mediu (mediu srat, ageni chimici corozivi)
influeneaz i ei n mod semnificativ calitatea suprafeei, favoriznd apariia prematur a
fisuriilor la oboseal.
Se pot introduce tensiuni reziduale de compresiune n zonele n care pot aprea fisuri
datorit concentratorilor de eforturi.
Efectul dimensional are n vedere diminuarea rezistenei la oboseal odat ce
dimensiunile epruvetelor cresc. ncercrile standardizate se realizeaz ntotdeauna pe epruvete
de dimensiuni precizate, introducndu-se un factor de corecie subunitar C d, odat cu creterea
dimensiunilor epruvetelor.
unde K se numete modul de rezisten ciclic iar n se numete coeficient de ecruisare ciclic.
Termenul elastic poate uneori lipsi din aceast relaie dac deformaia specific plastic este mai
mare dect cea elastic. K i n sunt proprieti ciclice caracteristice unui material i trebuie
cunoscute pentru a cunoate complet comportarea acestuia.
ntrirea ciclic este situaia n care se obin tensiuni mai ridicate pentru aceleai
deformaii specifice pe curba caracteristic ciclic dect pe curba caracteristic static.
[Peterson]
Kf este mai mic dect Kt deoarece la baza concentratorului de eforturi exist deformaii
specifice plastice. Aceast observaie este valabil doar pn n momentul n care se iniiaz
fisura la oboseal, respectiv cel care definete punctul de cedare considernd n trasarea
curbei S-N sau a curbei Whler.
17. Care sunt elementele inovatoare aduse de legea lui Paris n calculul la oboseal?
Paris a propus urmarirea propagarii fisurii prin analizarea vitezei de propagare pe care a
cuantificat-o in functie de variatia factorului de intensitate al tensiunii.
18. Descriei modul de propagare a unei fisuri la oboseal.
Exista trei moduri de rupere, insa tendinta de propagare a fisurii este modul I. La atingerea
valorii critice a factorului de intensitate a tensiunii se obtine o proprietate de material, numita
tenacitate la rupere (fracture toughness) si reprezinta valoarea la care fisura atinge o lungime
critica si se propaga brusc. Tenacitatea la rupere ca proprietate de material trebuie stabilita in
ipoteza starii plane de deformatie conform standardelor.
Propagarea fisurilor va fi pe trei dimensiuni. Fisura se va propaga mai mult acolo unde exist
stare plan de deformaie. La materiale cu comportare ductil, va exista o tendin de nclinare a
fisurii la un unghi de 45, favorizat de tensiunile tangeniale maxime. O problem special o
reprezint suprasolicitrile.
n cazul materialelor composite, cel mai slab element este matricea. Pot aprea fisuri pe
lng fibre, de la dezlipire. Cazul ideal ar fi atunci cnd cedeaz preponderent fibrele.
Legea lui Paris, n formularea iniial, este valabil numai pentru domeniul II, i a fost
extins pentru domeniile I+II, sau II+III sau I+II+III n cel puin 200 de legi de propagare
cunoscute n literature de specialitate.
Se poate scrie legea lui Paris i sub urmtoarea form:
Se poate calcula numrul de cicluri de la iniierea fisurii pn la cedarea piesei cu
urmtoarea formul, dar trebuie cunoscut mai nti legea de propagare a fisurii. Integrarea se
poate realiza numeric.
- Analiza tensiunilor prin folosirea curbei S-N (curba Whler); aceast metod este
folosit numai n domeniul liniar elastic de solicitare al materialelor.
- Analiza deformaiilor specifice, prin relaia Coffin Manson curba N, folosit
n special pentru domeniul plastic.
- Analiza propagrii fisurii folosind legea lui Paris; se pot determina ciclurile necesare
unei fisuri de o anumit lungime s ajung la lungimea final, adic la ruperea piesei,
cunoscndu-se legea de propagare parametrii c, K, m.
- Se poate folosi criteriul Palmgren Miner pentru analiza momentului iniierii fisurii,
putndu-se calcula o deteriorare care trebuie s fie < 1.
unde Kc este factorul de intensitate a tensiunii critic, KIc este tenacitatea la rupere, KID
este factorul de intensitate a tensiunii la propagarea dinamic a fisurii, KIA este
valoarea factorului de intensitate a tensiunii la oprirea din propagare a fisurii, RTNDT
este o temperatur etalon (NDT nill ductility transition temperatura de tranziie
ductil fragil). Pentru obinerea lui KIR se efectueaz o mediere ntre KID i KIA.
- Curba de proiectare CTOD (crack tip opening displacement) deplasarea de
deschidere de la vrful fisurii parametru cuantificat al mecanicii ruperii, care poate
fi msurat experimental i indic deplasarea de deschidere a unei fisuri la vrful
creia exist o mic zon plastic (curgerea materialului limitat n zona vrfului
fisurii). Pentru un material care se comport ideal plastic ( tip Brandtl) i considernd
ipoteza strii plane de tensiune, n zona vrfului fisurii exist o zon n care
materialul intr n curgere (enclav plastic) i apare c care nu poate fi depit.
Modul I: