Indonezia, oficial Republica Indonezia este o țară insulară amplasată în Asia de Sud-Est, aceasta cuprinde

17.508 insule și treizeci și trei de provincii cele mai importante sunt Borneo (Kalimantan), Sumatra
Celebes (Sulawesi), Jawa. Având peste 238 de milioane de locuitori, este a patra cea mai populată țară a
lumii, fiind și țara cu cel mai mare număr de musulmani. Indonezia este o republică prezidențială cu un
parlament și președinte ales.

Etimologie

Numele "Indonezia" provine din cuvintele grecești Indos (Ἰνδός) și nesos (νῆσος), ce înseamnă „insule
indiene”.[6] Acest nume datează din secolul al XVIII-lea, cu mult înainte de formarea Indoneziei
independente.[7] Mai este denumită și "Salba de smaralde a Ecuatorului". Este cea mai mare țară
arhipelag din lume având 17.508 de insule (dintre care 6.000 sunt nelocuite).

Istorie

Articol principal: Istoria Indoneziei.

Indonezia are o istorie lungă începând cu perioada preistorică, când primul locuitor al arhipelagului a
fost Omul Java (Pithecanthropus erectus), în urmă cu un milion de ani. Cultura Dong Son venită din
China și Vietnam acum 4000 de ani este una dintre primele popoare care și-a pus amprenta puternic în
cultura și civilizația indoneziană, mai tarziu și alte popoare din Asia au migrat în scopul comerțului.

Din secolul 15, din ce în ce mai mulți neguțători arabici au vizitat zona, declanșând conversia la islamism.
Hinduismul și budismul au supraviețuit până astăzi doar pe insulele Bali și Lombok, unde o cultură
autohtonă mixtă a luat naștere. În 1487 Bartolomeu Diaz a ocolit pentru prima oară Capul Bunei
Speranțe, deschizând calea descoperirii unor noi rute maritime spre India de către Vasco da Gama.

Europenii au ajuns în Indonezia mai târziu, în anii 1600, colonia olandeză fiind cea care a controlat
economia țării timp de 3 secole, introducând cultura piperului , până la sfârșitul celui de al doilea război
mondial, când Indonezia și-a declarat independența în 1945. Dezvoltarea economică a fost în creștere
până în anii '80-'90, datorită exploatării resurselor naturale și îmbunătațirea serviciilor. Cu toate acestea
clasa de mijloc a început sa se dezvolte considerabil, dar populația săracă încă este în număr mare.
Indonezia a trecut și printr-o criză economică în 1997, în același timp existând și schimbări majore în
politică, în care președintele Suharto a fost demis după ce a condus țara timp de 30 de ani într-un regim
dictatorial. Alegeri democratice au loc începând cu anul 1999.
Economie

Articol principal: Economia Indoneziei.

Economia este bazată pe agricultură și industria minieră. PIB: 15% din agricultură, 43% din industrie,
42% din servicii. Se extrage petrol, minereuri de fier, staniu, mangan și bauxită, cărbune, gaze naturale
etc. Dispune de mici întreprinderi industriale (cauciuc, ciment, zahăr, ulei de palmieri, țesături, textile,
produse alimentare). Este dezvoltat meșteșugăritul. Principalele culturi agricole sunt arborii de cauciuc,
de cafea și cacao, palmierii, trestia de zahăr, orezul, porumbul, maniocul, batați, soia, arahide. Se cresc
bovine, ovine, caprine, porcine. Pescuitul este practicat intens. Indonezia exportă cauciuc natural, petrol,
gaze naturale, staniu, tutun, ceai, cafea, cacao, zahăr, copră, pește, bauxită, mirodenii. Importă mașini și
utilaje industriale, materii prime și semifabricate, autovehicule, mărfuri de larg consum. Comerț extern
cu SUA, Japonia, Singapore, Germania, Marea Britanie ș.a. Căi ferate: 6.583 km. Căi rutiere: 145.000 km.

Agricultura

Indonezia este o țară agricolă, 70% din populația țării fiind angajată în producția agricolă și auxiliară
acesteia. Orezul este principala plantă cultivată, cu o producție de peste 30 mln. de tone. Alte culturi
pentru hrană sunt: cartofii dulci, manioc, soia, nucile de cocos și trestia de zahăr. Culturile pentru
comerț sunt: uleiul de palmier, copra, cauciucul, cafeaua și ceaiul. Solurile vulcanice și cele aluvionare
sunt importante pentru agricultură.