În 1521, Fernando Magellan debarcă în Cebu și Matacan și inaugurează epoca cuceririi spaniole (în 1571

se formează orașul Manila). În 1898, statul Filipinez își proclamă independența. Tratatul de pace de la
Paris din 1898, care încheie Războiul Hispano-American, cedează arhipelagul Statelor Unite, care înăbușă
în anul 1901 mișcarea de eliberare națională. În 1935 este ales primul președinte național al țării,
Manuel Luis Quezón. Arhipelagul este ocupat între 1942 și 1945 de trupele japoneze. La 4 iulie 1946, se
proclamă republică independentă. Președintele Ferdinand E. Marcos (1965-1986) promovează o politică
de modernizare a vieții economice și sociale, dar și un regim autoritar. În 1983 este asasinat Benigno S.
Aquino, jr., un lider al opoziției. După demisia sau abdicarea lui Ferdinand Marcos și retragerea
sprijinului american, este aleasă președinte (între 1986 și 1992), Corazon Aquino, văduva liderului
asasinat.

Diviziuni administrative

Articole principale: regiuni din Filipine și provincii din Filipine.

Filipine este împărțit în 81 de provincii, care sunt grupate în 17 regiuni.

Orașele principale sunt:

Manila (capitala)

Quezon City (cel mai mare oraș)

Geografie

”Dealurile de Ciocolată” de pe insula Bohol (Filipine)

Țara este formată din 7107[4] de insule, cele mai mari fiind Luzon, Visayas și Mindanao. Relieful este
muntos și de origine vulcanică. Țara se află într-o regiune cu seismicitate activă și vulcanism intens, fiind
inclusă în Cercul de Foc al Pacificului.

Vulcanii activi și lanțurile muntoase domină majoritatea insulelor. Unii dintre cei mai activi vulcani sunt
Pinatubo și Taal.
Cele 1268 „Dealuri de Ciocolată“ („Chocolate Hills“) de pe insula Bohol, de formă conică, cu înălțimi între
40-120 m, reprezintă o rezervație geologică rară pe pămȃnt.

Climă și vegetație

Clima Filipinelor este tropicală.

În țară se află păduri ecuatoriale (ce conțin teck, eben, mahon, cocotieri, bananieri, bambus) și vegetație
de mangrove la țărm.

Demografie

Populația arhipelagului este de 104,92 milioane. Filipinezi (majoritatea malaysieni, polinezieni,

indonezieni, restul negritos) 85,3%, chinezi, indieni, europeni, amestecați. Numai 880 insule sunt locuite,
insula Luzon (care ocupă o treime din suprafața statului) concentrează aproape 1/2 din populație, în
special în partea sudică. Culte: catolicism 64,9%, creștinism independent (catolicism și protestantism
indigen) 17,7%, islamism 5,1%, protestantism 5%, animism 2,2%, budism. Sporul natural este de 19,1 la
mie, speranța de viață la naștere este pentru bărbați 67 ani și pentru femei 73 ani. Populația urbană este
62,7%.

Economie

De la începutul anilor '90 ai secolului al XX-lea, în Filipine este implementat un program foarte amplu de
restructurare economică. Țara are, în general, o economie de piață bazată în mare parte pe agricultură.
Deși serviciile au ajuns dominante atât în cadrul populației active, cât și în crearea PIB-ului, Filipine are o
economie în care se remarcă agricultura și industria. Industria prelucrătoare are o participare de 2 ori
mai mare decât agricultura la formarea PIB-ului, cu toate că numai 15% din populația activă lucrează în
această ramură economică. Țara a fost mai puțin afectată de criza economică din Asia, între anii 1997-
1998, decât vecinii săi, în mare parte datorită infuziilor de valută provenind de la muncitorii filipinezi din
străinătate. În 1998 creșterea economică a fost de numai 0,6%, dar a crescut la 2,4% în 1999, 4,4% în
2000, dar a scăzut la 3,2% în 2001. Între anii 2002-2006, creșterea economică a fost de 5% pe an. Datoria
externă este importantă, peste 60 miliarde $. Balanța comercială a devenit în ultima vreme deficitară,
principalii parteneri fiind SUA, Japonia, UE, Coreea de Sud, și țările membre ASEAN. Filipine trebuie să se
confrunte cu o rată de creștere demografică mare, cu o sărăcie extinsă, prețuri ridicate la petrol, dobânzi
mari la împrumuturile contractate, o inflație crescândă. Moneda națională este Peso-ul filipinez (PHP),
iar rata șomajului este sub 10%.
Resurse naturale

Se exploatează aur, platină, minereu de fier, crom, mangan, nichel, cupru, zinc, sare, mercur, cărbune.

Industrie

Industria produce energie electrică, autovehicule, televizoare, frigidere, cherestea, mobilă, conserve de
pește. Are o industrie a pescuitului dezvoltată (cca 2,5 mil.t anual). În cadrul inustriei prelucrătoare se
remarcă producția alimentară (zahăr - peste 2 mil.t anual - și uleiuri vegetale), textilă, chimică,
petrochimică (pe bază de petrol importat), industria medicală și electronică (fiind orientată clar către
export), prelucrarea lemnului, exploatările miniere (în scădere drastică în ultimii ani), producția de
cauciuc natural.