Elev :Stan Micu Andrei Ionut

M1

SUDAREA CU PLASMA

Plasma este un ansamblu de particule pozitive, negative, neutre si fotoni având proprietatea
de neutralitate electrică la scară macroscopică. Particulele pozitive sunt bionii atomici si moleculari
iar cele negative sunt electronii.

Particulele neutre sunt atomii sau moleculele aflate în stare cuantică fundamentală sau excitată. Prin
dezexcitarea acestora iau nastere fotonii. Starea ionizată gazoasă reprezintă cea de-a patra stare de
agregare a materiei. Nu orice gaz ionizat este plasmă.

Din punct de vedere energetic, plasma se află pe cel mai înalt nivel. Trecerea de la
starea de gaz la plasmă necesită un aport energetic .
Dacă trecerea la plasmă se face prin ionizări termice la temperaturi 104 ...105 0 K , se obtin
plasme slab ionizate, iar la temperaturi de 1070 K se obtin plasme total ionizate, fără particule
neutre. Între particulele plasmei au loc ciocniri elastice si ciocniri neelastice, ca în orice gaz. Cele din
urmă constituie factorul principal de transformare a gazului neutru în plasmă.

De exemplu, ciocnirea unui electron rapid cu un atom neutru poate produce fenomenul de
ionizare, deci aparitia unui ion pozitiv si a unui electron.

Deasemenea, acest tip de interactie produce fenomenul de excitare, fenomen care

populează plasma cu atomi excitati pe diferite nivele; prin dezexcitare, acesti atomi emit fotoni, ce
populează plasma cu radiatie electromagnetica.

Fig.1 Schema de principiu

PROCEDEE DE GENERARE A PLASMEI

În general, starea de plasmă poate fi obtinută pe una dintre următoarele căi: 

străpungerea electrică a gazelor la tensiune înaltă;

• bombardarea tintelor solide, lichide sau gazoase cu particule încărcate cu energie cinetică
mare ( fascicule accelerate de electroni sau ioni în câmpuri foarte intense).
• bombardarea tintelor solide lichide sau gazoase cu radiatie electromagnetică de mare
densitate de energie. Fasciculele laser de mare intensitate pot transfera substantei
suficientă energie pentru a o transforma în plasmă;
• reactii chimice exoterme;
• unde de soc sau prin transferul de energie a unui mediu elastic supus unei puternice unde
de soc elastic către mediul de interes;

ECHIPAMENTUL DE SUDARE

Plasmatroanele numite si instalatii de arc suflat, pot fi:

 plasmatroane cu arc direct sau cu arc transferat, la care coloana arcului ce se formează între
electrod si piesă de lucru este suflată printr-o duză de gazul plasmagen introdus longitudinal
sau paralel cu electrodul.
 plasmatron cu arc indirect sau cu arc netransferat, la care arcul este amorsat între electrod
si duză, si este suflat prin duză de gazul plasmagen introdus transversal pe coloană;

Fig.2 Plasmatroane
 Arcul electric arde fie între un electrod, de obicei din wolfram, legat la polul negativ al
sursei si un ajutaj din cupru legat la polul pozitiv, fie între electrod si piesa metalică supusă
prelucrării.
Sudarea cu plasmă face parte din categoria procedeelor de sudare prin topire pe cale
electrică, în mediu de gaz. Procedeul cel mai apropiat de sudarea cu plasmă este sudarea cu arc
electric în mediu de argon, cu electrod nefuzibil.

Fig.3 Sudarea cu plasma schema de principiu

Caracteristicile procedeului de sudură cu plasmă sunt:

 sursa termică este mai concentrată, zona afectată termic este îngustă, iar consumul
de energie pe unitatea de lungime cordon sudură va fi mai redus;
 cordonul de sudură are o sectiune mai mică;
 sudura cu plasmă se face cu sau fară material de adaos; Arcul electric de sudură se
deosebeste de plasmă prin:
 arcul electric de sudură are ca mediu ionizat aerul la parametri atmosferici, iar
plasma se dezvoltă într-un gaz sub presiune, introdus în spatiul arcului;
 plasmă ionizată curge cu viteze mai mari, datorită presiunii gazelor;
 plasma este puternic strangulată mecanic, datorită contactului dintre jetul fierbinte
de gaz si ajutajul răcit intens si electromagnetic datorită atractiei curentilor paraleli;
 coloana arcului electric nu suferă nici o contractie;
 reducerea setctiunii plasmei determină cresterea densitătii de curent cu influente
pozitive asupra cresterii de temperatură;
 plasma are o sectiune cilindrică, pe când arcul electric de sudură are o coloană
tronconică.
 oscilatiile plasmei depind de natura gazului plasmagen, debitul gazului si curentul din
plasmă si determină variatii de tensiune.
Restrictii tehnologice
La sudarea cu plasmă, reducerea componentei axiale a fortelor din plasmă diminuează efectul băii
de metal topit, si se realizează prin:
 minimizarea debitului jetului de gaz;
 mărirea sectiunii ajutajului;
  evitarea formării arcului electric secundar.
Prin reducerea debitului de gaz, energia cinetică a particulelor din plasmă si energia cinetică a
gazului neionizat scad. În acelasi timp, o cantitate mare de energie nepreluată de gazul plasmagen,
produce uzura ajutajului fiind necesară intensificarea răcirii acestuia. În scopul protejării băii de
metal topit se foloseste un gaz neutru de protectie .

Eliminarea arcului electric secundar se realizează prin răcirea suplimentară a părtii frontale a
ajutajului cu ajutorul unui curent de gaz cu pronuntat caracter de focalizare, numit gaz de focalizare.
Există generatoare la care o parte din gazul plasmagen neionizat este folosit pentru focalizare si
protectie. Amestecul de argon si hidrogen îmbunătăteste calitatea îmbinărilor si reduce posibilitatea
aparitiei arcului electric secundar, datorită tensiunii ridicate a arcului si efectului de răcire provocat
de hidrogen .

S-au făcut cercetări asupra calitătii cordonului de sudură, folosind argon sau amestecuri
gazoase: argon si CO2, argon si H2. Aspectulsudurilor cu amestecgazos de focalizare este mai neted
decât cu argon. Sudarea cu plasmă se poate aplica la orice tip de metal sau aliaj metalic.

Eficienta economică a sudurii cu plasmă se apreciază prin: mărimea vitezei de sudare si

prelucrarea ulterioară redusă a cusăturii de sudură, datorate concentrării termice mari a plasmei.
Pentru a mări eficienta economică s-au eliminat gazele scumpe ca argonul si heliul si s-au înlocuit cu
azot, cu rezultate foarte bune la sudarea cuprului.

Fig 4 Sudarea cu plasma

Sudarea cu plasma este un procedeu de sudare prin topire la care coalescenta se produce
prin incalzirea cu un arc electric constrans, care se arde intre electrod si piesa de sudat sau intre un
electrod si si o duza de constrangere.

Protectia la sudare se asigura cu un gaz inert sau un amestec de gaze.

Sudarea sepoate face cu sau fara material de adaos. Procedeul se aseamana cu sudarea WIG,
cu deosebirea ca arcul de plasma este constrans, printr-o strangulare mecanica sau
electromagnetica. Pin aceasta temperatura coloanei arcului de plasma este mult maimare decat a
arcului WIG.

Sudarea cu plasma se aplica, de obicei, in varianta cu arc de plasma (transferat).Sudarea se

efectueaza in curent continuu, foarte rar in curent alternatv, sursa avand o caracteristica externa
abrupt cazatoare.
 Comparativ cu sudarea WIG sudarea cu plasma are urmatoarele particularitati;

 sursa termica este considerabil mai concentrata, puterea specifica fiind de 5x10.000
W/cmxcm, ca atare patrunderea sudurii este mai mare, putandu-se suda dintro trecere piese cu
grosimea de 10 … 18 mm, respectiv utilizand viteze de sudare mai mari. In acelasi timp, sectiunea
cusaturii este mai mica;
 arcul electric de plasma are un aspect columnar, ceea ce il face putin sensibil la variatii ale
lungimii sale. Ca urmare se admit tolerante mai mari la pozitionarea pe verticala a pistoletului de
sudare, marimea zonei topite neschimbandu-se practic la variatii ale lungimii arcului. In acelasi timp,
pozitionarea pe orizontala a pistoletului este mai pretentioasa;
 arcul electric de plasma are o stabilitate foarte buna, ceea ce ii permite sudarea cu curenti
mult mai mici decat cei de la sudarea WIG. In domeniul curentilor mici
(sub 15 A) procedeul se utilizeaza sub denumirea de “sudarea cu microplasma”; 
generatorul de sudare este mai complicat si ca atare si mai scump.
Sudarea cu plasma permite imbinarea a oricaror metale, in orice pozitie, folosinsd varianta manuala,
mecanizata sau automatizata.

In cazul sudarii prin topire progresiva, cusatura se obtine prin avansul progresiv al baii de
metal topit in sensul grosimii piesei. Intensitatea de curent si debitul de gaze au valori reduse. Se
utilizeaza la sudarea tablelor subtiri.

La sudarea cu jet penetrant sau “in gaura de cheie” parametriii sunt alesi astfel incat sa se obtina un
jet de plasma suficient de puternic pentru a patrunde complet prin grosimea materialului. Tensiunea
superficiala forteaza baia de metal topit sa curga in jurul orificiului pentru a forma cusatura.