CUPRINS

CAP. 9. Analiza dimensională și similitudine

9.1. ANALIZĂ DIMENSIONALĂ

9.2. TEORIA SIMILITUDINII
ANALIZA DIMENSIONALA
SI SIMILITUDINE
9.1. ANALIZĂ DIMENSIONALĂ
Se poate demonstra că orice mărime fizică derivată poate fi
exprimată sub forma unui produs dintre o constantă
adimensionala şi puteri ale mărimilor fizice fundamentale
A = k La M b T c

Formula dimensională a unei unităţi derivate [A] arată în ce

mod unitatea mărimii derivate depinde de unităţile
fundamentale şi se poate scrie

[A] = La M bT c

(< F > = < M LT −2 > = kg m s −2 = newton )

• Teorema produselor (teorema Π sau teorema Vaschy-
Buckingham).
Orice relaţie completă între mărimile fizice , care determină
un fenomen fizic se poate scrie sub forma
(
ϕ Π1, Π 2 ... Π p −q = 0)
în care Π1, Π 2... Π p − q sunt produse adimensionale independente
între ele, formate din mărimile A1, A2 ... Ap iar q este rangul
matricei dimensionale a acestor mărimi (maxim numărul
mărimilor fundamentale).
Relaţia f (A1, A2 ... Ap ) =0 poate fi pusă sub forma unei sume de
termeni, care trebuie să aibă aceleaşi dimensiuni în raport
cu L, M şi T.
[Π i ] = [A1x ]( ) (L ) ... (L )
c p xp
x x1 x2
Π i = ki A1x1 A2x 2 ... Ap p
x ap b
1
A2x 2 ... Ap p = La1 M b1 T c1 a2
M b2 T c 2 M pT
Metodele analizei dimensionale
Metoda Rayleigh.
Prin această metodă funcţia care descrie fenomenul
considerat se poate pune sub forma
(
A1 = F A 2 , A3... Ap = 0) x
A1 = k A2x 2 A3x3 ... Ap p

dimensiunile mărimii curente Aj fiind

[A j ] = La M b T c
j j j

Se admite că printre mărimile Aj există trei mărimi care pot fi

alese simultan ca mărimi fundamentale.
Se va obține A1= A x2 A x3 ....A xp ϕ(Π1, Π 2... Π p − q −1 )
2 3 p

Adică [ A1 ] = [ A2x A3x A4x ] iar funcţia este un produs al unor produse
2 3 4

adimensionale la diferite puteri. Relaţia este forma criterială a ecuaţiei

care descrie fenomenul, iar pentru utilizarea ei este necesară
determinarea experimentală a funcţiei .
Metoda produselor
Se bazează pe aplicarea teoremei produselor, adică se
determină produse adimensionale din relaţia astfel încât să
poată fi explicitată mărimea care interesează din această
relaţie. Pentru aceasta dacă se da funcţia
(
f A1, A2 ... Ap = 0 )
şi se consideră o relaţie completă, se aleg q mărimi care pot
fi simultan mărimi fundamentale (fie A1, A2, A3), iar din
acestea şi câte una din celelalte mărimi se constituie
produse adimensionale
x x x x
Π i = A1 1,i A2 2 ,i A3 3,i ...Aq q ,i Aq + i , (i = 1, 2... p − q )
9.2. TEORIA SIMILITUDINII
Pentru a putea studia mişcarea de pe prototip, utilizând
mişcarea de pe model, între cele două fenomene trebuie să
existe similitudine fizică, adică cele două fenomene trebuie
să fie descrise de aceleaşi ecuaţii, iar condiţiile lor de
unicitate trebuie să fie de acelaşi tip.
Similitudinea fizică poate fi considerată ca o generalizare a
similitudinii geometrice. z zm

xm y m z m
= = = kl = const P
x y z Pm

O y Om ym
z’m
SAU a xm b
x

′
xm ′
ym ′
zm
= kl,x ; = kl,y ; = kl,z
x y z P’m y’m

O’m

x’m
c
Între două fenomene fizice există similitudine cinematică
dacă este realizată similitudinea geometrică şi dacă există
un raport constant al tuturor timpilor omologi t şi tm, adică -
intervalele de timp în care se produce aceeaşi fracţiune din
fenomenul considerat pe model şi pe prototip sunt
proporţionale, deci
tm
= kt = const.,
t
iar kt se numeşte scara timpilor.
Se pot scrie vitezele şi acceleraţiile
d  d xm  kl d 2 x kl
dx d(kl x) kl d x kl amx =   = 2 2 = 2 a x = k a a x
vmx = m = = = v x = kv v x
dt m d(kt t) kt dt kt dt m  dt m  kt dt kt

adică
vmx = kv v x , vmy = kv v y , vmz = kv v z ; amx = k a a x , amy = k a a y , amz = k a a z
Între două fenomene fizice există similitudine dinamică
(mecanică) dacă există similitudine cinematică şi dacă
raportul maselor (a treia mărime fundamentală) din punctele
omoloage este constant
mm
= k m = const
m
Deoarece Mecanica Fluidelor are ca obiect de studiul un
mediu continuu, în locul raportului maselor se utilizează
raportul densităţilor, respectiv al presiunilor din punctele
omoloage, adică

ρm p
= kρ = const. şi m = k p = const
ρ p
 Criterii de similitudine
Realizarea unei similitudini dinamice între două fenomene,
cel de pe prototip şi cel de pe model, presupune existenţa
unor relaţii între scările mărimilor ce intervin în desfăşurarea
celor două fenomene. Aceste relaţii se numesc criterii de
similitudine.

∂v    1 
PROTOTIP + (v ⋅ ∇)v = f − ∇p + ν∆v
∂t ρ
 
∂ vm   1 
MODEL + (vm ⋅ ∇)vm = f m − ∇pm + ν m Δvm
∂t ρm
Între mărimile de pe prototip şi cele de pe model se pot
scrie relaţiile
     
rm = kl r , lm = kl l, t m = kt t, vm = kv v; f m = k f f , pm = k p p, ρ m = kρ ρ, ν m = k ν ν

  kp 1
kv ∂v kv2   k k 
+ (v ⋅ ∇ )v = k f f − ∇p + ν 2 v ν∆v
kt ∂t kl kρ kl ρ kl
Pentru ca relaţiile să reprezinte aceeaşi ecuaţie este necesară
proporţionalitatea coeficienţilor, adică

∂v    1 
+ (v ⋅ ∇)v = f − ∇p + ν∆v
∂t ρ
  kp 1
kv ∂v kv2   k k 
+ (v ⋅ ∇ )v = k f f − ∇p + ν 2 v ν∆v
kt ∂t kl kρ kl ρ kl

2
kv kv2 kp k ν k v : k v kl kl kl k f kp kν
= = kf = = 2 =1= = =
kt kl k ρ kl kl k v kt kt kρ kv2 kv kl v t vm t m
= S = Sm
l lm
Numărul (criteriul) Strouhal
kl k f v 2
vm2
=1 = v2 vm2
kt f l f m lm = F = Fm
  g l g m lm Numărul (criteriul) Froude
f =g
kp
=1 p p
= m2 E = Em Numărul (criteriul) Euler
k r kv2 ρv 2
ρm v m

kν v l vm l m R = Rm Numărul (criteriul) Reynolds

=1 =
k v kl ν νm
• A. Similitudinea Strouhal. Se utilizează în cazul fenomenelor variabile în timp şi a
celor periodice. Este un criteriu care se bazează pe proporţionalitatea componentelor
locale şi a celor convective de inerţie.
• B. Similitudinea Froude. Se bazează pe proporţionalitatea componentelor convective
ale forţelor de inerţie şi a forţelor masice (de greutate) de pe model şi de pe prototip.
Criteriul de similitudine Froude se utilizează când forţele de greutate determină
fenomenul: în cazul mişcării cu suprafaţă libera a lichidelor, la curgerile peste
deversoare şi prin sifoane, la studiul valurilor şi la studiul mişcărilor tranzitorii
produse în camerele de aspiraţie ale pompelor.
• C. Similitudinea Euler. Se bazează pe proporţionalitatea componentelor convective
ale forţelor de inerţie, respectiv a forţelor de presiune de pe model şi de pe prototip.
De multe ori utilizarea similitudinii Euler este legată de apariţia cavitaţiei şi
presiunea de referinţă este presiunea de vaporizare a lichidului. Similitudinea Euler
se utilizează frecvent în similitudinea turbomaşinilor, asociată cu similitudinea
Strouhal, şi fară a fi legată în mod expres de apariţia cavitaţiei.
• D. Similitudinea Reynolds. Se bazează pe proporţionalitatea forţelor convective de
inerţie şi a celor de vâscozitate de pe model şi de pe prototip. Similitudinea de tip
Reynolds se utilizează când forţele de vâscozitate determină fenomenul. Acest tip de
similitudine este folosit la studiul mişcărilor sub presiune ale fluidelor şi la curgerea
în jurul corpurilor solide.