Teorie Licenta

Universitatea Transilvania Brasov
Facultatea de Inginerie Mecanica

2012

Proiect licenta
Generalitati privind materialele compozite:
1.Definiti: Materialul compozit
Este un sistem multifazic obinut pe cale artificial prin asocierea a cel puin dou
materiale,chimic,distinte,cu interfaa de separare clar ntre cele dou componente n
scopul obineri unor performane superioare n raport cu cele ale componentelor de
plecare(Agarwal i Broutman).Este un material format din mai multe componente a cror
organizare i elaborare,permit folosirea celor mai bune caracteristici ale
componentelor,astfel nct acestea s aib proprietii finale n general superioare
componentelor din care sunt alctuite(Lee 1989).
Concepia de baz a materialelor compozite este folosirea asociat a unor material cu
proprieti cunoscute pentru obinerea unui material nou cu proprietai superioare i
posibilitatea de dirijare a acestor proprieti.Materialul compoit este alctuit din:
-faza discontinua,cunoscut sub denumirea de armatura sau ranforsat(fibre, solzi, particule)
-faza continu ,cunoscut sub denumirea de matrice sau mas de baz (adausurile
tehnologice)
Proprietile compozitelor sunt puternic influenate de :carcteristicile
componentelor,distribuia acestora,interaciunea dintre ele.

Materialele compozite au fost concepute pentru a nlocui ntr-o proporie tot mai
mare,materiale tradiionale feroase i neferoase ce sunt caracterizate de unele neajunsuri
referitoare la performanele,procedee de obinere i prelucrare ,gabarite ,mase,compelxitai
geometrice,domenii de utilizare i costuri importante.
2012

Din punct de vedere tehnic noiunea de material compozit se refer la material care au
urmtoarele proprieti:
-sunt create artificial,prin combinarea diferitelor elemente
-prezinta proprietati pe care nici un alt material luat separat nu le poate avea
-reprezinta o combinare a cel puin dou materiale deosebite din punct de vedere chimic
ntre care exista o suprafa de separare distinct.
Materiale compozite prezint urmtoarele avantaje n care se menioneaz:
-masa volumic n raport cu metalele(de exemplu:compozitele din rini exopdice armate cu
fibre din siliciu,bor i carbon au masa volumic sub 2 kg/dm
3
)
-rezistena mare la traciune(compozitul denumit Kevlar,polimer organic cu fibre de aramide
,are o rezisten la traciune de dou ori mai mare dect a sticlei);
-coeficient de dilatare foarte mic n raport cu metale;
-rezistenta la oc ridicat;
-capacitatea mare de amortizare a vibraiilor;
-sigurana mare n funcionare (ruperea unei fibre dintr-o pies din material compozit nu
constituie amors de rupere);
-consum energetic sczut i instalaii mai puin costisitoare n procesul de obinere , n raport
cu metalele;
-rezistent chimic i rezisten mare la temperaturi ridicate ( fibrele de kevlar,teflon i hifil
pn la 500 grade,iar fibrele ceramice de tip tip Si
3
N
4
, i Al
2
O
3
ntre SiC, 1400
o
C i 2000
o
C).
Caracteristicile materialelor compozite
Proprietile compozitului sunt puternic influenate de proprietile materialelor
constituente , dedistribuia lor , i de interaciunea dintre ele.
Astfel, n descrierea materialului compozit ca sistem,n afar de specificarea materialelor
constituente i ale proprietilor lor, este necesar s se specifice geometria armturii n
ansamblul sistemului, aceasta din urm putnd fi descris de form, mrime (proporii),
distribuie (ca mrime i concentraie)(Agarwal i Broutman 1990). Sistemele care
conin armturi cu geometria identic pot fi difereniate prin concentraie, distribuia
concentraiilor i orientarea armturilor. Forma unitii discrete a fazei discontinue poate fi
aproximat prin sfere sau cilindri, iar n general pentru armturi naturale sau obinute pe
cale industrial, forma poate fi asemnat cu a unor seciuni prismatice.
Orientarea armturii afecteaz izotropia sistemului. Acolo unde armtura se prezint
sub formade particule, care au dimensiunile aproximativ egale, compozitul se comport ca
un material
izotrop, ale crui proprieti sunt independente de direcie. Dac dimensiunile particulelor
reprezentative sunt inegale, compozitul se comport ca un material cvasi- izotrop dac
2012

particulele sunt orientate aleator, ca i n cazul armrii cu fibre scurte.n cazul compozitelor
armate cu fibre lungi, continue, cum ar fi compozitele unidirecionale,anizotropia devine o
caracteristic principal. Mai mult dect att,un avantaj important al acestor compozite este
abilitatea n controlul anizotropiei prin proiectare i fabricaie. Distribuia concentraiei
particulelor se refer la relaia spaial dintre ele i este o msur a omogenitii sau a
uniformitii sistemului. Particulele trebuie s fie uniform dispersate n compozit astfel nct
s formeze o reea cu traee continue ce conecteaz toate particulele. Situaia este posibil
n cazul unei concentraii mult sczute, iar aceste reele au o influen semnificativ
asupra proprietilor electrice ale compozitelor.
Avantajele materialelor compozite
Particularitile de alctuire, proiectare, fabricare i utilizare ale materialelor compozite
asigur acestor sisteme avantaje importante fa de materilele tradiionale, cum
ar fi:comportarea global a materialului compozit poate fi dirijat i prognozat;ofer
posibilitatea de a se proiecta simultan materialul i structura piesei;numrul mare de
variabile permite optimizarea din mai multe condiii deodat prin procese de analiz foarte
complexe (Mare 2002);elementele realizate din materiale compozite au o siguran mai
mare de funcionare ;au caracteristici mecanice ridicate att la aciuni statice ct i la aciuni
dinamice cu raportul
dintre rezisten i greutatea specific superior majoritii materialelor tradiionale (ranu.
a.1992);unele materiale compozite se pot proiecta i realiza astfel nct s poat funciona
timp ndelungat n medii agresive (Mare 2002);elementele realizate din materiale compozite
au o capacitate ridicat de amortizare a vibraiilor (ranu .a.1992);fibrele au de obicei
tenacitate mic, dar care este compensat de ductilitatea matricei i de disiparea la interfa
a energiei caracteristice solicitrii (Mare 2002);stabilitate chimic i rezistena mare la
temperaturi ridicate (ex.:fibrele de Kevlar rezist pn la 5000C, iar fibrele ceramice tip
Al2O3,SiC ntre 1400-20000C) (ranu .a.1992);densitate redus n raport cu cea a
metalelor (Ispas 1987);rezisten ridicat la fisurare i uzur;coeficient de dilatare ce poate fi
dirijat;materialele compozite au o rezisten deosebit de ridicat la aciunea proceselor
determinate de agenii atmosferici (ranu .a. 1992)

1.1Clasificarea materialelor compozite
O clasificare mai general a materialelor compozite care reprezint ntr-un mod sintetic, are
la baz utilizarea concomitent a 2 criterii i anume particularitile geometrice ale
materialelor complementar i modul de orientare a acestuia n matrice.

2012

Materialele compozite sunt grupate n funcie de ali autori nu n doua ci n trei categorii:
-materiale compozite durificate cu fibre;
-materiale compozite durificate cu particule (disperse);
-materiale compozite obinute prin laminare

a)armate cu fibre
b)disperse
c)stratificate

Materiale compozite durificate prin dispersie:
2012

n cazul acestor compozite ,particule de dimensiuni foarte mici(100....2500A),blocheaz
deplasarea dislocaiilor.Astfel dei sunt necesare cantiti mici de material dispers,efectul de
durificare este foarte mare.Faza dispersat este, de regul, un oxid stabil dur (Al
2
O
3
, ThO
2
,
ZrO
2
, BeO etc.). Ea trebuie s aib anumite dimensiuni, form, cantitate i distribuie pentru
obinerea celor mai bune proprieti pentru materialul compozit. Totodat particulele
dispersate trebuie s aib solubilitate sczut n materialul matricei i s nu apar reacii
chimice ntre particule i matrice.
b )Materiale compozite armate cu macro particule
Armarea acestor compozite se face cu particule mari, care nu mai au rol de blocare a
deplasrii dislocaiilor. n funcie de proporia dintre cantitile de macroparticule i cea de
liant se obin combinaii neobinuite de proprieti.
Carburile metalice pot fi privite ca fiind astfel de materiale compozite, carbura de wolfram
este nglobat ntr-o mas de cobalt, sculele achietoare rezultate avnd combinate avantajele
date de duritatea i rezistena la creterea temperaturii de achiere a CA i cele date de
rezistena bun la impact a cobaltului.Pietrele abrazive formate din macroparticule de carbur
de siliciu (SiC), nitrur de bor sau diamant, nglobate ntr-o matrice de sticl sau polimeri, pot
fi considerate tot materiale compozite armate cu macroparticule.
Un alt exemplu l constituie materialul utilizat pentru contactele electrice, care este format din
particule de wolfram nglobat ntr-o matrice de argint. n acest mod se realizeaz combinaia
dorit de proprieti, i anume conductibilitatea electric bun (datorit argintului) i
rezisten mare la uzur (datorit particulelor de wolfram).
Materiale compozite stratificate
Sunt obinute prin aplicarea, la suprafaa materialului de baz, a unui strat din alt
material. Aplicarea acestui strat din alt material cu proprieti diferite de cele ale materialului
de baz se realizeaz cel mai des prin turnare, sudare sau laminare.
Principalul avantaj al acestor materiale este de ordin economic i de ordin calitativ, deoarece
prin utilizarea lor se economisesc importante cantiti de materiale scumpe sau deficitare,
mbuntindu-se, n acelai timp, calitile produselor i mrindu-se durata lor de funcionare
n condiiile unor performane ridicate

2012

Materialele compozite se mai pot clasifica astfel:
- materiale compozite plastice;
- materiale compozite metalice;
- materiale compozite ceramice
Materiale compozite plastice (polimeric)
Acestea au matricea format din polipropilen, polietilen, rini epoxidice, rini
fenolice, poliuretani etc., i componente de structur constituite din armturi de fibre (esturi,
reele, nfurri), umpluturi diverse (pulberi, particule, elemente de armare) i elemente
stratificate.Dup natura lor materialele compozite sunt constituite dintr-o matrice organic
(rin, spum cu lemn) i fibre organice (kevlar, poliamid etc.), fibre minerale (sticl,
carbon etc.) sau fibre metalice (bor, aluminiu etc.).
n general, materialele compozite plastice au densiti reduse, rezisten ridicat la
aciunea agenilor chimici, proprieti mecanice, termice i electrice mai bune dect cele ale
materialelor plastice.Aceste materiale sunt utilizate n industria de automobile, aviaie,
aeronautic, recipieni pentru industria chimic etc.
Materiale compozite ceramice
Sunt materiale compuse, constituite din substane anorganice (oxizi, carburi, siliciuri, boruri
etc.) consolidate ntr-un ansamblu cu elemente de armare sub form de fibre, granule sau
agregate. De exemplu, compozitele ceramice pe baz de fibre sunt formate dintr-o matrice din
materiale minerale (ceramic) i fibre de armare (fibre de iC, Am
2
0
3
, W, Om, Bee, oel i
fiC)
Materiale compozite metalice
Aceste materiale sunt formate dintr-o matrice metalic (Al, Mg, Cu, i, Pub,
superaliaje etc.) i component de armare, care poate fi metalice sau ceramice (oel inoxidabil,
W, Bee, i, fibre de carbon, fibre de bor, fibre de Al
2
0
3
, fibre de sticl, particule din materiale
ceramice etc.).
1.3 Tipuri de matrici utilizate
2012

Matricea compozitelor trebuie s fie constituit dintr-un material capabil
s nglobeze componenta dispers, pe care s nu o distrug prin dizolvare, topire,
reacie chimic sau aciune mecanic. Rezistena compozitului la temperatura i la
coroziune sau oxidare este determinat n primul rnd de natura matricei. n cele mai multe
cazuri, aceasta reprezint partea deformabil a materialului, avnd o rezisten
mecanic mai sczut dect materialul complementar pe care l include. Alegerea matricei
se face n funcie de scopul urmrit i de posibilitile de producere a compozitului. n
tehnologiile actuale se folosesc numeroase tipuri de matrici: metalic, ceramic, sau organic.
Matricea reprezint aadar, o parte a materialului compozit care asigur att transferul
solicitrilor exterioare la ranforsat, ct i protecia elementelor de ranforsare mpotriva
distrugerilor mecanice i prin eroziune.
1.3.1. Matrici organice

Matricile organice sunt executate din materiale plastice. Se pot folosi fie materiale
termoplastice: polietilen, polistiren, poliester, ceton, etc., fie materiale termorigide: rini de
poliester, rini epoci, rini fenolice, rini poliamidice, rini melamine. Matricile din rini
asigur compozitului proprieti mecanice i chimice crescute, chiar la temperaturi de pn la
450
o
C, n cazul rinilor fenolice.
Matricile organice au utilizarea cea mai larg n domeniul materialelor compozite.
Dintre acestea, materialele polimeri ce prezint o serie de avantaje
- Sunt uoare:
- Asigur transparen:
- Sunt izolatoare electric i termic:
- Sunt impermeabile:
- Au rezisten mare la coroziune;
- Asigur auto lubrifierea:
- Se poate obine un comportament elastic sau plastic.
Proprietile acestor materiale sunt dependente aproape n exclusivitate de
temperatur, comportarea lor fiind determinat de mrimea forelor de legtura dintre atomi,
numrul de legturi chimice pe unitatea de volum i rezisten la degradare a legturilor sub
aciunea unor ageni externi. Dei matricele de natur organic satisfac cele mai multe
dintre cerinele care se impun pentru a putea fi folosite la producerea
materialelor compozite, ele prezint i numeroase dezavantaje: rezisten mecanic
redus la temperaturi nalte, o durat scurt de meninere n stare lichid dup preparare,
conductivitate termic redus, un coeficient mare de dilatare termic i rezisten
relativ mic la oc mecanic.
Principalul neajuns al matricelor organice, i anume slab rezisten la temperatur, a
meninut n atenie materialele organice gen sticl i pentru matrice.Se pot obine astfel
compozite cu temperaturi de lucru ntre 500...1200 C.
n funcie de structur, mtricile organice pot fi:
- Matrici amorfe (sunt transparente):
2012

- Matrici neamorfe (pe msur ce scade gradul de amortizare scade i transparena).

Material compozit cu matrice organic amorfa

n general, exist dou familii de matrici organice:
- Matrici organice termorigide:
- Matrici organice termoplastice
1.3.2. Matrici termorigide
Acestea au proprietatea c prin nclzire devin suficient de plastice, iar dup rcire
(solidificare) se ntresc ireversibil (se pot forma o singur dat) datorit transformrilor
chimice suferite. Astfel, dup polimerizare rinii, sub aciunea cldurii, i n prezena unui
catalizator, se obine o structur tridimensional, care nu poate fi distrus dect la temperaturi
ridicate. Se obin astfel o serie de proprieti mecanice i termomecanice favorabile.
Proprietile mecanice ale compozitelor polimeri ce depind de unitile moleculare care
formeaz reeaua i respectiv de lungimea i densitatea legturilor.
Principalele rini termorigide sunt:
- Rinile poliesterice nesaturate (PEL, UPS), prezint o fixare bun pe fibre, au pre redus,
ns au o contracie volumic la ntrire mare (8... 10%) i o comportare dificil la cldur
umed. Obinerea rinilor se realizeaz n combinaia: PENA (98,5... 97,5), accelerator
(0,5%) i catalizator (1... 2%). Deoarece catalizatorul este o substan exploziv, el se
pstreaz la rece, mpreun cu substane inerte, nu se amestec niciodat catalizatorul cu
acceleratorul, se evit sursele de foc (PEL este inflamabil) i se pstreaz n spaii deschise i
bine ventilate.
- Rini epoxidice (PE), sunt cele mai utilizate n industria aeronautic. Ele prezint o fixare
bun pe fibre, o contracie redus la turnare (contracia este de cca. 0,5%) i asigur
proprieti mecanice ridicate.
- Rini fenolice (PUF), au proprieti mecanice mai reduse dect rinile epoxidice, ele fiind
utilizate numai atunci cnd se cer exigene deosebite privind comportarea la foc (nu produce
gaze toxice la ardere). Se construiesc piese cu rezisten ridicat la temperatur i piese cu
proprieti de izolatori electrici
2012

1.3.3 Matrici termoplastice
Aceste materiale sunt divizate n materiale plastice de mare difuziune i materiale
plastice tehnice (tehno polimeri), avnd avantajul c se pot refolosi rebuturile i deeurile
recuperabile prin reciclare. Prima categorie are o utilizare mai larg din cauza preului sczut,
al disponibilitii materiei prime i al procedeului de prelucrare. Materialele termoplastice au
o dezvoltare mai restrns comparativ cu materialele termorigide. Principalele materiale
termoplastice sunt:
- Policlorura de vinil (POC);
- Polietilena cu densitate redus (PE);
- Polietilena cu densitate ridicat (PE);
- Polipropilena (PUP);
- Polistirenul (PS);
- Polistiren oc (PS);
- Acrilonitrit-stiren (PS/AN);
- Acrilonitrit-butadien-stiren

Matrici ceramice
Ceramic tehnic este tot mai frecvent utilizat pentru realizarea compozitelor, deoarece
aceast categorie de materiale este caracterizat prin proprieti intrinseci deosebite, datorate
n principal legturilor interatomice. Aceste proprieti sunt:
- Rezisten mecanic mare la temperaturi nalte;
- Rezisten la rupere foarte mare, uneori mai mare dect a celor mai bune oeluri;
- Rezisten la oxidare i la ageni chimici;
- Modul de elasticitate mare, superior oelurilor;
- Duritate mare i stabil la creterea temperaturii.
Prin armare cu fibre de adaos crete tenacitatea matricei i sporete rezistena lor la
oc termic. Matricele ceramice care ndeplinesc condiiile de temperatur (minim sub -100
C i maxim peste 1000 C) i proprieti deosebite de duritate, fragilitate, refractaritate,
rezisten la abraziune i coroziune, densitate redus, stabilitate la temperaturi ridicate.
Acestea pot fi: oxidice (alumina A1
2
0
3
, silicea Si0
2
i zirconia Zr0
2
), neoxidice
(carbura de siliciu SiC, carbura de bor BC, nitrura de siliciu i
3
N
4
, borurile TiB
2
,
ZrB
2
).
2012

Matrici metalice

Matricele metalice s-au folosit din necesitatea de-a obine compozite care s poat fi utilizate
la temperaturi relativ nalte, comparativ cu cele de natur organic. Metalele prezint i alte
proprieti care le recomand n calitate de matrice: proprieti mecanice bune, conductivitate
termic i electric mare, rezisten mare la aprindere, stabilitate dimensional, capacitate
bun de prelucrare, corozitate sczut. n schimb, densitatea este relativ mare (1,74...7,0
g/cm
3
), iar fabricarea compozitelor este uneori mai dificil

Matricile metalice pot ngloba fibrele de armare prin laminare, impregnare n faz
lichid, depunere chimic n faz de vapori sau electroplacare a matricei i solidificare
dirijat. Fa de matricile din polimeri, prezint o serie de avantaje legate de ductilitate i
proprieti mecanice superioare, rezisten la atacul anumitor solveni, o gam mai larg a
temperaturilor de utilizare, conductibilitate termic i electric mai bun. Dezavantajele lor se
refer la: masa volumic mai mare dect a matricilor din polimeri, posibila apariie a unor
compui intermetalici fragili la interfaa dintre matrice i fibre (compui ce determin un
transfer greoi de tensiuni, microfisuri i zone de concentraie a tensiunilor care duc la ruperea
materialelor compozite sub sarcini relativ mici) i la tehnologia de obinere mai complicat
ducnd la un cost mai ridicat al compozitelor cu matrice metalic.
Matricile utilizate trebuie s aib anumite caracteristici, i anume: temperatura necesar de
utilizare 200... 600 (1000) C, proprieti mecanice ridicate, conductibilitate termic i
electric, stabilitate dimensional, prelucrabilitate bun, rezisten chimic adecvat etc.
Alegerea lor se face n funcie de greutatea specific i de proprietile mecanice, termice,
electrice i metalurgice. Din categoria aliajelor utilizate ca matrici, avem: Al i Mg, Al Cu
Mg, Al Zn Mg, i Al V etc.
n prezent exist dou categorii de compozite cu caracteristici funcionale superioare:
cu matricea din aluminiu (armat cu particule de carbur de siliciu, pn la 15 % n volum,
obinut prin turnare n amestecuri de formare fluide)
2012

cu matricea din oel (ranforsat cu carbur de wolfram, elaborat printr-un procedeu
original, materialul aflndu-se n stare semifluid).
Pentru materialele destinate produselor care lucreaz la temperaturi sub 450C se poate utiliza
ca matrice metalic aluminiul i aliajele sale datorit costului relativ sczut, densitii mici,
conductivitii termice mari, fluiditii bune i prelucrrii uoare. n vederea mbuntirii
comportrii aliajelor de aluminiu la temperaturi, se recomand utilizarea titanului ca element
de aliere. Prezena acestuia mrete stabilitatea termic i influeneaz pozitiv caracteristicile
structurii primare. n ultimul timp s-au impus titanul i aliajele sale, datorit unei bune
ductibiliti i posibilitii de a ine sub control interaciunea chimic cu materialul
complementar. Matricele din titan au densiti mici i rezistena la rupere bun (n special
aliajele aliate cu aluminiu, vanadiu, molibden, crom), fragilitate la rece redus, iar coeficientul
de dilatare liniar este de 1,4 ori mai mic dect cel al fierului i de 2,8 ori mai mic dect cel al
aluminiului.
1.2.1Materiale de ranforsare
Fibrele sunt folosite n compozite deoarece ele au greuate redus. Sunt rigide i rezistene.
Fibrele sunt mai reistente dect materialul masiv ce constituie fibrele. Acest lucru este generat
datorit orientrii prefereniale a moleculelor n lungul direciei fibrei i datorit numrului
redus al defectelor prezente ntr-o fibr fata de materialul afnat.n timp ce tensiunea
admisibil a sticlei obinuite de tip E este de ordinul zeci de Mpa, acelai material sub form
de fibr de sticl rezista la tensiuni de ordinul a 10 Mpa .
Fibrele sunt folosite ca armturi continue n compozite unidirecionale cu aliniera unui numr
mare de fibre ntr-o plac sau nveli, numit strat sau lamina. Stratul unidirecional are
rigiditate i rezisten maxim n lungul direciei fibrelor i proprieti minime pe direciile
perpendiculare pe fibre. Cnd acelai proprieti sunt dorite pe orice direcie a planului
stratului sunt folosite fibre orientate aleator. Compozitul rezultat are acelai proprieti pe
orice direcie a planului stratului i este mai puin rezistent pe direcia grosimii.
Proprietile de fluaj sunt determinate de matrice. Compozitele armate cu fibre tocate, achii
sau particule prezint deformaii la fenomenul de fluaj, chiar la temperatura camerei. Aceasta
este principalul motiv care determin utilizarea fibrelor continue la aplicaii structurale. Prin
alegerea fibrelor cu deformaii de fluaj sczute se pot realiza compozite cu matrice polimera,
caracterizate prin deformaii reduse n timp.
Ca material de armare n compozite, cel mai des sunt folosite fibrele de sticl, carbon i
fibrele organice. Fibrele de bor, carbura de siliciu i alte fibre sunt folosite n aplicaii
speciale. Alegerea tipului de fibr depinde de proprietile mecanice prestabilite, de
carcateristicile mediului ambiant unde lucreaz structura compozit i de costul fibrei.
Fibrele de sticl. Acestea manifest proprietile tipice ale sticlei: duritate, rezistent la
coroziune etc.n plus, ele sunt flexibile, uoare i ieftine. Acestea proprieti fac ca fibrele de
sticl s fie cele mai obinuite tipuri de fibr folosite n aplicaiile industriale. Rezisten mare
a fibrelor de sticla este atribuit scderii numrului i mrimii defectelor de pe interfaa fibrei.
Toate fibrele de sticl au rigidiate similar dar valori diferite ale rezistenei mecanice i
2012

rezistenei la degradare sub aciunea mediului ambiant. Tabelul 1.1 prezint compoziiile a
celor mai utilizate fibre de sticl. Fibrele de sticl de tip E sunt folosite acolo unde este
necesar o rezisten la traciune ridicat i rezistena chimic bun. Sticla de tip E este
preferat armrii structurii compozite datorit combinrii performantei mecanice, rezistenei
la coroziune i a preului sczut.n tabelul 1.2 sunt prezentate cteva caracteristici fizico-
mecanice pentru fibra de sticl de tip E.Materiale din sticla de tip S i S2 au cea mai ridicat
rezistena, dar ea are o aplicabilitate limitat datorit costului de trei-patru ori mai mare dect
sticla E. Din acest motiv, fibrele de carbon cu pre sczut sunt acum, considerate ca o
alternativ pentru sticla S i S2. Sticla de tip C este folosit pentru rezistena la coroziune.
Sticla de tip D este folosit la aplicaiile n domeniul electric cum este miezul armaturii.
Tipurile de sticl A i AR sunt rezistente alcalin.

Rezistenta maxim msurat n timpul testrii a unei singure fibre poate fi de 3,5*10 Mpa
pentru sicla E i 4,8*10 Mpa pentru sticla S [4], dar aceste valori nu pot fi realizate ntr-un
compozit. Deteriorrile produse n timpul diverselor etape ale fabricaiei reduc rezistenta.
Rezistenta la coroziune depinde de compoziia fibrei, de natura soluiei coroziune i timpul de
expunere. Rezistenta la rupere la traciune a fibrei de sticl se reduce la temperaturi ridicate
dar poate fi considerat constant pentru un domeniu de temperatura la care matricea polimera
poate fi expus (peste 275 grade, depinznd de tipul matricei). Deasemenea, rezistena de
2012

rupere la traciune se reduce cu coroziunea chimic. Acest efect se numete ncercare de
coroziune [58]
Categoriile de sticl pe baz de dioxid de siliciu [58] sunt analogate cu polimerii organici
lucioi (ca sticla) n sensul c ele sunt amorfe, ceea ce nsemna c au proprieti caracteristice
unui material cristalin. Dioxidul de siliciu cristalin pur se topete la 1800 grade. Prin
adugarea unor oxizi metalici, legturile I-Ose pot rupe i se obin o serie de tipuri de sticl
cu valori reduse ale temperaturilor de tranziie sticla. Figura 1.2 prezint o reea
bidimensional a sticlei pe baz de dioxid de siliciu. Fiecare poliedru consta din atomi de
oxigen legai covalent cu cei de siliciu. Ce se ntmpla la aceast structur cnd Na2Oeste
adugat la sticl se prezint n figur 1.2, b.

Umiditatea reduce rezistenta fibrelor de sticl. Fibrele de sticla sunt deasemenea susceptibile
la ceea ce se numete oboseala static: ceea ce nsemna c, atunci cnd sunt supuse la sarcina
constant pentru o perioad mai lung de timp pot s sufere dezvoltri ale fisurilor subcritice.
Acest lucru conduce la ruperea n timp la sarcini ce au fost admisibile cnd s-a considerat o
sarcin instantanee.
Fibre de carbon [4]. Acestea sunt denumite i fibre de grafit i sunt uoare, rezistenta, avnd
i au o rezisten chimic excelent. Ele au cea mai larg aplicabiliate n domeniul aerospaial.
Spre deosebire de fibrele de sticl, fibrele de carbon sunt disponibile cu o gam larg de valori
ale modelului de elasticitate E.Proprietile fibrelor de carbon depind de materia prim i de
procesul de fabricaie utilizat pentru producerea acestora. Dou materii prime sunt folosite:
poli-acrilo-nitril i smoala. Fibrele de smoal sunt mai puin scumpe dar au o rezisten mai
sczut dect fibrele din poli-acrilo-nitril. O motivaie pentru folosirea fibrelor de carbon este
obtinera unui raport optim rigidiatte-greutate pentru structuri ca cele utilizate la telescoape
spaiale, unde att greutatea ct i rigiditatea sunt importante.
Fibre organice. Cele mai cunoscute fibre organice sunt fibrele de aramida. Acestea absorb o
cantitate mare de energie n timpul ruperii, ceea ce le face ideale pentru solicitrile dinamice
precum ciocnirile i realizeaz o protecie balistic special. Datorit densitii reduse, ele
2012

ofer rapoarte rezistenta la rupere-greutate i modul de elasticitate-greuatte ridicat, care le
face atractive pentru protecia avioanelor i a corpului omenesc. Fibrele de aramid au
rezistenta la compresiune sczut. Acestea se dilat, aborb umidiattea i sunt sensibile la
razele ultraviolete.
Fibrele de Kevlar au fost introduse de DuPont n anii 1970[83]. Era prima fibr organic cu
valori suficient de mari pentru modulul de elasticiate i rezistena la traciune, pentru a putea
fi folosit la fabricarea materialelor compozite avansate. Originar descoperit c un nlocuitor
pentru oel n pneurile, Kevlar-ul este folosit ntr-un domeniu larg de aplicaii.

Un recent raport de cercetare [62] prezint deasemenea, caracteristicile de performan ale
fibrelor aramidice (Tab.1.4)
Kevlar-ul are i alte avantaje n afra de greutatea redus i rezisten mare.Ca i grafitul, are
un coeficient axial de dilatare termic, uor negativ, ceea ce nseamn ca materialele
compozite stratificate ranforsate cu fibre de kevlar pot fi stabile termic.
Kevlar-ul are ns i cteva dezavantaje. Fibrele de kevlar absorb o cantitate mare de
umiditate, aa ca materialele compozite ranforsate cu fibre de kevlar sunt mult mai sensibile la
factorii de mediu.

2012

Fibrele de polietilena nu absorb umiditate i au densitatea mai redus. Aplicarea la
componente structurale este limitat datorit temperaturii reduse de exploatare.
Fibrele ceramice au fost primele utilizate la armarea pistoanelor de la motoarele Diesel i
ajuta la pstrarea rezistenei compozitelor cu matrice metalic la valori mari, pentru
temperaturi ridicate, cnd are loc degradarea proprietilor metalului. Fibrele ceramice se
bazeaz pe oxizi metalici, cum ar fi alumina, silicatul de aluminiu i silica de aluminiu. Fibrele
de aluminiu au un pre de cost relativ scazut.
2012

Fibrele de bor sunt caracterizate de rigiditate i rezistena ridicat, densitate redus. Ele sunt
folosite ca materiale de armare n domeniul aerospaial i la fabricarea articolelor sportive.
2. Studiul actual al cercetrilor privind testarea la impact a materialelor
compozite
2.1. Determinarea rezistentei la impact a placilor compozite, prin metoda
caderii libere
Primele teste de impact au fost realizate urmrind procedurile la metale
pe pendulul Charpy sau Izod. Aceste metode de testare sunt mult mai potrivite
pentru asigurarea calitii procesului tehnologic dect pentru evaluarea
proprietilor materialului.n plus compozitele sunt folosite sub form de plci
formate din lamine avnd o anumit orientare i dispunere fiind imposibil de
evaluat efectul acestora asupra rspunsului la impact folosind epruvete de tip
Charpy sau Izod.
Din acest motiv se folosesc n mod uzual teste de impact pe epruvete de tip
plac. Suplimentar la aceste teste poate fi controlat nivelul deteriorrilor
introduse putndu-se determina nivelul de prag al deteriorrilor nevizibile cu
ochiul liber.
Pentru a mri viteza iniial de impact unele dintre acestea au mecanisme de
accelerare a proiectilului [A4]
Determinarea instrumentata a rezistentei la soc
Pn nu demult testul la impact se execut fr a determina msurtori suplimentare.De
exemplu la ncercarea standard Charpy sau Izod singura variabil msurat este energia
total necesar pentru a rupe o epruvet crestata la ncovoiere.
Energia absorbit de epruveta care se presupune egal cu energia potenial a pendulului
este citit direct pe scara calibrat a pendulului. Nu sunt furnizate informaii cum ar fi:
mrimea forei timpul de contact n cazul testului standard.
Testul de impact instrumental reprezint o nou metod folosit pentru a determina
rspunsul materialului la solicitri cu vitez mare de deformaie. Sunt utilizai senzori pentru
msurarea forei montai n spatele percutorului fiind furnizate n acest caz informaii
suplimentare cum ar fi: fora maxim de contact energia absorbit durata de contact.
2012

n cazul testului instrumentat de cdere libera singura mrime msurat ca o funcie
continua de timp este fora in timpul impactului. n acest caz, pe epruveta nu sunt montate
mrci tensometrice, senzori sau alte dispozitive suplimentare pentru msurarea deplasrii
sau acceleraiei. Sgeata epruvetei este determinat n funcie de timp, indirect prin
integrarea numeric a ecuaiei de micare a percutorului. Astfel din ecuaia de micare a
percutorului se poate scrie:

()
()

unde M este masa proiectilului.
Considerand t=0 timpul corespunzator initierii impactului se integreaza ecuatia de doua ori
in functie de timp rezultand:
()
+dt
()

unde conditiile sunt:
( )

( )
Cat timp epruveta nu este perforata ori total rupta,aceasta ramane in contact cu
percutorul si deci se poate scrie:
() ()
Energia aborbita se poate calcula cu formula:
() (
)(

Raspunsul tipic la impact pentru materiale frigide si tenace este redat di figura 28.Aria
marginita de aceste curbe reprezinta energia absorbita de epruveta.Se poate observa ca desi
in cazul materialeor fragile forta dezvoltat este mare deplasarea inregistrata la ruperea
epruvetei este mica astfel incat energia absorbita U
tot
este redusa.
2012

De asemenea curbele prezinta salturi si inflexiuni asociate cu aparitia deteriorarilor.Analiza
acestor date poate fi folosita pentru a determina forta maxima primele fisurari sau aparitia
neliniaritatilor.
Prin integrarea ariei de sub curba de incarcare pana la valoarea maxima a incarcarii se poate
obtine energia necesara realizarii sau initierii deterorarii.
Raportul dintre energia necesara propagarii deterioarilor(E
tot
-E
I
) si energia de initiere E
I
se
numeste indice de tenacitate.

E
i
- energia de initiere a ruperii,
E
p
- energia de propagare a ruperii.
Valorile indicelui sunt D .Valoarea zero arata ca materialul are o comportare perfect
fragila.Cu cat D este mai mare cu ata mai multa energie este folosita pentru propagarea
deterioarilor comparativ cu energia care a cauzat initierea deteriorarilor.Trebuie subliniat ca
un indice ridicat nu insemna un material cu o tenacitate absoluta.In practica este necesar ca
materialu sa inregistreze la rupere o energie de initiere ridicata cat si o energie de propagare
ridicata.

2.2. Moduri de deteriorare la impact
2012

Deteriorarile la impact sunt unanim recunoscute ca fiind printre cele mai severe forme de
deteriorare ntlnite n laminatele compozite.n timp ce, impactul balistic aceste deteriorrii
sunt vizibile, impactul cu vitez mic este de obicei, responsabil pentru deteriorri care sunt
dificil de detectat cu ochiul liber aa numitele deteriorri BOVID (greu vizibile daunele
impactului), dar care pot reduce dramatic capacitatea portanta a structurii. Efectul
deteriorrilor la impact, n mod special asupra rezistenei la compresiune este cunoscut n
cazul structurilor compozite. Modul de lucru tradiional, de a lua n calcul deteriorrile la
impact, este de a limita deformaia specific admisibil la compresiune la aproximativ 0.3%,
n timp ce materialul respectiv putea probabil suporta deformaii de ordinul a 0.8-1%, n
condiii de solicitare standard (umiditate i temperatura).
Testele executate pe epruvete au artat reduceri semnificative ale rezistenei reziduale de
compresiune putnd ajunge la 70% pentru compozite cu rini termorigide i mai puin
semnificative de obicei, pentru rini termoplastice (fig1))
Compozitele polimeri ce rspund la impact i disipa energia cinetic a proiectilului ntr-un
mod diferit fa de metale. Pentru cazul energiilor mici i intermediare de impact, metalele
absorb energia cinetic a proiectilului prin deformaii elastice i plastice. Deformaiile
permanente care pot apare n acest caz determina o micorare redus a capacitii portante.
Pentru energii mari de impact, poate avea loc perforarea sau ruperea structurii i trecerea
proiectilului prin structura poate duce la ruperii neregulate, fisurare i fragmentare n zona
perforat. Dei asemenea deteriorri vor reduce capacitatea portanta a structurii, efectele
acestora pot fi evaluate folosind principiile mecanicii ruperii.
Pentru compozite, capacitatea de a nregistra deformaii permanente este extrem de
limitat, energia fiind absorbit n mod frecvent prin crearea unor arii mari de determinare,
care conduc la reducerea rezistenei i rigiditii.
Este imposibil de evaluat severitatea deteriorrilor folosind principiile convenionale ale
mecanicii ruperii datorit neomogeni tatii i anizotropiei materialului.
nelegerea dezvoltrii deteriorrii, a modurilor de cedare implicate precum i variaia
diferiilor factori care afecteaz mrimea degradrii au fost realizate prin studii
experimentale detaliate. Cunoaterea proceselor de iniiere i de dezvoltare a deteriorrii la
impact ct i identificarea parametrilor care influeneaz aceasta deteriorare sunt necesare
la dezvoltarea modelelor matematice folosite pentru evaluarea deteriorarii, pentru
proiectarea structurilor rezistente la impact i pentru dezvoltarea unor sisteme de materiale
mbuntite.
Deteriorri la impactul cvadratic
2012

Pentru impactul care nu determina penetrarea complet a intei, experimentale au artat c
deteriorarile constau n delaminari, fisurarea matricei i cedarea fibrelor (fig 2-6). Delaminrile, adic
rezistenta laminatului. Studii experimentale detaliate au arat c delaminrile au loc numai la
interfaa dintre straturile cu orientri diferite ale fibrelor. Dac dou straturi adiacente au aceeasi
orientare nu vor fi introduse delaminari la interfaa dintre ele. Considernd, de exemplu un laminat
solicitat la impact pe fata superioar, cu laminele orientate pe direciile *0/45/-45/0] s-a observat c
delaminrile nregistrate au forma unor alune, aezate pe direcia fibrelor laminei inferioare.
Matematic delaminarea are forma unei curbe descris de ecuaia

Liu*L3+a artat c unul din factorii producerii delaminarilor se datoreaz nepotrivirii
rigiditilor din laminele adiacente.Ali cercettori*H5,C2,C3+au explicat apariia
delaminarilor,ca fiind rezultatul strii tridimensionale de tensiune ce apare ca urmare a
fisurrii matricei i formrii n acest mod, a unei muchii libere n interiorul
laminatului.Efectul de muchie liber a fost evaluat de Pipes i Pagnano.

2012

Dac fora de contact generat la impact este suficient de mare, acestea poate cauza
fisurarea matricei dinspre fata superioar spre fata inferioar, datorit tensiunilor de
forfecare paralele cu fibrele n fiecare lamina (fig.2).Pe msur ce proiectilul deformeaz
local structur, materialul dinspre fata superioar este comprimat progresiv, sarcina se
redistribuie pe un diametru din ce n ce mai mari ntre ele (fig.5). Aceste fisuri se unesc n
2012

dreptul unghiului ascuit ducnd astfel la apariia delaminarilor prezentate schematic n fig
6,8. Tensiunile de forfecare din laminat vor fi maxime n dreptul mijlocului plcii i s-a
observat c, aceast regiune conine cele mai mari delaminari exceptnd cazul n care apar
exfolieri pe fata inferioar (spargeri ale matricei) datorate propagrii undelor de tensiune n
timpul impactului.
La o masa de impact de forma sferica cu diametru D,forta de impact Fproduce o zona
de contactunde penetrarea ()
poate fi exprimata in functie de F si de coeficientul

rigiditatii de contact k
c
prin legea de contact a lui Hertz.Tensiunea de forfecare este
presupusa a fi uniform distribuita pe cilindrul de raza R si inaltime h,cedarea are loc cand
aceasta tensiune atinge o valoare maxima admisa.Din aceste ipoteze forta de inertie a
deteriorarii este data de:
(

2012

Dup impact exist multe fisuri ale matricei aranjate ntr-un model complicat care vor fi
foarte dificil de evaluat dar n general nu este necesar acest lucru deoarece fisurile din
matrice nu contribuie semnificativ la reducerea proprietilor reziduale ale laminatului.
Oricum procesul de deteriorare este iniiat prin fisurarea matricei care apoi induce
delaminari la interfaa dintre straturi.
Care arata ca F creste cu h
3/2
iar rezultatele experimentale au verificat aceasta
tendinta.Exista alte studii care contrazic observatiile anterioare si anume deterioararile
introduse la impactul cvasi-static sunt diferite de solicitarea statica[N2,N3].
2012

S-au observat doua tipuri de fisuri ale matricei(figura 7):
-fisuri de intindere
-fisuri de forfecare.
Fisurile de ntindere sunt introduse cnd tensiunile normale din planul transversal
depesc rezistenta la traciune a laminei fiind orientate perpendicular pe planul median.
Fisurile de forfecare sunt nclinate fa de suprafaa median ceea ce art c tensiunile de
forfecare transversale joac un rol semnificativ n formarea acestora. Acestea apar n general
pentru laminatele groase fiind create de tensiunile mari de contact.
La laminatele groase fisurile n matrice sunt pentru nceput induse n primul strat solicitat
direct la impact de proiectil datorit tensiunilor mari de contact. Deteriorarea progreseaz
dinspre vrf n jos rezultnd o deteriorare sub form de brad (figura 7b) Pentru laminate
subiri tensiunile de ncovoiere pe fata inferioar a laminatului duc la apariia fisurilor n
2012

matrice n stratul cel mai de jos propagandu-se apoi spre fata superioar. Modelul fisurilor
matricei astfel rezultat are forma unui brad ntors (figura 7b).
Exist mai multe modele propuse pentru iniierea delaminarilor:
- Dup Liu *L3+ delaminarile sunt rezultatul nepotrivirii rigiditilor la ncovoiere ntre
laminele adiacente.
- Modelul de deteriorare propus de Choi i Chang *A4+ este:
- Fisurarea matricei. Apariia fisurilor intra-laminare n laminate cauzate de impactul
transversal constituie primul mod de deteriorare.
- Dup apariia fisurilor n matrice n interiorul laminelor se formeaz delaminarile.La
interfaa dintre dou laminate date, tensiunile inter-laminare de forfecare
13
tensiunile
normale transversale
22
de pe lamina inferioar i tensiunea interplanetara de forfecare de
pe lamina superioara
23
contribuie semnificativ la propagarea delaminarilor.
- Pot apare fisuri n continuare n alte lamine rezultnd delaminari suplimentare

Distributia tensiunilor in placi laminate solicitate transversal la sarcini
concentrate
2012

Pentru analiza numerica au fost considerate 3 cazuri de orientare a laminelor la aceeasi
placa laminata cu acelasi numar de lamine solicitata de o forta aplicata static distribuita pe o
zona mica centrala a placii.Dimensiunile placii sunt de 150 iar forta aplicata
este F=1000N.Primele doua cazuri au fost analizate experimental de Kaczmarek si Maison
laminatul avand urmatoarea componenta:cazul 1[45
2
,0
2
,-45
2
,0
2
]s,cazul 2[0
2
,90
2
,0
2
,90
2
]s iar
cazul al treilea a fos[0,45,-45,0,45,-45,0,45]s.Pentru analiza numerica a fost utilizat
programul comercial de element finit ANSYS.Placa a fost modelata cu elementele SHELL 181.

2012

2012

Discretizarea placii a fost realizata mapat rezultand un numar de 1600 elemente si
aproximativ 1700 noduri.Analiza a fost realizata pentru cazul neliniar(placi cu deplasari
mari),deplasarea transversala a placii fiind in acest caz de ordinul grosimii placii.Predictia
delaminarilor a fost facuta cu ajutorul criteriului de cedare Hashin[7],[9] si anume
delaminarile apar atunci cand e>1:

Unde tensiunile sunt date in raport cu sistemul de referinta principal al fiecarei lamine iar S
T

reprezinta rezistenta la forfecare interlaminara,Proprietatile materialului pentru o singura
lamina(cu o grosime de 0.125mm)si rezistentele acestuia sunt date in tabelul 1

Testul de compresiune post impact
In urma deteriorarilor introduse la impact proprietatea cea mai afectat este rezistenta la
compresiune.Acest fenomen se datoreaza aparitiei delaminarilor in zona solicitata la impact
care afecteaza rigiditatea laminatului ducand la pierderea locala a stabilitatii in zona
delaminata in cazul solicitarii la compresiune.
Exista mai multe metode propuse in literatura de specialitate pentru testul de compresiune
post impact.Diferentele dintre metodele de testare sunt legate de marimea si grosimea
epruvetei si de modul in care aceasta este testat initial la impact.In timpul testului de
compresiune epruveta este incastrata sau rezemata la capete si rezemata lateral.Rezemarea
laterala a epruvetei are rolul de a preveni pierderea globala a stabilitatii epruvetei.
Cele mai des folosite dimensiuni pentru epruvete si dispozitive CAI sunt conforme cu cele
date in standardele BOEING,AIRBUS SI CRAG.Dezavantajul metodelor Boeing si Airbus este
acela ca folosesc epruvete groase putin folosite de alti utilizatori.Totodata trebuie mentionat
faptul ca la ora actuala inca nu exista un standard ASTM .Sunt prezentate in literatura mai
2012

multe modele de epruvete si dispozitive de incercare pentru epruvete subtiri.Oprezentare
sumara a dimensinilor epruvetelor utilizate sunt date in figura:

2.3 Teste de crash
Un test de impact este o operaiune realizat n laborator constnd n testarea
comportamentului vehiculelor la oc n caz de coliziune. Vehiculul testat este proiectat la o
vitez dat ntr-un obstacol masiv respectiv imobilizat la un impact cu o mas mobila
determinat pentru a se reconstitui condiiile naturale coliziune i pentru a msura
deformaiile n structura vehiculului precum i ocul suferit de pasageri.
Renault are un centru de testare amplasat lng Paris.Se numete RSAS i se afla n
localitatea Lardy la 50 km departare de Paris. Zona unde este amplasat este foarte mare are
aproximativ 37 hectare din care 9 sunt ocupate de cldiri. Este locul unde Renault efectueaz
cam 500 de teste pe an cu toate mrcile grupului. Automarket a fost la Lady n 2008 i a
asistat la un test pe viu cu un Renault Twingo supus la un impact lateral la 55 km/or.

2012

Testele de impact efectuate in astfel de centre sunt de diferite tipuri.
2.3. Teste de crash frontal

n cadrul acestor teste automobilul testat este lansat ctre un obstacol solid la o vitez
prestabilit. Obstacolul poate fi un zid de beton. Acest gen de impact este comun n
accidentele auto. Constructorii auto ncearc s creeze astfel o celul de supravieuire i s
limiteze intruziunea n aceast celul a elementelor de caroserie sau suspensie desprinse n
timpul impactului. O variaie a acestui tip de test este impactul frontal ntre dou
2012

automobile. Astfel se pot vedea efectele accidentului i efectul impactului asupra
pasagerilor. Pentru a evalua efectul unui impact asupra pasagerilor constructorii auto i
instituiile de testare folosesc manechine dotate cu aparatur de msur. Astfel se poate afla
fora din momentul impactului i viteza de decelerare la care a fost supus corpul pasagerului.

2.3.1. Teste de crash defazat

Testul este similar cu cel de impact frontal ntre dou automobile dar cele dou maini se
vor ciocni defazat. Astfel fora impactului este preluat doar de o jumatate a mainii
deformarea caroseriei fiind mai sever.n plus apare o for de rotaie ce arunc de obicei
cele dou maini n sensul invers impactului

2.3.3.Teste de crash lateral

2012

. Pentru a simula accidentele ce se petrec de obicei in intersectii se efectueaza teste de
impact lateral.Se pot folosi doua automobile sau un automobil si o structura de otel cu roti
ce simuleaza un automobil.Acest test este folosit pentru a evalua deformarea si intruziunea
laterala a elementelor de caroserie.
4.Teste de rasturnare

2012

Pentru a evalua efectele unui accident soldat cu rasturnare se simuleaza si acest gen de
impact.Automobilul testat este accelerat artificial si aruncat pe plafon pentru a se evalua
deformarea partilor superioare ale caroseriei.Acest gen de accidente apar din cauza vitezei
excesive in viraje manevrarea pe drumuri inclinate sau in urma coliziuni cu alt automobil sau
obiect.
3 .Modele de calcul utilizate in analiza comportari mecanice a structurilor din
materiale compozite.
3.1Micromecanica materialelor compozite
Micromecanica materialelor compozite studiaz materiale compozite innd cont de
interaciunea dintre materiale componente, fibre si matrice. Relaiile de calcul deduse n
cadrul acestui capitol se pot utiliza pentru a calcula caracteristicile elastice i mecanice
corespunztoare unui anumit strat din material compozit. Avnd n vedere c materiale
compozite sunt fabricate prin combinarea n diverse proporii a materialului de ranforsare i
a materialului pentru matrice proprietatile acestora depind de: materialul de ranforsare;
natura materialului folosit ca matrice de obicei rini; proporia dintre cele dou
componente; utilizarea unor ageni chimici care imbunatesc legtura la interfaa fibre-
matrice.
Raporturi volumice i masice
Este evident c proprietile materialului compozit depind de proporia dintre fibre i
matrice.Ca urmare se vor defini relaiile de calcul pentru raporturile volumice i masice
corespunztoare celor dou componente principale

:
Raportul volumic al fibrei este definit
ca:

; V
f
()
Raportul volumic al matricei:

: V
m
(0,1)
Deoarece volumul total este suma dintre volumul fibrei si cel al matricei rezulta
V
f
+V
m
=1
2012

Raportul masic al matricei:
m
f
=

; m
f
()
Raportul masic al matricei:
mm=

; mm()
Deoarece masa totala este data de suma dintre masa matricei si masa fibrei rezulta:
mf+mm=1
Elementele de volum reprezentativ
In acest capitol se vor prezenta cateva relatii de calcul pentru caracteristicile
materialului compozit pe baza proprietatilor materialelor componente, fibre si matrice
care se considera cunoscute.Pelanga proprietatile materialelor utilizate ca matrice si
fibre micromecanica analizeaza materialul compozit in functie si de geometria
microstructurii.Se cunoaste ca in faza de proiectare a structurilor din materiale
compozite daca se cunosc caracteristicile elastice si mecanice ale straturilor atentia se
concetreaza pe optimizarea formei piesei astfel incat aceasta sa corespunda in final
necesitatilor impuse de conditiile reale de utilizare in ceea ce priveste rezistenta si
rigiditatea.

Pentru demonstraia relaiilor de calcul micromecanica folosete conceptul de element de
volum reprezentativ care este cea mai mic poriune din materialul compozit care are toate
particularitile acestuia (fig 3.1). Volumul ocupat de un element de volum reprezentativ
2012

poate fi nlocuit de un material omogen echivalent fr afectarea strii de tensiune din jurul
elementului.
Tipuri de materiale
Materiale heterogene.Materiale omogene.
Materialele heterogene au proprietati care variaza de la punct la altul.Considerand o
sectiune transversala a unui arbore fiecare inel de crestere este diferit fata de
restul.Materialul corespunzator inelelor de crestere de culoare inchisa este mai dur decat cel
corespunzator inelelor de culoare deschisa.
Material izotrop
Materialele izotrope au aceleai proprieti dup orice direcie. Cele mai multe materiale
utilizate la scar industrial sunt izotrope Materialele izotrope au un numr infinit de plane
de simetrie ceea ce nsemna c proprietile sunt independente de orientareC aracteristicile
de elasticitate pentru un material izotrop sunt:modulul de elasticitate longitudinal E;modulul
de elasticitate transversal G;coeficientul lui Poisson v.Pentru a caracteriza din punct de
vedere elastic un material izotrop,sunt necesare doar doa constante elastice deoarece cele
trei trebuie sa satisfaca relatia:
G=
()

Material anizotrop:
Materialele anizotropice au proprieti care variaz cu direcia. Materialele anizotrope pot fi
omogene dar proprietile se schimb n funcie de direcia n lungul creia este msurat
proprietatea. Un exemplu tipic este lemnul pentru care modulul de elasticitate este mai
ridicat pe direcia fibrelor i mai redus pe direcie perpendicular pe inele de cretere. Chiar
dac lemnul este un material heterogen, cnd privim o pies mare de lemn materialul este
considerat omogen. Din motive de simplificare particularitile inelelor de cretere sunt
ignorate.n cazul materialelor anizotrope este nevoie de peste 21 de constante elastice
pentru descrierea lor.
Proprietati elastice
n demonstrarea relaiilor de calcul din mecanica materialelor compozite att fibr ct i
matricea sunt presupuse a fi materiale izotrope caracterizate fiecare de ctre trei
caracteristici elastice aa cum s-a prezentat mai nainte. Utiliznd micromecanica
combinarea celor dou materiale izotrope (fibra i matrice) este echivalent cu un material
anizotrop i omogen caruia i corespund cinci caracteristici elastice:
2012

-E
1
-modul de elasticitate pe directia fibrei;
-E
2
-modul de elasticitate pe directie perpendiculara pe fibre;
-G
12
-modulul de elasticitate transversal in planul de ranforsare;
-V
12
-coeficientul lui Poisson in planul de ranforsare.
In aceeasi sectiune toate acestea vor fi calculate in functie de caracteristicile elastice si
rapoartele volumice ale materialelor componente,fibre si respectiv matrice
Caracteristicile elastice ale unui strat din material compozit ranforsat unidirectional
Un strat din material compozit este format dintr-un singur rand de fibre legate printr-o
matrice.Fibrele pot fi continue sau tocate impletite unidirectional,bidirectional sau asezate
aleator.Un stratificat este format prin suprapunerea in diverse orientari prescrise a unor
straturi din material compozite legate intre ele cu aceleasi material ca cel al matricei.
Un strat din material compozit ranforsat cu fibre asezate unidirectional este tratat ca un
material ortotrop ale caror plane de simetrie sunt paralele si transversale pe directia
fibrelor.Axele naturale ale sistemului de coordonare in planul stratului.Proprietatile de
material ale stratului din material compozit pot fi calculate teoretic sau determinate
experimental.Abordarea teoretica se face cu metoda de calcul din micromecanica.Scopul
micromecanicii este sa stabileasca relatiile dintre proprietatile materialelor componete si
proprietatile materialului compozit(fig 3.4).In cele ce urmeaza se vor considera cunoscute
caracteristicile elastice corespunzatoare materialului fibrei(E
f
,G
f
,V
f
),precum si caracteristicile
elastice pentru materialul matricei (E
m,
,G
m
,V
m
).Se pune problema stabilirii unor relatii de
calcul pentru caracteristicile elastice E
1
,E
2
,G
12
,v
12
, pentru stratul din material compozit
ranforsat unidirectional.

2012

Pentru a demonstra aceste relatii de calcul se admit urmatoarele ipoteze:
-legatura la interfata fibra-matrice este perfecta;
-fibrele sunt paralele si uniform distribuite;
-matricea nu are goluri,fisuri si tensiuni interne initiale;
-materialele corespunzatoare matricei si fibrelor sunt izotrope si se comporta liniar-elastic
pana la rupere ceea ce insemna ca respecta legea lui Hooke;
-ipoteza micilor deformatii;
-fortele aplicate sunt fie paralele fie perpendiculare pe directia fibrelor.
In aceste conditii se vor deduce urmatoarele valori pentru:
modulul de elasticitate longitudinal E
1
pe directia fibrelor:
E
1
=E
f
V
f
+E
m
V
m
;
modulul de elasticitate longitudinal E
2
pe directie perpendiculara pe fibre:
E
2
=
;
modulul de elasticitate transversal G
12
in planul de ranforsare:
G
12
=

coeficientul de contractie transversala v
12
in planul de ranforsare:
v
12
=v
f
V
f
+v
m
V
m
Modulul de elasticitate longitudinal E
1
pe directia fibrelor
Dintr-un strat din material compozit ranforsat unidirectional se izoleaza un element de
volum reprezentativ solicitat la tractiune pe directia 1,de forta F
1
(FIG 3.5)Se observa ca din
cauza solicitarii la tractiune pe directa 1 fibrele matricea si elemental de volum reprezentativ
se deformeaza la fel:
2012

l=l
f
=l
m ,
adica,
1
*l=
1f
*l=
1m
*l rezulta
1
=
1f
=
1m
Forta de tractiune F
1
aplicata pe directia fibrelor 1 se imparte pe cele doua componete ale
elementului de volum reprezentativ:
F
1
=F
1f
+F
1m.
Modulul de elasticitate longitudinal E
2
pe directie transversala pe fibre
In mod analog elementul de volum reprezentativ se considera solicitat de forta F
2
aplicata
pe directie 2 perpendiculara pe fibrele de ranforsare(fih 3.6)
In acest caz fortele care solicita elementul de volum reprezentativ fibra si matricea pe
directia 2 sunt egale:
F
2
=F
2f
=F
2m
Inlocuind fortele in functie de tensiuni se obtine:
2
*l*t=
2f
*l*t=
2m
*l*t ,
unde l si t reprezinta lungimea si respectiv grosimea elementului reprezentativ.
Adica:
2
=
2f
=
2m.
Din punct de vedere al deformatiilor pe directia 2 transversala pe fibre se poate scrie
urmatoarea relatie:
2012

b=b
f
+b
m
Utilizand legea lui Hooke atat pentru elementul de volum reprezentativ cat si pentru cele
doua componente fibra si matricea devine:
.

Coeficientul de contractie transversala v
12

Pentru a determina coeficientul de contractie transversala v
12
se utilizeaza elementul de
volum reprezentativ din figura 3.5 solicitat in lungul fibrelor.Se admite ca atat elementul de
volum reprezentativ cat si componentele fibra si matricea au deformatii normale specifice
identice pe directia 1.Deformatia pe directia 2 transversala pe fibre a elementului
reprezentativ este:
b'=-b'
2
=bv
12
1
2012

unde '
2
=-v
12
1
reprezinta deformatia specifica pe directia 2 datorita solicitarii de tractiune
pe directia 1.Dar
b'=b'
f
+b'
m
unde b,b'
f
,b'
m
sunt deformatiile pe directia 2 corespunzatoare elementului de volum
reprezentativ.
Modulu de elasticitate transversal G
12
Pentru a deduce o relatie de calcul pentru modulu de elasticitae transversal G
12

corespunzator planului de ranforsare se admite ca tensiunile tangentiale care se dezvolta la
nivelul fibrei si matricei sunt egale cu tensiunea tangentiala
12
corespunzatoare elementului
de volum reprezentativ:
12
=
f
=
m
Deoarece modulu de elasticitae G
f
corespunzator materialului fibrei difera de valoarea lui G
m

corespunzator materialului matricei inseamna ca tensiunile tangentiale
12
produc lunecari
specifice diferite in fibre si respectiv matrice
Analizand elementul de volum reprezentativ dupa deformatie prezentat in figura 3,7 se
obserava ca:
l=l
f
+l
m .

Conform ipotezei micilor deformatii din figura 3,5 se poate scrie:
tg
12

2012

tg
f

tg
m

3.2 Mecanica straturilor

Pentru a compara tensiunile reale raportate fata de axele sistemului de coordinate de
material cu tensiunile limita(
1t
,
1c
,
2t
,
2c
,
12
) care sunt caracterisitic stratului din material
compozit este nevoie sa se introduca relatiile de tranformare din sistemul global in cel
material si invers pentru vectorul de tensiuni deformatii si pentru matricea modul de
elasticitate generalizata.
Sisteme de coordonate
Exista doua sisteme de coordonate care sunt utilizate in proiectarea pieselor din material
compozite.Sistemul de coordonate de material(indicat de axele 1,2,3)este prezentat in figura
4.1.
2012

Axa 1 este paralela cu directia fibrei.Axab 2 este in planul de ranforsare si este
perpendiculara pe axa 1.Axa 3 este perpendiculara pe suprafata invelisului din material
compozit si pe axele 1 si 2.Fiecare strat are propriul sistem de coordonate aliniat cu directia
de ranforsare.Acest sistem se mai numeste sistem de coordonate local sau de material.
Sistem de coordonate global este comun la toate straturile si este ales convenabil in timpul
analizei piesei din material compozit.
Tensiuni si Deformatii
Tensiune
Tensorul de tensiune caracterizeaza complet starea de tensiune din fiecare punct al
materialului compozit.De aceea se considera un element de volum infinit de mic din jurul
unui punct.Apoi se reprezinta componente tensiuni(o tensiune normala si doua tensiuni
tangentiale ) care actioneaza pe fiecare fata a elementului.In cazul tensiuni normale
indicele acestuia reprezinta directia axei paralel cu tensiunea.In cazul tensiunii tangentiale
primul indice indica directia normalei la suprafata pe care actioneaa componenta vectorului
de tensiune iar al doilea indice reprezinta directia axei paralele cu tensiunea tangentiala
respectiva.
2012

Apoi se compun toate in vectorul de tensiune:
fata de sistemul de coordonate global
[]=[
]
fata de sistemul de coordonate de material sau local
[]=[
]

Deformatii
Asa cum se cunoaste definitia deformatiei specifice normale pe directia x este:
x
=

In spatiul tridimensional deplasarea unui punct are trei componenete fata directiile
sistemului de coordonate global:u dupa directia axei x;v dupa directia y si w pe directia z.
Tensorul de deformatie este simetric:
2012

[]=
[

In sistemul de coordonate local tensorul de deformatie se poate scrie:
[]=
[

Ecuatiile tensiune-deformatie pentru un strat din material compozit ranforsat
unidirectional in stare plana de tensiune pot fi deduse usor utilizand procedura descrisa in
cele ce urmeaza.Mai intai se aplica o tensiune normala
1
in lungul directiei fibrelor cu
2
=
23
=
13
=
12
=0 si se calculeaza deformatia specifica normal produsa pe aceasta directie cu
relatia:
'
1
=
.
Apoi se aplica o tensiune normala
2
pe directie perpendiculara pe fibre cu
1
=
23
=
13
=
12
=0
si se calculeaza deformatia produsa pe directia fibrei folosind coeficientul de contractie
transversala corespunzator planului 12 de ranforsare cu fibre:
"
1
=-v
21
2
=-v
21*

Valoarea totala a deformatiei specifice normale pe directia fibrei 1 este suma celor doua
componente calculate mai sus

1
='
1
+"
1
=

Ecuatiile deformatie-tensiune in sistemul de coordonate de material:
2012

3.3 Macromecanica si rigiditatea elementului din material compozit
Cele mai multe aplicatii ale materialelor compozite implica placi sau invelisuri stratificate
subtiri solicitate la incovoiere sau tractiune biaxiala.Chiar si barele fabricate din materiale
compozite pot avea sectiuni din profile cu pereti subtiri compuse din elemente de
placa.Astfel elementul de baza al unei structuri din material compozit este elementul de tip
placa.Ca urmare in continuare se vor prezenta ecuatiile pentru un astfel de element.
Se va considera sistemul de coordonate global astfel incat axele x si y sa se afle in planul
placii iar axa z sa fie perpendiculara pe aceasta (fig 5.1) Se observa ca sistemul de
coordonate de material sau local are axa 1 pe directia fibrelor in fiecare strat.

Ipoteze in teoria placilor subtiri din material compozit
2012

Scopul teoriei placilor subtiri din material compozit este de a stabili relatii pentru analiza
comportarii mecanice a acestora in functie de proprietatile de material ale straturilor si de
geometria stratificatului.Pentru a verifica daca o piesa din material compozit corespunde din
punct de vedre al rigiditatii si rezistentei este important sa se cunoasca variatia deformatiilor
si respectiv a tensiunilor pe grosimea materialului compozit format din mai multe straturi.
In figura 5.2 se considera un element dintr-o placa subtire fabricata din material compozit
stratificat inainte si dupa deformatie.Pentru simplificarea desenului nu s-au reprezentat si
straturile.Datorita solicitarii de incovoiere o parte din fibrele placii se intind iar altele se
scurteaza.Locul geometric al fibrelor care nu isi modifica lungimea formeaza suprafata
neutra a placii (fig 5.2)
Pentru a deduce ecuatia constitutiva a elementului de placa subtire din material compozit se
folosesc urmatoarele ipoteze
a)fiecare strat este subtire iar materialul acestuia este ortotrop,omogen macroscopic si se
comporta liniar elastic pana la rupere;
b)legatura la interfata dintre straturi este perfecta ceea ce inseamna ca deformatia este
acceiasi pentru punctele din doua straturi adiacente situate la interfata acestor straturi;
c)se admite ipoteza lui Kirchhoff adica o dreapta AD perpendiculara pe suprafata mediana a
placii inainte de deformatie ramane dreapta si perpendiculara pe aceasta si dupa
deformatie(fig 5.2);
d)mai mult lungimea segmentului AD din figura 5.2 nu se modifica dupa deformatie.
Ipoteza lui Kirchhoff se bazeaza pe observatii experimentale si este valabila doar pentru
placile subtiri.In consecinta lunecarile y
xz
si y
yz
sunt constante pe grosimea materialului
compozit.
Faptul ca segmentul AD isi pastreaza lungimea dupa deformatie conduce la neglijarea in
calcule a deformatiei normale specifice.
2012

In figura 5.2 se considera un punct C situat in suprafata neutra a placii,de coordonate(x,y) a
carui deplasari pe directiile x,y,z se noteaza cu u
o
,v
0
si respectiv w
0.
Deasemenea se noteaza
cu
x
,
y
rotirile normalei AD in punctul C.
Se considera ca sensul trigonometric corespunde sensului pozitiv.
Deplasarile unui punct oarecare B al placii din material compozit stratificat de pe normala
AD situat la distanta z fata de suprafata neutra se pot calcula astfel:
u(x,y,z)= u
0
(x,y)-z
()
( ) ( )
(x,y,z)=
0
(x,)-z
()
0
(x,y)-zy(x,y).
Unde u(x,y,z),v(x,y,z) reprezinta deplasarile pe directiile x si respectiv y ale unui punct
oarecare de coordonate (x,y,z) al placii din material compozit stratificat.
Utilizand ultima ipoteza(d) la care se adauga abservatia ca valorile rotirilor sunt foarte mici
deplasarea w(x,y,z)dupa directia z perpendiculara pe placa a unui punct din placa(punctul B)
este egala cu deplasarea punctului corespunzator aflat in suprafata neutra a placii(punctul
C):
w(x,y,z)=w
o
(x,y) .
Faptul ca aceste deplasari nu depind de coordonata z reprezinta caracteristica principala a
teoriei placilor subtiri.
Deformatii:
Deformatiile si lunecarile specifice(
x
,
y
,Y
xy
,Y
yz
,si Y
xz
) corespunde intr-un punct oarecare
din placa sunt functii de deplasarile u,v si w respectiv
2012

Utlizand relatiile determinate mai inainte pentru u,v si w,deformatiile si lunecarile specifice
devin:

Tinand cont de ipoteza (c) rezulta ca lunecarile specifice Y
yz
si Y
xz
sunt independente de
coordonata z (adica sunt constante pe grosime).Astfel vectorul deformatie corespunzator
punctului B situat la distanta z fata de suprafata neutra poate fi scris:
{
={
+z{

Unde
0
x
,
0
y
Y
0
xy
reprezinta deformatiile corespunzatoare punctului C situate in suprafata
neutra.
Exista mai multe motive pentru care este convenabilsa separam deformatiile in deformatii in
planul de ranforsare si curburi.Pentru cele mai multe placi daca sunt aplicate doar forte in
planul de ranforsare acestea au ca efect producerea doar a deformatiilor din acest plan.In
schimb daca sunt aplicate asupra placii doar a deformatiilor din acest plan.In schimb daca
2012

sunt aplicate asupra placii doar momente de incovoiere atunci este necesar sa se calculeze
doar curburile.
In cazul in care grosimea placii este mult mai mica decat celelalte doua dimensiuni ale placii
lunecarile specifice Y
xz
, si Y
yz
pot fi neglijate.Daca se considera Y
xz
=Y
yz
=0 ,rotirile
corespunzatoare normalei normalei AD la suprafata neutra sunt egale cu pantele suprafetei
mediane:
x
=

y
=

Curburile pot fi calculate in functie de W
0
dupa care urmeaza:
k
x
(x,y)=-
k
y
(x,y)=-
k
xy
(x,y)=-

4 Modelarea numerica a unui element de caroserie aplicat din material
compozit.
4.1 Tehnici de modelare a structurilor compozite utilizand metoda elementului finit
Se cunoaste ca distrugera unui structuri mecanice are loc atunci cand un element al
structurii nu-si mai poate indeplini functia.O piesa din material compozit este bine proiecata
daca corespunde atat din punctul de vedere al conditiei de rezistenta cat si din cel al
conditiei de rigidiatate.Pe de alta parte chiar daca piesa din material compozit nu este rupta
complet deteriorarea partiala a acesteia compromite valoarea estetica a acesteia.
Mai intai se vor enumera diversele moduri de rupere si deterioare a materialelor compzite:
-ruperea fibrelor care se intampla de obicei sub actiunea solicitarilor de tractiune pe directia
fibrelor;
-microfisurarea matricei indica aparitia fisurilor microscopice in matricea de obicei,rasina
polimerica
-macrofisurarea matricei care este similara cu fisurarea dar fisurile sunt mai mari avand
dimensiuni de ordinul marimii diametrului fibrei sau chiar mai mari;
-distrugerea legaturii fibra-matrice;
-delaminari sau desprinderea straturilor unui din materialul compozit stratificat.
2012

De cele mai multe ori aceste moduri de deterioarare a pieselor din materiale compozite se
suprapun.In calculele de rezistenta este dificil sa se tina seama de toate posibilitati de
rupere.O alternativa este utilizarea unor ipoteze de rupere unele empirice similare cu
teoriile de rupee clasice corespunzatoare materialelor izotrope dar adaptate pentru
materialele compozite.
O biectivul acestui capitol este de a introduce si de a descrie teoriile de rupere utilizate
pentru un singur strat al materialului compozit numit lamina asa cum s-a mai prezizat .Cele
mai uzuale teorii de rupere utilizate in cazul materialelor compozite sunt:
-teoria tensiunii maxime;
-teoria deformatiei specifice maxime;
-teoria de rupere Tsai-Hill;
-teoria de rupere Tsai-Wu;
Teoriile de rupere se utilizeaza pentru analiza rezistentei fiecarui strat din structura
materialului compozit in sectiunea periculoasa a piesei.In final pe baza rezultatelor obtinute
se va putea caracteriza rezistenta intregului material compozit stratificat.
2012

In figura 4.3 se prezinta compinentele tensiuni care se dezvolta la nivelul unui element de
volum reprezentativ dintr-un strat de material compozit ranforsat
unidirectional.Caracteristiile de rezistenta ale unui singur strat din material compozit
ranforsat unidirectional sunt reprezentate prin unrmatoarele tensiuni:
-tensiunea la rupere la tractiune
1rt
pe directia fibrelor;
-tensiunea la rupere la compresiune
1rc
pe directia fibrelor;
-tensiunea la rupere la tractiune
2rt
pe directie perpendiculara pe fibre;
-tensiune tangentiala la rupere
12r
in planul de ranforsare cu fibre;
-valorile tensiunilor tangentiale interlaminare la rupere
23r
si respectiv
13r
;
coeficient de interactiune biaxiala f
12
.
In cazul pieselor din materiale compozite solicitate mecanic au loc deteriorari interne de
obicei inainte sa fie atinsa tensiunea de rupere.Chiar daca acestea nu introduc deformatii
permanente deteriorarea interna a materialului compozit poate induce sau accelera efecte
secundare nedorite.De exmplu fisurarea matricei faciliteaza patrunderea umiditatii in
materialul compozit ceea ce conduce la oxidarea matricei polimerice si ca urmare la
reducerea caracteristicilor mecanice.Astfel tensiunea la care se dezvolta aceste deteriorari
interne ar trebui sa fie considerata ca prima valoare limita a tensiunii.In aceasta idee in
proiecatrea structurilor din materiale compozite se utilizeaza coeficienti de siguranta .
Coeficient de siguranta
Pentru a folosi cat mai eficient oricare dintre teoriile de rupere propuse se defineste
coeficientul de siguranta :
2012

c=

unde
r
reprezinta valoarea tensiunii la rupere si este valoarea tensiunii reale.
Valorile tuturor coeficientilor de siguranta c calculati pentru o structura din material
compozit trebuie sa fie supra-unitare(c>1)pentr ca aceasta sa reziste la solicitarile mecanice
impuse.Pe de alta parte o valoare excesiv de mare a coeficientului de siguranta c indica
faptul ca structura din material compozit nu este econmoic proiectata.Se spune ca este
supra-dimensionala.
Teoria tensiunii maxime
Acesta teorie de rupere considera ca ruperea unui strat are loc cand cel putin una dintre
tensiuni(
1
,
2
,
12
,
23
,
13
) in coordonate de material depaseste valoarea corespunzatoare
ruperii.In consecinta aceasta ipoteza de rupere presupune ca deteriorarea unui strat are loc
cand una din urmatoarele conditii nu este adevarata:
1
<
1rt
daca
1
>0 ;

daca
1
<0;
<
2t
daca
2
>0;
<
12r
<
2rc
daca
2
<0;
Se observa ca in tensiunile de compresiune care sunt negative se va considera valoarea in
modul a acestora cand se vor compara cu valorile tensiunilor de compresiune la
rupere:
1rc
,
2rc
.
Domeniul de siguranta corespunzator teoriei tensiunii maxime este prezentat in
coordonatele tensiunilor normale
1
-
2
din planul de ranforsare.Pentru reprezentarea
grafica s-au utilizat valorile limita ale caracteristicilor de rezistenta corespunzatoare unui
strat din material compozit carbon/epoxi ,ranforsat unidirectional:tensiunea normala la
tractiune
1t
=1500Mpa pe directia fibrelor;tensiunea normala la compresiune
1c
=1200Mpa
pe directia fibrelor;tensiunea normala la tractiune
2t
=50Mpa pe directie perpendiculara pe
fibre;tensiunea normala la compresiune
2c
=250Mpa pe directie perpendiculara pe fibre;
tensiunea tangentiala la forfecare
12
=70Mpa.
2012

Coeficientul de siguranta c pentru un strat este valoarea minima dintre toti coeficienti c
i

C=min(c
i
) , i=

Unul din avantajele teoriei tensiunii maxime consta in faptul ca ofera informatii privind
modul de rupere.Se observa ca valoarea minima dintre coeficienti c
i
corespunde unui mod
particular de rupere care poate fi identificat.Astfel structura poate fi reproiectata.De
exemplu se poate modifica :unghiul directiei de ranforsare cu fibre;procentul de material de
ranforsare;materialele folosite pentru matrice si fibre.
In ceea ce priveste dezavantajele teoria tensiunii maxime nu este reprezentativa pentru
stari de tensiune care nu sunt dominate de una din componentele torsorului de tensiune.
Teoria deformatiei specifice maxime
Teoria deformatiei maxime presupune ca distrugera unui lamine are loc cand cel putin una
dintre componente de deformatie normala
i
(i=
) sau tangentiala Y
ij
(i,j=
) depaseste
valoarea limita:

1
<
1rt
daca
1
>0 ;
<Y
23r
;
<
1rc
daca
1
<0 ;
<Y
13r
;
2
<
2rt
daca
2
>0 ;
<Y
12r
;
<
2rc
daca
2
<0 .
2012

In functie de coeficientul de siguranta aceasta teorie de rupere se poate exprima prin
conditiile urmatoare:
c
1
=
1rt
/
1
daca
1
>0 c
4
=Y
23r
/Y
23
c
1
=-
1rc
/
1
daca
1
<0 c
5
=Y
13r
/Y
13
c
2
=
2rt
/
2
daca
2
>0 c
6
=Y
12r
/Y
12
C
2
=-
2rc
/
2
daca
2
<0
Unde
1rt
,
1rc
,
2rt
,
rc
,Y
23r
,Y
13r
,Y
12r
, sunt deformatii limita la rupere.Din nou se considera
valorile in modul pentru deformatiile de compresiune.Astfel pentru ca lamina din material
compozit sa corespunda din punct de vedere al rezistentei mecanice trebuie ca toate valorile
coeficientilor de siguranta sa fie supra-unitare (c
i
>1,i=
)
In ipoteza ca stratul din material compozit se comporta liniar-elastic pana la rupere in cazul
solicitarii uniaxiale deformatiile pot fi calculate utilizand legea lui Hooke:
1rt
=
1rt
/E
1
Y
23r
=
23r
/G
13
1rc
=-
1rc
/E
1
Y
13r
=
13r
/G
13
2rt
=
2rt
/E
2
Y
12r
=
12r
/G
12
2rc
=-
2rc
/E
2

2012

Pentru a iulustra diferentele dintre teoria tensiunii maxime si teoria deformatiei maxime
domeniile de siguranta corespunzatoare acestora sunt reprezentate comparativ in
coordonate
1
-
2
in figura 4.5 pentru aceasi lamina din material compozit carbon-epoxi cu
caracteristicile mecanice prezentate la sectiunea anterioara.
Se observa ca la nivelul unui punct pentru care strea de tensiune este caracterizata de
coordonate punctului B(fig 6.6) materialul nu rezista in ipoteza deformatiei maxime si
contrar materialul rezista cu teoria tensiunii maxime.
Un motiv pentru utilizarea teoriei deformatiei maxime consta in comportarea neliniara a
materialului compozit.
Teoria de rupere Tsai-Hill
Asa cum s-a prezentat in sectiunile precedente atat teoria tensiunii maxime cat si teoria
deformatiei maxime separa modurile de rupere in:ruperea fibrei reprezentat de tensiunile
pe directia fibrelor ruperea matricei reprezentata de tensiuni tangentiale.Nici una dintre
aceste teorii de rupere nu tine cont de interactiunea dintre componentele tensorului de
tensiune.
S-a vazut ca teoria tensiuni maxime trateaza ruperea ca fiind efectul unei singure componete
de tensiune ignorand interactiunea dintre componentele de tensiune accelereaza acelasi tip
de rupere
Teoria de rupere Tsai-Hill tine cont de acest tip de interactiune intre unele componente de
tensiune.Aceasta teorie de rupere deriva din teoria energiei modificatoare de forma a lui
Von Misses utilizata pe domeniul plastic in cazul materialelor izotrope dar adaptata pentru
materiale ortotrope.In aceasta idee s-a propus pentru curba care margineste domeniul de
siguranta urmatoare ecuatie
Unde r indica faptul ca tensiunea respectiva reprezinta tensiunea la rupere.Curba de rupere
din punct de vedere al acestei ipoteze de rupere s-a obtinut prin combinarea celor cinci
componente ale tensorului de tensiune si reprezinta o curba inchisa care separa domeniul de
siguranta de domeniul in care apare ruperea.Domeniul de siguranta delimitat de curba este
de un sfert de elipsa in fiecare cadran ca cele prezentate in fig 4.6 in cazul in care doua
componente ale tensiuni sunt diferite de zero.In plus fig 4.6. prezinta comparativ
sidomeniile de siguranta corespunzatoare celorlalte doua criterii de rupere care au fost deja
prezentate pentru aceasi lamina din material compozit carbon/epoxi.
2012

Interactiunea dintrece cele doua tensiuni normale
1
si
2
care se dezvolta in lanul stratului
este inclusa in al doilea termen al relatiei.Se cunoaste deja ca aceste tensiuni normale
conduc la moduri diferite de rupere:
1
ar pute produce ruperea fibrei;
2
conduce la ruperea
matricei.
Ecuatia teoriei de rupere a lui Tsai-Hill se poate scrie in functie de coeficientul de siguranta
prin inlocuirea componentelor de tensiune de pe curba de rupere
ir
,
ijr
,cu c
i
si respectiv
c
ij

Unde
i
si
ij
sunt componentele tensiunii calculate pentru o anumita sarcina aplicata
Iar valorile coeficientului de siguranta c calculata trebuie sa fie supra-uniatre.
Daca se cunoaste tipul tensiunii normale ca fiind doar de tractiune ca in cazul vaselor cu
pereti subtiri solicitate de presiunea interioara atunci pot fi utilizate doar valorile tensiunii
normale la rupere la tractiune.
Teoria de rupere Tsai-Wu
Aceasta teorie de rupere are la baza teoria de rupere a energiei totale de deformatie
utilizata in cazul materialelor izotrope
2012

Teoria de rupere Tsai-Wu delimiteaza domeniul de siguranta prin conditia
f
1
1r
+f
2
2r
+f
11
(
1r
)
2
+f
22
(
2r
)
2
+2f
12
(
1r
2r
)+f
66
(
12r
)
2
+f
44
(
23r
)
2
+f
55
(
13r
)
2
-1=0
Unde coeficienti f
ij
se calculeaza cu urmatoarele relatii:
f
1
=
f
66
=
)

f
2
=
f
44
=
)

f
11
=
f
55=
)

f
12
=
)

f
22
=

Iar
1r
,
2r
,
12r
,
23r
,
13r
sunt componentele de tensiune corespunzatoare ruperii .In definitia
coeficientilor f
i
si f
ij
valorile tensiunilor normale de compresiune sunt introduse ca valori
pozitive.
Se poate observa ca teoria de rupere Tsai-Wu tine seama de comportarea diferita la
tractiune si compresiune.Deasemenea interactiunea dintre tensiunile normale
1
si
2
este
considerata prin coeficientul f
12
.

Pntru determinarea coeficientului de interactiune f
12
este nevoie de o incercare mecanica
biaxiala deoarece datele experimentale obtinute din incercari mecanice pe o singura directie
nu sunt utile.Obuna aproximare a coeficientului de interactiune f
12
poate fi obtinuta prin
egalarea termenului 2f
12
(
1r
,
2r
) cu al doilea termen din ecuatia Tsai Hill
2f
12
1r
2r
=-
)

care conduce la relatia f
12
=-
)

Daca coeficientul de interactiune f
12
se calculeaza cu relatia de mai sus iar tensiunile la
rupere sunt identice in cazul tractiunii si compresiunii teoria de rupere Tsai-Wu conduce la
rezultate identice cu teoria de rupere Tsai-Hill.
In concluzie teoria de rupere Tsai-wu este mai precisa deoarece tine cont de comportarea
diferita la tractiune fata de cea la compresiune a stratului din material compozit.
2012

Ecuatiile corespunzatoare modurilor de rupere:
ruperea fibrei
(f
11
1
2
) c
2
+(f
1
1
)c-1=0
ruperea matricei
f
22
2
2
+f
66
12
2
f
44
23
2
+(f
55
13
2
)c
2
+(f
2
2
)c-1=0
In acest fel se poate evalua separat cele doua moduri de rupere.
In practica se recomanda sa se utilizeze ultimele doua teorii de rupere(Tsai-Hill,Tsai-Wu)
deoarece acestea sunt specifice materialelor compozite si sunt cele mai precise.Cu toate
acestea teoriile clasice de rupere sunt utile in faza de proiectare deoarece ofera informatii
referitoare la modul de rupere ceea ce il va ghida pe proiectant in optimizarea structurii de
material compozit.

Teorie Licenta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teorie Licenta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Transilvania Brasov

Facultatea de Inginerie Mecanica

poate fi exprimata in functie de F si de coeficientul

S-ar putea să vă placă și