1

I. 2. Formule dimensionale, omogenitate dimensională. Teorema π (metoda

algebrică)

Definitie.
Formula dimensională a unei mărimi fizice derivate reprezintă un produs de puteri ale
dimensiunilor mărimilor fizice fundamentale.

[d x ] L
Ex: v= d x
−1
[v ]= = = LT v = viteza, x = spațiul parcurs, t = timpul
dt [d t ] T

Principiul omogenității dimensionale:

Orice relație sau formulă din fizică este o ecuație care are 2 membri. Relația este
corectă din punct de vedere dimensional dacă cei doi membrii ai ecuației sunt
echidimensionali, adică au aceleași dimensiuni.

Ex: Analizati daca relatia este omogena dimensional: F =ρ S v 2 F = forța, ρ =

densitatea, S = suprafața, v= viteza

Teorema Π :

Dacă A1 , A2 , ..... An reprezintă n variabile (marimi fizice) care sunt implicate în

desfăşurarea unui fenomen fizic şi între ele există o legătură implicită de forma:
φ( A1 , A 2 , ... A n )=0 ,
atunci se poate exprima această legătură si sub forma unei functii de combinaţii
(rapoarte) adimensionale ale variabilelor Ai (i=1,n) : Ψ (Π1 , Π2 ,... Πn−r )=0
 2
Aceste rapoarte adimensionale Πj (j=1, n-r) se numesc complecsi adimensionali Π, r
fiind rangul matricei asociate fenomenului studiat.
 3

Aplicarea teoremei Π presupune parcurgerea unor etape:

1) Se scrie formula dimensională corespunzatoare fiecarei marimi fizice derivate din
enuntul problemei.
2) Se scrie matricea dimensională a variabilelor.
3) Se determină rangul matricei (r) si numărul de complecsi Π care se vor obtine în
 4
final.
4) Se scrie si se rezolvă sistemul de ecuatii algebrice, liniare, omogene.
5) Se dau valori particulare necunoscutelor secundare si se scrie matricea dimensională a
variabilelor.
6) Se scriu formulele explicite ale complecsilor Π găsiti si se verifică dacă sunt
adimensionali.
Relatia de legatură intre complecsii Π găsiti prin aplicarea metodei algebrice (teorema
Π) se determină pe cale experimentală.
Analiza dimensională nu oferă o rezolvare completă a problemei, ci numai o soluţie
parţială, iar reuşita depinde de cele mai multe ori de abilitatea în selectarea parametrilor
şi mărimilor.

Ex: Un corp de masă m este lansat pe direcție orizontală de la înalțimea h cu o viteză

initială v0. Corpul va atinge suprafața pământului la distanța x măsurată pe orizontală
față de punctul de lansare. Stiind că funcția implicită care descrie fenomenul este:
f(h,m,v,g,x)=0, faceți studiul ei dimensional. Valori obținute experimental: h = 19,62m,
v0 = 1m/s, x = 2m, g = 9,81m/s2 .

h m v0 g d
L 1 0 1 1 1
M 0 1 0 0 0
T 0 0 -1 -2 0

r = 3 , n = 5, n – r = 2 complecsi Π
x1+x3+x4+x5=0 , x2=0 , - x3 - 2x4 =0
x1, x2 , x3 necunoscutele principale
 5
x1 = x4 -x5 , x2 = 0 si x3 = -2x4

h m v0 g d
Π1 = Πg 1 0 -2 1 0
Π2 = Πx -1 0 0 0 1

hg d
Π1= Π2 =
v 20 h

hg d
Ψ( Π1 , Π2 ) = 0 → Ψ( , )=0
v 20 h

Forma explicita a acestei functii se deduce pe cale experimentala. Astfel, daca am

obtinut pe cale experimentala ca d ~ v0 :

atunci, Π1 = const( Π2)-1/2 → d =const v0

h
√ g

Constanta de proportionalitate se calculeaza din masuratori experimentale. Astfel, daca

pentru v0 =1m/s, h=19,62m et g = 9,81m/(s2 ) , am masurat d = 2m , rezulta constanta =
21/2 .

Asadar, relatia finala pentru distanta d va fi: d =v 0

2h
√ g

1. 3. Elemente de teoria similitudinii.

Definitie.
Similitudinea este teoria cu ajutorul căreia se face trecerea de la studiul unui fenomen
fizic în natură (prototip) la studiul aceluiași fenomen fizic din laborator (model).
Aplicarea practică a similitudinii fizice se realizează cu ajutorul scării de similitudine și
a principiului fundamental al similitudinii.
 6
Definitie.
Scara de similitudine este un numar obținut din raportul dintre valoarea unei mărimi
fizice măsurate pe model și valoarea aceleași mărimi fizice măsurate pe prototip.

Nu este suficient să reducem la scară geometrică prototipul, este necesar să folosim scări
de similitudine pentru toate mărimile fizice de care depine fenomenul studiat.

Principiul fundamental al similitudinii:

„ Complecsii adimensionali pentru model și prototip sunt invarianți”
Πmodel = Πprototip
Ex: Un model de motor la scara de lungimi 1:10 execută într-o secundă de trei ori mai
multe rotații decât prototipul, fiind construit din acelasi material. Puterea modelului este
de 2,7 W. Faceți studiul dimensional al funcției f(l,ρ,ν, P ) = 0 și aflați puterea
prototipului.
(l- lungime, ρ- densitate, ν-frecvența de rotație, P- putere)
Rezolvare:............................................................................................................................