Când pământul freamătă

col.dr.ing. Stelian Duduș

Vineri, 4 martie 1977, ora 21:22:22.

Era o seară frumoasă de primăvară, o primăvară trezită la viață după o iarnă
lungă și geroasă... Subit, timp de aproape 56 de secunde, pământul a fremătat. Intâi
pe verticală, apoi pe orizontală, în direcția nord-sud și est-vest, cu o intensitate de 7,2
grade pe scara Richter, planul în care s-a produs prăbușirea straturilor fiind de
aproximativ 60°. Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea la o
adâncime de circa 100 km. Toate stațiile seismice de pe glob, aflate pe recepție, au
reperat cutremurul, prima care a prins, procesat și analizat informațiile primite în
urma cutremurului fiind stația Golden din statul Colorado (Statele Unite ale Americii).
Cutremurul a afectat de asemenea și Bulgaria. În orașul Svistov, trei blocuri de
locuințe au fost distruse și peste 100 de oameni au fost uciși. Unda de șoc s-a simțit
aproape pe toată întinderea Balcanilor.
Majoritatea pierderilor s-au
înregistrat în Bucureşti: 1.424 de
decese, 7.500 de oameni au ajuns la
spital cu diverse răni şi 33 de blocuri
mari s-au prăbuşit, iar alte 130 de
clădiri mari au fost grav avariate. Între
acestea, blocurile Casata, Nestor,
Scala, Dunărea şi Continental, dar şi
trei blocuri noi: unul la Gara de Nord,
altul la Lizeanu şi OD16 din Militari.
De sub rămăşiţele blocului aflat pe
strada Colonadelor n-au mai apucat
să vadă lumina zilei actorul Toma Caragiu, care ieşise pe scara blocului ca să îşi
conducă un bun prieten, pe regizorul de televiziune Alexandru Bocăneț. Ambii au fost
prinşi şi ucişi sub dărâmături. Aceeași soartă au avut-o și poeta Veronica
Porumbacu, criticul Mihai Petroveanu, poetul A.E. Baconsky, istoricul Mihai Gafiţa,
scenograful Liviu Popa, pianistul Tudor Dumitrescu și mulți alții. Din fericire, poeta
Ana Blandiana nu se afla în acel moment în imobil, fiind internată cu câteva zile
înainte în spital. În timpul cutremurului din 4 martie 1977 a murit şi cântăreaţa Doina
Badea supranumită Edith Piaf a Romaniei, alături de soţul şi de cei doi copii ai săi,
Andrei şi Bogdan, fiind surprinși în liftul blocului. Tot atunci a pierit şi scriitorul
Alexandru Ivasiuc, lovit de un fragment de zid, în fața blocului Scala. Ca prin minune,
scriitorul Romulus Rusan a fost găsit în viață sub mormanul de moloz.
 În seara zilei de 4 martie 1977,
președintele Nicolae Ceaușescu, împreună
cu soția sa, Elena Ceaușescu, participau la
banchetul oficial oferit de președintele
Nigeriei în cinstea oaspeților. La început,
știrile primite erau confuze, vorbindu-se
despre un cutremur de gradul 10 pe scara
Richter, deci despre distrugerea totală a
orașului București. Pana de curent din
București făcea imposibilă orice comunicație.
În plus, autoritățile locale erau și ele confuze,
neluând pe moment nicio măsură concretă.
După restabilirea legăturii cu țara,
Ceaușescu a cerut un raport sumar al
situației din țară și a dat primele ordine de
acțiune, odată cu apelul către populație. S-a
instituit, prin decret prezidențial, starea de
necesitate pe întreg teritoriul României.
În timpul nopții, o aeronavă a adus delegația română înapoi în țară. Pe
parcursul zilelor ce au urmat, Nicolae Ceaușescu, uneori însoțit de Elena, a făcut
vizite în București pentru a evalua pagubele și a calma populația. A ordonat a se
continua salvarea victimelor chiar și peste termenul considerat limită de
supraviețuire.
Pe 5 martie se dau primele cifre estimative ale dezastrului: 508 morți și 2.600
de răniți în București. Orașul Zimnicea a fost prefăcut în ruine: 175 de case
prăbușite, 523 grav avariate, cca 4.000 de persoane sinistrate, sute de victime. În
Craiova sunt avariate grav peste 550 de clădiri, printre care se numără Muzeul de
Artă, Muzeul Olteniei, Universitatea, Biblioteca județeană. Primele estimări indicau un
număr de 30 de morți și peste 300 de răniți. La Vaslui sunt de asemenea pierderi
grele, atât umane - 7 persoane decedate, cât și însemnate pagube materiale.
La Ploiești au fost distruse în jur
de 200 de locuințe, alte 2.000 fiind grav
avariate; situația a fost gravă și în
județul Buzău, unde sunt afectate în jur
de 1.900 de clădiri. Mai „fericite” sunt
județele din Transilvania și Dobrogea,
care au scăpat neatinse sau cu pagube
mici. Evaluarea finală a pierderilor -
umane și materiale, este teribilă: 1.570
morți, 11.300 răniți, 32.900 locuințe
prăbușite sau grav avariate, 35.000 de
familii sinistrate, 763 de unități
economice afectate.
 Pagubele provocate de seism s-au ridicat la 10 miliarde lei, echivalentul a 2
miliarde de dolari la nivelul întregii țări.
S-a dus o luptă neîncetată, zile în șir, pentru scoaterea supraviețuitorilor de
sub dărâmături. Au fost aduși chiar și specialiști din Elveția, însoțiți de câini dresați
pentru salvarea victimelor. Au fost găsiți supraviețuitori chiar și după 11 zile de la
cutremur. Ultimul salvat, tânărul de 19 ani, Sorin Crainic, a stat sub dărâmăturile
fostului bloc „Continental” nu mai puțin de 250 de ore, înainte de a fi recuperat și
redat vieții. Pentru salvarea celor vii, încă prinşi sub dărâmături, autorităţile au
mobilizat cca 30.000 de militari şi pompieri. Misiunea acestora a fost îngreunată de
pana de curent generată de seism, dar şi de panica generală.
După cum se cunoaște, în
București, o mare parte din clădirile
avariate, în special cele care s-au
prăbușit, au fost construite fără a se
ține seama de gradul de risc seismic,
și ca urmare au cunoscut un proces
diferit de comportare la cutremur,
astfel: unele s-au dezagregat și s-au
prăbușit pe timpul cât a avut loc
mișcarea seismică, iar altele după
câteva minute sau ore.
Din primele momente au fost avariate numeroase centrale și stații de
transformatori, fapt ce a determinat scoaterea de sub tensiune a rețelei electrice; de
asemenea, majoritatea instalațiilor de încălzire centrală nu funcționau la acea oră.
Intervenția la stingere a incendiului propagat la Facultatea de Chimie a fost
condusă de catre șefii de țeavă Ion Nistor și Mircea Lucian, coordonați de către lt.
Dumitru Abagiu și s-au remarcat prin curajul lor în lupta cu focul, pe care l-au lichidat
în numai 20 de minute.
Din fostul bloc aflat pe strada Tudor Arghezi colț cu Bulevardul Republicii nu
mai rămăsese decât un morman de ziduri sfărâmate. Operațiunea de salvare a
victimelor aflate sub dărâmături a fost îngreunată de flăcările izbucnite sporadic,
după cutremur. La această intervenție s-au remarcat plutonierii adjutanți Iordache
Mititelu și Toader Crajlit.
La intervenția de pe strada Ion Ghica au participat militarii din Compania a V-a
București, care, după îndelungi străduințe, au reușit să salveze de sub dărâmături un
copil de numai 6 ani, pe numele ei Gabriela Corduneanu. Fetița a fost înapoiată
tatălui ei, inginerul Corneliu Corduneanu, de către pompierul salvator Nicolae
Manolache.
Din ghearele morții a fost recuperată și tânăra Aneta Balascioiu, care la
momentul seismului se afla în blocul Scala. Strigătele ei au fost cu greu auzite de
către soldatul Constantin Oprisan, militar al Companiei a VI-a de pompieri București.
De lângă Aneta Balascioiu, la doar câțiva metri, pompierii militari au reușit să mai
salveze un suflet, o bătrână care nu mai avea puterea să strige după ajutorul
salvatorilor.
Incendiul propagat după seism la Institutul de fizică atomică a fost unul de
amploare, iar în lichidarea lui s-au evidențiat ofițerii Niță Leonida, Aurel Moise și Ionel
Neagoe, dar și soldații Daniel Ibiceanu, Mihai Dinu, Nicolae Ene, Dumitru Pană, Emil
Tănase și Mihai Burcescu. Datorită profesionalismului de care au dat dovadă și
rapidității cu care aceștia au lichidat incendiul, utilaje de o importantă valoare,
materiale și instrumentar de specialitate au fost salvate înainte ca focul să le
distrugă.
Cu toate că în asemenea situații au loc, de regulă, incendii catastrofale,
totuși în Capitală numărul acestora a fost moderat datorită funcționării limitate
a consumatorilor de gaze naturale și lichefiate; a comportării corespunzătoare
a instalațiilor din procesele tehnologice care prezintă pericol de incendiu;
nefuncționării instalațiilor de încălzit; conduitei hotărâte a personalului care
îndeplinea atribuțiuni în producție și existenței unor reguli și măsuri de
prevenire a incendiilor însușite suficient de bine de majoritatea populației.
Pompierii au acționat cu precădere pentru salvarea persoanelor blocate sub
dărâmături și pe cele izolate la înălțimi, la înlăturarea elementelor prăbușite ale
construcțiilor, la iluminarea perimetrelor unde se desfășurau intervențiile dar si pentru
stingerea incendiilor. Noaptea de 4 martie 1977 a fost o noapte cu cerul senin și
temperatura ridicată, cu lună plină, ceea ce a favorizat o ușoară iluminare naturală a
zonelor afectate. Pentru îndeplinirea acestor complexe misiuni, în București au
participat la intervenție 85 de ofițeri, 205 maiștri militari și subofițeri, 867 militari în
termen și 111 autospeciale din București și județele mai apropiate de Capitală.
În condiții deosebit de dificile,
când de sub dărâmături se auzeau
strigăte de deznădejde și de ajutor,
efectivele de pompieri bucureșteni
au acționat zi și noapte, cooperând și
cu celelalte forțe prezente în
punctele de intervenție și folosind de
multe ori mijloace improvizate, au
reușit să salveze 110 persoane, să
evacueze 806 victime și importante
bunuri materiale și să transmită
victimelor apă de băut până la
scoaterea lor de sub dărâmături.
Echipele de militari şi pompieri însărcinate cu salvarea posibililor
supravieţuitori au beneficiat de ajutoare de la Crucea Roşie. Lor li s-au alăturat
cascadorii de la studioul de film de la Buftea şi mulţi voluntari. Au fost salvate de sub
ruine numeroase persoane, unele chiar şi după multe zile, când nu se mai credea că
este posibilă supravieţuirea.
 Supraviețuitorii își amintesc cu
groază cele 56 de secunde care
parcă se repetau la nesfârșit, sădind
panică și teroare în rândul populației.
Pereții s-au prăbușit, geamurile s-au
spart, focul a izbucnit! Unii s-au
repezit îngroziți pe scări sau spre
ieșiri; alții au rămas încremeniți în
casă, paralizați de teamă. Aceeași
teamă care i-a îndemnat pe alții să
se arunce de la etaj. S-au înregistrat
chiar și cazuri de femei care au
născut înainte de vreme.
Surse: publicatia „Paza Contra Incendiilor”, nr. 3 anul 1977, www.historia.ro,
www.newskeeper.ro .
Iată câteva mărturii ale supraviețuitorilor cutremurului din anul 1977:
 Generalul Aurel Udor îşi aminteşte că, la cutremurul din 1977, echipele
de intervenţie puteau comunica prin staţii, iar fiecare unitate transmitea ce se
întâmplase în fiecare cartier al Bucureştiului. „Aveam 25 de ani și eram
locotenent, comandant de companie la o unitate de pompieri din București.
Cutremurul m-a prins acasă, la apartamentul confort doi, din Militari. Imediat
cum s-a terminat, am pornit glonț la socrii mei, unde erau soția și copilul nostru.
Atunci am văzut proporțiile dezastrului. M-am dus la unitate și ne-am organizat
în echipe. Pe teren erau oameni care se chinuiau să ridice grinzile de beton cu
cricul de la mașină. Am ajutat la salvări două săptămâni, după care au intrat
buldozerele și au îndepărtat dărâmăturile. După puternicul seism, incendiile au
fost un alt moment dificil. Flăcările izbucniseră chiar şi la laboratoarele
Institutului de Fizică a Pământului. Centrul Capitalei era aproape blocat. Fiecare
făcea din ceea ce i se întâmpla lui o dramă și asta trebuia luat ca atare. La orice
reacție, trebuia să răspunzi cu calm”.(interviuri www.newskeeper.ro,
www.stirile.rol.ro )
 Mircea Diaconu, actor : „Reconstrucţia a durat mult. Dar nu asta era
problema. Atunci cu adevărat au fost nişte nopţi şi nişte zile inedite. Oamenii
practic veneau în centru şi era o solidaritate absolut fenomenală. Nu conta că
erau soldaţi care umblau în dărâmături sau oameni simpli, toţi ajutau, cărau,
scoteau mobile, lucruri pe care le-am făcut şi eu şi fratele meu. Toţi oamenii
erau umăr la umăr, unul lângă celălalt. Erau femei care aduceau ceaiuri pentru
soldaţi, mâncare, etc. Toată lumea a fost, pentru câteva zile, acolo şi au ajutat
ca totul să fie bine. Au fost nişte clipe în care ai simţit oamenii unii lângă alţii cu
adevărat. Acesta este şi specificul poporului român - se adună ca o singură
fiinţă, dar numai în clipele cele mai grele, în clipele de pericol. La fel a fost şi la
Revoluţie”.(sursa: www.financiarul.ro )
  Denise Fătulescu, blogger: „Ce a fost după … Mama făcea naveta și a
plecat în dimineața de 5 martie mergând pe jos până la Gara de Nord. Nu poate
uita nici acum clădirile distruse și oamenii plângând pe lângă ele, iar ostașii și
câinii căutând supraviețuitori. Ulterior, oamenii simpli s-au alăturat soldaților și
au pus mâna la descarcerări și găsirea de oameni în viață. Știu din povești că o
mare parte a soldaților și pompierilor, dar și unii oameni simpli nu au dormit cu
zilele în încercarea de a găsi cât mai mulți supraviețuitori. (sursa:
http://denisefatulescu.wordpress.com )
 Xavier Drăgoescu, nepotul președintelui Nicolae Ceaușescu: „Pompierii
au săpat un tunel şi ţin minte că nu vroiam să mă desprind de tata, iar el a ţipat
la mine să ies”. Familia doctorului Henorel Drăgoescu locuia în blocul din
spatele Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti, pe strada Bibliotecii. Vecini de
bloc erau Doina Badea, la etajul 8, şi Toma Caragiu, la etajul 9. Xavier
Drăgoescu, nepotul lui Nicolae Ceauşescu, a supravieţuit cutremurului din
1977. Din păcate, mama lui, Niculina, fiica Mariei Agachi și totodată sora lui
Nicolae Ceauşescu, nu a avut acelaşi noroc. (sursa: www.historia.ro)
 Pavel Erena, inginer pensionat, 77 de ani: „Era luna martie și țin minte
că era plăcut afară, o primăvară promițătoare. Locuiam la acea vreme singur, la
etajul 2 al unui bloc nou de pe șoseaua Iancului, al cărui președinte pentru
asociația de locatari eram și tocmai îl condusesem de plecare pe un amic care
mă vizitase, după care am pus ibricul pe aragaz pentru ceaiul de seară. Îmi
amintesc că eram îmbrăcat într-o cămașă cu mânecă scurtă, pantaloni de casă
și papuci când a început cutremurul. Am realizat imediat ce se întâmplă și
primul instinct a fost să mă adăpostesc sub o grindă de rezistență, așa știam
din auzite că este mai bine în astfel de situații. În acele momente auzeam doar
cum „mustățile” de fier beton ale plăcilor prefabricate din care era construit
blocul trosneau și șuierau îngrozitor, dând de înțeles că vor ceda din moment în
moment. Of, minutul acela a trecut atât de greu... Când s-a terminat totul, am
coborât pe scări în beznă, alimentarea cu electricitate căzuse. Oamenii nu
stăteau în fața blocului ci exact în mijlocul șoselei, de frica unui nou cutremur.
Unii își luaseră lucrurile de valoare din casă, era munca lor de-o viață.
Deoarece nu putea nimeni să doarmă, am decis că împreună cu tânărul
instalator al blocului unde locuiam, să ieșim în oraș și să vedem urmările
seismului. Era prăpăd, blocuri dărâmate, altele înclinate gata să cadă. Unii
apucaseră să coboare din blocurile avariate, altora le-a fost teamă să iasă din
casă și stăteau pe pervaz fluturând perdelele în afara geamurilor larg deschise
pentru ca pompierii să îi localizeze și să îi salveze. Săracii pompierii, ce să facă
mai întâi, unde să se fi dus mai repede când intreg orașul era la pământ?”
În anul 2012, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii” al
Municipiului București și Inspectoratul Școlar al Municipiului București, în parteneriat
cu membrii comunității Swedish Sustainable Business, au lansat proiectul „Too quick
to quake”. Această inițiativă a vizat instruirea elevilor din școlile din București asupra
modului corect de a reacționa în cazul producerii unui cutremur.
 Prin intermediul acestui proiect s-a urmărit schimbarea mentalităților,
atitudinilor și comportamentelor referitoare la riscurile generatoare de situații de
urgență, mai ales în rândul copiilor și al tinerilor, precum și cunoașterea măsurilor de
protecție și a modului de acțiune în situația producerii unui cutremur. Șansele de
supraviețuire ale populației în cazul unor astfel de evenimente cresc direct
proporțional cu gradul de pregătire al acesteia.
Obiectivul principal a fost acela ca, la finalul sesiunii de pregătire, participanții
să cunoască noțiuni de bază despre cutremur, să poata explica impactul cutremurului
asupra oamenilor, mediului și bunurilor materiale, să poată demonstra înțelegerea
modului în care trebuie să se protejeze și să reacționeze în caz de cutremur.

Suportul educațional a fost conceput de către specialiști în pregatirea

populației din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgența „Dealu Spirii” al
Municipiului București, aceștia fiind și arbitrii concursului care s-a desfășurat în 36 de
școli, participând circa 13700 de elevi. Mai multe detalii veți regăsi pe:
 http://isubucuresti.ro/local/01-06-2012-premiere-proiect-too-quick-to-quake/
 http://isubucuresti.ro/local/31-05-2013-too-quick-too-quake/
 http://isubucuresti.ro/local/un-an-de-zile-de-la-lansarea-too-quick-to-quake/
Tot în această direcție, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii”
al Municipiului București a publicat, în data de 08.10.2013, pe pagina oficială a
Instituției, un comunicat de presă privind regulile de pregătire antiseismică, protecţie,
comportare şi acţiune a populaţiei în caz de cutremur.
 La începutul anului 2014, instituţii fundamentale ale Sistemului Local de
Management al Situaţiilor de Urgenţă existent la nivelul Capitalei României, şi anume
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă “Dealu Spirii” al Municipiului Bucureşti,
Primăria Capitalei şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, au identificat
oportunităţile şi soluţiile viabile, stabilind, în deplin acord, perfectarea unui Protocol
de colaborare pentru susţinerea campaniilor şi evenimentelor organizate în domeniul
pregătirii populaţiei şcolare a Capitalei în domeniul situaţiilor de urgenţă – ca şi grup
ţintă.

Parteneriatul vizează cu prioritate educaţia preventivă a elevilor, în

concordanţă cu particularităţile de vârstă specifice nivelurilor din structura sistemului
de învăţământ.
Obiectivul propus în Protocol are în vedere că „distanţa” către populaţie
trebuie parcursă împreună cu tânăra generaţie. S-a ales această cale – elevii –
deoarece aceştia pot asimila uşor cunoştinţe şi pot constitui, dată fiind vârsta lor, o
cale uşoară şi rapidă de diseminare – acum şi în viitor - a informaţiilor în mediile de
existenţă.
Este mai uşor să realizezi instruirea celor mici, decât a celor mari, dacă dispui
de instrumentele şi abilităţile adecvate, pentru că aceştia vor căuta să îşi expună
punctul de vedere cu toate ocaziile care li se vor oferi la îndemână; şcoala, ca
instituţie de învăţământ, constituie mediul cel mai propice de diseminare a informaţiei
în rândurile copiilor, datorită suportului calificat (corp profesoral, instrumentar etc.) şi
contextului educaţional în care se realizează pregătirea acestora pentru astfel de
situaţii de urgenţă, prezentând în acest sens mult mai multe avantaje decât orice altă
instituţie a statului.
La eforturile depuse pentru pregătirea tinerei generaţii în domeniul situaţiilor
de urgenţă de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă “Dealu Spirii” al
Municipiului Bucureşti, împreună cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, se
alătură Primăria Municipiului Bucureşti şi devine un partener strategic, cu un aport
deosebit de important, asigurând suportul logistic necesar pentru a fi pus la dispoziţia
elevilor şi profesorilor, constând în materialele de prezentare sub formă de panouri
informative, manuale, „flip-chart”–uri, pliante şi altele asemenea, alăturând totodată
specialişti pe linie de Protecţie Civilă pentru susţinerea activităţilor propuse.
Era nevoie şi de o astfel de substanţială susţinere logistică, din partea unei
instituţii reprezentând principala autoritate a administraţiei publice locale şi o
componentă esenţială a sistemului local de management al situaţiilor de urgenţă la
nivelul acestei importante metropole europene, pentru îndeplinirea dezideratului
comun: acela de sprijin al cetăţeanului.
Suportul educaţional a fost realizat atât pe baza informaţiilor autorizate oferite
de către Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi
Dezvoltare Teritorială Durabilă (URBAN – INCERC), recomandări oficiale, cuprinse
în cele 4 broşuri “Educaţia şi protecţia elevilor în caz de cutremur”, aprobate prin
Ordinul comun al M.A.I., M.T.C.T. şi M.E.C., nr. 1.508/2.058/5.709 din 2006, pentru
realizarea şi implementarea în sistemul educaţional a Programului naţional de
educaţie antiseismică a elevilor, cât şi din materialele cuprinse în cadrul proiectului
propriu SAFE QUAKE – “Îmbunătăţirea comportamentului post-dezastru al populaţiei
care locuieşte în zone urbane cu grad ridicat de risc seismic”, co-finanţat de către
Comisia Europeană.

Pe baza Protocolului de colaborare se doreşte pregătirea etapizată

(semestrial) a întregii populaţii şcolare bucureştene, cuprinsă la nivelurile de
învăţământ primar, gimnazial şi liceal, atât în unităţile de stat, cât şi în unităţile
particulare, în cadrul a 425 de unităţi de învăţământ, pe o durată de 3 ani (2014-
2017, pe perioada a 6 semestre), pe baza unor documente programatice
caracterizate printr-o consistenţă deosebită, atât din punct de vedere al informaţiei,
cât şi al organizării – optimizării, etapizării riguroase şi eficienţei gestionării
resurselor, asigurate împreună, de către partenerii de proiect.
Concomitent cu pregătirea elevilor în ceea ce priveşte comportamentul de
urmat în situaţia unui seism, pe un al doilea palier se va asigura şi pregătirea
directorilor unităţilor de învăţământ din care aceştia fac parte, respectiv a
personalului didactic cu responsabilităţi – ca vectori de pregătire, în vederea
diseminării ulterioare a informaţiilor respective în grupurile de elevi aflate în
responsabilitate, fiecare dintre aceştia primind câte un Manual denumit “Suport
educaţional pentru îndrumarea cadrelor didactice în vederea pregătirii elevilor pentru
protecţia la cutremur”.
Concluzionând, excelenta colaborare interinstituţională constituie un fapt ce nu
mai are nevoie de nicio altă argumentare, convinşi fiind că iniţiativele propuse vor
avea şanse reale de reuşită şi se vor circumscrie cadrului general de acţiuni şi
măsuri – parte a ansamblului demersurilor întreprinse, pe baza unor abordări de nivel
superior calitativ, pentru construirea unei naţiuni sigure în faţa efectelor distructive ale
dezastrelor, calamităţilor şi catastrofelor, astfel încât să putem asigura cetăţeanului
un răspuns profesionist, prompt, eficient şi flexibil în astfel de situaţii.
Mai multe detalii veți regăsi pe:
 http://isubucuresti.ro/local/protocol-de-colaborare-incheiat-intre-isu-bucuresti-
primaria-capitalei-si-inspectoratul-scolar-al-municipiului-bucuresti-pentru-pregatirea-
populatiei-scolare-a-capitalei/
 http://isubucuresti.ro/local/prima-etapa-a-proiectului-fii-pregatit-pentru-
cutremur-desfasurata-in-perioada-10-02-31-05-2014/