Analiza dimensionala

Se ocupa cu regulile de alcatuire a structurilor relatiilor fizice.

Marime fizica [sau Marime]= notiune primara ce reflecta un anumit aspect al
fenomenului.

Marimea fizica cuprinde o latura -CANTITATIVA

-CALITATIVA
Latura cantitativa reprezinta valoarea marimii fizice
Latura calitativa reprezinta unitatea de masura.

Xi=xi∙ai Xi- marime fizica cantitativa

Xi – valoarea marimii
m= 5 kg Ai – unitatea de masura

Dimensiunea unei marimi fizice

Pentru marimi fundamentale , dimensiunea unei marimi fizice este un SIMBOL

CONVENTIONAL ce exprima aspectul calitativ al marimii: de obicei se refera la
sistemul in care marimile fundamentale sunt: masa, lungime, timp etc.
l→L, m→M, t→T (simbolurile sunt deci LMT)
pentru marimi derivate , dimensiunea exprima aspectul calitativ si se exprima printr-un
monom al dimensiunilor marimilor fundamentale.
OBS. Monomul se obtine aplicand relatia de definitie a marimii fizice.
Ex. v=l/t [v]= [l]/[t]=L/T= LT-1

Notiunea de marime adimensionala

In sensul unui monom de marimi dimensionale cu conditia ca dimensiunea monomului sa
fie 1

Analiza dimensionala se ocupa cu

regulile de formare a structurilor
fizice.
Exista 3 teoreme in analiza dimensionala
a) teorema 1 = teorema omogenitatii;
b) teorema 2 =
c) teorema 3= teorema Π sau teorema produselor

a) pentru ca o relatie fizica ce reprezinta un anumit fenomen sau un aspect al unui

fenomen fizic scrisa intre marimi fizice sapoata fi redusa la o relatie numerica
(intre numere) e necesar ca toti termenii ce intra in relatie sa aiba aceleasi
dimensiuni. In acest sens rezulta ca relatia e omogena din punct de vedere
relational in raport cu un sistem coerent al unitatii de masura.

Ex.

Aceasta teorema se mai poate enunta si astfel:

O relatie fizica poate fi reductibila la o relatie intre numere, daca ea este omogena din
punct de vedere dimensional in raport cu un sistem coerent de unitati de masura.
Conditia exprimata de teoria omogenitatii inseamna ca intr-o relatie toti termenii
trebuie sa aiba acceasi formula dimensionala intr-un sistem dimensional.
Teorema a II-a
O relatie fizica este independenta de sistemul de unitati de masura daca toate
marimile derivate ce intra in relatie se pot exprima sub forma de MONOAME scrise
in functie de marimile fundamentale.
Altfel spus: o relatie fizica omogena in raport cu un anumit sistem coerent de unitati
de masura nu isi modifica forma la schimbarea sistemului de unitati de masura daca si
numai daca dimensiunile marimilor derivate se exprima in ambele sisteme de forma
de produse de puteri.
Teorema a III-a teorema Π sau teorema produselor sau teorema VASCHY-
BUCKINGHAM
O relatie fizica ce respecta primele doua teoreme scrisa intre n marimi fizice poate fi
redusa la o relatie scrisa intre n-k complexe adimensionale daca se renunta la sistemul
standard de unitati de masura si se adopta un sistem propriu fenomenului format din k
marimi fundamentale numite marimi principale.
Deci o relatie fizica f (x1,x2…xk,xk+1,…xn)=0 care reflecta un fenomen CONCRET
DAT scrisa cu respectarea primelor 2 teoreme ele analizei dimensionale cuprnzand n
marimi exprimate intr-un sistem standard coerent de unitati de masura poate fi scrisa
ca o relatie intre n-k complexe adimensionale daca se renunta la sistemul stadard si
se adopta un sistem de unitati de masura propriu fenomenului studiat sistem format
din k marimi alese dintre cele n marimi ce aprticipa la fenomen.

MOD DE CALCUL CU TEOREMA Π

Fie un fenomen fizic in care i marime dimensionla a este functie de marimile

dimensionale independente intre ele a1,a2,….an, deci putem scrie:
a= f(a1,a2…ak,ak+1,…an) (1)
OBS.
Se poate ca unele din marimile de mai sus a1 –an sa fie constante.
Se face ipoteza ca functia f(a1,a2…an) (2) exprima o lege fizica care nu depinde de
alegerea sistemului de unitati de masura.
Aleg primele k, unde k < n ca marimi fundamentale.
Dimensiunile marimilor a,ak+1,…an se vor exprima in functie de dimensiunile
marimilor a1,a2…ak.
Astfel dimensiunile marimilor a,ak+1,…an vor fi date de formulele:

Valorile numerice ale parametrilor a,ak+1,…anvor fi determinatede formulele:

Cu specificatia ca marimile Π, Π1,… Πn-k sunt adimensionale.

Relatia (1) devine :
Π=f(1,1… Π1,… Πn-k)=f1(Π1, Π2… Πn-k) (5)

Astfel relatia dintre cele n+1 marimi dimensionale a,a1…an independente de alegerea
sistemului de unitati de masura se poate scrie sub forma unei relatii intre n+1-k
marimi Π, Π1,… Πn-k adimensionale.

Etape ce trebuie urmate la aplicarea teoremei Π

Etapa 1: se stabilesc marimile ce participa la desfasurarea fenomenului studiat;
aceasta etapa are de obicei un caracter experimental
Etapa 2: se aleg marimile fundamentale(de obicei cele din SI). Sunt cazuri cand in loc
de marimile din SI se aleg alte marimi care intervin in fenomenul studiat. In acest
ultim caz marimile fundamentale alese trebuie sa indeplineasca urmatoarele 2
conditii:
 1 sa fie independente din punct de vedere dimensional, adica dimensiunea unei
marimi fundamentale sa nu poata fii obtinuta printr-o relatie a dimensiunilor
celorlalte marimi fundamentale.
2- dimensiunile marimilor fundamentale sa permita exprimarea dimensionala a
tuturor celorlalte marimi derivate.

Exepmlu de aplicare a teoremei Π

Stabilirea formulei fortei de propulsie a unei elice.
Forta de propulsie este functie de:
-densitatea-ρ a fluidului
- vascozitatea –η a fluidului
- viteza de translatie v a navei
- turatia n a elicei
- diametrul D al elicei
- acceleratia gravitationala g
Avem astfel relatia;
F=f(ρ,η,v,n,D,g)
Se aleg marimile ρ,v,D ca marimi fundamentale si construiesc produsele adimensionale.

Deci formula(6) care stabileste o legatura functionala intre sapte marimi fizice
dimensionale se reduce datorita aplicarii teoremei la o formula intre patru produse
adimensionale

Se determina exponentii mi,pi,ri si si , i = 1,2 ,3 din conditia ca produsele

sa fie adimensionale..Pentru se obtine :

de unde rezulta din sistemul obtinut prin anularea exponentilor m1=1, m2 = 2, m3 = 2

Analog se obtin si celelalte produse si se gasesc in final expresiile :
 Rezulta

Concluzii finale

Similitudinea si modelarea hidraulica

Modelarea = metoda decenetare experimentala ce consta in reproducerea in laborator a

unui fenomen din natura, masurarea acestui fenomen in laborator si apoi explorarea
rezultatelor obtinute la fenomene din natura.
Modelarea se bazeaza pe similitudine care la randul ei se bazeaza pe analiza
dimensionala.Pentru ca fenomenul de modelare sa fie corest cele doua fenomene, din
natura si de pe model trebuie sa fie similare.
Doua fenomene sunt similare daca intre marimile lor analoage exista rapoarte de
proportionalitate.
Altfel spus, doua fenomene se considera ca sunt similare daca fac parte din aceeasi clasa
de fenomene si daca intre marimile omoloage exista relatii de proportionalitate.
Exista teoreme ale similitudinii ce au drept ocupatie stabilirea conditiilor de similitudine
utilizate in modelarea hidraulica.
Teorema 1. La doua fenomene similare, toate complexele adimensionale ale marimilor
omoloage sunt identice. Daca M si N sunt doua fenomene similare, atunci πM = πN.

Teorema 2 : Doua fenomene N si M sunt similare daca si numai daca fac parte din
aceeasi clasa de fenomene si complexele adimensionale determinate sunt identice (prin
marimi determinante se inteleg marimile ce formeaza conditiile de unicitate ce determina
fenomenul).
Fenomenele similare sunt de aceeasi natura si au toate complexele adimensionale
identice:
πidem ⇔πM = πN
Un complex dimensional identic are o dubla semnificatie : - ca raport de forte;
-relatie intre scarile similare
1.→ complexul adimensional e interpretat ca un raport de forte sin in consecinte exista
acelasi raport al fortelor respective si si pe model.
2.→ complexul adimensional reprezinta o relatie intre toate scarile de similitudine

, nr lui Reynolds acest complex reprezinta raportul dintre fortele de inertie si

fortele de frecare datorate vascozitatii:

ReM=ReN

Avem acelasi fluid Sν=1⇒Sx Sv=1

Modelarea poate fi abordata din mai multe puncte de vedere:

1)Din punct de vedere al sensului marimilor fizice :
→modelarea conditiilor geometrice;
→ modelarea conditiilor cinematice ;
→ modelarea conditiilor dinamice.
S-a dovedit ca daca se realizeaza modelarea dinamica (a fortelor ce genereaza fenomenul)
aceasta implica automat si existenta modelarii cinematice si geometrice.
2) Pornind de la ecuatiilece guverneaza fenomenul, deci de la ecuatiile
caracteristice forma adimensionala a acestor ecuatii determina creiteriile complexe
adimensionale de modelare(este obligatorie existenta unor criterii identice)
3) Al treilea mod este teorema π
Se departajeaza criteriile de similitudine dupa rolul pe care-l joaca marimile
corespunzatoare.