1

1. MICROSCOPUL METALOGRAFIC

1.1. Aspecte teoretice

Microscoapele metalografice sunt microscoape optice, la care se analizează în lumina
reflectată materialele opace, cum sunt materialele metalice, ceramice, compozite, etc.

1.1.1. Principiul de funcţionare

Schema optică de principiu a unui microscop metalografic se prezintă în figura 1.1 şi conţine
două lentile: obiectivul îndreptat către obiect şi ocularul în dreptul ochiului.

Ir
Oc
L
Ob
o ochi
F’ob F*oc Foc F’oc
Fob F*’o ecran
Ii

Iv
d

Fig 1.1 Schema optică a microscopului metalografic

O-obiect; Ob-obiectiv; Oc-ocular; Ii-imagine intermediară; Iv-Imagine virtuală; Ir-imagine reală

Lumina reflectată de obiect (suprafaţa probei metalografice) trece prin obiectiv, care
formează o imagine intermediară (Ii) mărită şi răsturnată. Această imagine este apoi mărită de
ocular, formând o imagine virtuală (Iv) vizibilă cu ochiul, sau o imagine reală (Ir) proiectată pe un
ecran de proiecţie, film sau placă fotografică.

1.1.2. Caracteristici optice

Caracteristicile optice ale microscoapelor sunt:
- puterea de mărire;
- apertura obiectivului;
- puterea de rezoluţie;
- puterea de rezoluţie verticală

a) Puterea de mărire (mărirea liniară) a microscopului este dată de raportul dintre mărimea
imaginii şi mărimea obiectului. Se determină ca produs al măririlor proprii ale obiectivului şi
ocularului utilizate:
M = Ir /O = ( Ir / Ii ) x ( Ii / O ) =Mob x Moc (1.1)
Mărirea obiectivului se calculează cu relaţia:
Mob = L / Fob (1.2)
unde: L= 160....250 mm este lungimea optică a tubului microscopic; Fob - distanţa focală a
obiectivului (mm).
Mărirea ocularului este dată de relaţia:
 2

Moc = d / Foc (1.3)

unde d = 250 mm este distanţa vederii normale, de la care prin convenţie un obiect este văzut în
mărime naturală; Foc-distanţa focală a ocularului (mm).
Ocularele şi uneori obiectivele au gravată pe montură mărirea proprie. La unele microscoape
(MIM 7) pe montura obiectivului este gravată distanţa focală. În acest caz se calculează mărirea
obiectivului cu relaţia (1.2) în funcţie de lungimea tubului optic. Măririle microscopului sunt în
general prezentate tabelar în Cartea tehnică a aparatului, funcţie de obiectivele şi ocularele asociate.
Pentru măsurători de precizie, se utilizează micrometrul obiectiv.

b) Apertura obiectivului (deschiderea sa numerică) este un indicativ al capacităţii

obiectivului de a strânge razele de lumină reflectate de probă.
Apertura se calculează cu relaţia:
A = n · sin α (1.4)
unde: n - indicele de refracţie al mediului dintre obiect şi obiectiv, n=1 pentru aer, n=1,518 pentru
ulei de cedru; nmax= 1,734 pentru lichid refrigerent
(monobromnaftalină). obiectiv
α - semiunghiul conului de lumină, de divergenţă maximă, care
pătrunde în obiectiv de la probă (fig. 1.2).
Constructiv, αmax= 720 şi deci apertura maximă în aer este 0,95. α
Rezultă că obiectivele cu apertură mai mare de 0,95 trebuiesc utilizate
cu lichide de imersie, cel mai des folosit fiind uleiul de cedru.
Apertura este o caracteristică importantă a obiectivului care îi proba
determină puterea de rezoluţie. De asemenea alegerea ocularului se face
în corelaţie cu apertura obiectivului. Fig.1.2. Semiunghiul α,
de divergenţă maximă, al
Conform regulei lui Abbe, mărirea microscopului trebuie să fie
conului de lumină
cuprinsă între 500 şi 1000 ori apertura obiectivului utilizat:
500 A < M < 1000 A (1.5)
De exemplu, obiectivul, cu apertură 0,30 şi mărire 15x, poate realiza măriri ale
microscopului între 150-300x. Rezultă că se pot asocia oculare cu măriri proprii cuprinse între 10x
şi 20x. Ocularele cu măriri mai mici nu utilizează pentru că şterg din puterea de rezoluţie a
obiectivului, cele cu măriri mai mari nu pot da detalii suplimentare.

c) Puterea de rezoluţie (de separare) este definită prin distanţa d minimă dintre două
puncte, pentru care obiectivul dă imagini distincte. Se calculează cu relaţia:
d = 0,61 x λ/A (1.6)
unde: λ este lungimea de undă a luminii folosite. λ= 0,4 µm pentru lumină albastră, 0,6 µm pentru
lumină albă şi 0,8 µm pentru lumină roşie.
Puterea de rezoluţie maximă (dmin) este de 0,15 µm când se foloseşte lumina albastră,
imersie în lichid refrigerent şi obiective cu α maxim.
Considerând puterea de rezoluţie a ochiului d1 = 0,3 mm, rezultă că mărirea maximă a
microscopului metalografic este:
Mmax = d1 / dmin = 2000 (1.7)

d) Puterea de rezoluţie pe verticală (adâncimea câmpului) reprezintă distanţa maximă

dintre două plane paralele cu suprafaţa de observaţie, pentru care toate punctele se observă distinct.
Adâncimea câmpului este invers proporţională cu apertura şi puterea de mărire. De exemplu:
Pentru obiective cu A = 0,30 şi Mob = 300, rezultă d = 0,8 µm ; pentru A = 0,95 şi Mob = 1000; d =
0,075 µm.
De aceea proba metalografică trebuie să prezinte suprafaţă plană, fără relief, bine lustruită şi
cu atac metalografic cu atât mai slab cu cât mărirea este mai mare.
 3

1.1.3 Părţi componente

Orice microscop este format din: sistemul optic, sistemul de iluminare, sistemul mecanic de
reglaj.

1.1.3.1 Sistemul optic

Sistemul optic cuprinde obiectivul şi ocularul.
Obiectivul este un sistem compus convergent, format dintr-o lentilă plan-convexă care
realizează imaginea mărită a obiectivului şi o serie de lentile care corectează defectele primei
lentile. Cele mai frecvente defecte sunt aberaţia cromatică şi de sfericitate.

Aberaţia cromatică se datorează dispersiei luminii albe la trecerea prin lentilă. Indicele de
refracţie este invers proporţional cu lungimea de undă. În consecinţă, se formează o serie de imagini
monocromatice dispuse în plane succesive (violetă cea mai apropiată, roşie cea mai îndepărtată).
Cum punerea la punct a imaginii se face pe una din imaginile monocromatice, se produce
micşorarea clarităţii imaginii, deformarea ei şi colorarea marginilor. Eliminarea aberaţiei cromatice
se realizează prin utilizarea luminii monocromatice şi a obiectivelor corectate. După gradul de
corecţie, obiectivele sunt:
- acromatice, corectate pentru zona centrală (galben verde) a spectrului, care se folosesc cu
filtru galben-verde şi material fotografic ortocromatic. În lumină albă marginile unei structuri
incolore au o irizaţie roşie;
- semiapocromatice (cu fluorină), cu corecţie ameliorată faţă de obiectivele acromatice şi se
utilizează pentru microfotografiere. În lumină albă marginile unei structuri incolore au o irizaţie
verde.
- apocromatice, corectate pentru întreg spectrul. Se folosesc fără filtru şi cu orice material
fotografic. Imaginea nu prezintă irizaţii marginale.

Aberaţia de sfericitate este determinată de curbura suprafeţelor lentilelor şi apare în

condiţiile fasciculelor largi de lumină. Razele centrale sunt mai puţin refractate decât cele
marginale. Se formează o serie de imagini în plane succesive, ceea ce conduce la o luminare
neuniformă. Aberaţia de sfericitate se elimină prin asocierea unei lentile concave cu alta concavă,
astfel încât aberaţiile să se compenseze.
Ocularul este o lentilă plan convexă, care măreşte imaginea intermediară dată de obiectiv şi
corijează unele defecte optice. Ocularele pot fi:
- obişnuite, tip Huygens, care nu corectează imaginea dată de obiectiv. Se asociază cu
obiective acromatice;
- de compensaţie, asociate cu obiective apocromatice, cărora le corectează defectele rămase.
Realizează o imagine clară şi plană;
- de proiecţie sau fotooculare, utilizate cu obiective apocromatice sau semiapocromatice.
Asigură o imagine clară pe ecranele de proiecţie şi pe microfotografii.

1.1.3.2 Sisteme de iluminare

Sistemul de iluminare se compune din sursa de lumină, diafragme, lentile, prisme, filtre de
lumină.
Sursa de lumină poate fi o lampă cu incandescenţă sau cu arc electric alimentată printr-un
transformator de tensiune.
Iluminarea probei metalice poate fi perpendiculară sau oblică (fig. 1.3).
Iluminarea perpendiculară, numită şi "în câmp luminos " redă suprafeţele plane luminoase,
iar cele înclinate întunecate. Iluminarea oblică, sub unghi de incidenţă mic, determină suprafeţe
plane uşor întunecate, iar suprafeţele înclinate parţial luminoase. În cazul iluminării oblice
 4

multilaterale sub unghi mare de incidenţă, numită "în câmp întunecat" suprafeţele plane apar
întunecate, iar cele înclinate - luminate.

obiectiv obiectiv obiectiv

proba proba proba

a). b). c).

Fig.1.3. Metode de iluminare.
a. iluminare în câmp luminos; b. iluminare cu fascicul oblic; c. iluminare în câmp întunecat.

La microscoapele moderne, cu obiective care au măriri proprii mari (peste 100 ori) şi
distanţă focală mică, iluminarea în câmp luminos şi oblică se face prin obiectiv. Analiza în câmp
întunecat necesită iluminarea din afara obiectivului cu ajutorul unei oglinzi plane obturată central şi
a unei oglinzi parabolice ataşată obiectivului aşa cum se va vedea la microscopul MIM7 ( fig.1.6b).
Diafragmele utilizate sunt de apertură şi de câmp. Diafragma de apertură permite reglarea
diametrului fasciculului de lumină şi deci a luminozităţii probei. Diafragma de câmp limitează zona
analizată în câmpul ocularului. Pentru contrast maxim, se recomandă deschiderea minim permisă a
diafragmelor.
Lentilele şi prismele, cât şi obiectivul transmit imaginea sursei de lumină şi a diafragmei de
apertură pe suprafaţa analizată.
Filtrele de lumină au rolul de a îmbunătăţi calitatea imaginii. Alegerea lor depinde de: tipul
obiectivului, sursa de lumină, materialul analizat, placa fotografică. Obiectivele acromatice
corectate pentru domeniul galben - verde al spectrului, necesită filtrul galben - verde. Filtrul gri
neutru reduce intensitatea sursei de lumină fără a-i modifica culoarea. Filtrul bleu dă cea mai bună
putere de rezoluţie vizuală. Filtrele de lumină slăbesc anumite domenii din spectrul luminii albe,
fără a realiza o lumină perfect monocromatică. Astfel filtrul galben absoarbe mai puternic capătul
albastru al spectrului decât pe cel roşu.

1.1.3.3 Sistemul mecanic de reglaj

Orice microscop prezintă un stativ pe care sunt dispuse sistemul optic, de iluminare şi
măsuţa cu proba.
Prin sisteme şurub – piuliţă, sursa de lumină şi diafragmele au posibilităţi de centrare faţă
de axul optic, ceea ce asigură o iluminare perpendiculară, uniformă.
Iluminarea oblică se realizează prin dezaxarea diafragmei de apertură.
În scopul punerii la punct a imaginii există sisteme de reglare rapidă şi fină a distanţei probă
- obiectiv.
Schimbarea câmpului analizat se poate face cu ajutorul unor şuruburi micrometrice, care
deplasează masa cu proba după două direcţii perpendiculare.
Măsuţa poate fi inferioară, sub obiectiv şi în acest caz proba trebuie să prezinte suprafaţa de
cercetat paralelă cu suprafaţa măsuţei. În caz contrar proba se presează pe o plăcuţă în plastilină, cu
ajutorul presei de mână. Se realizează astfel paralelismul suprafeţei de observaţie cu cea de aşezare
şi clarul imaginii în tot câmpul. Măsuţa superioară, deasupra obiectivului permite utilizarea probelor
de orice formă.
 5

1.1.4 Metode optice de analiză

a. Microscopia în câmp luminos, (fig. 1.3a), este cea mai utilizată în metalografie, pentru
analiza calitativă şi cantitativă a structurii materialelor metalice (mărirea peste 100x).
b. Microscopia oblică, (fig.1.3b), se utilizează mai ales în analiza macroscopică (mărirea
sub 100x) a materialelor metalice la stereomicroscop şi mai puţin, în analiza microscopică a
structurii, pentru evidenţierea unor aspecte de relief ale suprafeţei.
c. Microscopia în câmp întunecat, (fig.1.3c), are ca scop evidenţierea microreliefului
suprafeţei metalografice: constituenţi structurali polifazici, incluziuni nemetalice transparente, fisuri
etc. , care apar puternic luminaţi pe fond întunecat. De asemenea se văd culorile naturale ale unor
constituenţi structurali, la care în câmp luminos, culorile sunt denaturate prin reflexii şi absorbţii
necontrolate. Astfel oxidul de cupru apare albastru în câmp luminos, în timp ce în câmp întunecat
apare la culoarea naturală roşu granat.
d. Microscopia în lumină polarizată foloseşte iluminarea perpendiculară cu lumină
polarizată plan, prin introducerea în circuitul optic a unei prisme Nicol - polarizorul. Lumina
reflectată de probă trece printr-un al doilea Nicol - analizorul. Atunci cand materialul analizat este
izotrop, la pozitia incrucişată a nicolilor (planele de polarizare perpendiculare) se produce extincţia
fasciculului de lumină si materialul apare întunecat. Dacă materialul analizat este puternic
anizotrop (structuri cristaline necubice), la reflexia pe suprafaţa acestuia se roteşte planul de
polarizare şi câmpul analizatorului apare luminat. Pentru extincţie totală trebuie rotit analizorul sau
proba cu un număr de grade specific fiecărei substanţe. În acest mod se pot identifica constituenţii
anizotropi, cum sunt: grafit, incluziuni nemetalice de FeS , CoS, NiS, oxid de aluminiu, oxidul de
fier (Fe2O3) etc.
În figura 1.4 se prezintă aspectul structurii unei probe din oţel cu 0,25%C, alcătuită din
grăunţi cristalini de ferită şi perlită, analizată în câmp lumnos şi întunecat. Aspectul structurii este
determinat de faptul că după pregătirea probei, grăunţii monofazici de ferită, au suprafaţă plană, în
timp ce grăunţii de perlită, care sunt un amestec mecanic a două faze, prezintă relief.

perlita

ferita

a). b).
Fig 1.4. Aspectul structurii oţelului cu 0,25%C analizat în câmp lumnos (a) şi întunecat (b).

1.2. Descrierea lucrării

Lucrarea are ca scop cunoaşterea părţilor componente şi reglarea microscopului metalografic
MIM 7.
Microscopul metalografic MIM 7, prezentat în figura 1.5 (fabricat în Rusia), este un
microscop vertical, cu măsuţă superioară, pentru analiza microstructurii materialelor în câmp
luminos, întunecat, lumină polarizată şi fotografiere pe plăci fotografice.
 6

Sursa de lumină este un bec de proiecţie cu caracteristici 17V şi 110W, alimentat printr-un
transformator de la reţeaua de 220V.
Obiectivele şi ocularele microscopului permit măriri de la 60x la 1440x pentru observare
vizuală şi de la 70x la 1350x în cazul fotografierii.
Obiectivele sunt acromatice, iar ocularele sunt obişnuite, Huygens pentru măriri de ordinul
7x, 10x, 15x şi de compensaţie pentru mărire 20x. La fotografiere se folosesc fotooculare. În tabelul
1.1 se prezintă măririle date de microscop.
Tabelul 1.1
Oculare
Sistemul
Cercetare Fotografiere
Obiective de
vizuală
iluminare
7x 10x 15x 20x 7x 10x 15x
F=23,2; A=0,17 (60) 90 130 170 70 120 160
F=13,9; A=0,30 Câmp luminos (100) 140 200 300 (115) 200 270
F=8.2; A=0,37 şi întunecat 170 240 360 500 200 340 450
F=6,2; A=0,65 (250) 320 500 650 (260) 440 600
F=2,8; A=1,25(cu imersie) Câmp luminos (500) 720 1080 (1440) 575 1000 1350
F=2,8; A=1(cu imersie) Câmp întunecat 500 720 1080 (1440) 575 1000 1350

37 38
58
35 57 39
34
56
41 42
33 40 46
32

31 44 43
62
45 30 60 59 55 36
29 27 47
53

28
48

51 52 56 26
61 54 50

Fig. 1.5 Construcţia microscopului MIM 7

26 - sursa de lumină; 27 - şuruburi de centrare a sursei de lumină; 28 - şurub pentru deplasarea diafragmei de
apertură; 29 - inelul diafragmei de apertură; 30 - rama lentilei de iluminare; 31 - fotoobturator; 32 - pârghie de
acţionare a diafragmei de câmp; 33 - şuruburi de centrare a diafragmei de câmp; 34 - caseta prismei pentagonale; 35
- cadru cu lentile de câmp luminos şi întunecat; 36 - pârghie de blocare a deplasării rapide a mesei; 37- şuruburi de
deplasare a mesei; 38 - cleme pentru fixarea probei; 39 - masa; 40 - iluminator central; 41 - pârghia de acţionare a
diafragmei de câmp întunecat; 42 - analizor; 43 - tub ocular; 44 - tambur de reglare rapidă; 45 - buton micrometric
de reglare fină; 46 - partea centrală a corpului microscopului; 47 - rama cu placă mată; 48 - camera fotografică; 49 -
corp; 50 - placă de bază; 51 - disc cu filtre de lumină; 52 - pârghie de blocare a sursei de lumină; 53 - şurub de
blocare; 54 - levier de montare a fotoocularelor; 55 - suportul sursei de lumină; 56 - obiectiv; 57 - suport masă; 58 -
clemă pentru probe mici; 59- transformator; 60 - voltmetru; 61 - buton de reglare a tensiunii; 62 - polarizator.
 7

Pentru studiul în câmp luminos, circuitul optic parcurge reperele 1…16 din fig. 1.6a.
Operaţiile necesare sunt :
- conectarea aparatului la priză. Se verifică tensiunea de 9V la transformator;
- centrarea măsuţei faţă de axa a obiectivului, cu ajutorul şuruburilor 37;
- aşezarea probei pe măsuţă cu suprafaţa de analizat în jos şi fixarea cu cleme 38. La
obiective cu apertură mai mare de 0,37, proba se aşează pe masă pe suportul metalic cu deschiderea
maximă;
- alegerea ocularului şi a obiectivului , din cutia cu accesorii, necesare măririi propuse, cu
ajutorul tabelului 1.1, respectiv regula lui Abbe. Montarea ocularului se face în lăcaşul tubului
ocular 43. Pentru a monta obiectivul, se deblochează pârghia de blocare a deplasării rapide a mesei.
Apoi, cu tamburul de reglare rapidă se ridică masa la poziţia limită superioară. Se montează
obiectivul, cu partea filetată în jos, în locaşul practicat în iluminatorul central 40. În cazul
obiectivelor cu imersie se aplică o picătură de ulei de imersie pe lentila obiectivului;
- punerea la punct a imaginii, se face prin reglaj grosier, apoi fin. Iniţial se aduce butonul
micrometric de reglaj fin 45 pe poziţia zero. Apoi se coboară suportul măsuţei cu ajutorul
tamburului de deplasare rapidă, până când reperul roşu de partea dreaptă a suportului mesei
coincide cu cel de pe corpul aparatului. În momentul apariţiei imaginii în câmpul ocular, se
blochează suportul mesei cu pârghia 36. Urmează reglajul fin prin butonul micrometric 45, până la
obţinerea unei imagini clare;
- centrarea sursei de lumină. Se deschide la maxim diafragma de apertură şi se aşează pe
montură o sticlă mată sau o foiţă subţire de hârtie. Cu ajutorul şuruburilor de centrare 27 se aduce
imaginea filamentului formată pe foiţa de hârtie, în poziţie centrală faţă de deschiderea diafragmei
10
13
23 9
20
12

22 8
11 13
7
21
25 23
16 14 24
6 12 20
15 22
5 9
17
4
11
21 10 8
1 1

19

2
18 3

a). b).
Fig.1.6 Schema optică a microscopului MIM7 pentru analize
în câmp luminos.în câmp luminos (a) şi întunecat(b).
1-bec ; 2-colector ; 3-oglindă ; 4-filtre ; 5-diafragma de apertură ; 6-lentilă ; 7-fotoobturator ; 8-diafragmă de
câmp ; 9-prismă pentagonală ; 10-lentilă de câmp luminos ; 11-placă de reflexie Beck-Nachet ; 12-
obiectiv ; 13-suprafaţa obiectului ; 14-lentilă ; 15-oglindă ; 16-ocular ; 17-fotoocular ; 18-oglindă ; 19-placă
mată ; 20-lentilă de câmp întunecat ; 21-diafragma de câmp întunecat ; 22-oglindă inelară ; 23-oglindă
parabolică ; 24 polarizator ; 25-analizor.
 8

de apertură. Prin deplasarea dispozitivului de iluminat pe ghidaje, după blocarea pârghiei 52, se
realizează concentrarea razelor pe foiţa de hârtie. Aceasta asigură intensitatea luminoasă maximă şi
uniformă;
- centrarea şi alegerea diafragmei de apertură. Se introduce lentila de câmp întunecat 20.
Se închide diafragma prin rotirea inelului 29. Se deblochează şurubul 53 şi se roteşte montura
diafragmei până la centrarea ei în câmpul ocularului.- Se verifică poziţia de zero a şurubului 28 de
dezaxare a diafragmei de apertură. Se reintroduce lentila de câmp luminos 10. Mărimea diafragmei
se stabileşte experimental în funcţie de luminozitatea structurii analizate. O deschidere mai mică
dublează contururile; una prea mare reduce contrastul;
- centrarea şi alegerea diafragmei de câmp. Se închide diafragma de câmp prin acţionarea
pârghiei 32. Se urmăreşte în ocular centrarea diafragmei, prin acţionarea concomitentă a şuruburilor
de centrare 33. Se deschide apoi diafragma numai până la dispariţia marginilor din câmpul ocular;
- analiza metalografică, care începe de la măriri mici pentru imagini de ansamblu şi
continuă la măriri mai mari pentru detalii;
- după terminarea lucrării se întrerupe curentul de la întrerupător şi de la priză. Se scot
obiectivul şi ocularul, acoperindu-se locaşurile cu capace de protecţie. Piesele se aşează în cutia cu
accesorii, iar corpul aparatului se acoperă cu husa.
Pentru analiza în câmp întunecat schema optică este prezentată în figură 1.6b. Operaţiile
necesare sunt : deschiderea diafragmelor de câmp şi de apertură, introducerea în circuit a lentilei de
câmp întunecat 20 şi a diafragmei de câmp întunecat 21.
Pentru studiul în lumină polarizată (fig.1.6a) se introduce polarizatorul 24 pe montura 30 a
diafragmei de apertură. Se montează analizorul 25 în deschiderea practicată în iluminatorul central.
Planul de polarizare se modifică prin rotirea analizorului în poziţiile 00-nicoli paraleli şi 900- nicoli
încrucişaţi.
Fotografierea se face pe plăci fotografice. Se pune la punct imaginea în câmp luminos. Prin
levierul 54 se aduce în circuit fotoocularul, se deschide burduful care acoperă placa mată 47. Se
extrage tubul ocular la limită pentru a proiecta imaginea pe placa de sticlă mată. După clararea
imaginii prin şurubul de reglaj fin 45 se înlocuieşte sticla mată cu caseta încărcată cu placa
fotografic a şi se face expunerea prin fotoobturatorul 31.

1.3. Condiţii de lucru

Metoda de analiză: în câmp luminos; în câmp întunecat; în lumină polarizată.
Probe metalografice: şlefuite, lustruite, cu atac metalografic.
Aparatura: microscopul metalografic

1.4. Mod de lucru

Se vor identifica părţile componente, schema optică în câmp luminos şi întunecat ale
microscopului metalografic studiat şi reglajul pentru diferite metode de analiză.

Întrebări recapitulative

1. Cum se determină mărirea microscopului?

2. Ce este apertura microscopului?
3. Care este apertura minimă a obiectivului care necesită lichid de imersie?
4. Ce oculare se pot asocia conform regulei lui ABBE, obiectivului cu apertura A=0,37 şi
distanţa focală Fob=8,2mm, dacă lungimea optică a tubului microscopului L=250mm?
5. Să se determine puterea de rezoluţie pentru obiectivul cu apertura A=0,65, în condiţiile
folosirii luminii albe (λ=0,4μm)şi a filtrului bleu (λ=0,6μm).
 9

6. Cum este iluminarea suprafeţei analizate în câmp luminos; care este aspectul suprafeţei
plane şi întunecate?
7. Cum este iluminarea suprafeţei analizate în câmp întunecat; care este aspectul suprafeţei
plane şi întunecate?
8. Care este rolul diafragmelor de apertură şi de câmp?
9. Care sunt puntele de reglaj ale microscopului MIM7 la analiza în câmp luminos?
10. Cum se modifică schema optică în câmp luminos la trecerea la analize în câmp întunecat?

Lucrarea practică

Aspectul probei analizate Aspectul probei analizate

în câmp luminos în câmp întunecat

Condiţii de analiză:

- mărirea ocularului:
- mărirea obiectivului:
- apertura obiectivului:
- mărirea microscopului:
- puterea de rezoluţie: